text de Ioana Blaj
Draga mea S,
Ma simteam ca o vioara inchisa intr-o cutie fara arcus. Eram plina de praf cand ai deschis cutia si m-ai atins cu grija ca nu cumva sa ma stric. Te-ai uitat la mine si ai fost singura care a crezut ca am corzi functionabile. Ai luat o carpa si m-ai atins. Ti-a luat mult pana sa ma cureti pentru ca aveam particule gri pe toata suprafata. Ai avut rabdare si m-ai ingrijit. Intr-o zi ai pus arcusul pe mine si am inceput sa vorbesc. Am scartait, dar nu m-ai lasat. Am invatat sa sunam impreuna. Azi am cantat in linistea strazii. Eram doar noi doua cu muzica noastra lina. Vibram. Multumesc.
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC
Ioana,permite- mi sa-ti ofer tot respectul de care este capabila o eleva care cauta necontenit oameni care stiu sa aprecieze fiecare persoana sau experienta care a dat forma crezurilor acestora si le-a sporit dorinta de cunoastere a sinelui. Tocmai pentru ca si tu, la randul tau stii sa pretuiesti astfel de persoane, te consider un om de-a dreptul minunat.
Artistii intra adesea in criza la ei citeodata acest tip de fenomene sunt extrem de devastatoare. O batrinica a rezolvat simplu cinduva imi amintesc, nu au pe dumnezeu a zis ea. buturuga mica rastoarna carul dare.
altceva, un dar natural se deosebeste de o harisma dar al Duhului. arta in cele mai multe cazuri nu este expresia unei harisme
ba din contra, ARTA e un rezultat din darul – har-ul daruit – Domnului 🙂