Am petrecut un weekend prelungit la Paris pentru ca e locul in care, in patru zile, simti ca primesti energie pentru patru luni.

In centru – cel mai extins “centru” dintre toate orasele europene pe care le-am vizitat – fiecare vitrina e o mica expozitie de arta, fiecare casa e o mica bijuterie de arhitectura, fiecare strada are poezia ei, aromele ei delicioase, parfumurile ei fermecatoare, masinile ei parcate aiurea si oamenii ei colorati, eleganti, relaxati si foarte convinsi de puterea de seductie a orasului si a tarii lor; chiar daca niste fraieri de la o agentie de rating s-au gandit sa le dea o nota proasta. Din Paris, vreau sa va povestesc despre ceva ce am vazut si altceva ce am ratat – si poate ajungeti sa experimentati voi.

Am fost la Paris la punct fix – voiam sa petrec cateva minute in vechiul boutique pe care Alphonse Mucha l-a realizat la
inceputul secolului trecut pentru Fouquet si bijuteriile sale. Un spatiu “elfesc” cum spunea cineva, realizat cap coada in maniera Art Nouveau si salvat de parizieni, integral, printr-o minune.

Ok, si prin multa truda. Acum, boutique-ul e ascuns intr-o aripa din Musee Carnavalet si isi deschide portile batante pentru
vizitatori carora le e suficient sa admire paunii, mozaicurile, statuile de bronz si vitrinele de cristal, padurile fantastice
sculptate in lemn, chiar daca din bijuteriile domnului Fouquet nu a mai ramas decat o mostra palida.

Despre ce am ratat, am aflat prea tarziu. De asta am si ratat – dar, cum spuneam, poate reusiti voi sa vedeti. Pe scurt,
parizienii inoveaza in continuare in l’art de la table si au ajuns de curand sa inoveze si in materie de art a la table. Joia, o data la doua saptamani, Anna si Rosario, doua prietene pasionate de arta si originare din Spania, alaturi de Kristi, o “chef”
californiana organizeaza o cina speciala fie in apartamentul lor, fie intr-o galerie de arta sau un designer hotel. Kristi
asigura cina pentru 10-12 persoane – care nu se cunosc, dar ajung sa se cunoasca; nu stiu ce vor manca, dar au dreptul sa-si exprime niste “preferinte” cand fac rezervarea; si care vor fi surprinse de prezenta unui artist (cantaret, pictor, creator de bijuterii etc).

Site-ul pe care se deruleaza preparativele si narativele acestor experiente culinartistice se numeste chiar asa –
unartistealatable.blogspot.com

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication