Category : carti simpa

Dancers-Among-Us-at-Half_Moon_Bay-Brendan-Bartheldansatorii printre noi

dansatorii printre noi

Jordan Matter a vrut sa le arate copiilor lui ca frumusetea este peste tot.

Asa a aparut proiectul foto cu dansatori in locuri banale care devin frumoase pentru ca prezenta lor te face sa le privesti altfel.

O frumoasa lectie despre a-ti pastra curiozitatea si despre a fi “viu”.

cartea lui Dancers among us face ravagii in America si e un exemplu minunat cum un lucru simplu poate transmite atit de multe  ..

 

 

 

 

proiectul si cartea pot fi gasite aici

 

 

736
gina-patrichi-678590lFamilia doamnei Gina Patrichi

Familia doamnei Gina Patrichi

“Am fost atit de pasionata de profesie incit tot ce am primit ca iubire de la Victor, sotul meu, si Oana, fiica mea, a fost un cadou imens pe care l-am luat si l-am indreptat spre teatru, tot inspre oamenii carora le dadeam, seara de seara, sentimente, pasiuni, iubire, ura, pina la apogeu” Gina Patrichi

“Mai tirziu, cind din cauza unor neintelegeri am incercat sa ne despartim, ne-am dat seama ca deja eram un cuplu sudat si am renuntat. Din acel moment am inteles mai bine sensul vietii si menirea fiecarua, in special atunci cind e vorba de a trai pentru arta.

Toate aceste fiinte, care au o dotare speciala, indreptata catre creatie, cum era cazul Ginei, au in acelasi timp o patima devoratoare in modul in care-si traiesc viata. Si aceasta patima tinde sa ii atraga, sa ii diminueze si sa-i faca de neinteles pentru cei din jur.

Toti oamenii de arta au trairi speciale, trairi care sunt o fericire si totodata un mare necaz pentru ei. Un actor, urcind pe treptele scenei seara de seara si intrind cu traire intensa in pielea unui personaj, cade apoi epuizat pe altarul lui de sacrificiu.

Cei din jur trebuie sa inteleaga ca in acele momente el este iesit dintr-o zona fiereasca a omului obisnuit.” Victor Anagnoste, sotul Ginei Patrichi.

din “carte cu Gina Patrichi” – Mircea Morariu

***

am pe masa de citeva zile biografia doamnei Gina Patrichi (multumesc frumos Ioana pentru cadou) si, pentru ca aveam nevoie sa rup ritmul si sa fac switch in minte de la un proiect la altul, am deschis-o la intimplare.

intimplarea a fost fix pe textul asta.

2070
barNe duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti

Ne duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti

Ne duceam acolo pentru orice ne trebuia. Ne duceam acolo cind ne era sete, bineinteles si cind ne era foame, si cind eram morti de oboseala. mergeam acolo cind eram fericiti, sa sarbatorim, si cind eram tristi, sa rabufnim.

Ne duceam acolo dupa nunti si inmormintari, sa luam ceva ca sa ne calmam si mereu pentru o doza de curaj inainte. Ne duceam acolo cind nu stiam ce ne trebuie, in speranta ca cineva ne va spune.

Nu duceam acolo in cautare de iubire, sau de sex, sau de probleme, sau dupa cineva care disparuse, pentru ca mai devreme sau mai tirziu toata lumea ajungea acolo. Dar cel mai adesea ne duceam acolo cind trebuia sa fim gasiti.

(…)

Ma tem ca suntem atrasi catre ceea ce ne paraseste si catre ceea ce e cel mai probabil sa ne paraseasca, insa, in cele din urma, cred ca suntem definiti de ceea ce ne imbratiseaza. Fireste, am imbratisat la rindul meu barul, pina intr-o seara cind barul m-a respins si, in acea parasire finala, mi-a salvat viata.

JR Moehringer – Dulcele Bar

***

sa cititi cartea lui JR Moehringer – autobiografica. Tocmai a fost lansata in librariile din toata tara.

***
cind simpaticii de la editura Publica mi-au spus ca au luat drepturile cartii lui Moehringer am fost foarte bucuroasa.

