Category : diverse

padurea smart vodafone1Sa facem un audiobook despre natura – Vocea Padurii, in continuarea spectaculosului proiect Vodafone, Padurea Smart

Sa facem un audiobook despre natura – Vocea Padurii, in continuarea spectaculosului proiect Vodafone, Padurea Smart

Am postat zilele trecute pe facebook despre o actiune exceptionala a Vodafone care a instalat intr-o padure din Covasna senzori dotati cu inteligenta artificiala, care identifica sunetele si pot transmite semnale direct la autoritati despre locurile in care se taie copaci. E numeste Padurea Smart si chiar pare parte un proiect SF.

Proiectul, in contextul in care au fost defrisari masive in Romania, vine la un moment foarte bun si ar putea schimba putin regulile in ceea ce inseamna protejarea padurii.

padurea smart vodafone

padurea smart vodafone1

Vorbim foarte des despre protectia mediului si protejarea padurilor, dar cred ca in ultimul an de cand suntem nevoiti sa stam cat mai mult pe langa casa, intre betoane, am inteles mult mai bine nuantele expresiei “a te incarca din natura”.

Visul meu este sa ma mut intr-o casuta, intr-o poienita de la marginea unei paduri, sa am un rau aproape, casa sa fie autonoma, cu panouri solare care sa asigure energia necesara lucrurilor casnice. Sa traiesc in linistea naturii, departe de tehnologie, dar aproape de un oras care sa-mi asigure eventualele servicii medicale.

Am privilegiul de a locui in apropierea unui parc (la mai putin de 200 m de intrarea in parc), si dimineata – desi sunt in mijlocul Bucurestiului – aud un concert de pasari, iar din cand in cand ma viziteaza o veverita. Imi pot bea cafeaua pe balcon si locul – am copaci in fata si mult tril de pasarele in jur –  e atat de frumos, ca-l numesc Dumbrava minunata.

In anii 80, a fost un film romanesc pentru copii care se numea exact asa: Dumbrava Minunata, povestea unei fetite si a cainelui ei Patrocle care pleaca prin padure catre casa bunicilor. Se face noapte, se culca intr-o scorbura si viseaza la o lume feerica a animalelor si plantelor din padure.

Dupa ce am vazut filmul in copilarie nu doar ca mi-am dorit un caine precum Patrocle (care putea vorbi cu Lizuca, fetita din poveste), dar am inceput sa ma uit altfel si la plantele din fundul curtii bunicilor mei. Imi imaginam ca au viata lor, intamplarile lor, la fel ca-n poveste.

Iar 30 de ani mai tarziu, intr-o conversatie cu maestrul Stefan Caltia am descoperit ca plantele chiar au viata lor cu dramele lor: in gradina superba ingrijita de sotia sa era un grup de plate care se luptau pentru suprematia soarelui si pur si simplu isi impleteau tulpinile in crestere, desi erau din soiuri diferite, ca sa ajunga alternativ “la putere”.

Am ras atunci de lupta acestor flori, dar ea spune mult despre minunile din natura.

*

Daca ai o intamplare frumoasa de povestit despre padure si ce inseamna padurea pentru tine, te invit sa o scrii aici, pentru ca vei putea face parte dintr-un audio book creat de Vodafone intitulat “Vocea Padurii”.

Astazi traim atat de mult timp in spatiul urban incat nu mai stim sa ne uitam la lucrurile magice din paduri si sa le transmitem mai departe povestile.

Scrie-mi povestea ta despre padure, s-ar putea sa schimbi cu un milimetru gandul cuiva care ne citeste (sau ne va asculta in audiobook-ul Vocea Padurii) si care va fi mai protector cu mediul si padurea in vizitele sale viitoare in natura.

Cred ca schimbarea vine de la fiecare dintre noi. E adevarat ca e spectaculos proiectul Vodafone Padurea Smart cu senzorii din Padurea din Covasna (personal sper sa se faca proiectul in cat mai multe paduri), dar si grija noastra pentru mediu poate ajuta la schimbare.

Si traditia descoperirii a cate unei dumbrave minunate in locurile in care iesim in natura.

Pentru Vocea Padurii vor fi alese 10 povesti.

Pentru a fi selectate, povestile trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: sa nu fie scrise sub forma de dialog; sa fie personale si originale; sa fie corect scrise din punct de vedere gramatical; sa aiba o marime de maximum 10 minute inregistrare si minimum 3.

Puteti sa va scrieti povestea pana la data de 14 aprilie, aici in comentarii sau in comentariile de la postarea de pe facebook.

Va doresc succes si inspiratie si va arat un mic documentar despre paduri realizat de Vodafone pentru a va duce putin in atmosfera din natura.

 

 

 

 

 

397
ikea art 2021IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

IKEA Art 2021 e felul in care e democratizata arta. Cum arata obiectele din colectie –

 Banuiesc ca exista multe studii in echipa IKEA despre consumatori si noua colectie cu obiecte de arta functionale imi pare o dovada ca tinerii corporatisti care cumparau foarte mult de la IKEA au ajuns la un nou nivel al educatiei lor, au deja satisfacute nevoile primare si au facut pasul urmator catre arta.

 E frumos ca si in Romania se simte acelasi trend pentru ca in ultimii ani am vazut la expozitiile mari foarte multi tineri printre vizitatori.

Pare ca incepem sa sadim iar, de la radacina, o generatie care va fi mai interesata de arta, de design, iar asta se va simti in felul in care sunt educati copiii acestor tineri.

Sigur ca e o bula, ca nu e o majoritate, dar de undeva trebuie sa reincepem si oazele mici de cumparatori constienti care aleg nu doar functionalitatea, ci si partea estetica, se vor uni pas cu pas catre o multime mai mare.

 IKEA a lansat in ultimii 5-6 ani mai multe colectii cu designeri faimosi, dar de data aceasta mi se pare ca are o colectie mai ampla si ca transmite un mesaj de forta.

Colectia se numeste IKEA Art 2021 e alcatuita din zece piese de design, realizate de unii dintre cei mai renumiti artisti internationali: Daniel Arsham, Gelchop, Humans since 1982, Sabine Marcelis si Stefan Marx.

Colectia va fi disponibila in magazinele IKEA din toata lumea, dar si online, de la 1 aprilie 2021.

Este formata din 10 obiecte de mobilier de interior care redefinesc felul in care ne raportam la piesele pe care le folosim in fiecare zi, aducând astfel un tribut creativitatii uzuale. Colectia cuprinde corpuri de iluminat realizate de Sabine Marcelis, un ceas de perete realizat de Daniel Arsham, o lampa de masa si diverse lanterne realizate de Gelchop, o vaza si o patura realizate de Stefan Marx si decoratiuni de perete facute de Humans since 1982.

Stiu ca toata lumea isi doreste lampa care are ca o piulita sau ce e acel instrument care ajuta la montatul mobilierului IKEA, creatia japonezului GELCHOP, dar mie imi place foarte mult ceasul lui Daniel Arsham.

Iata cateva detalii despre designerii din colectie

Sabine Marcelis

Sabine Marcelis, nascuta in Noua Zeelanda si stabilita in Olanda, este fascinata de proprietatile unice ale materialelor si de efectele pe care acestea le pot crea – de exemplu, rasina sau sticla care interactioneaza cu lumina. Practica ei se bazeaza pe proces: lucrarile sale sunt realizate pe baza ideilor pe care le experimenteaza prin materiale, in studio. Pornind de la produs, felul in care acesta poate fi instalat si design spatial, ea se straduieste sa creeze experiente magice prin propunerile artistice pe care le prezinta.

Asa arata creatia ei pentru IKEA.

sabine marceli ikea

 

Daniel Arsham

Daniel Arsham este un artist american multidisciplinar, a carui opera combina arta, arhitectura si spectacolul. Are o vasta experienta in colaborarea cu alti lideri creativi in arta spectacolului, moda, design interior si arhitectura. Ultimele sale creatii exploreaza idei legate de civilizatiile viitoare si decaderea celor existente. Arsham este cofondatorul Snarkitecture, un renumit studio de design din New York.

Acesta e ceasul creat de el pentru colectia IKEA.

IKEA Art Event 2021_ceas

 

Humans since 1982

Humans since 1982 a fost infiintat in 2009 de Bastian Bischoff si Per Emanuelsson in timp ce erau studenti la HDK Göteborg. Humans since 1982 aduce impreuna arta si designul pentru a crea obiecte subversive care ridica semne de intrebare referitoare la avansul tehnologei si a naturii sale duale ca sursa de progresie si distrugere.

humans ikea

 

Stefan Marx

Stefan Marx este artist si ilustrator german care isi foloseste stilul distinctiv pentru a surprinde si a infatisa mundanul din fiecare zi. El se inspira din diferite subculturi, cum ar fi graffiti si techno, pentru a transpune arta in diferite medii, inclusiv pe modele de skateboard, picturi in ulei la scara mare si vaze de portelan.

stefan marx

IKEA Art Event 2021_vaza

Gelchop

Colectivul japonez Gelchop deconstruieste obiecte pe care le utilizam in mod curent, combinându-le cu diverse elemente pentru a le schimba functia intr-un mod amuzant, dar convingator. Lucrarile si produsele marca Gelchop incurajeaza oamenii sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva diferita, care invita la o reflectie asupra adevaratului scop al unui obiect in lume.

Gelchop ikea

 

505
Romexpo_2Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Noul Romexpo – un complex spectaculos, muzeul Brancusi, sali de concerte, un parc urias si un Oceanariu. –

Pentru orice om care are o cat de mica legatura cu industria spectacolelor (de orice fel) din Romania, nevoia de sali in care sa se poata intampla lucruri de mare amploare nu mai  e o noutate. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist la discutii ale unor tehnicieni de sunet straini care, odata aflati in Sala Palatului cu sarcina de a gasi solutii tehnice pentru un sunet perfect pentru artistii lor, au constatat ca sala nu a fost niciodata gandita cu o acustica pentru muzica, cel mult pentru sedinte de partid.

Marile orchestre ale lumii care canta in cadrul Festivalului International George Enescu spera sa fie “repartizate” in Ateneu, care e singurul loc din Bucuresti cu acustica buna. Doar ca are doar 794 de locuri, adica foarte, foarte putin si pentru cati doritori de concerte sunt, dar si pentru a fi eficient sa aduci 40-50 de instrumentisti, sa-i transporti/cazezi etc si sa poti acoperi costurile.

Nu e nicio noutate nevoia de sali de spectacole nici pentru spectatorul obisnuit care afla din cand in cand ca trupele lui preferate sau artisti mari din lume nu vin la Bucuresti pentru ca nu au unde sa-si faca show-ul in conditii impecabile catre un numar mare de spectatori, astfel incat sa fie si rentabil pentru organizator.

Sala Palatului ar trebui renovata de la temelie, Sala Polivalenta arata ca o ruina, iar in jurul Arenei Nationale nu exista sali de dimensiuni medii care sa realizeze un complex integrat de activitati de divertiment, plus ca accesul e destul de greu, statiile de metrou fiind destul de departe.

Acum traim vremuri complicate pentru tot ceea ce tine de industria spectacolelor, pentru ca pandemia a oprit totul la nivel mondial, dar daca am privi in perspectiva – pe termen lung – timpul acesta de reasezare si restructurare a lucrurilor ar putea fi folosit ca sa construim experiente pentru viitor.

Romexpo_1 (1)

La Bucuresti e in plan un complex spectaculos in zona Romexpo, care cuprinde o sala multifunctionala de spectacole, de conferinte, un muzeu dedicat  lui Constantin Brancusi. In noul proiect pavilioanele Romexpo vor fi transformate in Centru de Conferinte si Congrese, va fi si un Muzeu de Istorie Monetara, dar și cel mai mare Oceanariu din tara, un parc acvatic (cine a fost in Barcelona stie muzeul lor acvatic si cat e de spectaculos). 

Daca lucrurile ies ca in proiect, sunt completate multe rotite din mecanismul care ajuta industria divertismentului sa intoarca foarte multi bani catre stat, dar sa si bucure publicul.

Tot acolo e in plan un hotel de 5 stele care sigur ca e foarte util pentru turism, dar – de exemplu –  si pentru producatorii de film locali care ar putea muta filmari in Romania cu actori foarte mari.

(vorbeam acum ceva vreme cu o producatoare de film din America care imi povestea ca pentru a convinge actorii A list sa vina la 12 ore distanta cu avionul de Los Angeles pentru o luna, le fac prezentari despre unde vor locui, ce centre de sport / spa au, ce restaurante bune au, eventual unde isi pot duce copiii la scoala sau distractie, pentru ca viata lor, dincolo de orele de filmare, trebuie sa continue. Doamna spunea ca mai avem nevoie de hoteluri de 5 stele ca sa le fie si lor mai usor sa acomodeze cat mai multi oameni).

Romexpo_3Romexpo_5 Romexpo_6

Estimarile arata ca in momentul in care Noul Romexpo e functional, va intoarce catre stat 345 de milioane de euro anual din taxe si activitati care se vor desfasura acolo, iar pe perioada de constructie la care vor munci 2000 de oameni ( deci locuri de munca in vremuri grele), vor merge catre stat 202 milioane de euro (sub forma de taxe de autorizatii, impozite si contributii).

Tot acolo vor fi un parc foarte tare si cladiri “verzi” de birouri – pentru 30.000 de angajati – dar scriu mai pe larg zilele viitoare si va arat si fotografii.

Proiectul apartine Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si daca iese tot ce si-au propus va schimba total fata si dinamica orasului.

Prin comparatie, Parisul are 94 de Sali de spectacole – mai mari sau mai mici – printre ele aflandu-se si complexul Bataclan, Salile L’Olympia si Zénith care inseamna de fapt o intreaga industrie a divertismentului si comertului in jurul lor, pentru ca sunt in niste parcuri cu magazine si restaurante.

Noi nu adunam 50 de sali cu toate teatrele din Bucuresti si amfiteatrele mai mari din Universitate si Politehnica (pe care sa zicem ca la nevoie le-am face sali de conferinte).

Cand  Clujul a facut un complex integrat – Stadion Sala Polivalenta – viata lor culturala si sociala s–a schimbat radical. Ei pot gazdui acum orice mare competitie de tenis de exemplu, au festivaluri de muzica imense, iar banii intorsi catre primarie si comunitate – hoteluri, servicii publice – sunt uriasi.

Poate avem noroc sa se intample si in Bucuresti, pentru o noua generatie care se va bucura de spectacole la un alt nivel si va avea, indirect, o altfel de educatie.

 

 

 

 

 

 

 

 

1023
salata marocana morcovi portocaleLeftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –

Leftovers: salata marocana de morcovi cu portocale –

 

Am mai scris ca pentru mine e f important sa nu arunc alimente. Vin dintr-o epoca in care nu era f multa mancare si pretuiesc orice aliment.

Cand fac aprovizionarea pun pe frigider o hartie cu alimentele proaspete in ordinea in care expira, si alimentele congelate, pentru ca sa aleg ce mananc/pregatesc intr-un mod coerent si fara risipa.

In zilele in care moralul n-a fost pe culmi de glorie stabileam de seara ce voi pregati la micul dejun si alegeam ceva care e un rasfat, o delicatesa… ceva care sa fie un indemn pentru trezire.

As plati oricand multi bani pe o masa facuta de un super chef, o mega delicatesa, dar in acelasi timp m-as gandi de 3 ori in fata frigiderului cum combin alimentele necajite care incep sa se rideze prin frigider. Nu cred ca e vorba de a fi zgarcit, sper ca nu e asta…

Azi, pentru ca aveam 3 portocale super triste si extra coapte, dar si o provizie noua de morcovi in conditiile in care mai am si din seria de la aprovizionarea trecuta (sunt o mare sursa de zahar si am mereu morcovi pt salata in frigider), m-am gandit sa fac o salata marocana de morcovi si portocale.

