Author : Cristina Bazavan

In aceste zile avem in avanpremiera exceptionala, parte din Retrospectiva Anonimul, proiectii speciale ale celui mai premiat film romanesc in acest an “3 km pana la capatul lumii”. Si texttul meu de aici este ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti, mai ales in aceste zile cand la Cinema City la fiecare proiectie e cineva din echipa filmului care va raspunde la intrebari.

Filmul e regizat de Emanuel Parvu, cu debutantul Ciprian Chijdea in rolul principal si cu adolescenta Ingrid Micu Berescu in ipostaza prietenei care ar face orice pentru ca baiatul pe care il iubeste sa fie bine.

E un film care a fost in competitia cea mare, oficiala, la Cannes, alaturi de filme regizate de David Cronenberg, Oliver Stone, Yorgos Lanthimos, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius, Francis Ford Coppola, si care, in urma cu cateva zile, a luat marele premiu la Festivalul de la Sarajevo, si a fost anuntat ca e pe lista pentru Oscarul European al filmului.

Stiu ca va sperie filmele cu premii pentru ca vi se pare ca sunt complicate ca poveste, greu de dus emotional.

Dar e un film despre dragoste. Iubirea pe care o intelegi sau nu, iubirea cu care nu stii ce sa faci cand ceilalti te judeca la orice pas, iubirea pe care multi o aseaza intre niste limite religia sau regulile statului, sau regulile unei comunitati mici in care toata lumea se stie cu toata lumea.

Filmul e de fapt un thriller cu multa actiune si, o sa fiti surprinsi, umor (au ras si francezii la Cannes desi nu aveau backgroundul romanesc sa inteleaga pe deplin glumele unui politist sarac cu duhul. Actorul Vlad Brumaru – pe care l-ati vazut in multe filme de la Hackerville { HBO} la Haita de actiune  – ramane derbedeul meu preferat din cinematografia ultimilor ani).

E o poveste despre parinti si copii, o poveste despre intentiile noastre – care ar putea fi bune dupa mintea si educatia noastra, dar pentru altii ar putea fi catastrofale.

Mi-ar fi placut sa se faca asemenea filme cand eram eu adolescenta ca sa merg cu parintii la film, eu si toata generatia “eu te-am facut, eu te omor” ca justificare pentru orice actiune agresiva a parintilor asupra copiilor care incearca sa mearga pe un drum care nu seamana cu ce le-a fost predat din mos stramosi. Care vor sa iasa din rand pentru ca asa simt.

Sigur ca unii dintre noi, fostii copii ai acestui fenomen al controlului absolut al parintilor asupra mintilor si vietilor noastre, realizat abuziv cu violente si invective, noi am invatat sa nu ducem mai departe abuzul, am invatat sa dam incredere copiilor si sa le dam aripi sa zboare unde vor ei.

Sigur ca e o lumina la capatul tunelului, cu siguranta, doar ca tunelul e lung si e facut in continuare de mii de parinti care n-au depasit nivelul acesta al controlului violent cand copilul se abate de la norme.

Mergeti cu copiii dvs la film ca sa vorbiti despre iubire.

In povestea aceasta emotionanta, absolut fiecare personaj, oricat de grave ar fi consecintele actiunilor lui/ei, are o intentie buna.

O sa fie emotionant si socant pentru ei ca dvs -parintii – sa lasati garda jos si sa povestiti ce a fost bine si ce a fost rau in relatia cu parintii dvs, cu calm, fara judecati si cu intelepciune… Si sa discutati ce ar fi facut fiecare dintre dvs – parinti si copii – intr-o situatie similara.

Si o sa fie frumos sa aveti curajul sa puneti intrebari echipei.. o sa descoperiti multa emotie acolo, dincolo de rolurile de pe ecran. Iata ordinea celor din echipa cu care va intalniti – sambata: Valeriu Andriuță & Vlad Brumaru, duminica: Miruna Berescu & Emanuel Pârvu, luni: Bogdan Dumitrache & Ciprian Chiujdea, marti Ciprian Chiujdea & Ingrid Micu-Berescu, miercuri: Adrian Titieni & Alina Berzunțeanu , joi Silviu Stavila & Dumitru Alexandru.

Duminica la intalnire sunt regizorul si producatoarea filmului, care sunt si scenaristii, si care – in vietile lor de dincolo de munca – sunt fiecare parinte de adolescenta.

Si-as merge sa-l intalnesc pe Ciprian Chiujdea, tanarul care e protagonist, pentru ca e o minune de om – f serios, f disciplinat si foarte curat si organizat in gandire, desi n-a avut deloc o viata simpla inainte de a fi actor care merge – la debut – la Cannes si Sarajevo.

Aveti incredere in mine si mergeti cu copiii adolescenti sau tineri adulti la acest film. La sfarsit iesiti la un pahar de vin sau la o inghetata pe o terasa, la racoare, si discutati cu garda jos binele si raul actiunilor fiecaruia dintre voi. O sa fie cea mai spectaculoasa si neasteptata terapie de familie care poate schimba vieti.

Am vazut filmul si m-am gandit mult unde e “capatul” lumii, iubirii, omeniei pentru mine. Poate faceti si exercitiul asta… are raspunsuri dure dar interesante.

3 km pana la capatul lumii se vede la Cinema City Cotroceni in fiecare seara pana joi, 5 septembrie, inclusiv, de la ora 19.30.

Sa fiti atenti si la imagine, decoruri, detaliile din camera pustiului 😊, la ce spune vantul aspru al Deltei in unele momente si la… momentul meu preferat (la care mi-au dat lacrimile), drumul de la final care devine din ce in ce mai larg, mai luminos, mai deschis.

Filmul produs de Miruna Berescu, prin casa de productie FAMart, ii are in rolurile principale pe Bogdan Dumitrache (Pororoca, Sieranevada, Pozitia Copilului), Laura Vasiliu (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), Ciprian Chiujdea (aflat la debut in lungmetraj), Ingrid Micu-Berescu (Aniversarea, Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor) si Valeriu Andriuta (Miracol, Dupa Dealuri). Din distributie mai fac parte actorii: Adrian Titieni (Familiar, Bacalaureat, Tata muta muntii), Richard Bovnoczki (Balaur, Aurora), Alina Berzunteanu (Metronom, Q.E.D.), Vlad Brumaru (Marocco, Hackerville) si Radu Gabriel (5 minute, Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor).

Puteti sa va luati bilete de aici…

Pe scurt. Snoop.ro a aratat ca PNL a cheltuit pt “promovarea cartii” lui Nicolae Ciuca – domn care va candida la prezidentiale – 2 milioane de euro pana in acest moment. Si panourile sunt inchiriate pana la sfarsitul anului, cand se termina campania electorala, iar suma finala va fi undeva la 5 milioane de euro. (articolul e aici)

Cartea nu exista inca, dar dl Ciuca – cat e el de general – nu s-a facut remarcat decat prin plagiat, nu pentru vreo dovada de intelectualitate sau rafinament cultural.

Colegul dansului de alianta, mult mai cocalarul premier al nostru, Marcel Ciolacu – cu scoala aproximativa si o cultura de la coltul strazii, care nu nimereste limba romana corect, de limba engleza nu poate fi vorba in nicio situatie pentru ca pare si mai papuas -, deci domnul Marcel Ciolacu ne-a anuntat acum cateva saptamani ca dansul nu citeste si o sa citeasca la pensie cand are timp. Nu se gandea cineva ca ar fi dansul vreun om de cultura.

Dl  Rares Bogdan, un obraznic care isi scrie discursurile cu florareasa de la Piata Domenii, s-a gandit sa ne spuna ca e util ca politicienii vorbesc acum despre carti pentru ca oricum nu citesc, iar pentru cetatenii romani e util ca e o disputa pe carti ca e semn de cultura. Si a adaugat ca banii din incasarile din cartea dlui Ciuca vor fi donati catre caritate.

La fel de pe scurt:“hai sictir” dragi politicieni care va visati oameni de stat, l-am citat pe Valeriu Nicolae, el isi incheie asa filmele in care arata cat de varza sunteti, cat de inculti si cu scoala comunicata prin minciuni, nicidecum facuta.

Si acum putina matematica.

Nicio carte din Romana nu a avut o campanie de 2 milioane de euro, pentru ca nu ar fi sustenabila, nu s-ar acoperi niciodata costurile din vanzarea ei, iar editurile care publica carti adevarate fac eforturi si ca sa le tipareasca si ca sa traiasca ei pe piata de carte.

Nici acum nu e campanie pt carte; este “sa prostim prostii” si sa aratam ce om important de stat e domn Ciuca… si, banuiesc, ce viziune pentru tara are care e in concordanta cu istoricul si experienta sa de ostean al patriei.