Moehringer e un jurnalist cistigator de premiu Pulitzer care a trait fara tata, linga un bar (asta din carte), care a avut super probleme cu alcoolul si a trecut prin momente de crunta singuratate.

si-a pus toata povestea in aceasta carte Dulcele Bar (tender bar, in engleza) si literlamente a ravasit lumea literara si jurnalistica in america. cartea a stat in primele locuri in topurile de specialitate de la toate publicatiile mari pentru foarte multe saptamini.

e o carte despre lumea barbatilor, dar e o carte scrisa cu garda jos, cu foarte multa emotie si – pentru cei care stiu sa citeasca si altfel – o carte cu o structura foarte frumoasa.
cartea l-a impresionat atit de tare pe Andre Agassi incit acesta s-a gindit pentru prima data ca, daca e sa-si scrie biografia, doar Moehringer o poate face asa cum isi imagineaza Agassi ca ar trebui sa arate. l-a sunat, au muncit 4 ani impreuna si “Open, o biografie” a fost una dintre cele mai vindute carti ale anului trecut.

diferenta intre Open si Dulcele bar e ca in cea de- a doua Morieringer are informatia direct de la sursa, din sufletul lui si n-are nici cea mai mica ezitare sa taie in carne vie.

1136
pianoo dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

o dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

cind eram mica, unchiul cel mai educat din familie  a crezut ca e bine sa invat muzica. am primit o chitara si un profesor. n-au stat multa vreme cu mine pentru ca tot ce ma interesa era matematica.

dar unchiul – care era compozitor – si detinea un pian cu coada, de concert, in apartamentul lui de pe Fainari (habar nu am cum il suisera la etaj) incerca sa -mi explice, in discutii scurte, lucruri despre muzica pe limba mea.

“sunt 8 note muzicale. 8. si un numar infinit de posibilitati de a le combina pentru a face muzica. 8 note si posibilitati infinite de melodii.”, mi-a spus odata si mi s-a parut straniu pentru ca un numar finit de numere combinate in oricare variante ar fi dat un numar finit de posibilitati. i-am zis asta.

“ai sa vezi in toata viata ta ca ai sa intilnesti cintece pe care nu le-ai auzit niciodata, toate la baza cu aceleasi note muzicale”

am protestat ca sunt mai mult de 8 note pentru ca se schimba gamele si tonalitatile.

“chiar si asa, sunt un numar finit de note muzicale. iar posibilitatile de a face muzica sunt infinite.”

***

ma urmareste discutia asta din copilarie. mi-am adus aminte de ea, acum cind am citit rindurile de mai jos in Novecento a lui Alessandro Baricco.

Gindeste-te putin: un pian. Clapele incep. Clapele sfirsesc. Stii ca sunt 88, nimeni nu te poate pacali. Nu sunt nesfirsite, ele. TU, esti nesfirsit, si inauntru clapelor alea, muzica pe care o poti face e nesfirsita. Ele sunt 88, TU esti nesfirsit. ASTA imi place mie. Asta merita sa fie trait.

909
impresii de aiurea phillipe starckcu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

cu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

Conceptia mea despre viata poate fi ilustrata prin imaginea unui om cu o lanterna care paseste in noapte prin bezna totala. Nu exista decit ceea ce e luminat de lanterna. O multime de lucruri ajung in bataia luminii, dar, de indata ce nu mai sunt luminate, inceteaza sa mai existe. Exact asta este si viata mea.

Acesta este unul dintre motivele pentru care muncesc exagerat de mult. Caci muncesc prea mult, produc prea mult, si asta cu pretul vietii. Voi muri fara sa fi avut o viata, deoarece imi voi fi petrecut-o incercind cu disperare sa dovedesc ca traiesc. Exista marele risc sa nu reusesc.

Ar trebui, poate, sa iau o pauza? N-am nici dispozitia, nici curajul pentru asta. Uneori, mi se parea ca daca m-as fi oprit din munca, as putea, cine stie, sa supravietuiesc. E o intrebare deschisa.
Mi-as asuma oare acest risc?

Philippe Stark , Impresii de aiurea, o carte aparuta la Editura Publica.

o carte care e ca si cum ai aprinde lanterna de care spune Stark si ai lumina cotloanele din mintea lui. ar putea fi interesant sa vezi ce e acolo – unde nu e mereu lumina si nici voiosie – pentru ca e unul dintre oamenii care au schimbat lumea. a creat obiecte ale caror forme au reinventat functionalitatea si minimalismul. uneori si ideea de frumusete.

991
carte samprasPete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

Pete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

am citit ieri cartea Pete Sampras, in mintea unui campion. la fragmentele de mai jos am plins.

 

Tim (Gullikson, primul antrenor important al lui Sampras ) a murit pe 3 martie 1996. Pentru prima data in viata mea, pierdeam pe cineva care era ca un membru al familiei; nici macar nu mai fusesem la o inmormintare pina atunci. Tom Gullikson (nota mea, fratele lui Tim, amindoi fosti jucatori de tenis, Tom antrenor nejucator al achipei de Cupa Davis) m-a rugat sa spun citeva cuvinte la slujba, dar l-am refuzat. I-am spus lui Tom:

– Nu stiu cum ma voi simti la inmormintare. Nu vreau sa-mi cedeze din nou nervii in public si nu vreau ca aceasta sluba sa graviteze in jurul meu, asa ca, momentan nu.