 

Am pus intr-un robot care toaca: 3 morcovi maricei, cele trei portocale, o jumatate de dovlecel care nu se simtea bine in frigider, era pe drumul imbatranirii. Rezultatul l-am pus pe foc in unt si dupa 5 min am adaugat si putina apa.

In robotel am pus migdale crude si doi catei de usturoi si apoi le-am adaugat  in compozitia de pe foc.

Unde am pus si o ligurita din condimentul pe nume masala  – cu ghimbir pulbere, turmeric si ce radacinoase o mai avea acolo.

Am mai adaugat o cana cu apa (acum ma gandesc ca si putin vin alb facea bine, dar nu m-a dus capul pe moment) si am mai lasat la foc mic inca 5 minute, acoperit.

Nu are sens sa va spun cum miroase in casa.

De gust… e divin. Si are calorii cat o friptura.

Se poate manca sub forma de garnitura la o carne cu sos, dar eu prefer varianta gustare independenta cat o cina si un pranz la un loc.

 

575
cover urban bazavanCe am invatat dupa 1 an si jumatate de urban.ro – part 1: actorii/ artistii

Ce am invatat dupa 1 an si jumatate de urban.ro – part 1: actorii/ artistii

 

De un an si jumatate am in grija site-ul care se numeste urban.ro pe care stiti ca l-am transformat intr-un site cu stiri culturale – accesibile publicului larg. Un site de lifestyle cultural – cu lucruri pe care le vezi rar in presa, dar care sunt menite sa-ti faca viata mai frumoasa.

In brieful pe care l-am facut la momentul in care faceam pozitionarea era trecut si „lucruri despre care oamenii sa vorbeasca cu drag ca le-au descoperit pe urban.ro. Fara barfe, fara viata personala a artistilor. Fiecare articol sa fie accesibil ca  informatii dar sa ofere si date din care cititorul sa invete ceva nou. Prin activitatea noastra sa dam ceva inapoi artistilor care ne-au adus bucurie, sa-i ajutam in meseria lor, in promovarea muncii lor”.

Mai lucram la asta, dar aceste luni lungi de multa munca au sedimentat cateva obervatii care ar putea fi utile si pentru profesionistii din domeniile despre  care scriem pe urban.ro.

Iata doua dintre observatiile rezultate din cele aproape 100 de interviuri facute doar in acest an jumatate, fara sa iau in calcul cei aproape 20 de ani de activitate in domeniu. Ele sunt despre actori (dar sunt valabile si pentru muzicieni, sau artisti din alte zone) si ce le-ar fi util sa faca pentru a le fi mai usor in relatia cu jurnalistii, pentru a avea mai multa acoperire in aceasta presa romana care nu e foarte generoasa cu spatiile pentru ei.

 

  1. Fotografii bune postate in spatiul public (facebook, instagram, site-ul personal daca e cazul)

Astazi e mai important ca oricand ce fotografie e alaturi de informatiile depre tine, iar facebook-ul de exemplu este considerat spatiu public, deci jurnalistii pot folosi fotografiile de acolo.

O fotografie buna cu tine este cand te uiti in cadru, cochet aranjat/a ( spalat/a pe par si, daca esti doamna/domnisoara cu o coafura ingrijita).

Oricat de ciudat ar parea, sunt foate putine actrite in Romania care merg la coafor sau isi ingrijesc parul acasa, iar o fotografie cu ele intr-un colaj cu actrite din alte tari e total in dezavantajul celor de la noi.

E foarte usor sa faceti astazi fotografii, le poate face un prieten sau chiar voi cu telefonul, dar felul in care va expuneti in fotografii de multe ori va face un mare deserviciu.

Daca as fi actrita/actor si as fi suparat/a ca nu primesc atentia presei, ca lumea nu scrie si despre mine desi muncesc mult, as da un google search images dupa propriul nume si m-as uita la ce fotografii ies in rezultate. Daca nu e niciuna care ar putea sa stea pe o coperta de revista, mi-as face alte fotografii. AZI.

cover urban bazavan

Povesti reale emotionante de spus la un interviu sau o intalnire cu un jurnalist

E o aptitudine care se deprinde prin munca, la fel ca orice alta aptitudine. Scoala de actorie din Romania nu pune deloc accent pe ceea ce inseamna brandingul personal al unui actor, pe cum sa vorbeasca la un interviu (si nu ma refer aici la a vorbi in fraze lungi, corect gramatical).

Daca ai ajuns, prin munca ta, fata in fata cu un jurnalist care ti-a oferit spatiul a fi prezentat unei audiente, trateaza acest lucru cu multa responsabilitate: spune ceva relevant despre tine, da context despre munca ta, ai pregatite de acasa povesti  care ar putea fi spuse mai departe de cititor in categoria „ai vazut ce i s-a intamplat/ce a spus actorul acela?”

