toata perioada in care am documentat articolul despre Mihai Bendeac, m-am gindit la filmul asta. actorul care -l joaca pe Dress are un parcurs profesional asemanator cu al lui, plus calea pe care o urmeaza filmul – prietenia dintre doi barbati din doua lumi diferite – putea fi o solutie pentru structura textului. Bendeac e f bun prieten cu Dan Mihaescu si m-am invirtit mult pe linga informatiile despre prietenia lor, asa ca era usor sa imi amintesc de film.
am renuntat la idee cind am gasit un alt unghi (voi scrie zilele astea un making of pt acel articol), dar tot simteam nevoia sa revad filmul.
***
pentru cei care studiaza structuri pentru texte, tehnici de scris, dar si pentru cei care vor sa se bucure sa rida sau , pe alocuri, sa se emotioneze, filmul asta, Intouchable, e o necesitate.
e un mix minunat de umor cu umanitate si emotie. iar actorii sunt… wowwww.
daca nu l-ati vazut, trebuie sa-l vedeti; daca l-ati vazut purtati de poveste, intorceti-va la el ca sa-i urmariti structura narativa
***
am vazut filmul singura in sala, la Cinema City Sun Plaza. nu credeam ca se poate sa vezi filmul platind bilet si sa fii singur in sala (de obicei cinematografele functioneaza cu minim 5 spectatori).
deci, Cinema City Sun Plaza e cel mai safe cinematograf: daca filmul e in program, incepe fix la ora anuntata, indiferent citi spectatori sunt in sala.
i-am iubit ca m-au lasat sa vad filmul, desi eram singura. si nu, nu mi-am spus numele si nici nu sunt asa de celebra incit sa apara o exceptie mareata pt mine.
ador filmul asta! si eu cred ca este cel mai frumos film de anul acesta. va ramane in inima mea pentru mult timp. oare a avut si la noi succes, la fel ca in Franta? tare m-as bucura sa-l fi vazut cat mai multa lume.
e superb filmul:) mi-a mangaiat sufletul si m-a emotionat intr-un fel aparte. Iar pentru cei de la Cinema City Sun Plaza…toata admiratia, chiar ma gandeam zilele trecute daca poti sa vezi un film la cinema tu fiind singur in sala.
Şi eu l-am văzut şi m-a impresionat. L-aş revedea de o mie de ori fără să îmi pară rău!
De acord, filmul are umor si emotii intr-o proportie bine pregatita, incat sa nu te enerveze lipsa unei intrigi clare.Si te mai pune si la introspectie ulterioara, frumos!
Nu m-as fi gandit ca sunt atatia oameni care cred asta despre acest film. In fiecare moment din film stiai exact ce are sa se intample in momentul urmator. Povestea e foarte slaba, ca sa nu zic plictisitoare. Totusi mi se pare interesant felul in care il apreciati. Nu inteleg ce ati vazut “la el” :).
incearca sa scrii o poveste ca asta fara sa fii patetic. ci sa reusesti sa faci lumea sa rida, pastrind insa valorile umane acolo.
are o structura narativa clasica, dar in acelasi timp minunata.
dupa ce l-am vazut mi-am transcris structura lui, ca sa-mi ramina.
fiecare cu nebuniile lui.
[…] turul de onoare al Reader-ului, ca în fiecare dimineață, am dat peste o recomandare de film pe blogul Cristinei Bazavan, The […]
Eu am ras atat de mult ca nu am mai fost atent la nicio structura, la nicio intriga. Gluma mea preferata: Crezi ca o sa te iert daca imi aduci un kinder?:))