Dar am participat la inmormintare, inconjurat de atitia oameni comuni si dragi si am stiut ca trebuie sa spun ceva. Asa era firesc.

Am spus o poveste despre cit de departe mergea Tim atunci cind era vorba despre pasiunile si lucrurile care-l interesau. Citea mereu carti care aveau un substrat spiritual si autodidact; citea despre post, Tao, Zen si altele asemenea…

(… povestea e in carte. si e f emotionanta, dar si amuzanta.)

***

cu citeva pagini inainte cind povesteste despre semifinala de Cupa Davis din acelasi an (cu Suedia, desfasurata la Las Vegas, adica acasa… acasa la Agassi , chiar) mai e un fragment altfel despre Tim. la ultimul meci din semifinala, cind nu mai conta rezultatul pentru ca SUA avea deja trei victorii, Tom Gullikson , antrenorul americii, i-a rugat pe suedezi sa-i dea voie si fratelui lui, Tim, sa stea in teren pe locul antrenorului. Pete Sampras isi aminteste insa ceva de dupa finala.

Dupa runda, camera echipei americane era intesata cu amestecul obisnuit de prieteni, membri ai familiei, oficial USTA si ITF, precum si diversi gura casca. La un moment dat m-am uitat spre celalalt capat al camerei si am privit ochii lui Tim. Deja fata lui incepuse sa se goleasca de expresie, iar ochii – cindva de un albastru intens – practic ardeau. Pentru o clipa, ne-am privit reciproc si fiecare a stiut ce gindeste celalalt: acesta ar trebui sa fie momentul nostru. Toti ceilalti sunt in exterior. Este vorba aici despre noi doi si nimic nu poate lua ce am realizat sau increderea pe care o avem unul in altul. N-am uitat niciodata acea clipa sau acea privire. Sunt si astazi cu mine, amintirea mea permanenta despre Tim.


si despre ce a insemnat antrenorul in viata lui

Pina sa se prabuseasca Tim, relatia noastra nu mai avea de-a face cu modul de a para o minge pe iarba sau cum sa treci cu capul sus printr-o finala de Mare Slem. Dar nu m-am gindit cu adevarat la asta decit dupa ce s-a imbolnavit. Treptat, Tim devenise factorul stabil din viata mea – omul cu care vorbeam (in masura in care reuseam sa vorbesc) si caruia ma confesam, asa, in felul meu limitat.

***

Stia sa citeasca bine caracterul oamenilor si temperamentul cuiva si stia ce doream sa aud sau cum sa o spuna. Iar asta reprezinta o parte enorma – repet, enorma – a statutului de antrenor la nivel inalt. Trebuie sa-l intelegi pe jucator, sa te plasezi in zona lui de confort si sa eviti tentatia de a incerca sa-l schimbi sau sa-l faci sa se muleze dorintelor tale – chiar si atunci cind stii ca acele schimbari i-ar fi benefice.

 

e in carte descris momentul in care Sampras afla ca antrenorul lui are cancer la creier, in timpul Australian Open in 1995 si povesteste in detaliu ce e in spatele acestei secvente cu lacrimi care, la vremea respectiva, a facut ocolul lumii: in mijlocul unui set a inceput sa plinga in hohote si-a plins pret de doua ghemuri, in timp ce-si juca punctele.

***
e minunata cartea, Sampras e cu garda jos, dar nu in felul ostentativ amuzant al lui Agassi in biografia lui, ci intr-o forma analitica, asezata, autoironica. si foarte foarte tehnica. descrie loviturile incit poti sa faci schite cu miscarea corpului, centrul de greutate etc.

“Pete Sampras, in mintea unui campion” a aparut in aceasta luna la Editura Publica.