E pe urbanro o sectiune care se numeste „inapoi la teatru”, unde in fiecare zi alti actori raspund la acelasi chestionar despre emotiile si problemele care au aparut in perioada in care teatrele au fost inchise. E cel mai bun exemplu despre cum, desi avem aceleasi intrebari, rapunsurile nu vand o emotie la toata lumea, nu spun o poveste care sa-l faca pe cititor sa tina minte protagonistul. Puteti citi aici articolele din serie

E un bun exemplu pentru ce Papadopol sau Bartos sunt unde sunt. E adevarat ca muncesc foarte mult, sunt foarte talentati, dar acorda atentie oricarui mic detaliu din meseria lor, iar relatia cu presa e o parte foarte importanta din meserie. Uitati-va la seriozitatea cu care raspund la intrebari si detaliile suplimentare pe care le dau.

Desi nu e frumos sa fac comparatii, daca sunteti actor va recomand sa cititi raspunsurile lui Andreas Petrescu – actor, scenarist, dramaturg specializat in texte de comedie, dar si autor al multor texte care apar la iUmor. E un om care are tehnica de a spune povesti care sa genereze reactii, iar la aceleasi intrebari ca toata lumea a reusit sa dea context despre debutul lui, emotiile lui, actvitatea lui din ultimul timp, ce-i place si ce nu.  Se pozitioneaza foarte frumos aratandu-si munca fara sa se laude, dar intelegi ca a facut multe lucruri importante in ultimii ani si intoarce subiectul catre nevoile colegilor lui, nu doar in beneficiul propriei persoane. Gasiti interviul aici. Cititi-l in paralel cu celelalte pentru a intelege diferentele.

Timp de cativa ani am tinut un training media in programul 10 pentru film din cadrul TIFF de la Cluj, in care incercam sa le arat actorilor selectati cum pot sa-si eficientizeze prezenta in spatiul public pentru a se simti asta si in aparitiile lor in presa.

Cea mai mare problema pe care o aveau era ca nu stiau sa se prezinte printr-o poveste si se aparau cu „ mie nu-mi place sa ma laud, nu pot sa fac asa ceva, nu am nevoie de media, de aparitii in presa”. Dar cand scoala scoate la nivel national cateva sute de actori pe an si cand orice produs cultural privat vrea si o audienta, notoritatea artistului e foarte importanta in luarea multor decizii.

„Nu am nevoie, nu stiu, nu pot sa ma laud in presa” e o reminiscenta a scolii noastre si e calea comoda prin care ne ascundem de putina munca cu noi.

Tehnica cea mai buna de folosit in asemenea situatii se numeste „show dont tell”: arat rezultatele muncii printr-o anecdota, sau prin recunostinta fata de ceea ce mi s-a intamplat in viata.

Ana Ularu si Vlad Ivanov sunt un exemplu exceptional in acest sens. Sigur ca rezultatele lor internationale sunt foarte importante, sigur ca au muncit foarte mult, dar in fiecare interviu au opoveste frumoasa accesibila, nu se lauda dar arata munca lor. Si daca va uitati la interviurile lor de acum 10-15 ani comparat cu ce raspund si cum raspund acum, veti intelege ca e ceva care se invata, se deprinde prin exercitiu.

E posibil ca respectivul training media de la TIFF sa mai circule in niste printuri printre actori, cum se intampla acum cativa ani, dar ma gandesc sa-l fac mai organizat intr-un ebook, sa-l las liber online poate ajuta pe cineva.

Perioada aceasta de furtuna din cauza pandemiei, nu doar in lumea artelor ci peste tot, ar fi util sa fie folosita ca sa invatam lucruri noi. In cazul actorilor cred ca putem lua in calcul de la o limba straina, abilitati sportive (calarie, coregrafie dans) pana la curatarea si perfectionarea a ceea ce se spune/ pune in spatiu public.

Mai dau un exemplu, Marius Manole este unde este, si-l invidiaza multa lume, pentru ca munceste imens si pentru ca nu se teme sa invete lucruri noi de fiecare data cand i se dechide o usa noua in meseria lui. Il cunosc de mai bine de 15 ani si in tot acest timp nu a existat un moment in care sa-i solicit ajutorul pentru un material si sa ma refuze. A tratat intotdeauna fiecare solicitare cu maxima atentie la detalii si cu foarte mult respect i generozitate, chiar si cand nu era vorba de aparitia lui in articol, ci doar o informatie de context.

 

 

842
journalismNu mai pot – despre jurnalismul usor in vremuri grele –

Nu mai pot – despre jurnalismul usor in vremuri grele –

 

Scriu inca de la inceput, pentru prietenii mei care ma verifica daca sunt bine, da, sunt ok… textul acesta e partial despre mine… e mai mult despre nervii mei.

Nu mai pot sa vad comoditate si superficialitate.

Stiu nu o sa schimb eu lumea astazi, stiu ca valorile oamenilor s-au schimbat si reperele multora sunt de suprafata, dar…

Astazi cei mai multi oameni – foarte multi si din jurul meu, unde am facut o selectie riguroasa– cauta calea scurta catre obiectivul lor, oricare ar fi acela. Daca se poate cu foarte putina munca si multi bani e perfect.

Acum mai bine de 20 de ani cand am inceput sa lucrez in industria aceasta a divertimentului – am inceput cu radio – eram fericita ca pot fi in mijocul unor oameni care fac lucruri diferite, ca pot simti energia lor si ca pot invata de la ei. Pentru mine, in toti acest ani de munca n-a fost niciodata despre bani, desi am castigat bani frumosi pentru ceea ce am muncit (dar era pentru ceea ce stiam sa fac, nu pentru ca m-am lipit de un grup).

