Author : Cristina Bazavan

A fost un an cu multe filme romanesti bune care ne-au facut sa spunem: “heeey, chiar avem o industrie de cinema”

Mi-a placut spiritul de gasca dintre cei tineri

Corneliu Porumboiu mentionat in filmul lui Radu Muntean,
Razvan Radulescu & Tudor Lucaciu – echipa in 2 filme cu regizori diferiti ( Felicia, inainte de toate si Marti dupa Craciun)
admiratia sincera a lui Radu Aldea (imagine la Buna ce faci) pentru toata partea tehnica de la Marti, dupa Craciun;
cuplul tata fiu dl Victor Rebengiuc si Mimi Branescu din doua filme diferite – Marti dupa Craciun si Medalia de onoare;
Clara Voda minunata in doua filme – Aurora si Eu cind vreau sa fluier, fluier
sotia lui Mimi Branescu in viata reala, Mirela Oprisor, care e si sotia din film a personajului lui Mimi din Marti dupa Craciun. (un rol exceptional face doamna Oprisor)
amanta din Marti dupa Craciun, Maria Popistasu, care e mama fetitei nenascute inca a lui Alex Baciu (scenarist la acelasi fiim)

mi-a placut ca a cistigat Ozana Oancea premiul de interpretare si cel de debut. e o femeie foarte foarte misto, are un caracter minunat si a jucat in Felicia foarte foarte frumu.

mi-a mai placut ca avem de unde sa alegem filme romanesti de vizionat

ca avem productii de toate genurile – de la documentare despre Ceausescu sau Revolutie (chiar daca, aparent, sunt despre masini sau afaceri post decembriste), trecind prin filme metafizice greu de digerat pentru cei care nu apartin cercului select de rafinati estetzi (Aurora) sau filme care reincadreaza fapte in istorie – Portretul luptatorului la tinerete, Manusile rosii, ajungind pina la filme despre viata – drame sau comedii – Felicia inainte de toate, Marti dupa Craciun, Buna ce faci, Medalia de onoare.

Cu aceste 4 ultime filme mentionate as merge pina la capatul pamintului. Nu au cum sa nu va placa. Spun povesti adevarate, va recunoasteti in ele; sunt jucate incredibil de bine si arata tehnic impecabil.

Acum am o singura problema: ce naiba aleg la anul la premiile Gopo cind tre sa votez dintre ele? Ca-mi plac toate.

*
sigur ca privit la scara macro, noi ne bucuram acum pentru putin, dar e un minunat semn de viata cinematografica adevarata si-n Romania. De industrie pe bune; case de productie care au mai multe filme premiate, producatori care isi ingrijesc regizorii ca pe familie.

*

momentul meu, extrem de personal si de subiectiv, dintre toate filmele vazute e o secventa cu Dl Rebengiuc in Medalia de Onoare.

Sta in autobuz, e trist ca trebuie sa predea medalia pe care statul i-a dat-o – din greseala – la comemorarea celui de-al doilea razboi mondial, are fata cazuta nu doar de virsta ci si de dezamagire. Si priveste in gol. Iar pe fundal se aude muzica lui Phillip Glass.

Nu e nicio vorba in secventa aia. Arata impecabil si poate sa stea oricind alaturi de oricare alt film mare. Nu s-ar prinde nimeni ca e din Romania.

*
ce nu mi-a placut?

Falia din ce in ce mai adinca intre regizorii “in virsta” si “cei tineri”. Banuiesc ca “maturii” cinematografiei noastre nu inteleg de ce nu au succes la fel ca tinerii. Imi pare ingrozitor de rau pentru domnul Sergiu Nicolaescu, cred ca traieste o drama teribila de care nici macar nu e constient.

Si-mi pare rau si pentru alti regizori “maturi”, dinsii muncesc poate cu si mai mult efort decit in anii de dinainte, dar nu mai au mijloacele emotionale si tehnice de a tine pasul cu nebunii tineri.

Si nu mi-a mai placut ca protagonistii spotului festivalului – cei doi Florin Piersic – n-au fost la Cluj pe toata durata festivalului. Jr-ul a venit in ultimele 2 zile, dar – asa de dragul magiei care e filmul – ar fi fost frumos sa-i vedem in fiecare seara, pe amindoi la proiectiile importante in timp ce pe ecran Seniorul ar fi strigat “sunt tatal tau!”

*
La Tiff 2010, Ursus a fost promotorul filmelor romanesti.