1165
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

1028
daniel tammeto carte pe care abia o astept -Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math

o carte pe care abia o astept -Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math

Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math e o carte scrisa de un domn pe nume Daniel Tammet , un savant autist de 33 de ani. baiatul asta, Tammet, care seamana cu Boris Becker, un tenismen celebru in copilaria mea,  vede cifrele in culori si a fost capabil sa recite timp de 5 (!!!!) ore peste 20.000 de cifre din numarul Pi care pentru cei mai multi dintre noi se rezuma la 3.14.

prima lui carte, o bijuterie despre cum functioneaza mintea unui asemenea om iesit din orice tipar, se numeste Born on a Blue Day, s-a vindut in milioane de exemplare si, daca aveti vreodata sansa sa ajungeti fata in fata cu ea, luati-va citeva minute sa o rasfoiti.

pe 30 iulie lanseaza Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math – o carte de eseuri despre lumea pe care a descoperit-o in acesti ani (copilaria, adolescenta si inceputul maturitatii) din perspectiva mintii lui prea luminate.

tocmai ce am comandat-o in avans. ceea ce sper ca macar citiva dintre voi sa o faca. via amazon

Imagine.
Close your eyes and imagine a space without limits, or the infinitesimal events that can stir up a country’s revolution.
Imagine how the perfect game of chess might start and end: a win for white, or black or a draw?
Imagine numbers so vast that they exceed every atom in the universe, counting with eleven or twelve fingers instead of ten, reading a single book in an infinite number of ways.
(…)
Like literary fiction, mathematical imagination entertains pure possibilities.
Often we are barely aware of it, but the play between numerical concepts saturates the way we experience the world.
(…)
Travels through many countries in pursuit of my books as they go from language to language, accumulating accents, have contributed much to my understanding. Exploring the many links between mathematics and fiction has been another spur. Today, I live in the heart of Paris. I write full time.
Every day I sit at a table and ask mysefl: what if?

un documentar de 40 de minute despre Daniel Tammet puteti vedea aici.

690
books3de neratat la Bookfest

de neratat la Bookfest

daca lucrati fie si conex cu notiuni de marketing cultural, va rog, va rog, va rog, duceti-va joi la Bookfest la un curs foarte tare.

incepind cu ora 14.30, la Scena de evenimente „Agora” din cadrul Halei C4, va avea loc seminarul „Marketing editorial cu buget de criza”, care isi propune sa le arate celor prezenti cum pot folosi la maximum un buget de marketing simbolic. Doua specialiste in domeniu, Katharina Thiel (Editura Nautilus, Hamburg) si Selma Wels (Editura Binooki, Berlin), vor impartasi celor prezenti citeva idei noi legate de marketing si PR, atit in domeniul editorial, cit si in cel al difuzarii de carte. Vor prezenta tehnici de social-media si vor realiza o evaluare a instrumentelor clasice de marketing, in contextul digitalizarii.
La acest eveniment este asigurata traducerea simultana. Organizator: Frankfurt Academy.
***
si tot joi, la 11.30 pentru cei care sunt preocupati de tendintele in publishingul digital.
„Books or Bytes”, sau ce inseamna, de fapt, Digital Publishing? – aceasta este tema primei dezbateri, care va avea loc la standul tri-national (Hala C4). Un dialog romano-german, despre editarea de carte si producerea de continut, in vremurile revolutiei digitale. Ce format se potriveste cel mai bine unui continut sau altuia? Se va schimba „obiceiul cititului”? Formatele digitale isi vor putea permite si alte moduri de compunere a unui continut? Iata numai citeva din temele care vor fi abordate in cadrul intilnirii. Invitati: Carsten Schwab, director de productie la Editura Hoffmann si Campe, Hamburg, si Paul Balogh, managing partner la readfwd.com, Bucuresti. Dialogul va avea loc in limba engleza. Organizator: Frankfurt Academy.
***

La invitatia Asociatiei Editorilor din Romania, Germania, Austria si Elvetia sint oaspeti de onoare ai celei de a VIII-a editii a Salonului International de Carte Bookfest. Participarea trinationala se va desfasura sub motto-ul „Trei tari, aceeasi limba” si va prezenta literatura de limba germana, din 29 mai pana pe 2 iunie 2013.

(am sa revin si cu alte invitatii pentru Bookfest, una despre o lansare digitala foarte speciala la care voi participa si eu, dar asta se va intimpla zilele viitoare)

996
AdolfHitlerPortraitFemeile dictatorilor – scrisori de dragoste catre Hitler

Femeile dictatorilor – scrisori de dragoste catre Hitler

Berlin, 17 iulie 1941

Draga Adi…

Cu siguranta o sa-ti fie un pic dor de mine. Mai vreau sa-ti trimit o fotografie, ca simbol al iubirii mele. Iti pun aici, deci, una micuta, cu mine. Seman cu o Madona din ceruri. Uneori sunt foarte trista. In 23 VII, ma duc in tinutul meu natal. Tu erai deja la Karlsbad… de acolo ma gindesc la tine mai des.

Te sarut cu infrigurare, bestie mica,

Ritschi.

 

e o scrisoare din cartea Femeile dictatorilor (Diane Ducret, ed Curtea Veche), iar Adi e Adolf Hitler. Si nu, doamna Ritschi nu-l cunostea pe Adolf, numit Adi, in schimb asemeni altor citeva mii de femei il iubea proiectind pe el nevoile ei de protectie.

inca o scrisoare.

Scumpul meu Fuhrer Adolf Hitler,

O femeie din Saxa ar dori sa aiba un copil de la dumneavoastra. Este cu siguranta o dorinta foarte speciala si singurul gind care ma obsedeaza este acela ca dumneavoastra nu o sa aveti copii. Aceasta este dorinta pe care am vrut sa o exprim in scrisoarea mea.

O scrisoare este o chestiune de rabdare. O poti citi si apoi o poti pune deoparte. O poti lasa sa cinte in sufletul tau, ca un cintec frumos. Poti sa o primesti ca pe o scrisoare si sa-i dai curs.

Dorintele mi se amesteca cu temerile. Se poate ca scrisoarea sa nu va parvina. Se poate sa nu aveti timp pentru un copil. Sa va simtiti prea batrin pentru un copil si sa fi alungat de mult aceasta idee, ca imposibila. In ciuda oricarui obstacol, un copil al dumneavoastra ar trebui sa se nasca. Este dorinta mea cea mai mare pe care aspir sa mi-o indeplinesc cu toata taria sufletului  meu.

Friedel S.

***

Ce raspuns primeau toate scrisorile?

Doamna, Domnule,

Prin prezenta confirm primirea scrisorii dumneavoastra adresata Fuhrerului si va aduc la cunostinta ca acesta, din principiu, nu s eva implica in nicio poveste privata.

Primiti un salut german,

Albert Bormann.

***

cartea doamnei Ducret pleaca de la aceste scrisori care te fac sa zimbesti si sa te intrebi cum un om atit de odios ca Hitler putea genera asemenea sentimente si ajunge la reversul medaliei: femeile care au stiut sa-i conduca pe marii dictatori. femeile care au stat linga ei, in ciuda umilintelor la care au fost supuse, sau a controlului pe care dictatorii l-au avut asupra lor.

concluzia e inca din primele pagini, iar restul e doar o demonstratie aproape matematica facuta pe Hitler, Musollini, Lenin, Stalin, Mao, ba chiar si Ceausescu:

Se pare ca dobindim intreaga putere asupra celorlalti, renuntind la orice putere asupra noastra insine.

849
porumbeiAbout love: Reinventing Romance for Our Times

About love: Reinventing Romance for Our Times

Romantic love is an emotion much celebrated, often mocked and criticized, desperately looked for and longed for and – consequently – much misunderstood. But misunderstandings in thought and expectation  breed disappointment and tragedy in practice.

We have cultivated a paradoxical view of love and, consequently, we  find lasting love elusive, difficult, even a “mystery”. But we define love in such a way that it could only be a transient experience, and  then a wonder – sometimes bitterly – why doesn’t last.

We insist that love is a “feeling” and then complain when something so effervescent bubbles away.

We say that love is a “passion” and then are disappointed when something so passive passes away.

We identify romance with novelty and then object that the new becomes old, and we  celebrate “young love” then wonder why it is that we have trouble about love later in life.

(…)

How are we to make love last? It is the thesis of this book that love is an emotional process that not only takes time but also reaches into the future and builds its own foundation. It is not a momentary feeling or passion and it the lmited terms of initial attractuon and youthful first love, nor should it be overly domesticated or idealized.

Love doesn’t last because we misunderstand it, lose interest in it, take it for granted or suffocate it with careers and routines. Love lasts when it recognizes itself as primary, when it faces up to its own difficulties, when it understands itself as a procces rather than passion.

This is a book about how love lasts, but it must be, first of all, a book on what love is.

(…)

To take a hard look at love is not thereby to become cynical and “against love”. A theory of love need not be pessimistic. It need not say or hint that love is illusory, evasive or not worth the trouble. And yet the truth is that much of what we say and believe about love is sheer garbage, not romantic garbage but the king of garbage that clogs up the emotions and renders them ridiculous. Romantic love is, in truth, quitter intelligent and insightful, even if it is sometimes misguided and made to seem stupid by the wrong kinds of theories.

Love is not just a dumb feeling, and it is not an empty abstraction.

 

About Love – reinventing romance of our time, Robert C Solomon

***

 nu m-a lovit primavara in cap. am ajuns la cartea asta cautind diferentele comportamentale in iubire/indragosteala intre inceputul secolului trecut si secolul acesta. voiam sa inteleg ceva legat de un subiect la care lucrez.

studiul lui R.C. Solomon (aparut in 1988) a revolutionat teoria emotiilor si e unul dintre cele mai citate in cartile de psihologie pentru ca a demonstrat ca indragosteala/ dragostea nu e “un sentiment”, ci o emotie precum furia sau tristetea. si-a facut asta intr-o forma analitica, aproape cinica:)

am cartea in pdf. daca o doriti, procedati ca la toate cartile pe care le trimit pe mail: lasati un comentariu si cind completati partea obligatorie pentru comentarii (care nu e la vedere) lasati-va o adresa de mail corecta.

 

toate-bufniteledaca toti oamenii s-ar satura intr-o buna zi de povesti…

daca toti oamenii s-ar satura intr-o buna zi de povesti…

saptamina trecuta am citit Toate bufnitele, cartea lui Filip Florian lansata anul trecut.

da fix domnul de a carui existenta n-a auzit dl Andrei Marga desi cartea sa “Degete mici” e tradusa in multe tari, la edituri mult mai prestigioase decit oricare dintre cartile directorului ICR.

e frumoasa cartea si are o finete a frazei care te face sa zimbesti pentru ca simti ca fiecare cuvint e ales cu grija, desi tonul e jucaus si ritmul alert. dar nu despre carte vreau sa scriu acum. pe coperta 4 e o declaratie a lui Filip Florian  care ma urmareste.

Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intimple insa prea curind, nici saptamina viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. Inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si risete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sint povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfirsitul sfirsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti.

sa cititi cartea:)

682

simple beauty

What makes a mathematician is not technical skill or encyclopedic knowledge but insatiable curiosity and a desire for simple beauty.

Paul Lockhart, Measurement

625
neintelespentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara

pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara

imi plac cartile mult, foarte mult. imi dau accesul la lumi la care poate n-as ajunge niciodata si care nu-s neaparat foarte departe de mine, uneori sunt in interiorul meu.

citesc mult dar nu mai tin de multa vreme cartile la vedere – era o vreme in care cei care intrau in casa mea exclamau “ce de carti!” iar pe mine ma incurca tare asta. a fost si o vreme cind ii inhibam pe sefii mei ca citeam mult si ma invitau sa “las deoparte lucrurile alea pe care le aflu din carti” chiar si cind erau de tehnica, daca-i incurcau in teoriile lor.

acum ceva ani obisnuiam sa scriu despre cartile pe care le citeam, dar dupa ce am postat odata un text cu 6 carti citite in vacanta si un cetatean m-a injurat crunt spunindu-mi ca vreau sa par desteapta, recomand rar carti si doar dintre cele care sunt pe piata noastra. si cartile la ale caror lansari sunt invitata sa particip ca speaker.

cel mai adesea cind imi place o carte, o cumpar in multe exemplare si o fac cadou celor care stiu ca s-ar bucura de intilnirea cu ea.

altfel, ma bucur foarte foarte tare ca au aparut e book-urile si pentru ca nu mai sunt la vedere cartile pe care le citesc si… pentru ca nu mai trebuie sa le sterg de praf.

***

saptamina asta dragostea mea pentru carti se intoarce impotriva mea: fac parte din juriul care va desemna cistigatorii celei de-a doua Gale Bun de Tipar care premiaza aparitiile editoriale de pe durata unui an.

am de judecat munca de ani a unor oameni pe care-i iubesc, cum – in sectiunea care e in grija mea si pentru care trebuie sa fac prezentari de nominalizari celorlalti jurati – am de jurizat prieteni.

m-am uitat acum pe lista platformelor online care promoveaza carti inscrise in competitie si, cu doua exceptii, ii cunosc pe toti cei care le administreaza.

mi se pare cel mai greu job pe care l-am avut vreodata. si, ca mereu in viata, pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara.

 

veti afla deciziile noastre pe 25 aprilie.

773
anemonadespre cit de mult rau iti face nevoia de perfectiune in iubire

despre cit de mult rau iti face nevoia de perfectiune in iubire

uneori iubesti atit de mult incit vrei sa fii perfect, vrei ca fiecare gest, cuvint, privire a ta sa spuna infinitul.

ti-e teama sa nu-l dezamagesti pe celalalt, vrei sa te potrivesti la milimetru intr-un tipar de perfectiune pe care ti-l imaginezi ca el/ ea il are. ca sa poti sa implinesti nevoia celuilalt.

analizezi la nesfirsit ce urmeaza sa spui/ faci,  calculezi reusita pentru fiecare dintre actiunile tale.

daca n-ai curaj sa te confrunti, fugi de teama esecului. si nu te gindesti ca, de fapt, nu fugi de teama celuilalt, ci din orgoliu: ego-ul tau nu poate suporta sa nu fii cel mai bun. pentru ca tu iubesti cel mai mult.

in multe dintre cazurile astea, celalalt/cealalta te iubeste pentru cum esti tu, nu pentru perfectiunea pe care te chinui sa o atingi.

***

despre asta am sa vorbesc miine la Libraria Kretzulescu la lansarea cartii Limbajul florilor.

pentru cei mai multi (mai degraba. cele mai multe) dintre cei care vor citi cartea, acolo e o poveste de iubire cu urcusuri si coborisuri si cu o parte de magie pentru ca tinara din poveste stie semnificatiile florilor si face buchete care schimba cumva viata celor carora le sunt destinate.

pentru mine cartea asta a fost despre cit de mult rau iti face nevoia de perfectiune in iubire.

sa nu-mi spuneti ca n-ati trait asta. (daca n-ati trait, o sa vi se intimple )

tinara din carte fuge din iubirea ei pentru ca se sperie de prea multa iubire, fuge din noua ei familie pentru ca vrea perfectiunea in dragostea pe care ar primi-o de la mama adoptiva si isi abandoneaza copilul pentru ca stie ca nu o sa fie o mama perfecta.

cartea e foarte bine scrisa, are o structura minunata cu rasuciri de situatie foarte frumoase, o sa va placa.

nu stiu inca daca voi avea suficient curaj sa povestesc o intimplare personala, dar ne vedem miine de la 19.00 la Libraria Kretzulescu.

 

 

1407
icrPolirom reactioneaza la acuzatiile ICR

Polirom reactioneaza la acuzatiile ICR

ma bucur foarte mult ca Editura Polirom a decis sa ia o pozitie publica in raport cu comunicatul ICR privind activitatea scriitorului Filip Florian. ieri cind citeam pe site-urile de stiri polemica dintre Andrei Marga si Filip Florian, cuvintele urite pe care domnul Marga le spunea/scria despre Filip Florian eram extrem de necajita ca jurnalistii nu dadeau context.

Filip Florian e unul dintre cei mai apreciati scriitori romani peste hotare. E tradus in multe tari de edituri prestigioase, iar el – ca om, caracter – este de un mare bun simt si o mare sensibilitate. Am avut placerea sa-l cunosc (fiind o mare fana a cartilor lui, am scris de multe ori despre el, articolele le puteti gasi aici ) si chiar sa-l intervievez si pot sa spun ca este un om de o finete remarcabila.

Faptul ca domnul Marga isi permite sa scrie asa despre un asemenea om il pun pe seama lipsei de informatii, dincolo de lipsa de decenta. Poate ca nu i-a citit cartile (desi e foarte cunoscut si ar fi fost la lecturi obligatorii). Poate ca a fost ocupat cu altceva in loc cu lecturile.

Are insa consilieri care sigur stiu cine e Filip Florian si care e activitatea lui. Ma intreb insa daca-i (mai) asculta in momentele sale de furie (caci numai intr-o furie vecina cu nebunia ai putea scrie ceea ce a scris domnia sa)

mai jos comunicatul Polirom
***

Protest public al Editurii Polirom la adresa dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, publicat in revista Observator cultural

In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei Observator cultural si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:

1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.

2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.

3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.

Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.

Editura Polirom
Iasi, 20.03.2013

762
books3in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

toata lumea stie ca imi plac cartile. cei mai multi dintre cei care au vorbit vreodata cu mine, au aflat ca de la 25 de ani, cu disciplina si perseverenta, citesc o carte pe saptamina. uneori, in vacante, o carte pe zi.

anul acesta am onoarea de a face parte din juriul Galei Bun de Tipar care premiaza cartile, scriitorii si editurile care au facut ceva memorabil in anul care s-a incheiat in industria de carte.

din juriul fac parte Simona Kessler (agent literar, Simona Kessler Copyright International Agency), Ion Bogdan Lefter (poet, critic şi istoric literar, eseist), Laura Grunberg (scriitoare, sociolog, autoare de cărţi pentru copii), Radu Dimitriu ( directorul editurii CH Beck), Cristian Teodorescu (scriitor, jurnalist), Cristian Ghinea ( politolog, jurnalist), Nicu Ilfoveanu ( artist vizual), Sabina Stirb ( Head of CSR & Public Sector Division at GMP Public Relations, coordonatoarea campaniei de promovare a proiectului „Căutătorii de poveşti”), Daniel Nazare (directorul Bibliotecii Judeţene Braşov).

voi participa la jurizarea tuturor sectiunilor dar in “grija mea” – insemind recomandari pertinente si prezentari serioase – sunt sectiunile – ebook si platforme online, campanii de marketing.

2012 a fost un an cu multe carti frumoase si ca aspect, dar si in continut, asa ca banuiesc ca vor fi dezbateri aprinse.

o sa-mi placa la nebunie polemicile pe carti, iar la sfirsit am sa va povestesc din interiorul jurizarii.

 

detalii despre Gala care are loc pe 25 aprilie, dar si despre premiile care vor fi acordate puteti citi aici.

1367
nyThomas Pynchon, o carte despre 9/11

Thomas Pynchon, o carte despre 9/11

Thomas Pynchon are ritmul lui de a scrie: dupa primul roman si-a luat o pauza de 17 (!) ani, dupa al doilea o pauza de 9, apoi in 7 ani a publicat 3 romane.

tocmai a anuntat ca va publica un roman, iar  actiunea se petrece inainte de evenimentele de pe 9/11 din NY. cartea se numeste Bleeding Edge si urmeaza sa apara in septembrie in Statele Unite, dar publisherul englez spune ca Pynchon inca mai scrie si nu a predat manuscrisul editorului, asa ca nu poate spune despre ce e vorba in ea.

 

desigur, parte din misterul cu care ne-a obisnuit Pynchon, care e unul dintre cei mai mari scriitori americani.

697
muzeucolectionati ceva? psihologia colectionarului via Pamuk

colectionati ceva? psihologia colectionarului via Pamuk

Human information is in fact contained in things and the theory about their relationships. Once you put two or three, five objects in an exhibit in a museum, these objects tell a story. You ask yourself if you visit it, what’s the relationship between them? And that’s a story; that’s a theory.

Museums put collectors on pedestal, and making collections, getting attached to things, is not an embarrassing thing once museums legitimize your habit of collecting. But if there are no museums, then your habit of collecting, and also your collections, exhibits only your personal wounds.

Orhan Pamuk, The Psychology of collecting

cu trimitere la cartea sa, Muzeul inocentei, pe care o puteti gasi si in RO la Polirom

618
judi denchOscarul din perspectiva cistigatorului

Oscarul din perspectiva cistigatorului

pentru special Oscar S!MPA si citeva recomandari de carti.

mai intii un fragment dintr-o carte minunata Judi Dench and furthermore, ca sa simtiti putin din cum se vad Oscarurile pe dinauntru; cind esti cistigator.

“Robin Williams was presenting the award, and when he looked down to read the name, Michael squeezed my arm and said, ‘jude, you’ve got it’ just before we heard him say, ‘There is nothing like a Dame.’ he said he could tell by the look on Robin’s face. All I can remember after that is looking at Michael, standing up and kissing him, but I don’t remember walking up all those steps.
The only other thing I remember is Robin Williams curtseying; I don’t remember the speech, nor anything about how I got off the stage.
I Remember crying in a lift, completely overcome, and then meeting the immensely tall James Coburn, who had won Best Supporting Actor for Affliction, and having my picture taken with him, and then with Gwyneth, who won best actress.
(…) All the world’s press asking, ‘Why aren’t you waering diamonds?’ I said, “I’m not a diamond girl, I’m afraid.’

(…)
The next day Michael and Finty (nota mea , sotul si fiica) went home, but I had to fly to New York, where Amy’s View was due to open on Broadway. I was wandering about the airport at Los Angeles, and suddenly on air hostess came up to me and said,”whould you like to get on the plane early?’ So I said , would be very nice, anad she aid ‘well, you might find it tricky otherwise’
(…)
They put me in a first class seat, right at the front of the plane. The only thing that we had not thought of was that every single person had to file past me as they came on board. So there was a lot of shaking hands and taking photographs, until I felt I had met the whole of the plane.
I went to sleep on the floght, and when I woke up there were a lot of tick-on notes on the rug over me.”

*
cartea Judi Dench & furthermore nu a fost tradusa la noi, dar o puteti cumpara pe Kindle sau audio book de aici.

dintre cartile biografice ale actorilor care au primit un Oscar recomand din suflet

Al Pacino, in dialog cu Lawrence Grobel ( un minunat portret al actorului facut doar din tehnica interviului, cu interviuri realizate de-a lungul multor ani, dar si un manual despre tehnica interviului pentru cei care vor sa invete jurnalism)
Alan Alda – Sensul vietii intr-un pahar cu apa – despre actorie si lupta cu tine ca sa fii mai bun in meseria ta, scrise si spuse cu garda jos.

762
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!