Acum cateva saptamani o domnisoara m-a intrebat despre cum invata si ea mai bine tehnica de interviuri. Mi-a trimis si un interviu (era cu un actor pe care cu siguranta-l placea adolescentin dupa cum erau construite intrebarile) si i-am spus ca atunci cand voi munci la un interviu mai mare am sa-i arat toate etapele de la documentare pana la rezultatul final, vom lucra impreuna pe el la editare, ca sa invete. Mi-a raspuns ca vrea si detalii despre remuneratia pe care o va primi pentru asta.

E doar un exemplu despre cum gandesc tinerii astazi. Si vorbim de un copil care are bun simt, nu e sarit total de pe axa profesionala.

Am trecut de 40 de ani si ma trezesc in continuare la 5 dimineata  ca sa scriu.

O fac de drag, cu multa placere ca sa arat o latura frumoasa a unui om pe care poate-l stiti din alta perspectiva. Uneori munca mea e la vedere, alteori e intr-un proiect privat care se adreseaza doar unui grup de oameni.

Pentru mine nu are importanta numarul celor care vor citi povestea, e important sa fie cea mai buna versiune din ce am putut eu afla, cel mai frumos scrisa. Daca e interviu, sa devina si o amintire care sa cladeasca un moment de bucurie si in sufletul celui care s-a deschis in fata mea.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata stiu ca nu am pus niciodata banii in fata, nici nu-i voi pune.

Am pus disciplina, dorinta de a fi cat mai bine ceea ce muncesc, dorinta de a oferi celor care citesc cateva momente de bucurie.

Am trecut de 40 de ani si imi organizez in asa fel programul, astfel incat sa citesc o carte pe saptamana, zeci de stiri despre ce e nou in media si in domeniul in care scriu…   si mi se pare natural sa fac asta.

Nu mi-am pus niciodata problema sa folosesc google translate pentru ceva, nu mi-am pus problema sa transcriu un interviu cu un soft care sa-mi faca viata mai usoara. Pentru ca atunci cand transcriu simt unde a facut persoana de dincolo o pauza, unde s-a rusinat, s-a bucurat, si stiu cum sa construiesc mai bine povestea.

Nu mai inteleg lumea, asa cum se transforma.

Ma inspaimanta gandul ca va trebui sa lucrez cu generatia google translate, pentru ca s-ar putea sa nu mai gasesc pe cineva care sa ia cu adevarat in serios meseria.

Sper din tot sufletul ca parintii si profesorii sa-si invete copiii ca intotdeauna calea grea e cea mai de succes pe termen lung. Ca niciun campion n-a castigat din prima campionatul cel mai mare, ca oricare star pe care-l admira ei, dincolo de sclipici, munceste foarte mult.

Stiu nu e un text pe voiosie si pe ceva pozitiv, imi cer scuze pentru asta.

Dar de noi depinde sa miscam lucrurile in spre bine si sa nu mai promovam pe cei care cauta scurtaturi si urla a superficialitate.

Cei mai mari sarlatani ai lumii au avut charisma, internetul le-a dat tuturor astazi o scena in plus. Uitati-va cu atentie si decantati sarlatania de valoare.  Si invatati-i pe cei mici ca e frumos pe drumul greu. Ne va fi mai bine tuturor.

 

 

 

814
sammy's romanian food larry kingSammy’s Romanian Food, restaurantul unde manca Larry King cand ii era dor de mama lui –

Sammy’s Romanian Food, restaurantul unde manca Larry King cand ii era dor de mama lui –

Zilele astea cand toata lumea scrie necrologul lui Larry King, jurnalistul e citat de toata lumea cu replica “n-am invatat niciodata nimic in timp ce vorbeam”, cu trimitere la tehnica lui specifica de interviu. O replica plina de intelepciune si o lectie care ne lipseste astazi cand vrem sa ne auzim/vorbim cu orice pret.
Tehnica lui de interviu includea intrebari scurte si foarte curate, cuvinte simple, mai mult ascultat invitatul decat vorbit, intotdeauna relaxat sa se indeparteze de la ce avea in plan sa intrebe daca intervievatul ii deschidea o usa noua.

Am pus ieri pe facebook cele doua carti ale lui pe care le-am citit (citesc de drag si curiozitate biografiile oamenilor de media, mai ales cand e vorba de interviuri, poti afla o multime de lucruri pe care nicio scoala nu ti le preda).
Dupa postare un prieten din New York mi-a amintit “mai stii cand ai vrut sa mergem la restaurantul romanesc la care mergea Larry King? “
*

Dupa moartea mamei sale, cand ii era dor de mancarea facuta asa cum o facea ea, mancare evreiasca Est Europena o numea el, Larry King mergea la restaurantul Sammy’ s Romanian Food.

Povesteste despre asta in cartea “My remarkable Journey – Larry King” care a aparut acum aproape 12 ani, in 2009. Mama nu era romanca, ci evreica rusoaica, dar e foarte posibil ca ingredientele pe care le folosea in mancare sa fi fost destul de apropiate de bucataria noastra.
Am vazut pe facebook-urile romanilor pareri despre Larry King si dorinta lui de a munci pana la adanca batranete (cineva il considera profund nefericit ca nu s-a oprit din munca) si vreau sa va povestesc cateva lucruri din cartile pe care le-am citit despre el ca sa-l vedeti putin altfel: a fost un om foarte activ, foarte responsabil cu tot ceea ce inseamna familie si caruia i-a placut sa-si traiasca viata din plin.

