toata lumea din familia noastra… vorbeste despre moarte.
(sau despre un debut cinematografic in rolul mortului)
***
am fost o zi la filmarile de la cea mai recenta pelicula a lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, care are premiera in aceasta seara la Festivalul de film de la Berlin.
era la sfirsitul lui iunie, se filma foarte aproape de str Armeneasca, iar soarele era necrutator: 39 de grade la umbra. in ziua aceea era o secventa in care eroul principal – tatal aflat in divort – are o discutie cu fiica sa de numai 6 ani despre viata si moarte, inspirata de o inmormintare care se vedea in fereastra apartamentului lor. Serban Pavlu, tatal, si Sofia Nicolaescu, fiica, erau intr-un apartament intr-un bloc vechi de pe bulevardul Carol purtind discutia, dubla dupa dubla, iar vis a vis figurantii executau pe “repeat” inmormintarea.
inainte de a incepe secventa, Radu Jude, aflat in apartament alaturi de protagonisti, a cerut prin statie:
“sa vina in fata baiatul care-l joaca pe mort”
un tinar in costum negru, la camasa si sacou, a aparut in soare. Jude i-a spus Sofiei.
“vezi, el e Catalin, l-ai vazut in birou zilele trecute. e bine, sanatos, nu o sa fie mort, doar joaca un rol.”
tinarul i-a facut cu mina, au zimbit amindoi si-au trecut la treaba.
***
in urma cu citeva saptamini, in biroului Hi Film ( casa producatoare a filmului) Catalin Anchidin, PR-ul companiei, glumea pe seama colegilor care facusera figuratie in diverse filme: “n-aveti si voi un rol misto pentru mine?”
ca sa-i faca placerea sa joace, i-au propus rolul politistului din filmul la care tocmai lucrau “Toata lumea din familia noastra”. n-avea replici, aparea intr-o secventa, o zi de filmare.
au ajuns insa foarte curind la concluzia ca arata prea intelectual (poarta ochelari dreptunghiulari cu rama neagra), asa ca i-au schimbat rolul.
“avem nevoie de un mort”
lui Catalin i s-a parut a fi una dintre glumele de la birou si-a trecut linistit mai departe. pina intr-o joi seara cind a primit un telefon: “miine la 11, la locatie, trebuie sa vii sa probezi costumul si cosciugul.”
nu mai putea da inapoi; stia – ca membru al unei echipe care produce filme – cit de importante sunt detaliile si ce greu e sa gasesti un inlocuitor pentru orice in ziua filmarii si, ca sa nu mai puna o presiune in plus pe colegii lui, s-a dus la proba.
locatia era blocul vechi de pe Bulevardul Carol, iar in beci il astepta recuzita lui. era intuneric, o boxa veche de bloc intr-un subsol.
“ok, acum aseaza-te”, l-a auzit pe responsabilul de recuzita.
cu totii ne gindim la moarte, e parte din drumul nostru in viata, dar prea putini dintre noi fac probe cu cosciugul cind sunt bine-merci-sanatosi-tun. lui Catalin i-au trecut fiori pe sira spinarii, a strins din dinti si s-a bagat in cosciug.
***
a doua zi a fost filmarea cu secventa inmormintarii. la 10 s-a adunat toata echipa, actorii au urcat in apartamentul care e casa tatalul in film, iar figurantii au ramas in strada. toti imbracati in haine negre, cu 6 femei trecute de 50 de ani purtind valuri intunecate peste chip. printre ele, o doamna de 70 de ani care facuse figuratie si la filmele de tinerete ale lui Sergiu Nicolaescu si care, in semn de respect, era protejata de toti ceilalti: i se adusese un scaun pliant, era invitata sa stea cit mai mult timp la umbra.
camionul pe post de dric cu cosciugul gol a parcat in fata intrarii blocului, baietii cu fanfara s-au asezat la umbra, coroanele de flori au sprijinit peretii din jur. crucea cu numele – Vasile Cotoarcă – a fost atirnata de marginea camionului.
“gata, ne pregatim de filmare, figurantii la cadru, mortul mai asteapta ca e cald”…
era putin trecut peste ora 11 cind toata lumea s-a asezat la cadru. prin statie s-a auzit vocea lui Jude care a asezat figuratii in jurul cosciugului. sus, in apartament actorii au spus prima data textul, au agreat cu regizorul directia si cind totul a fost gata “mortul” a fost chemat la cadru.
Catalin s-a asezat in cosciug.
“Motor!”
in apartament actorii au inceput sa-si spuna replicile, in strada a fost debutul unui alt (reality) show: cum reactionezi fata in fata cu moartea.
dupa prima dubla in care fanfara a cintat un mars, iar bocitoarele au mers in urma cosciugului, au inceput sa iasa vecini la fereastra; in spiritul traditiei crestine, s-au inchinat la vederea mortului si i-au urat “sa-i fie tarina usoara”
“stop! pauza citeva minute”, s-a auzit prin statie. “mortul” s-a ridicat din cosciug si vecinii s-au inchinat din nou: “pfiu drace!”
la a doua dubla, cei care stiau ca nu e inmormintare pe bune priveau cu superioritate si asteptau mindri sa auda “stop” ca sa vada reactiile celorlati: spaima, mirare, incurcare… si-abia apoi aparea si cite un zimbet timid.
la dubla 3 a venit un batrin pe strada, s-a inchinat in timp ce mortul cu tot cu cosciug era urcat in dric si-a privit oftind din mijlocul trotuarului. cind s-a auzit stop si “mortul” s- a ridicat din cosciug a dat de pamint cu palaria care-l proteja de soare “n-aveti nimic sfint? de ce faceti asta!”. cineva i-a explicat ca e o filmare si s-a asezat in coltul strazii Spatarului. in pauza dupa dubla 4 a vrut sa-i ofere palaria lui unuia dintre figuranti “e cald, dvs aveti mai multa nevoie”.
inainte de dubla 5 s-a mai auzit o data vocea regizorului Radu Jude prin statie – “bocitoarele sa vina mai aproape de dric si sa plinga linga mort”-, iar pentru Catalin a inceput un nou cosmar. erau 40 de grade, era imbracat pina-n dinti, statea intins in cosciug, gindindu-se la orice lucru senin i-ar fi putut trece prin minte, ca sa nu i se miste niciun muschi de pe fata, iar bocitoarele au inceputul sa-l atinga cu miini reci si transpirate.
disconfortul lui de la fiecare atingere, pe care nu le putea anticipa pentru ca era cu ochii inchisi, a fost incomparabil mai mic decit cel al trecatorilor din tramvaiul 69 care circula regulamentar pe Carol. daca aveau ghinion sa se opreasca la stop cu citeva secunde inainte de “stop! pauza citeva secunde!”, vedeau cum se ridica mortul din cosciug si, in putinul timp pe care-l petreceau acolo, nu aveau cum sa-si dea seama ca e o filmare. mai ales ca filmarea era in apartament, inmormintarea se vedea pe fereastra.
de la miini duse cu spaima la gura pina la cruci, de la groaza pina la risete, tramvaiul 69 a gazduit in dimineata aceea reactiile trecatorilor in raport cu moartea. ca idee. si stare.
la fel s-a intimplat si cu figurantii din aceasta secventa, iar “mortul” – Catalin – a apelat la tot umorul lui ca sa faca fatza nu doar caldurii imense, ci si gindului ca sta intr-un cosciug pentru citeva ore.
***
in film, secventa inmormintarii e de citeva secunde, dar in ziua aceea de sfirsit de iunie, cei de pe platoul inmormintarii au avut mult timp sa se gindeasca la propria moarte.
din iulie trecut, Catalin a mai jucat intr-un scurt rol in filmul lui Paul Negoescu 365 de revelioane, iar zilele acestea a filmat o reclama.
filmul lui Radu Jude, Toata lumea din familia noastra, a avut deja o vizionare la Berlin si are critici foarte bune.
Toata lumea din familia noastra va avea premiera in Romania pe 6 Aprilie.