Cu 2 milioane de euro se tiparesc cam 500.000 de carti (de 300 de pagini, necartonate, cu tot cu drepturile de autor pentru scriitori), mai multe decat sunt in tot targul Bookfest.  

(daca va continua campania pentru “aceasta carte” si se vor cheltui 5 milioane de euro, inseamna bani din care s-ar fi publicat in Romania  peste 1,2 milioane de carti care ar fi ajuns la tot atatia oameni si ar fi deschis minti si vieti. Carti adevarate, de autori care stiu sa scrie, care au fost validati pentru scrierile lor si care au influentat cultura si lumea.

Daca voiau sa ajute cumva putin cultura si piata de carte, ar  fi donat banii astia catre marile edituri sau catre bibliotecile orasenesti ca sa-si doteze baza de carti.

Dar asta, in mintea lor, nu avea la fel de mare impact precum chipul lui Ciuca de mare ostas al tarii. Si nici nu puteau deduce din bani de la stat.

Ei, loazele dovedite in scolile pe care le-au urmat, vorbesc despre cultura.

Exista deja zvonuri ca aceasta carte e “inspirata” de cea presedintelui ceh, Petr Pavel, fost general retras din armata. Chiar si imaginea din reclama seamana cu coperta cartii generalului ceh, acum presedinte.

Tot zvonurile interne spun ca dupa ce a citit primul draft scris de consilieri, Ciuca a zis ca e prea mult de la ceh si nu prea are legatura cu viata lui, asa ca trebuie rescrisa. Cartea cehului exista si in ebook, sper sa fie citita in paralel de un vorbitor de ceha care sa se uite si pe capodopera lui Ciuca, cand va fi publica.

Ce vreau sa spun este ca e o nesimtire generala, o sfidare totala a oricarui om care intelege ceva din ce e in lumea asta, sa spui ca tu cheltui 2 milioane de euro (posibil 5 milioane) ca sa promovezi o carte, cheltui din banii statului, si ca incasarile le vei dona la caritate.

Nici naiba nu o sa cumpere cartea… ea va fi cumparata doar ca sa analizeze oamenii daca e plagiat, iar asta inseamna 3-5 carti… restul le veti cumpara tot voi sa le daruiti intre voi, sa mai culegeti niste scame de pe umerii de general al lui Ciuca.

500.000 de volume de literatura sau carti de specialitae contra capodopera unui megaloman care se vrea presedinte si se crede autor.

Cum spuneam, il citez pe domnul Valeriu Nicolae, Hai sictir.

Cartea va aparea la editura RAO care, prin director ei – Ovidiu Enculescu – a organizat de-a lungul anilor evenimente impreuna cu Fundatia Titulescu a domnului Adrian Nastase.

Maine e 10 august, o zi in care voi – PSD cu PNL si prietenii vostri – ati pus politia sa gazeze oamenii pe strazi catre protestau impotriva marsaviei voastre si cum voiati sa va acoperiti prin legi, tovaraseste, furturile.

Hai sictir.

P.S. aceasta este traducerea ( cu AI ca evident nu stiu limba) a prezentarii cartii lui Pavel… ca sa fie si sa o stie lumea inainte de a compunerea dl Ciuca

Interviul crud și sincer al Jolanei Voldánová cu generalul Petr Pavel. Prezentatoarea experimentată nu evită niciun subiect – copilăria, opiniile sociale, apartenența la Partidul Comunist din Cehoslovacia, experiența sa în cadrul NATO și motivele pentru care generalul Petr Pavel a decis să candideze la președinție. “…. poate părea mai naiv sau mai lipsit de speranță, dar vreau doar să încerc să schimb o stare proastă într-o stare bună. Pentru că atunci când oamenii văd ce se întâmplă acum în această țară și în politică, trebuie să fie foarte dezgustați. Dacă un număr mare de oameni sunt ca mine atunci când văd ce fac uneori politicienii, câți dintre ei scapă basma curată, cum ne râd adesea în față pentru ceva pentru care noi ceilalți am fi pedepsiți, atunci, desigur, nu poate inspira prea mult optimism. Dar atunci când lucrurile vor sta altfel și oamenii vor începe să simtă că regulile se aplică tuturor și că există o șansă de a veni cu o idee bună și de a nu fi pedepsit imediat pentru ea, iar atunci când acea idee va primi undă verde, atunci lucrurile vor începe să progreseze puțin. Și atunci cred că starea de spirit proastă pe care o avem astăzi aici, din păcate, s-ar putea schimba încet.”

si iata si text din cartea/compunerea dlui Ciuca

Astazi am luat decizia sa blochez pe pagina de fb urban.ro orice mesaj cu limbaj vulgar sau care e atac la o persoana.

Cand m-am intors sa scriu organizat pentru o noua publicatie, am vrut sa fac o oaza de bine, de liniste si de frumos, un loc in care cititorii sa gaseasca informatii pe care alte spatii media nu le mai promovau – de la balet, muzee, design de obiect si cursuri care sa ne ajute sa invatam ceva in fiecare zi.

Ultima saptamana pe pagina urban.ro a fost un festival al hate-ului cu un limbaj plin de mizerii, totul plecat de la ceremonia de deschidere a JO pe care am analizat-o si am explicat care erau temele din istoria artei la care se facea trimitere.

Colegul Eduard Enache, absolvent de istoria artei, a scris textul (il gasiti aici) Si, pentru a aseza totul intr-o perspectiva istorica ampla si pentru a ne indeparta de aceasta Ceremonie, tot el a scris despre acte artistice care au fost scandaloase la momentul lor si care astazi sunt apreciate de istoricii de arta. (textul e aici).

Obisnuiesc sa pun si pe pagina de FB urban, dar si pe pagina mea de fb articolele de pe urban.ro. Cei mai multi nu stiu ca urban.ro e proiectul meu si nici nu e relevant sa stie (e mai important ca muncesc impreuna cu Eduard si ca ne mai ajuta cand ne e greu Orlando Nicoara).

Valul de ura de saptamana trecuta a atins cote care mi-a amintit de una dintre cele mai grele incercari ale mele fata in fata cu opinia publica (o povestesc mai jos putin).

Saptamana trecuta, ne-au acuzat de sexism, ca-i facem pe oameni prosti pentru ca daca ei nu stiu contextul de  care scriem, sigur vrem sa-i jignim. S-au folosit cuvinte grele si intre comentatorii la aceeasi postare si… ce mi se pare foarte grav, au ajuns sa ma agreseze verbal pe toate canalele mele de social media, in mesaje private oribile, pline de mizerii.

Evident, am blocat pe toata lumea agresiva.

Stiu ca algoritmul de facebook favorizeaza ura si cearta, cu cat sunt mai multe reactii pe negative si pe suparare, cu cat sunt mai multe comentarii, cu atat expune o postare la mai multa lume.

Dar eu nu vreau ca munca noastra sa fie un centru de ura.

Nu ma intereseaza credintele religioase ale oamenilor fiecare crede in ce simte si a fost educat…

Nu ma intereseaza nici ce diplome au ce care ne citesc, atat timp cat ne citesc cu mintea deschisa si se bucura daca descopera ceva din care au de invatat.

Deviza noastra este “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un lucru in care cred cu toata fiinta mea, e parte din ideea progresului personal si al comunitatii.

Nu vreau ca persoanele care ne citesc sa aiba doar aceleasi pareri cu noi, dar vreau – cand au alte opinii – sa si le exprime politicos, argumentat, elegant.

*

Stiu ca odata cu audienta mare (textul cu simbolurile de la ceremonia de deschidere a facut peste 10k vizualizari, iar Eduard a fost invitat la Europa FM sa discute despre el), stiu ca vine si un public care nu e totalmente interesat de arta, teatru, film, balet, pictura.

Stiu ca sunt unii care ca sa scape de necunoasterea lor, prefera sa-i jigneasca pe cei care stiu lucruri intr-un domeniu.

Nu e nicio rusine sa nu cunosti lucruri, dar nu ajuta pe nimeni daca jignesti si esti agresiv fata in fata cu necunoasterea ta.

De astazi in social media la Urban.ro e urmatorul disclaimer

Va informam ca orice comentariu care nu are un limbaj politicos sau este un atac la o persoana va fi sters de pe aceasta pagina, iar autorul va fi blocat, fara un avertisment suplimentar. Ne dorim ca urban.ro sa fie un spatiu unde descoperiti informatii frumoase, din care sa invatam fiecare lucruri bune.

Si scriu asta aici pentru a incuraja si alte reactii sa aiba atitudini similare, pentru a face putinaa curatenie intr-un mediu care e tot mai nociv.

*

Iata si detalii despre una dintre cele mai traumatizante experiente legate de confruntarea cu opiniile altora care nu erau de acord cu munca mea.

Am lucrat 7 ani la revista Tabu, 4 dintre ei am fost redactor sef; Tabu era o publicatie – dupa cum ii spunea si numele – care voia sa puna pe agenda publica lucruri de care oamenilor le era rusine, frica, despre care nu se vorbeau in societate, dar care ar fi putut ajuta la dezvoltarea unui spirit al acceptarii si tolerantei.

La sfarsitul anilor 2000, am publicat un pictorial in care erau reinterpretate picturi celebre: Geneza, Cina cea de Taina, Pieta.

Reinterpretarea era intr-un context modern (cu haine actuale), dar si cu un mesaj prin cei care erau personaje in fotografii – de genuri si rase diferite, de religii si orientari sexuale diferite.

Pictorialul a fost realizat de Cosmin Bumbutz si (la partea de stil si directie artistica) de Laura Carnici. Toata redactia a muncit pentru a aduce pe platou vedetele care ne puteau ajuta sa transmitem mesajul nostru dincolo de orice cuvant.

Aceasta este imaginea de la Cina cea de taina… apar in cadru: Kristina Dragomir, Ali, Corina, Adela Popescu, Silvia Giurca, Catalin Botezatu, Oana Cuzino, Ana Ularu, Alex Velea, Dragos Bucurenci, Ileana Badiu, Daniel Mihalcea, Laura Cosoi.

Dupa ce revista a fost publicata, pentru ca eu semnam editorialul de deschidere si promovasem pe blog munca colegilor, am fost agresata verbal cu expresii care nu pot fi transcrise… dar care includeau sex, violenta, cruci… toate in numele crestinismului.

Nu era epoca social media in care toti credem ca ii putem atinge pe ceilalti cu orice vorba, atunci puteau ajunge la mine fizic- la redactie-  sau mailul personal. Si au incercat pe aceste cai.

Am depasit momentul. Am mers mai departe cu convingerea ferma ca e important sa expunem in spatiu public lucruri despre toleranta si acceptare.

La mai bine de 20 de ani distanta, experienta de saptamana trecuta mi-a aratat ca multi dintre noi n-au invatat nimic. Din contra, au devenit mai rai si mai agresivi. Si istoria se repeta.

Asa ca, de asta, am sa protejez cu toate mijloacele pe care le am la dispozitie lumea si comunitatea pe care vrem sa o dezvoltam la urban.ro

Sa auzim de bine 😊

Ma gandeam dupa meciurile Romaniei la Campionatul Mondial de Fotbal, cat de utile pentru corpul si mintea noastra, si implicit pentru sanatatea noastra, sunt vestile de bine. Ce atmosfera frumoasa a fost nu doar printre suporteri, cum emotia si starea de bine s-a transmis dincolo de ei si catre cei care nu se uita la fotbal si poate nici n-au vazut meciurile in cauza.

Nici eu nu ma uit la fotbal, dar marturisirile de la radio ale celor care au fost pe stadion si emotiile acelor oameni m-au emotionat foarte tare.

Si m-am gandit ca asta e inca o dovada despre cum te influenteaza oamenii din jurul tau, si daca ai alaturi oameni buni, ei te inspira sa fii si tu bun, emotia lor trece de la  ei catre tine dandu-ti si tie forta, inspiratie si dorinta de mai bine.

Spunem adesea ca fiecare e media aritmetica a celor mai apropiate 5 persoane din jurul sau, iar asta ar trebui sa ne invete cate ceva despre noi.

*

O veste #debine provoaca in corpul nostru reactii chimice care reduc stresul si amelioreaza imunitatea, gandurile bune ne ajuta sa avem o minte mai clara si sa luam decizii mai bune si sa ne concentram mai degraba pe obiectivele pe termen lung, decat pe micile obstacole intalnite pe drumul obiectivelor noastre.

Reversul e ca in momentul in care ne infuriem, folosim cuvinte grele si avem ganduri negative, sistemul limbic preia controlul, iar cortexul prefrontal, care este folosit pentru functionarea si organizarea cognitiva, are energia deturnata de la el. Ca urmare, nu putem gandi la fel de clar.

Gandurile de furie, ura, genereaza in corpul nostru stres, obliga organismul sa-si mute atentia pe alte lucruri decat sistemul imunitar, claritatea ducand la anxietate si accelerarea ritmului cardiac si a respiratiei, primele simptome de panica

E demonstrat stiintific ca in cele mai multe dintre situatii noi ne facem singuri rau cand am putea, facand fapte bune, sa ne facem si noua bine nu doar celor din jur.

Si pentru ca stiu asta, si am testat asta de multe ori, ma intreb adesea: de ce nu facem mai multe fapte bune ca sa ne fie si noua mai bine? Care sunt lucrurile din educatia noastra care ne fac sa ne concentram mai mult pe lucrurile negative, cand ele ne fac biologic rau?! (stiu, e si despre supravietuire, e genetic, dar…)

*

Sunt preocupata de multa vreme de aceste lucruri – mai bine de 20 de ani, am si scris de multe ori despre asta – cand am luat decizia ca, din banii pe care-i castig, sa donez 10% pentru fapte bune. Cel mai adesea donez copiilor bolnaviori, unui centru pentru batrani, dar si unei asociatii care are in grija pisici accidentate.

Nu fac caz de asta, nu e vorba despre fapta mea buna, stiu ca gestul imi face mie bine – poate intr-o forma care tine de ego, imi aduce o bucurie gandul ca am putut ajuta pe cineva si ca ajutorul meu a venit neasteptat pentru beneficiar, ca o mica magie.

Acelasi lucru ma ghideaza cand trimit complimente si felicitari celor care fac proiecte faine, cand ii laud public pentru ceva ce mi-a placut – chiar daca uneori nu il cunosc pe autor. Ma gandesc ca ii aduce o bucurie faptul ca cineva, de niciunde, il/o lauda public pentru munca sa.

Zilele astea mi-am facut online un card Raiffeisen pentru ca imi place ideea de card Galben care face Bine. E un card de debit care a ajuns acasa in cateva zile.

De fiecare data cand voi plati – la POS sau online – cu noul meu card, Raiffeisen va face o donatie pentru Daruieste viata, asociatia care a construit un spital pentru copii si care acum a inceput campania pentru a construi un campus medical, o noua cladire langa spital, pentru a muta celelalte specializari din Marie Curie, iar spatiul din vechiul spital Marie Curie sa devina loc de invatat, spatii de cazare pentru parintii care au copiii bolnaviori la tratament.

Raiffeisen Bank Romania sustine Daruieste Viata cu 1 milion de euro pentru demararea constructiei campusului medical de la Marie Curie astfel incat toti pacientii care se trateaza la acest spital din Bucuresti sa beneficieze de aceleasi conditii de tratament la cele mai bune standarde.  Dar donatiile care vin odata cu platile prin Cardul Galben care Face Bine sunt suplimentar de donatia de  1 milion de euro.

Eu sunt dintre donatorii Daruieste viata, cred ca este una dintre cele mai spectaculoase dovezi ale ultimilor ani despre cum ambitia si vointa unor femei au schimbat vietile multor oameni. Ma emotioneaza mult puterea lor si rezultatele muncii lor si le voi sustine intotdeauna cu tot ce pot.

Si nu aveam cum sa nu raspund si la ideea Raiffeisen care face inca o fapta buna.

Am mai scris de-a lungul anilor despre cei de la Raiffeisen si implicarea lor in festivalul de teatru de la Sibiu si cat de coerent au sustinut teatrul in Romania, mai ales in pandemie cand au creat o oaza de bine pentru cei care erau in lockdown si aveau nevoie de intamplari online care sa le arate, prin arta, ca lumea e frumoasa. Poate ca astazi ne-am luat cu treaba si anii de pandemie par departe, dar eu stiu cat de utile au fost initiativele culturale de atunci, cum ne-au dat momente de bucurie.

Mi se pare ca e un match perfect cu valorile mele acest card care face bine si nu aveam cum sa nu-mi fac unul. Va puteti face si dvs aici

P.S. Viata ne aduce impreuna in moduri cum nici nu imaginam. Acum multi ani, cand lucram in echipa de comunicare de la FITS am propus sa facem o alee a celebritatilor, sa marcam cumva in spatiu public oamenii important care vin in Sibiu pentru ca trecatorii sa-i descopere si peste ani. Dl Constantin Chiriac a imbratisat ideea mea si langa teatrul Thalia e aleea cu stelutele cu numele unor oameni uriasi din teatru, dans. Raiffeisen e unul dintre partenerii care sustin financiar acest demers. Nu le-am spus niciodata asta, dar le multumesc tare pentru inca o “urma” pe vecie in societate.

Am vazut in screeners miniseria pe  care o vedeti de maine la HBO, la care am zambit amar. Imi doream sa o vad pentru Kate Winslet care e presedinta unei tari fictive, intr-un regim autoritar, dictatoriale si credeam ca e un fel de House of cards cu o doamna eleganta.

Dar este mai aproape de umorul negru din Don’t Look Up si, desi ca spectator stii tot timpul ca e o societate fictiva abordata in cheie comica, pentru est europeni care au avut comunismul in casa, n-ai cum sa nu vezi asemanari. Cu o Kate Winslet spectaculoasa, amuzanta si infricosatoare in rolul imperiosului cancelar al unei tari fictive si fara nume din Europa Centrala, serialul este o comedie care nu ignora niciodata dramele reale si globale.

The Regime a fost filmat partial in Austria, in  Schonbrunn, resedinta istorica de vara a Habsburgilor. Sunt multe indicii din viata reala a celor ca noi, care am trait comunismul, chiar daca stim din mini serie ca e o tara din Europa centrala (n-are niciodata nume).

In primul rand pe dictatoarea sefa o cheama Elena si undeva se spune ca e fizician. Ea pare departe de orice fizica, iar noi romanii  stim ca Elena Ceausescu era chimist de renume mondial fara sa stie sa scrie prea bine. (o meteahna a minciunilor despre educatia academica pe care o ducem mai departe si la 30 de ani de la caderea “regimului” din tara noastra.)

Apoi, Elena -Kate Winslet e ipohondra, crede ca in palatul ei e mucegai, are un cetatea care masoara umiditatea in fata ei, oriunde merge prin palat. Mai mult chiar, are bufeuri pentru ca e la menopauza, asa ca opreste nu doar caldura din palat ci din toata tara, iar cetatenii stau iarna cu haine groase pe ei.

Ajunge sa fie in disputa cu Statele Unite si isi doreste prietenia Chinei (aici, avem de la Putin la oricare alt dictator, inclusiv Evita Peron a carei eleganta e cumva copiata de personajul lui Winslet).  Pe masura ce povestea avanseaza si ea devine tot mai dezlantuita, serialul echilibreaza abil comedia si drama, punand in discutie legaturile din lumea reala.

Vladimir Putin ne vine inevitabil in minte, mai ales cand vedem cum Elena isi transforma in puscariasi rivalii sau cum comploteaza sa invadeze o tara vecina, pretinzand ca a fost a ei dintotdeauna. Are discursuri la balcon catre ceea ce ea este convinsa ca este un public adorator, cum a avut Ceausescu dar si Eva Peron. Manipuleaza mass-media, spunand minciuni flagrante si oferind spectacole ostentative, dansand si cantand “Mos Craciun” ca mesaj video de Craciun pentru tara. Bunul gust nu este punctul ei forte.

Dar povestea devine din ce in ce mai intunecata pe masura ce se indreapta spre un final care da de gandit, nu neaparat cel pe care ai putea crede ca il va urma. Tara e atacata de rebeli in prejma Craciunului si ea e nevoita sa fuga prin canale subterane.

In lumea reala, regimurile din URSS si Romania, ambele dictatoriale, au “cazut” de Craciun.

Nu va spun intriga total pentru ca sa nu va stric surpriza si urmariti miniseria, adaug doar ca apare si Hugh Grant intr-un episod, ca muzica e facuta de genialul alexandre Desplait, ca serialul a fost creat de Will Tracy, care a co-scris filmul satiric The Menu si a scris la cateva episoade Succession, si e regizat de Stephen Frears (The Queen) si Jessica Hobbs (The Crown), fiecare cu cate 3 episoade.

Regimul, e o satira absurda, dar cu multe elemente de pe langa noi impachetate in evenimente amuzante, insa cu consecinte grave. Si dincolo de amuzamentul povestii, e o tristete ascunsa cand vezi ca marile regimuri dictatoriale au avut atat de multe in comun si toate au fost niste caricaturi sociale. Poate de asta filmul are un ton care pare ca iti transmite ca cel mai bine este sa razi ca sa nu plangi de ceea ce e in jurul tau.

Miniseria de 6 episoade incepe de maine 4 martie la HBO Max.

Am norocul sa imi pot organiza timpul cum imi doresc, chiar daca am de indeplinit niste deadline-uri.

Cum functionez foarte bine cu to do list, si am carnetele speciale pe care le achizitionez la inceputul anului (pe langa agenda in care imi am programul mare pe multe luni inainte si imi fac intrebarile pentru interviuri),  in ultimii ani am invatat sa-mi pun pe to do list, nu doar chestiunile de job, ci si cele pentru sufletul si echilibrul meu emotional.

Iata  to do listul meu pt echilibru si linistea sufletului meu.

Chestiunile zilnice: exercitiile de kineto (am avut ceva probleme de sanatate si sunt importante exercitiile zilnice), rutina de beauty, cel putin o masa “cruda”, cel  putin o vorba buna catre cineva, o fapta buna, o incurajare pentru cineva cu care n-am mai vorbit sau simt ca are nevoie de sprijin.

• Obligatoriu, daca vad ceva scris bine si frumos, daca vad un interviu bun facut in online trimit un mesaj celui care l-a facut si dau share. Mi se pare ca e important sa spunem catre altii si lucrurile bune pe care le fac, nu doar sa ii criticam pe cei pe care-I prindem in offsaid.
• Nu urmaresc multe lucruri in online pentru ca nu sunt in targetul meu, nu gasesc sensul emisiunilor in care se comenteaza stirile/podcasturile; inteleg trendul, pentru unii e distractie si un acces mai facil la asimilarea, intelegerea unor informatii. Pentru mine sunt 3 ore in care pot citi o carte, daca vreau sa aflu ceva despre omul respectiv pe care-l “explica” altii, il sun direct, altfel pot judeca cu mintea mea orice vad nu trebuie sa vad pe cineva dandu-se cu parerea despre ce a spus X sau Y. (am testat vreo doua emisiuni de astea cu comentarii sa inteleg ce fac tinerii si aveam mai multe referinte si din carti, si din viata, decat ei… deci pt mine e pierdere de vreme.)

Chestiunile saptamanale.

Sa fac ceva care imi place si imi aduce confort.

• In cazul meu inseamna prajituri si flori in week end, o carte buna, o muzica frumoasa, stat la soare pe terasa intr-o carciuma faina sau pe balcon unde bate soarele.

Sa ma bucur de o pauză de ceai sau de cafea cu o carte sau cu un prieten.

• Imi iese nu chiar in fiecare saptamana din considerente de vreme, dar macar cateva mesaje catre prieteni tot trimit 😊

Sa ma opresc din tot ce fac/gandesc.

• E un exercitiu greu si imi ia o jumatate de ora cel putin in week end sa pot sa-mi cobor ritmul interior.

Sa-mi aloc timp sa ma gandesc la imaginea de ansamblu și la lucrurile bune din viata mea. Mi se pare ca ma ia viata in viteza, ca am prea multe deadline-uri si griji pe care cateodata le mut de pe o zipe alta pt ca nu doveddesc toate lucruriel intr-o zi si, daca nu mi-as lua o pauza mentala, sa fac un pas in spate si sa ma bucur de ce mi se intampla, as fi ca un soricel care se invarte intr-o cusca in alergare.

• Sunt o persoana foarte norocoasa, mi s-au intamplat si mi se intampla foarte multe lucruri minunate in viata si tin mult sa nu ma “fure” agitatia vietii si sa nu iau de-a gata lucrurile frumoase. Sa-mi gasesc timp sa le constientizez sa fiu recunoscatoare pentru ele si sa “pay it forward”
• Am mai povestit ca la fiecare incasare de bani dintr-un proiect special fac o donatie fie catre o asociatie care are grija de pisicute (am doua preferate), fie catre o casa de ajutor pentru copiii si batranii dintr-un sat.

In ultima vreme am un nou obicei, ma concentrez dimineata asupra lucrurilor pe care vreau sa le imbunatatesc la mine: la nivel fizic sau intelectual.

• Pentru ca sunt preocupata sa invat in fiecare zi cate ceva. (si la urban.ro am pus un motto pt cititori, “fiecare zi in care invatam ceva e o zi buna”. E un drive care imi da sens sa muncesc, si cred ca si colegului Eduard, faptul ca intr-o lume plina de mizerii avem privilegiul sa punem in spatiu public lucruri din care oamenii sa invete ceva frumos)

Mi-ar placea sa mai fac un curs ceva, sa mai invat formal lucruri, cu lectii si profesori, cu disciplina de rigoare, dar din pacate e un efort fizic si mental pe care nu mi-l permit acum. Am renuntat oricum la multe proiecte, ca sa mai cobor ritmul de munca.

La sfarsitul saptamanii, am mereu momentul de rasfat cu flori, cafea sau ceai in cesti de portelan, cu the newyorker (care momentan nu mai vine, nu stiu de ce, am fct tulumbe la postas sa se rezolve), momentul de spa de acasa care include o baie cu arome, masti de fata si alte rasfasturii de fetite😊 )

Viata m-a invatat ca, in teorie, ne dam seama ca avem nevoie de asemenea momente dar, daca nu le punem pe un to do list si nu verificam periodic daca le-am dus la bun sfarsit, apar alte chestiuni mai importante si trecem peste aceste lucruri esentiale pentru liniste si echilibru.

De asta eu tratez foarte serios aceste aspecte care tin de echilibrul meu mental.

Ceea ce va doresc si dvs.

Fotografia de mai sus e dintr-o campanie de acum cativa ani, cand INNA a facut un cantec in care a vorbit de violenta domestica si a invitat mai multe femei sa faca poze “batute”. atunci eu am vrut sa merg la metrou asa si sa joc “disperarea”, nu m-a ajutat nimeni, nu m-a intrebat nimeni daca am probleme, desi am stat la intrarea de la metrou o juma de ora.

Zilele acestea s-a vorbit mult despre violenta domestica gratie piesei Erika Isac, Macarena.

A facut apoi Micutzu un podcast cu reprezentatii societatii civile, cu o victima a abuzurilor familiala si reprezentatul sindicatului politiei.Domnul politist recunoaste ca abia din 2019 violenta domestica a fost recunoscuta in Romania, oana atunci nu exista pentru autoritatile romane, desi e parte din stilul de viata al multor romani.

Inca o data am constatat ca oamenii nu stiu sa defineasca si sa identifice violenta domestica…asa ca m-am gandit sa trec mai jos toate formele de violenta domestica.

Inainte de asta, aici puteti vedea podcastul lui Micutzu.

Si apoi va rog sa mai cititi o data textul despre emisiunea tv  cu Nea Marin care ii bate pe participanti ca divertisment si forma de convingere sa faca ce vrea el sa faca.

Trist este ca oamenilor li se pare divertisment aceasta bataie. Eu am depus plangere la C.N.A si au ceva restrictii acum, dar producatoare tot nu constientizeaza responsabilitatea expunerii violentei/abuzului ca divertisment.

Violenta in familie se manifesta sub mai multe forme, daca identificati una dintre aceste forme, luati atitudine si plecati din relatie, oricat de greu v-ar fi la inceput. Va las mai jos si numere de telefon unde sa sunati.

• Violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, trantire, imbrancire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusive mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu effect similar

• Violenta verbala – adresarea unui limbaj jignitor, utilizare de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare

• Violenta psihologica – impunerea vointei sau controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrative asupra obiectelor sau animalelor, amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, gelo zie, contrangeri de orice fel etc.

• Violenta sociala – impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar

• Violenta sexuala – agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal

• Violenta economica – interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar

• Violenta spirituala – subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

0800 500 333 este linia gratuita unde victimele violentei domestice pot suna.

Cateva asociatii care te pot consilia:

https://solwodi.ro/centrul-de-recuperare-pentru-victimele-violentei-in-familie/

Anais https://asociatia-anais.ro/

https://casaioana.org/

sibiu https://asociatia.luthelo.ro

Mi-a adus aminte Edi (colegul cu care fac urban.ro si prietenul cu care impart multe, Eduard Enache) de rugaciunea lui Antoine de Saint Exupery.

Am recitit-o si mi-au dat lacrimile instant, are atat de multe lucruri in care cred si eu…

La sfarsit, pun o poveste foarte personala despre cand am fost la slujba la Vatican.

Doamne,

Fa-ma atent si inventiv, ca in rutina zilelor sa ma pot opri in fata descoperirilor si a experientei care m-au intrigat. Invata-ma sa gestionez corect timpul vietii mele. Ofera-mi un simt al observatiei, pentru a putea diferentia lucrurile importante de cele mai putin importante. 

Iti cer sa-mi dai puterea retinerii si a intelegerii, ca in viata sa nu deviez de la ceea ce este important, dar sa-mi planific rational timpul, sa pot vedea si varful muntelui, si valea si uneori sa pot gasi timp pentru bucuria artei. Ajuta-ma sa inteleg ca visele nu sunt un ajutor. Nici dorul fata de trecut, nici dorintele fata de viitor. Ajuta-ma sa fiu aici si acum si sa percep aceasta clipa ca cea mai importanta.

 Apara-ma de credinta naiva ca totul in viata trebuie sa fie usor. Ofera-mi constientizarea faptului ca toate greutatile, infrangerile, caderile si nemultumirile sunt o parte fireasca a vietii, datorita careia crestem si ne dezvoltam. 

Adu-mi aminte ca inima mereu e in conflict cu ratiunea. Trimite-mi la momentul potrivit pe cineva care va avea curajul sa-mi spuna adevarul, dar sa o faca cu dragoste. Stiu, multe probleme se rezolva fara sa faci nimic, deci invata-ma sa astept.  Stii cat de mult avem nevoie de prietenie. Ajuta-ma sa merit acest dar al sortii. Da-mi o fantezie bogata, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tacand, sa pot oferi cuiva caldura necesara. 

Fa-ma omul care poate ajunge si pana la cei cazuti. Fereste-ma de frica evitarii lucrurilor importante din viata. Nu-mi da ceea ce vreau, da-mi ceea ce-mi trebuie cu adevarat. Invata-ma arta pasilor mici.”

Antoine de Saint Exupery in cartea biografica a lui Stacy Schiff

*

Cand am fost la Vatican am participat si la o slujba foarte foarte emotionanta si preotul dupa ce ne-a invitat sa dam mana cu vecinii nostri de scaune si am cunoscut oameni din diferite locuri ale lumii (f frumos, f deschis), ne-a invitat sa ne rugam.

Eu nu sunt cea mai religioasa, in sens dogmatic, persoana din lume. Incerc sa fiu corecta, sa nu mint, sa nu fur, sa practic recunostinta si sa am intelegere pentru semenii mei. Uneori imi iese, alteori nu.

Atunci acolo, in fata indemnului sa spun o rugaciune in gand m-am panicat: nu stiam nimic sa spun din biblie.

M-am rugat din suflet pentru intelepciune, binele celor din jurul meu, linistea mintii si alte cateva lucruri.

Nu o sa povestesc aici rugaciunea, desi mi-o amintesc in detaliu, dar cand am iesit din biserica mi-am sunat un prieten – absolvent de  istoria religiilor la Sorbona – si i-am spus ca eu, in mintea mea, m-am facut de ras pentru ca in afara de Tatal Nostru si Inger ingerasul meu nu stiu nicio rugaciune “oficiala” si i-am spus ca mi-am inventat propria rugaciune in care n-am cerut nici sanatate, nici bunuri materiale, nimic standard…

El a ras, mi-a cerut sa-i spun exact ce cuvinte am rostit si, mai tarziu, mi-a trimit pe mail fragmentul din Biblie care semana foarte foarte mult cu rugaciunea mea.

Stiu ca pe multi gandul de a manca la McDonald’s inseamna a ti se intampla ceva rau. eu nu cred asta, sunt constienta ca in tara aceasta – cum am mai scris – pentru un copil necajit – si nu numai, un hamburger de la McDo inseamna un rasfat.

Si il merita din plin, daca doar asta e ce isi poate permite.

Imi place mult programul asta cu carti de la McDo care incurajeaza cititul in randul copiilor prin seria de carti „Little People, Big Dreams™”, care au la baza povestile unor oameni exceptionali: creatori, artisti, oameni de stiinta si lideri, cu realizari incredibile si contributii semnificative in diferite domenii.

Programul Happy Meal™ Readers, prezent in toate restaurantele McDonald’s din Romania, reprezinta angajamentul companiei de a stimula interesul pentru lectura si de a oferi modele inspirationale copiilor.

Cartea vine la Happy Meal care costa 14 lei si pentru un parinte care nu-si permite sa-i cumpere carti copilului lui, dar si-ar dori ca el sa-si depaseasca conditia, sa faca scoala, sa aiba putere si aripi sa zboare pe drumului, pentru un asemenea parinte poate fi o gura de aer.

Plus ca pentru un copil, o carte care vine de la McDonald’s e mai atractiva decat una din librarie, si il poate inspira, ii poate arata o lume la care sa viseze si sa lupte sa o atinga.

Colectia Happy Meal™ Readers continua sa inspire si in 2024, cu titluri captivante precum „Pot fi o legenda a sportului”, povestile lui Pele si Muhammad Ali, „Pot fi un scriitor plin de inspiratie”, povestile Mayei Angelou si ale Jane Austen, „Pot fi astronaut”, povestile lui Neil Armstrong si Sally Ride, „Pot fi un atlet extraordinar”, povestea lui Terry Fox, „Pot fi un alpinist curajos”, povestea lui Tenzing Norgay, „Pot scrie o poveste infricosatoare”, povestea lui Mary Selley. Cartile sunt disponibile in restaurantele McDonald’s® in limita stocului disponibil.

1.2 milioane de carti au fost alese de catre clientii McDonald’s in 2023, iar de la lansarea programului, in 2019, peste 2.7 milioane de carti au fost alese in locul jucariilor, odata cu achizitionarea meniului Happy Meal.

*

Conform sondajelor si statisticilor, in Romania 11 milioane de oameni nu au citit nici macar o carte.

*

Cum ziceam la inceput stiu ca puristii vor sari in sus si vor spune orice au citit ei de rau despre Mc Donald’s. Dar… pentru un parinte care NU ARE BANI si nici stiinta sa aleaga carti, aceasta idee de carti cu Happy Meal e minunata si il poate ajuta pe copilul lui.

Altfel, urmeaza sa scriem pe urban.ro in sectiunea dedicata Olimpiadei cam cati hamburgeri de la McDO se mananca in satul olimpic in timpul Jocurilor Olimpice…

Am fost la Londra, in culisele olimpiadei, am vazut cum aratau restaurantele sportivilor, am aflat cat de multi hamburgeri se mancau zilnic.

Nu este un articol platit 🙂 voi scrie despre carti oricand si oricat cu mare mare drag. pentru ca stiu ca pot schimba minti si vieti.

Ziua Mondiala a Epilepsiei este marcata, in fiecare an, in cea de-a doua zi de luni din februarie. In 2024, aceasta zi este marcata pe 12 februarie. Epilepsia afecteaza 50 de milioane de pacienti la nivel international. In Romania, numarul cazurilor este estimat la 500.000, o treime dintre acestea fiind rezistente la tratamentele medicamentoase.

In Romania, ca multe afectiuni neurologie epilepsia este un subiect tabu si duce la marginalizarea bolnavilor.

Epilepsia este termenul general de clasificare al unui grup de afectiuni neurologice caracterizate printr-o tulburare a retelelor neuronale, iar o criza poate fi considerata un proces cu caracteristici spatio-temporale care se refera la structurile anatomice implicate si sincronizarea descarcarii electrice. Semiologia crizei este determinata de interactiunea dintre descarcarea electrica si retele cerebrale atat fiziologice, cat si patologice. Cauzele de aparitie a epilepsiei sunt diverse, printre cele mai importante numarandu-se:

• Cauze genetice (afectiunea este fie mostenita din familie, fie apare ca urmare a unei mutatii spontane)
• Cauze structurale (tumori, malformatie de dezvoltare corticala, atrofie hipocamp)
• Cauze autoimune
• Cauze metabolice
• Cauze infectioase

„Este important de mentionat ca orice persoana se poate confrunta cu o criza epileptica, atunci cand nivelul de excitabilitate al unei zone din creier depaseste un anumit prag in anumite conditii. In acest sens, o singura criza epileptica nu presupune stabilirea diagnosticului de epilepsie,” afirma dr. Sandra Munteanu, medic specialist neurologie cu supra-specializare in epilepsie.

In ultimii zeci de ani, mai mult de 20 de terapii medicamentoase antiepileptice au fost aprobate.

Printre beneficiile acestor noi terapii se numara reducerea efectelor adverse asupra functiei hepatice si capacitatea acestora de a actiona fie asupra modului in care substantele se deplaseaza in interiorul si spre exteriorul celulei, fie prin stimularea si inhibarea modului in care neuronii transfera informatii prin intermediul neurotransmitatorilor.

Un tratament necesita analiza mai multor factori: forma de epilepsie, in primul rand diferentierea epilepsie focala/ generalizata, spectrul efectelor medicamentului, efectele adverse si comorbiditatile pacientului. Decizia terapeutica se bazeaza pe interactiunea dintre medic si pacientul informat. Tratamentul antiepileptic poate fi redus si intrerupt in functie de caz dupa o anumita perioada in care pacientul nu a mai prezentat crize, insa exista predictori ai recurentei crizelor dupa intreruperea unui tratament: tulburari de dezvoltare, istoric de crize febrile, durata mai lunga a epilepsiei inaintea unei interventii chirurgicale, IRM cerebral care nu arata o leziune, numar mai mare de medicamente antiepileptice administrate la momentul interventiei, unele malformatii precum displazia corticala si reducerea medicatiei la un moment nepotrivit.

Noul compus care inregistreaza rate de reducere a crizelor epileptice mai mari decat oricare alt medicament din ultimi 30 de ani

„Din punct de vedere medicamentos, poate cel mai important avans a fost reprezentat de aprobarea de catre FDA, in 2019, a compusului numit cenobamat, pentru tratamentul la adulti a crizelor cu debut focal. Incepand cu luna mai a anului 2020, acest compus a fost pus la vanzare, inregistrand o eficacitate remarcabila ca terapie aditionala, ratele acestuia de reducere a crizelor fiind mai mari decat cele inregistrate de oricare alt medicament antiepileptic din ultimii 30 de ani. Acest lucru sustine utilizarea ca add-on medication la pacientii cu epilepsie rezistenta la tratament”, adauga specialista Clinicii Neuroaxis din Bucuresti.

De asemenea, in contextul sindromului Dravet va fi disponibila Fenfluramina, un tratament reutilizat ce ar putea reduce frecventa crizelor dar si calitatea vietii acestor pacienti.

Totodata, dr. Sandra Munteanu afirma ca, in momentul in care un pacient nu obtine un control al crizelor prin doua medicamente antiepileptice in doze corespunzatoare, trebuie indrumat spre „Subprogramul de diagnostic si tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos” al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in vederea evaluarii prechirurgicale, in cazuri atent selectionate, cu electozi intracranieni in vederea delimitarii zonei epileptogene sau explorarii prechirurgicale anterior stabilirii indicatiei de neuromodulare prin stimulare vagala. Este important de precizat ca farmacorezistenta este un criteriu obligatoriu insa nu suficient pentru indicatia de stimulare vagala. Evaluarea prechirurgicala si colaborarea in echipa medic neurolog-neurochirurg sunt aspecte esentiale.

Principalele simptome care apar in crizele epileptice

Crizele epileptice se pot manifesta printr-o serie ampla de forme, cateva exemple fiind:

• Blocare tranzitorie a comportamentului sau limbajului
• Tresariri la nivelul unui grup muscular, Senzatii de amorteala/furnicaturi
• Senzatia neobisnuita ca totul este familiar
• Iluzii vizuale, auditive, gustative
• Palpitatii
• Automatisme oroalimentare sau manuale
• Comportament hipermotor

In afara de recunoasterea acestor elemente, este importanta secventa lor pe parcursul unei crize, acest lucru conducand la o caracterizare a retelei epileptogene.

In credinta populara s-au raspandit, de-a lungul timpului, mai multe mituri cu privire la epilepsie, acestea generand fie o gestionare nepotrivita a crizelor, fie stigmatizarea pacientilor diagnosticati cu aceasta afectiune.

Din cauza acestor concepte gresite, pacientii aleg, deseori, sa-si ascunda conditia in fata apropiatilor si colegilor de munca.

Pentru a combate aceste mituri cu privire la epilepsie si la alte afectiuni neurologice, Clinica Neuroaxis a realizat un experiment social filmat cu camera ascunsa, pentru a analiza nivelul de pregatire al populatiei privind ajutorarea pacientilor cu afectiuni neurologice.

In ceea ce priveste principalele mituri cu privire la epilepsie, printre acestea se numara crezul conform caruia toate persoanele cu epilepsie au convulsii. In realitate, exista mai multe tipuri de crize epileptice, unele dintre acestea neimplicand miscari involuntare asociate. In afara de crizele tonico-clonice bilaterale (crize care implica pierderea starii de constienta), alte tipuri de crize epileptice genereaza un blocaj comportamental sau alterarea contactului cu mediul inconjurator.

Un alt mit care exista cu privire la pacientii diagnosticati cu epilepsie este ca acestia nu pot duce o viata normala. Aceasta stigmatizare ii determina pe pacienti, de multe ori, sa-si impuna o stare de autoizolare, renuntand la locurile de munca si la relatiile sociale. In realitate, chiar daca, uneori, pot exista restrictii cu privire la anumite ocupatii sau activitati fizice pentru persoanele cu epilepsie, multi pacienti pot duce vieti normale, fara sa fie nevoie sa evite locurile de munca solicitante, din punct de vedere fizic si psihic.

Nu in ultimul rand, o alta credinta falsa, dar larg raspandita, este ca luminile intermitente sau anumite modele de lumini declanseaza crize tuturor pacientilor diagnosticati cu epilepsie. In realitate, crizele fotosensibile pot sa apara doar la o mica parte din formele de epilepsie, majoritatea pacientilor nefiind influentati de stimulii vizuali.

Imbunatatirea calitatii vietii pentru pacientii diagnosticati cu epilepsie

• Comunicarea deschisa cu persoanele din jurul nostru ne pot ajuta la clarificarea preconceptiilor cu privire la epilepsie si la asigurarea unor relatii sociale si profesionale optime
• Terapia psihologica ne poate ajuta sa gasim cele mai potrivite unelte pentru a face fata provocarilor legate de preconceptiile existente la nivelul societatii
• Un stil de viata echilibrat poate ajuta la controlul crizelor. Pentru a gasi cele mai potrivite optiuni terapeutice si a monitoriza evolutia bolii, este necesara colaborarea cu un neurolog specializat in epilepsie.

Acum biografiile, cartile despre sanatate si wellness. Aici sunt cartile in limba engleza, din kindle, unele deja traduse la noi. Prima carte (cartile despre tehnici de scriere, jurnalism, marketing este aici)

Ca un mic context, citesc in functie de nevoile mele pentru un articol sau ca sa inteleg ceva suplimentar legat de o situatie in care m-am lovit (cum a fost contextul Bernstein, cand am vrut sa inteleg dincolo de ce era in film), ma mai inspira in lecturi ce descopar in The New Yorker, ce imi recomanda cativa prieteni mult mai destepti decat mine (uneori nici nu imi recomanda, citeaza o carte in vreo discutie si eu o notez ca sa citesc si eu) si sunt cativa oameni din online in a caror parere ma incred, cum e Cristina Balan careia ii mai multumesc si aici si pentru cartile pe care mi le trimite, dar si pentru ca pune in spatiu public lecturile ei.

Cand vorbim de lecturile in limba romana, despre care voi scrie saptamana viitoare, citesc ce imi trimit editurile. Apreciez foarte mult ca reprezentatii marilor edituri din Romania au aceasta abilitate de a trimite cartile si pe nevoile de interes ale celor care scriu despre ele; sigur ca trimit si cartile in promovare, dar fara sa spun eu ce mi-as dori sa citesc de la ei, primesc acele carti care sunt relevante pentru nevoile/placerile mele. Si nu sunt singurul om caruia i se trimit aparitiile editoriale din partea editurilor, iar asta inseamna o atentie reala la cei  carora le trimit. ( primesc in fiecare saptamana 4-5 carti, din pacate nu le citesc pe toate, mai daruiesc dintre ele pentru ca nu vreau sa ma darame in casa) si… peste toate imi mai cumpar si eu carti in limba romana pe care nu mi le-au trimis editurile, dar sunt curioasa sa le citesc.

Citesc multe biografii de multi ani pentru ca invat lucruri din ele, pentru ca unele ma motiveaza sa fiu mai buna (in viata si eu cu mine), iar altele imi dau context pentru lucruri pe care le scriu, sau pentru interviuri.

Am scris deja despre cele doua carti despre Leonard  Bernstein pe care le-am citit dupa ce am vazut film lui Bradley Cooper. Nu mi-a placut filmul, nu-mi place Cooper (copiaza prea mult forma de la altii ca sa-si faca el un drum prin viata, in toata munca lui nu doar in filmul asta), dar mi se pare un lucru minunat ca s-a vorbit si se va mai vorbi despre Leonard Bernstein in aceste zile.

Am citit deci o carte scrisa de Jamie, fiica lui cea mare, si o alta cu scrisorile sale catre prieteni, compozitori sau sotie. E o perspectiva mai corecta a vietii lui.

Life of the wives -Five Literary Marriage – Carmela Ciuraru

Am mai scris si despre aceasta carte la vremea la care o citeam, dar si in contextul filmului cu Bernstein. Am vazut aparitia ei in The New Yorker, numele autoarei m-a facut sa cred ca ar putea fi vorba de o romanca (nu este romanca) si am citit cartea gandindu-ma ca va fi un subiect bun daca ajung sa fac un interviu cu ea.

Cartea e simpatica si cred ca pentru vremurile de astazi, e genul de informatie cu care un profesor le-ar capta atentia elevilor.

Bono Surrender – am citit biografia la momentul lansarii in engleza. Intre timp e deja tradusa si la noi. E o istorie a trupei prin 40 de piese U2; o trupa care are super super marketing in spate, dincolo de talent.

Am mai scris si despre biografia lui Elon Musk la momentul la care o citeam. A fost cartea cea mai mediatizata la inceputul anului trecut, Walter Isaacson – autorul- fiind un mare jurnalist, fostul director editorial CNN, un domn care are o intelegere foarte profunda a nevoilor publicului in ceea ce priveste interesul de a afla detalii din viata altor oameni. E surprinzatoare viata lui Musk, si cumva traumatizanta.

Blowing the Bloody Doors Off: And Other Lessons in Life – Michael Caine

Am ajuns sa citesc biografia lui Michael Caine dupa ce un prieten mi-a aratat un fragment dintr-un interviu/masterclass din 2002 in care explica o parte din filosofia sa de viata: “use the difficulty”

Cartea e superba, Caine e nu doar un mare actor, ci si un caracter foarte frumos.

Scoops e o carte scrisa de o fosta producatoare BBC. Am ajuns la ea dupa o stire cum ca partea din aceasta carte care se refera la culisele interviului cu printul Andrew va fi ecranizata.

E simpatica, ofera culisele unor interviuri celebre, de la negocierile pentru interviu, pana la cum au ajuns la anumite persoane a caror identitate era ascunsa (cum e fiica sefului lagarului de la Auschwitz; si povestea ei a fost transformata in film, se numeste The zone of interest si e printre nominalizarile la Oscar din acest an)

Unscripted e o carte despre care s-a spus ca e inspiratie pentru filmul Succession. Se ocupa de viata si activitatea familiei Redstone, cei care detin studiourile Paramount dar si televiziunea CBS si multe alte business-uri online. Scenaristul de la Succession a spus la sfarsitul serialului ca inspiratia lui a fost familia Murdoch care are reteaua Fox, dar ca si familia Redstone i-a oferit cateva subiecte din serial.

Acum vin cartile despre sanatate mintala, sanatate fizic, motivare si nutritie.

Le-am citit pentru nevoile si framantarile personale, de la a intelege ce pot face mai bine cu mintea si viata mea, de la cum sa-mi stapanesc si sa-mi inving mai bine fricile (dupa pandemie, m-am luptat cu multe angoase) pana la a lua decizii alimentare mai bune, mai structurate. Nu visez sa traiesc pana la 100 de ani 🙂 dar ma intereseaza calitatea vietii mele si cum o pot imbunatatii, la nivelul sanatatii dar si spiritual.

Sunt super gurmanda, super pofticioasa la mancare, dar am multe intolerante – aparute pe stress si un stil de viata anapoda, iar de multi ani fac curatenie prin ce mananc si ce traiesc. Am invatat ca poti face mancare foarte gustoasa si intre niste limite alimentare. (cartea cu Blue Zones e cu retetele din locurile unde sunt cei mai multi locuitori care au atins 100 de ani, nu e cartea care a stat la baza documentarului Netflix. eu cautam inspiratie pentru ce sa mai mananc:) )

Pentru aceste carti las doar copertele, poate va inspira titlurile si alegeti sa le cititi. Nu scriu mai multe despre ele si de ce am ales sa le citesc pe ele din toata masa de carti pe tema pentru ca nu vreau sa am nici cea mai mica atitudine de guru al internetului in nutritie sau stil de viata. Ma enerveaza teribil sarlatanii si sarlatancele din domeniu, daca nu esti MEDIC CU DIPLOMA IN NUTRITIE nu ai ce sa cauti sa spui ce sa manance alti oameni sau ce suplimente sa ia.

NU E TREABA TA DE FATA FRUMOASA SAU BAIAT CU MUSCHI SA RECOMANZI SUPLIMENTE ALIMENTARE. ar trebui pur si simplu sa li se blocheze conturile pentru cate o luna, cum ii apuca pe nimeni in drum sa recomande suplimente si medicamente (sunt suparata pe asta, dupa cum vedeti, pentru ca e multa incultura oricum, de ce sa speculam nepriceperea oamenilor ca sa le facem rau la sanatate pe termen lung?! )

Cred ca e un trend in mare dezvoltare care vorbeste despre longevitate si despre cum ne restructuram viata, am scris despre cati bani sunt in joc pentru acest trend acum cateva luni. Si pentru ca sunt peste 5 miliarde dolari investiti global doar anul asta in acest trend, e logic sa apara si muuulti sarlatani care sa ia si ei cateva imbucaturi din toata placinta.

• Ultima carte din seria de coperte e cea a poetului Rainer Maria Rilke, o brosurica cu 10 scrisori, o altfel de lectie despre mentorship si generozitate. Am primit-o de la un prieten dupa o ampla discutie despre ce lasam in urma in viata noastra. 🙂

N-am avut timp pana acum sa scriu despre cartile anului 2023. In vacanta de sarbatori nu am vrut sa muncesc prea mult, iar apoi am avut o saptamana blogul cazut pentru ca a fost hackuit de cei care erau suparati pe mine ca am explicat ca distributia unui film e doar la decizia regizorului si a producatorilor, nu e solicitata si parerea publicului.

Evident, era legat de filmul Tati part time si oamenii cred astazi ca daca nu esti de acord cu ei, e mai util sa te darame la propriu decat fie sa combata intr-o polemica eleganta, fie sa mearga mai departe. Toate actiunile distructive sunt desigur sub vocala umbrela a “libertatii de exprimare”.

Dar nu ma va impiedica nimic sa spun ce stiu, ce am citit si ce cred pe orice subiect care ma intereseaza, intr-o formula politicoasa😊

Sa ne intoarcem la cartile anului 2023.

Cand am scos din kindle copertele cartilor citite in 2023 mi-am dat seama ca in ultima vreme am citit mai mult carti “tehnice” decat literatura, mai mult decat in anii precedenti si asta ma intristeaza putin si e o directie pe care vreau sa o indrept in acest an.

Cartile pe care le-am citit (in acest articol sunt cartile in limba engleza netraduse la noi, pentru ca totusi am citit si ceva literatura in limba romana) au fost alese in functie de interesul meu profesional in momentele respectice; au legatura cu interviurile pe care le-am facut anul trecut, cu proiectele la care am lucrat sau cu interesul meu de dezvoltare mentala si in privinta sanatatii.

Rad adesea cu colegul Eduard ca pe urban.ro o parte din articolele despre sanatate sunt “din viata si activitatea”, adica ce mai citesc pentru mine, ce verific cu medicii prieteni din ce am citit si tot asa.

Dar sa le luam pe rand si pe categorii.

Desi coperta de aici contine toate cartile la care voi face referire, am sa le impart in doua articole pentru ca altfel e foarte multa informatie si va fi si mai greu de citit. Incep cu cele mai putin populare 😊

Din categoria de carti care au legatura cu tehnici de scris sau jurnalismul.

Artful journalism  – Walt Harrington

Despre detaliile care fac valoros un profil jurnalistic (scrierea longform care nu se mai practica astazi pentru ca necesita mult timp si pentru documentare si pentru scriere), despre cand scrierea la persoana I e jurnalism si cand nu (astazi noi intalnim, mai ales in Romania, compuneri libere la persoana I din “categoria cum mi-am petrecut vacanta de vara” pe post de jurnalism, dar experienta noastra directa e jurnalism doar intr-un context al scrierii mult mai sofisticat care implica multa documentare, altfel e doar o prezentare subiectiva a unui adevar partial din viata sociala.

Oamenii se supara pe mine cand le spun ca ceea ce au scris e o compunere libera cu mult ego desi ei isi spun jurnalisti, si sper sa citeasca mai multe ca sa inteleaga nuantele muncii lor, cum sper ca si scolile de jurnalism sa faca diferentele intre cele doua tipuri de scriere si sa le dea studentilor multe exercitii – de la eseu personal la jurnalism la persoana I.

Neil Postman’s Vision – Understanding Media, Culture and Education

Postman a fost un domn foarte destept care a trait la mijlocul secolului trecut si care a scris despre media, computere si tehnologie plus influenta acestora in cultura urbana. Avea o gandire foarte vizionara si structurata si a anticipat multe dintre situatiile acestor ani, cand avem tehnologia la purtator si influenta ei asupra mentalului uman.

Stephen Marche – On writing and failure

Stephen Marche e un domn care a scris pentru Esquire, The New Yorker. E o carte despre ciornele din spatele unui text, despre incercari si rescrieri. Am descoperit-o via actorul Jeremy Strong (fratele cel mare din Succession), un domn f f inteligent si cu lecturi foarte faine.

Gay Talese – Baterbly & Me.

Talese e creatorul a ceea ce se cheama New Journalism, a scris longform pentru The New Yorker, Esquire si Vanity Fair. E unul dintre cei mai mare jurnalisti si eseisti ai acestor vremuri, e un maestru al observatiei si al cuvintelor, pe care eu il aseman cu Leonard Cohen, poate si pentru ca au acelasi look si au depasit 90 de ani.

Cartea e o analiza si rememorare a oamenilor obisnuiti “no name” pe care i-a portretizat in articolele sale. A aparut in septembrie si a fost o adevarata nebunie cu ea, pentru ca era f f asteptata.

David Foster Wallace – Brief Interviews with Hideous Men

Un mare scriitor si jurnalist american, am mai scris de el in contexte si mai relaxate, si mai complicate. E cel care a facut un interviu de 15 min cu Roger Federer si tenismenul a zis ca au fost cele mai stupide si stranii intrebari, iar cand a vazut materialul rezultat a zis ca e cel mai frumos si onest lucru scris despre el vreodata, cel mai bun profil despre el din tot ce s-a scris. Profilul e in cartea Teoria corzilor tradusa si la noi la Pilot Books, carte cu care v-am “terorizat” acum doi ani 😊 .

Cartea pe care am citit-o anul trecut e cu profile de oamenii care ies din normele obisnuitului, oamenii care nu seamana cu restul lumii, fara a fi insa faimosi.

The World According to Didion

Si aceasta a fost o carte foarte asteptata in acest an, Joan Didion e una dintre cele mai influente jurnaliste si scriitoare ale Americii, a incetat din viata anul trecut, are trei carti traduse in Romania, una chiar la sfarsitul anului trecut (las fragmente din ele mai jos, poate va conving sa-i cumparati cartile e o scriitoare minunata. am acest privilegiu, ca pe siteul pe care-l am alaturi de Eduard Enache, editurile din Romania sa-mi ofere fragmente din carti spre publicare. le mai multumesc inca o data)

Fragment Anul gandirii magice, Fragment Nopti albastre, Fragment Uite cum sta treaba

Cartea e o reasezare cronologica a vietii ei, a contextului in care a scris, cum si-a urmat convingerile si regulile de viata inclusiv in articole. Pentru cate un eseu care aparea in Vogue sau Vanity Fair scria si rescria 3 luni.

Daca nu i-ati citit cartile (caci cei care au citit-o stiu deja), e un documentar despre viata ei pe Netflix.

Fierce Ambition – the life and legend of war correspondent Maggie Higgins

Despre prima femeie corespondent de razboi, Maggie Higgins. A aparut la sfarsitul anului trecut cu doar cateva zile inainte de mizeria din media din Romania cand Cristina Cileacu, aflata in zona de conflict din Israel, a fost luata la misto pe internet si la televiziunile de proasta calitate, spunandu-se ca exagereaza pericolul. Ciutacu a provocat o mizerie de viral scotand din context un moment dintr-o transmisie live a Cristinei Cileacu.

Mi s-a parut trist si cumva foarte relevant despre unde suntem noi ca media (online si tv) cand aproape simultan in SUA aparea aceasta carte si la noi se intamplau situatii asemanatoare descrise in carte, doar ca in carte se intamplau cu 100 de ani in urma.

Carti despre Marketing si comunicare

Belonging to the brand – despre formarea, puterea, influenta si influentarea comunitatilor in noul context (social) media

Influencer Marketing – tot despre noii actori in spatiul media care sunt unelte de marketing

How Music Works – nu e chiar o carte de business-ul din muzica, e mai degraba despre creativitate, despre cum functioneaza creierul in contact cu muzica, dar si despre spectacolul care poate fi construit prin muzica

On Branding – David Aaker un domn care intelege foarte bine noile reguli ale brandigului in care amprenta digitala a fiecaruia face cat un CV.

Normal gets nowhere – Kelly Cutrone e o doamna care le imbraca pe duduile vedete actuale ale Americii, genul famous for being famous. Departe de ceea ce inseamna stil pentru mine, mai degraba “cum sa le dezbracam ca sa ajunga in cat mai multe fotografii”. Am vrut sa vad putin din mecanismele pe care le foloseste. Dupa ce am citit cartea, am vazut si un episod din documentarul ei, cred ca e o escroaca smechera, fara gust dar foarte bine adaptata la vremurile de azi

Vaclav Smil – Invention and Inovation, A Brief History of Hype and Failure.

O carte care arata cum au schimbat lumea oamenii care aveau incredere in ideile lor, cate ratari implica un succes. E o carte frumoasa, desi tehnica, indirect si despre locul nostru in lume. Mic si nememorabil, oricat de mari au fost descoperile noastre. Ajuta din cand in cand sa ne reamintim asta pentru felul in care abordam disputele cu ceilalti.

Maine scriu despre biografii, cartile despre sanatate mentala si alimentatie pe care le-am citit, in engleza, pe kindle, in 2023.