 
1. I-a murit tatal cand el avea 9 ani intr-un accident de masina si a fost atat de socat de pierdere ca n-a plans nicio clipa dar nici n-a mai vorbit zile in sir. Ani de zile mama a incercat sa suplineasca la moral increderea lui Larry (ii spunea cum se lauda la piata ca e mama lui ca sa obtina carne si legume mai bune), dar toata familia a stiut ca el n-a depasit niciodata aceasta pierdere. In cartea My remarkable journey, fiica lui, Chaia, povesteste cum Larry nu a vrut niciodata sa discute sub vreo forma despre moartea tatalui.
2. A fost casatorit de 8 ori cu 7 doamne din diverse profesii, printre ele prezentatoare tv sau vedete Playboy. Dar a avut un simt al datoriei pentru familia sa incredibil, cu ultima sotie s-a casatorit in 1997 pe patul de spital cu trei zile inaintea unei operatii pe cord deschis si a recunoscut ca a semnat actele maritale pentru a fi sigur ca sotia are un venit asigurat pana la sfarsitul vietii ei. Cu aceasta ultima sotie are 2 baieti. (din celelalte casatorii a avut inca 3 copii, doi au murit anul trecut in august la cateva zile unul de celalalt Chaia de cancer – avea 51 de ani si Andy, 63 de ani, din cauza unor probleme la inima)
3. Tehnica lui speciala de interviu venea din … iubirea pentru radio. Stia ca radioul creeaza cele mai puternice imagini in mintea ascultatorului, asa ca si in interviurile filmate – 25 de ani a facut interviuri la CNN cu toti liderii momentului – avea grija sa lase spatii in dialog pentru ca privitorii sa-si creeze propriile imagini. In plus, descoperise odata cu vremea si celebritatea ca daca el tace, interlocutorii – respectandu-l foarte mult – se simt obligati sa umple spatiul cu vorbe si povestesc mai mult decat era planificat.

 

4. Avea o regula de baza “nu folosesc niciodata cuvantul “EU” intr-un interviu. E absolut irelevant”. (astazi cand intrebarile jurnalistilor romani sunt mai lungi decat raspunsurile si cel mai adesea sunt despre “eu cred, eu stiu, mie mi s-a intamplat… dv/tu ce parere ai” sau mutatia suprema “eu va anunt la stiri” cutare lucru cand de fapt e o munca de echipa, intelegem cam cat de departe suntem de lumea civilizata a jurnalismului si cat de mult ego avem pe umeri)
*
N-am ajuns niciodata la Sammy’s Romanian food restaurant, desi am fost de trei ori la New York si sper sa mai ajung in viata asta. Am cautat acum restaurantul pe net si am descoperit ca in urma cu cateva zile carciuma din subsolul de pe Chrystie Street, care era faimoasa printre new yorkezi, s-a inchis. Pandemia a fost prea dura pentru o afacere care avea 47 de ani.
Numele localului venea de la primul proprietar care era nepotul unui evreu roman stabilit la New York. Carciuma era una recunoscuta pentru atmosfera ei speciala, de parca ar fi fost blocata intre cele doua razboaie mondiale, cu mini concerte de jazz live, cu dans si multa agitatie, un loc in care atmosfera era mai importanta decat mancarea.

1487
20210114_110911Ce vreau sa schimb la mine in 2021; rezolutii mici pentru efecte mari –

Ce vreau sa schimb la mine in 2021; rezolutii mici pentru efecte mari –

20210114_110911Am scris de multe ori ca sunt dintre cei care la sfarsitul fiecarui an am un ritual in care incerc sa fac curat in mintea si sufletul meu ca sa inlatur o parte din oboseala, dar mai ales din frustrarile inerente. (aici unul dintre exemplele despre ceea ce numesc detox emotional – http://bazavan.ro/2017/12/detox-emotional/)

Dupa curatenie, urmeaza o zi in care ma gandesc bine ce imi doresc din anul care urmeaza ce vreau sa fac cu mine, pentru mine.

La sfarsitul acestui an … am muncit. Am avut o zi si jumatate libera de Craciun, in restul timpului am muncit. O parte pt urban.ro (ca sa aiba si colegii mei vacanta, pentru ca i-am haituit destul tot anul), alta parte pentru un proiect personal. Nu prea a fost timp de “curatenie mentala”, dar am sa recuperez, probabil la inceputul lui februarie.

E un trend simpatic in social media despre micro-rezoluții și am înteles că totul a pornit de la o campanie de social media de la IQOS. Imi place ideea … asa ca, pentru ordinea mea mentala mi-am facut cateva mici rezolutii. Nimic grandios, dar viata nu e construita doar din obiective uriase. Ba din contra, se bazeaza pe mici intamplari care iti aduc liniste si echilibru.

Rezolutia mea principala pentru 2021 este “sa ma pun pe mine pe primul loc”, “sa-mi fac mai multe bucurii”.

Si mi-am facut un plan – care mi-a adus un zambet instant – cu mici lucruri care ma bucura pe mine si de care as putea profita mai mult.

 

Sa am flori in fiecare week end.

Ma gandeam intial sa-mi fac un abonament, dar cred ca am sa optez pentru comenzi individuale, saptamanal ca sa imi aleg diferit si sa si ajut alte mici business-uri de la o saptamana la alta.

