Când am plecat acum 11 ani din Braşov îmi vedeam visul cu ochii: Bucureştiul. De la 18 ani mi-am dorit capitala.
Lăsam în urmă gaşca mea de prieteni şi un oraş pe care nu l-am iubit prea tare niciodată. Era un loc în care nu se întâmpla mai nimic niciodată. La 10 seara, toată lumea dormea, nu aveai unde să bei un ceai, nu existau terase decât vreo două şi alea erau pline de fiţe, nu aveai cu cine să te întâlneşti. În weekend lucrurile se mai animau, dar prea puţin pentru gustul meu de om super activ.

În 10 ani Braşovul s-a schimbat cât alte oraşe într-o sută. Miroase a Occident. Si are un ritm nou. Străzile din Centru sunt pline de străini. S-au deschis zeci de terase. Magazinele care pe vremuri trăgeau obloanele vinerea şi se mai deschideau lunea, acum sunt deschide până noaptea târziu în fiecare zi.
Braşovul însă nu e la îndemâna oricui. Are cel mai scump transport în comun şi cele mai scumpe utilităţi din România.

La restaurante şi cafenele preţurile sunt la nivelul Bucureştiului. Şi aici avem o problemă: că salariile sunt departe de cele din Bucureşti. Foarte departe. Din cauza asta nu mă întorc acasă. Şi ca mine-s mulţi. Prevăd că în 20 de ani aici nu va sta oricine.

De ce vrea Fifi sa se mute inapoi la Brasov si ce ii spun prietenele, puteti citi pe blogul ei, aici

*
*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE