Author : Cristina Bazavan

Recesiunea prin ochii unei fashionistas

“Am in dulap intr-o parte camasile cu butoni, separat de toate celelalte camasi. Le imbrac la intilnirile importante de business. Din martie n-am mai umblat in zona aia din sifonier. Asa ca se simtea de mai multa vreme ca vine recesiunea.”

Mirela, super fashionistas, agent imobiliar in zona rezidentiala

763

cursul pt initiati in jurnalism narativ

am fo ieri la cursul lui Cristi Lupsa pentru initiatii in jurnalismul narativ.

in sala de curs erau 12 tineri. cu mintea curata. care nu judeca/eticheteaza inca, ci descopera.

si Cristi care construia o plasa emotionala in care ei ca sa se poata arunca in cap cu toate emotiile si problemele pe care le aduce o scriitura atit de personala si de consuming.

*
ei se concentrau pe cum, el ii indrepta usor catre de ce
ei erau mai interesati de destinatia finala, el le aprindea citeva lumini pe alee
ei si-ar fi dorit sa se teleporteze la punctul terminus, el ii tragea de mineca sa se uite la ce e pe drum

ei se temeau sa nu-si rateze subiectele, el le spunea ca daca nu le-ar mai fi teama ar trebui sa stea acasa si sa nu mai faca meseria asta.

*
la capatul drumului unii dintre ei vor face cariera in genul asta de scriitura, altii vor stii sti sa citeasca si sa aprecieze corect munca acelora care scriu jurnalism narativ.
mi-ar placea sa stiu ca fiecare dintre ei sunt constienti cit de important este faptul ca sunt printre primii in Romania care invata asta. si ca de ei depinde ca genul asta de scriere sa fie inteles si apreciat corect, prin urmare si munca lor sa le fie rasplatita pe masura. de modul in care vor stii sti sa se prezinte altora, sa se vinda, dar mai ales sa se ajute intre ei.

in ziua in care in grupul asta restrins de tineri (care scriu aparent doar cu sufletul, dar cu multa minte si munca atasata) cineva se va duce cu un subiect catre altcineva si-i va spune: “tu il poti scrie mai bine decit mine, nu vrei sa incerci sa-l faci?”, ei vor deveni o forta.
pentru ca din momentul acela pentru ei va fi mai importanta povestea care trebuie sa ajunga la public in forma cea mai de impact, in rama cea mai potrivita, cu lumina cea mai frumoasa pe ea.

sunt convinsa insa ca pina atunci vor invata sa faca bungee jumping cu subiectele lor aruncindu-se in gol stiind ca, la o adica, jos de tot e plasa aia emotionala. care va deveni tot mai sigura pentru ca va aduna multe din gindurile lor despre confuzie, neputinta, teama, ratare. ca-ntr-o familie.

(editarea de gramatica post scriere dupa commenturi cu tras de urechi:) sorry. la revista ma salveaza corectura de asemenea greseli. imi pare rau ca le mai fac din cind in cind )

1270

iti mai amintesti cum a fo prima oara?

am bifat lansare la gaudeamus, am promovat roman tabu si-am anuntat publicul larg ca daca scrii la romanul tabu si ai talent, ai mari sanse sa fii scriitoare. lorichic are deja contrat de scenarista, dupa ce a scris 2 capitole la roman.

*
i-am chinuit pe catalin enache, colegul meu, si pe dana argesan si-au glasuit si ei la lansare. pt ei a fost pt prima data la o lansare de carte, cu microfonul in mina:)

i-am rugat sa-mi scrie ceva pe cartea “iti mai amintesti cum a fost prima oara?” ca sa pastrez amintire. funny si emotionant:)

*
in viteza printre standuri: filip florian vorbea la telefon, eugen istodor astepta un autograf de la domnu’ foartza (si-am pus de o afacere mica), doi muzicanti isi plimbau iubitele (daca as stii cum ii cheama v-as si spune).
si-n mai putin de o ora, cit am stat cu totul la tirg, am avut timp si sa stau la cafea cu frumuselul asta din poza, florian zeller.
mi-a zis ca stie sa faca show, ca are un numar special.
i-am spus ca sa-l pastreze pt la anul cind lansam o carte impreuna:)

despre ce-a patit cu jurnalistii romani baiatul asta care a scris printre altele pt vogue si are si niste piese montate la noi, intr-un blog viitor

930

ada milea- quijote- germania – part 2

un quijote pe un scaun urias; 6 sancho (fete), ada intr-un colt la chitara si un domn despre care nu stiu nimik la keyboards.

*

ada: ‘neatzaaa
cristina: heeeeeeeeei
cristina: ce faci cum esti
cristina: cum a fo la premiera?
ada: SUPEEEEEEERB!!!
cristina: bravooooo >:D<
ada: >:D<
cristina: nu pot sa ajung la tine ca plec la hong kong
ada: e cel mai mishcat concert pe care l-am facut
cristina: mishcat?
ada: vrei sa vezi poze?
cristina: dadadadadadada
cristina: ce tareeeeee
cristina: vaaaaaaaaaaaaai cum arataaa
cristina: si ce lumini
ada: is din repetitzii
cristina: foarte tareee
cristina: zici ca e alt show
ada: pai, e complet altu
cristina: pai mi-a zis ca ai 6 sancho
cristina: da' tu glasuiesti germana?
ada: am facut in engl
ada: cu mici fragm in germ
cristina: citi sunt in echipa?
ada: 6 fete si-un baiat
ada: anu' 2
ada: noroc ca baiatu-i f bun.
cristina: e ca un examen pt ei?
cristina: le dai note la sf?
ada: da
ada: de fapt, calificative
ada: gut, sehr gut

*
foto din repetitii, by athanor academie
pentru cei care inteleg germana iata si detalii chiar de la ada, despre proiect si cum e sa fie profa:), intr-un interviu aici

863
rene_magritte0011-300x219zimbet- magritte

zimbet- magritte


google mi-a fct dimineata frumu.
are un magritte ca ilustratie.

habar n-aveam ca s-a nascut pe 21nov. ziua in care s-au nascut si nepotul meu, si gabi (sotia lui mihai morar) si alex abagiu.

(la multi ani, tuturor)
*
in citeva secunde, in fata fotografiei aleia de la google, mi-am adus aminte de joan miro (radu sa traiasca pt ca baga pictorii cu forta pe gitul prietenilor), de venetia si guggenheim, d filmul cu brosnan si rene russo- thomas crown affair, d matrix, de un show fashion si de pictura asta care e mai sus.

the lovers.

1795

Quote of the day:)

‘The financial situation at the moment is so bad that women are now marrying for love’

1188

lefurile jurnalistilor din liga mare, de la ei

e mai vechi articolul, dar da o imagine despre industria din liga mare.
cit cistiga sefa de la Vogue sau seful de GQ or domnii smart de la Time.

si cum iau decizii unii grei cind e vb de alegerea unui job.

(l-am gasit din intimplare, dar merita aruncat un ochi, chiar daca e vechiutz)
aici

730

insectarul cu oameni

Trebuie sa te scot cu el intr-o zi la cafea.
Ok (…pauza…) Da’ de ce?
Pt ca o sa va placa sa va intilniti, sa va cunoasteti.
A, da. Bine. (…pauza…) Insectarul tau cu oameni alesi pe sprinceana.
Da’ d c insectar?
Pentru ca niciunuia nu ne place sa stam mult afara. Sub sticla e mai bine.

*
am purtat discutia asta cu un prieten acum doua zile. de atunci mi-am mai dorit ca un prieten sa-l cunoasca pe altul, si-am mai descoperit doi oameni pe care i-as putea aduce fatza in fatza pentru o intilnire care sa fie memorabila. mi-am dorit sa o cunosc si sa o simt mai bine pe o doamna care a fost subiectul unei sedinte foto pt revista pt ca m-a surprins cu caldura ei si cu mobilarea interioara. m-am incarcat tare frumu din niste povesti in care mi-as fi dorit sa cunosc fiecare dintre subiecti or semnatari. m-am emotionat la gindul ca in curind ana o sa-l cunoasca pe un pusti care m-a fct sa pling odata intr-un film si pe care la vremea aia mi-am dorit tare tare sa-l intilnesc. (dupa ce-si face ana treaba o sa-l si cunosc)
*
Oameni cu acelasi limbaj emotional.
*
Foto e de la Petrila, mina cu 12 morti, fcta ieri de Cristian Movila.

Cristi mi-a zis azi ceva care m-a dus cu gindul la o marturisire a lui Cristian Lupsa, iar atunci cind imi povestea domn Lupsa imi amintisem de o vorba asemanatoare spusa de Radu Afrim.

Si nu se cunosc intre ei. Inca:)

930

too much Obama – familia – 60 minutes cbs

Kroft: What was your conversation like the next morning at the breakfast table with the kids.

Michelle Obama: Yeah, everyone was tired.

Mr. Obama: Because they had been up until midnight.

Michelle Obama: They had been up. But we got up and went to school. But we went to school late. Barack, you slept in. You know, so I think we were just back into the routine. Our hopes are to just to keep the girls moving. It’s like okay , Daddy’s president-elect, okay, we can get to school by 10. And we got to the school and the folks at the school were excited. Some people were cheering as I walked the kids to the class. And I remember Malia saying, ‘That’s embarrassing.’ But you know, it was a pretty normal day for us.

***
60 minutes – d la CBS
cea mai mare audienta a emisiunii in ultimii 10 ani, la acest interviu
transcriptul integral aici

795

too much Obama – time.com

Should Barack Obama have to give up his BlackBerry when he becomes President?
*

intrebare de sondaj pe time.com.
asa tare imi vine sa cred ca e reclama mascata la Blackberry:))

*

30% Yes
70% No
Total: 6302 votes

* partea serioasa, aia cu securitatea nationala bla bla, dar si cu campania lui f smart pe networking via internet aici
via mr P, ca el e citit la politici

*
sunt gata sa pun pariu ca omul anului la Time, in numarul d sf d an, va fi Obama.:)

1045

poveste, articol, film – The Soloist

in 2005, un jurnalist de LA TIMES, Steve Lopez, a intilnit pe strada un cersetor – Nathaniel Anthony Ayers- care cinta dumnezeieste. a aflat ca a studiat la Julliard, ca e schizofrenic si are un vis: sa cinte la Disney Hall, sala de spectacole a Filarmonicii din LA.

primul articol despre cersetor aici , o alta poveste din serie pe care eu o iubesc mult aici ( daca n-aveti timp, cititi-o doar pe asta, pliz pliz pliz, e despre cind ajunge la Disney Hall si se intilneste cu membrii filarmonicii)

si intreaga serie de articole despre prietenia celor doi, aici

*
filmul the soloist are premiera in martie. cu robert downey jr in rolul jurnalistului si jamie foxx in cel al cersetorului.
azi i-am scris un mail lui steve lopez si mi-am comandat cartea despre aceasta intilnire:)

1574

motiv d mindrie – fottorino part 2

de azi, directorul le monde, eric fottorino, are un tabu acasa.
” il iau cu mine. il vreau acasa. ”

me happy.

a fost curtenitor si mi-a turnat ceai intr-o canutza ca de lut cu desene albastre. rozmarin & yogurt.
si s-a amuzat cind am povestit ca dupa ce am citit prima pagina din cartea lui, am cautat pe google numele fotografului din poveste, sa vad daca a existat in realitate.
are un background al concretului prin meseria lui si ma gindeam ca se folo d realitati.

“acasa evadez”

951

Diane von Furstenberg in Newsweek

What does fashion mean to you?
Fashion is a very mysterious thing. I really think it’s not fashion that influences the world, but what’s in the street that influences fashion. It’s a reflection of our time.

What did you think about the presidential candidates’ fashion choices?
I thought that was such an exciting moment. Watching that has been the highlight of … a while.

But who did you like?
Oh! Obama, of course. That’s why it’s been such an extraordinary moment.

How many wrap dresses have you sold?
Oh my God, millions, millions, millions.

What makes it such a classic?
In times of uncertainty, I think the wrap dress becomes an even more important friend. It’s flattering. And wrapping is a reassuring thing.

*celebra ca designer, feminista si wonderwoman, Diane von Furstenberg a scos o carte de … benzi desenate, “The Adventures of Diva, Viva and Fifa”.

interviul aici

982

fottorino – sarutari de cinema – la bucuresti

se trezeste la 5 juma d dimine, isi ia bicicleta si pleaca la munca. la 7 juma incepe sedinta de redactie. ziua de munca se termina la 10 seara.
cind a fo instalat in functie, a dat jumatate din angajati afara.

arata ca un tatic domestic si e un pic timid. cind vorbeste in engleza isi cauta cuvintele cu vocea la volum mic si are accentul simpatic al francezilor.
scrie carti despre lucrurile ascunse in oameni, despre emotii si fragilitati. despre infidelitati.

*
directorul le monde este azi si miine la bucuresti pt a-si lansa cea mai recenta carte Sarutari de cinema.

am fost la lansare mai devreme, unde trebuia sa glasuiesc. evident ca n-am avut timp sa ma gindesc ce sa povestesc, evident ca am ajns pe ultima suta de metri (noroc ca a mai intirziat si autoru’). asa ca am fo sincera si am spus ce m-a surprins: un domn care e obisnuit cu strategii concurentiale, tabele si bugete, scrie atit de fin despre oameni in loc sa dezbata problemele universului, politice si economice in chestii stufoase si alambicate.

“n-am fost intotdeauna director le monde”, a raspuns incurcat la remarca mea.

cind faceam cunostinta si i s-a spus ca eu sunt cea cu interviul pe care l-a acordat in romania luna trecuta, s-a uitat lung la mine: “femeile citesc mult mai mult decit barbatii. se intimpla in franta si cred ca se intimpla si aici. dar au fost personale o parte din intrebari”.

cam da. dar care-i altfel farmecul? oricum la hardcore-uri n-a raspuns:(

interviul cu dl fottorino aici

1431

magnetzii

“vreau sa tin camera pe sambata ca se poate comprima coerent”

“8 min si 32 de sec d aplauze”

“arata, nu spune”

“200 de oameni in sala”

“da cu capul de bolovan”

“dar stii ca asta e un lucru obisnuit, sa se modifice o piesa de teatru pina in ultima zi.
da, dar publicul nu stie!”

***

S-au pornit sa faca un articol pentru ca au simtit un conflict:). Pentru bucuria de a scrie despre ceva nou, intr-o forma noua. S-au distrat.

M-am uitat la ei fascinata. Mai degraba am simtit decit inteles ce au fct, pentru ca n-am baza teoretica si ma intriga tehnica in sine pe care nu o pot stapini.
Mai intii si-au ales locul de actiune si personajele, apoi le-au dat drumul si s-au uitat la ele cum interactioneaza. Si-au aratat faptele prin detalii.

Teoretic si eu, si multi altii cind ne apucam de scris un articol facem asta. Practic, pt ca ei au o smekerie interioara (o structura mentala, un schelet pe care-l urmaresc) ei procedeaza diferit.

Is ca niste magneti; aduna pilitura de fier si, dupa legi care par magice, transforma praful in flori spectaculoase.
Dar acolo e o explicatie stiintifica. Pt ca nu speculeaza nimik, doar arata. Si ai o imagine completa insotita de senzatia pe care ti-o provoaca fapta in sine, senzatie pe care a trait-o personajul. Mai am de sapat, analizat, la psihologia din spatele unor anume descrieri, pt ca nimik nu e intimplator in alegerea lor si cred catz tre un mic instinct d psiholog pt alegerile bune.

*
Despre ce text e vorba, aflati in revista de decembrie. Magnetii sunt Lavinia Gliga, Cristi Lupsa si o tinara domnisoara pe care inca n-am cunoscut-o, dar am simtit-o frumu din ce a adunat “de pe teren”, Georgiana Ilie.

1224

digital natives/ immigrants

Nu m-am retras inca. Sunt in centru, cu un client.

Da, de ce nu mai intri pe messenger?

Hai ca in seara asta o sa ma fac visible.

(conversatie cu un domn la tel)

*
– Cum se face de aveti messenger?
– Aaa, am de mult. De ce ma intrebati?
– Pentru ca oamenii de virsta dvs nu au messenger.
– Ee, dar abia ce pot sa ma despart de el. Ma cearta si sotia ca stau toata noaptea. Am prieteni si vorbim tot timpul
– Dar cum ati ajuns sa va faceti cont de msg?
– Fiul meu lucra in Ministerul de Externe, a trebuit sa plece din tara si-a lasat calculatorul aici. Si-am invatat.
– Pot sa va intreb citi ani aveti?
– 64. putin peste 64.
– Multi inainte. E foarte frumos ca sunteti in pas cu vremurile.
– Da’ sa vedeti ce bine e…cum nu stii ceva , cum te duci pe google si bati acolo.

In taxi, in seara asta.

*
La tema: azi noapte citeam despre “the remarkable brain evolution caused by the constant presence of technology today, separating the digital natives–those born in the computer age–from the digital immigrants, who discovered computer technology as adults.”

Cartea se numeste Ibrain: Surviving the Technological Alteration of the Modern Mind, autorul Gary Small

975

ada milea, profa in germania – premiera quijote

ada: is in germania
ada: avem vineri premiera cu don quijote (cu studentzii)
ada: am 6 sancho
cristina: in engleza?
ada: ai vrea sa vii? jucam pina-n 30
cristina: unde jucati quijote in engleza, acolo sau aici
ada: in germania, linga munchen, joaca studentzii nemtzi
ada: http://www.athanor.de/spielplan2008.html
cristina: ce tareeeeeeeeee
cristina: hai ca ma orientez si vad cum e cu avioanele si poa ajung, dar nu promit
ada: ne-am distraaaaat…
cristina: cum ai ajns la proiectu’ asta?
cristina: cu studentii nemti
ada: pai, david esrig, regizoru’, a vazut apolodor
ada: si m-a-ntrebat daca nu vreau sa incerc sa lucrez cu studentzi
ada: am fost asta vara si-am facut niste fragmente
ada: acuma-s Dozentin aici
cristina: :)
cristina: ce tareeeeeeeeeee
cristina: bravooooo
ada: (profa)
ada: :))
ada: in primavara lucrez si cu anu’ 3 . acu’ lucrez cu anu’ 2
cristina: am inteles ca profa
cristina: dar cred ca esti misto ca profa
ada: :)
cristina: ti-a fo teama la intilnirea cu studentii?
ada: da, da’ cind am vz ca si lor le era frica ne-a trecut si-am ris. sint foarte misto studentzii
ada: a, am uitat sa-tzi zic: cei 6 sancho sint fete
cristina: haidi maaaaaaaaaai
cristina: ce nebunie
ada: numa’ quijote e baiat
cristina: f tare
cristina: inregistrari ai?
ada: nu
ada: daca iei avion la munchen, vin dupa tine. doar in 14, 15 nu pot si nici in 22, 23

***

ieri vorbeam cu radu afrim de ada milea si pt ca mi s-a fct dor de ea, am cautat-o. asa am aflat ca tocmai ce se preg de premiera cu quijote :)

aici quijote in varianta cu dorina chiriac si bobo

1160

hannah jones

e o fetita din marea britanie care a refuzat transplantul de inima pentru ca se tot chinuie de la 4 ani prin spitale si nu vrea sa mai depinda de medicamente. vrea sa traiasca ultimele ei luni alaturi de familie in liniste si intr-o libertate relativa.

*
a fost peste tot stirea asta pt ca e socanta. te doare stomacul cind o auzi. si n-ar fi ratat niciun editor d jurnal sa nu-si marcheze spectatorii.
ma enerveaza insa ca s-a pierdut pe drum o info d baza: familia a fct public cazul pt ca doar asa ar putea stringe banii pt a plati asigurarea de transport din anglia pina in florida pt ca fetita are o dorinta: sa mearga la disney.
*
n-am gasit inca unde si cum se pot dona bani pt excursia copilei. ma astept/ sper ca netul sa functioneze mai decent in cazul asta.
*
culmea ironiei, mai exista o hannah jones care are un cintec de mare succes pe nume young hearts.

2256

oameni si faze- FNT, UTE, part 4

– e distractiv acolo p scena la aplauze?
– pt mine e f emotionant. la primele 2 reprezentatii, la premiera mai ales, m-a busit plansu’. asa greu ma abtineam, imi tremura maxilaru’ ca un pickamer

cu vlad bîrzanu, dupa ce descrisese ce vedea in sala, la aplauze, la a doua reprezentatie cu Caligula in FNT.

*
foto dintr-una dintre cele mai frumoase secvente din piesa. Caligula si Scipio danseaza (fac dragoste), iar in spatele lor sunt sute de fotografii ale mortilor lasati in urma. asezate asa pe perete par ca-ntr-un muzeu si te duci cu gindul la auschwitz, 9/11 si alti morti in masa.
muzica, domnii si dansul lor sunt insa foarte erotice.

*
– n-are sens sa zic ca in frivolitatea mea absoluta, ma uitam la chestia aia cu care erai imbracat si ma gindeam sa-mi fac o rochita asa ca e frumu
– :)) se rupe f usor
– am vzt

1511