porsche 1porsche 1

Sugar rush – sau cum e sa fii intr-o caravana Porsche

text de Sorana Savu

La începutul anilor ’90, când cofetăriile reînvățau să facă prăjituri cu frișcă iar noi ne reobișnuiam cu ideea de a găsi ceva comestibil în vitrinele lor, nu doar Violeta cu un dubios fondant mov, am avut o super ieșire la “un suc” cu, pe atunci, prietenul meu. Amândoi pofticioși declarați, aflați la o vârstă la care caloriile nu se numără, am decis să comandăm toate prăjiturile care ne făceau cu ochiul, cu riscul asumat să ni se facă rău.

Cine nu a copilărit înainte de 1989 o să râdă superior de isprava noastră, dar pentru noi a fost o declarație de independență de care – voila! – ne amintim până în ziua de azi. Evident, am mâncat toate prăjiturile la care visasem cât eram mici mici. Evident, de la un punct încolo nu mai decelam aromele. Evident, ni s-a făcut rău. Evident, după toată experiența am ieșit din cofetărie cu un zâmbet până la urechi.

Ceva asemănător ni s-a întâmplat peste weekend. Și îmi asum să mă considerați snoabă sau în toate chipurile, dar vă rog încercați să judecați cele două experiențe (și) cu ochi de copil și veți vedea că sunt asemănătoare, prin bucuria inexplicabilă pe care ți-o aduc.

Pentru că am crescut și am înlocuit, douăzeci de ani mai târziu, prăjiturile cu nu mai puțin de 6 modele Porsche. Sâmbătă, prietenul meu de acum 20 de ani mi-a stat în stânga și a condus o Panamera GTS, un Cayenne Turbo, un 911 coupe, altul cabrio și două Boxstere. Zi de vară până-n seară, din București la Cheile Grădiștei și  retur, pe autorută, pe serpentine, pe drumuri cu pietriș, prin șantiere și prin gropi și apoi înapoi pe serpentine, pe autorută etc…

Caravane de acestea se întâmplă rar – și de obicei au nume și ocazii speciale. Aceasta a fost Porsche World Roadshow, a inclus în total 22 de mașini, una mai fascinantă ca alta, și a fost mânată de doi instructori germani veniți de la fabrica din Stuttgart. Care s-au distrat ținându-ne pe toți în limitele legii, aliniindu-ne și organizându-ne în fel și chip, ca să ne simțim bine și să ne și întoarcem acasă cu toate mașinile intacte.

Perspectiva de a fi pe drum în coloană, toată ziua, practic, de la 9 dimineața până la 9 seara nu e una care să mă încânte grozav în mod normal. Ce să mai vorbim de cea de a parcurge drumuri de munte, cu serpentine, pe sport sau sport plus, tot în coloană… Dar o dată porniți la drum, revelațiile n-au întârziat să apară.

Ne-am simțit din nou copii, căzuți în oala cu smântână, cu masa plină de prăjituri în față. Am putut face comparații directe între mașini aparent incomparabile, pe care rareori le poți conduce succesiv, si aproape niciodată într-o singură zi. Am descoperit că nu simt drumurile de munte și curbele dacă sunt într-un Boxster cu motor central.

Am văzut câtă responsabilitate implică un condus sportiv în limitele legii sau un condus preventiv în coloană. Am înregistrat sportivitatea absurdă a Cayenne-ului Turbo și am înțeles de ce toată lumea spune că sfidează legile fizicii. M-am bucurat de protecția climatizării din Boxster sau 911 Cabrio și am înțeles cum poți să uiți că-ți trebuie, totuși, o șapcă pe cap când le conduci în miezul verii.

Am înregistrat și reacțiile celor din jur, pe lângă care trecea caravana un pic ireală de mașini Porsche cu numere de Germania – m-am bucurat să văd că stârnea mai mult zâmbete de surpriză decât încruntări. M-am întrebat ce-ar fi fost în sufletul meu dacă aș fi văzut-o pe vremea când eram eu copil. M-ar fi motivat altfel? Mi-ar fi stârnit invidia? M-ar fi făcut să visez?

Nu știu. Poate că există o vârstă pentru fiecare fel de prăjitură. Și mă bucur că, în cazul meu, lucrurile s-au așezat chiar bine, așa încât să mă bucur și de supradoza de zahăr de acum 20 de ani, și de cea de adrenalină de acum 2 zile. De care o să-mi amintesc cu drag peste alți 20 de ani.

 
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

Leave a Comment


× 6 = fifty four

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!