Am mai spus ca sunt o persoana foarte senzoriala, ca pentru mine e foarte important cum incep ziua (si o incep la 5-6 dimineata), ce aroma aleg pentru gelul de dus din ziua respectiva (am o expozitie generoasa in baie), ce parfum port si cum miroase in casa (cel mai adesea influentez asta cu lumanari parfumate, dar am si un aromatizator de camera). Asa ca voi alege florile dupa parfum si culoare.

 

Sa am un rasfat personal zilnic.

Poate sa fie sa imbrac o camasa de matase chiar daca nu ies din casa (am facut asta si in perioada de lockdown, doar pentru placerea mea, pentru ca – asa cum stiti –  nu fac fotografii si nici nu particip la intalniri pe zoom pentru ca mi se pare mult prea intruziv in viata mea)

Poate sa fie o prajitura care se face repede (sau se comanda si mai repede) sau o masa rafinata in toata spledoarea ei (asta categoric comandata, pentru ca nu sunt in stare sa o prepar)

 

Sa citesc presa in print, pe hartie, in special Time si The New Yorker, in week end la micul dejun.

Stiu ca e ceva de neinteles pentru multa lume. Dar pentru mine, sa citesc in week end o publicatie bine scrisa – cu povesti de forma lunga care te duc cu ele pentru 10-15 minute, a dau paginile sis a simt mirosul de tiparitura, totul alaturi de prajturi si cafea, e un gen de placere ca si cum m-as scufunda intr-un nor pufos, departe de lume.

Sa gasesc un motiv pentru care sa-mi fac un compliment zilnic

Asta e mai greu si am sigur de muncit mai mult, nu pentru ca n-as avea o parere buna despre mine, ci pentru ca e important sa gasesc un echilibru intre ego, modestie si recunostinta.

(De la inceputul anului si pana acum, m-am falit la prieteni, dar si in mintea mea, pentru o serie de interviuri la care lucrez de cateva saptamani. Iar anul incepe si cu cateva interviuri internationale cu actori de Oscar, despre care abia astept sa povestesc dupa ce se intampla. Acolo sa vedeti ce ma mandresc si ma complimentez singura  J  )

Cred ca anul care a trecut ne-a invatat foarte mult despre momentele de bucurie pura, fara niciun beneficiu material, “lucrurile mici” cum sunt numite generic. Si e o datorie pentru noi, fiecare dintre noi, sa nu pierdem lucrurile invatate in lunile care au trecut.

E vremea rezolutiilor mici, cu drag si liniste pentru noi si pentru prietenii nostri.

 

1517
carti en bazavan 2020Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

Ce carti am citit/ascultat in 2020 (cartile in limba engleza) –

2020 n-a fost cel mai bun al meu in materie de lecturi si nu va lasati inselati de insiruirea de mai jos. Multe sunt carti audio, pe care le-am ascultat in plimbarile lungi prin parc, cand trebuia sa fac numarul de pasi zilnic care sa ma ajute dupa efectele izolarii.

Ca de obicei am trei surse de lecturi, pentru ca ma deranjeaza sa citesc doar “ce citeste lumea” pentru ca e pe val sau tocmai a fost lansat la noi. In ordine sursele mele sunt: propriile descoperiri din ce articole sau carti citesc (cand intr-o carte se face referire la o alta, adesea ma duc sa o citesc si pe cea care e referinta), recomandarile editurilor dintre aparitiile la noi (multumesc foarte mult pentru toate cartile pe care le primesc si, mai ales, multumesc ca nu-mi trimiteti vrac orice lansati; stiti care e zona mea de interes), si a treia sursa e din interviurile pe care le fac, cand unul dintre subiecti recomanda o carte, adesea o citesc.

Anul acesta am constatat ca influenta algoritmilor care iti livreaza doar ceea ce e relevant pentru tine sau ti-ar face placere se simte si in lecturile oamenilor care abandoneaza usor cartile care nu le plac. Eu sunt dintre cei care le citesc pana la capat, gandindu-ma ca are si scriitorul o strategie, o structura care trebuie respectata si urmarita pana la capat. Am mai observat un comportament al unui grup mare de oameni care au citit doar carti motivationale sau biografii si care au o intelegere diferita despre lectura in sine. (ma gandesc sa scriu separat despre asta).

Iata ce am citit/ascultat in 2020 , cartile in limba engleza (e si una in franceza, m-am dus in continuara lecturilor dintr-o alta carte)

Am impartit cartile pe cateva categorii: biografii (citesc multe – in special ale artistilor si oamenilor de media pentru ca ma ajuta in job), politica (tot la limita biografiilor, dar imi plac pur si simplu), carti despre sanatate, nutritie si organizarea mintii, precum si carti despre media/marketing si publicitate.

iata biografiile pe care le-am citit

avedon simething personal GREEN LIGHTS iger

mamba mentality sally field the life grace kelly TREVOR NOAHLONDON, ENGLAND - JANUARY 30:  Jim Carrey attends the Gala Screening for "Sonic The Hedgehog" at Vue Westfield on January 30, 2020 in London, England. (Photo by David M. Benett/Dave Benett/WireImage) Memoirs and Misinformation A NOVEL By JIM CARREY and DANA VACHON CR: David M. Benett/WireImage; Penguin Random House

 

Dintre toate, am doua mentionari speciale – cartea lui Robert Iger – fostul sef Disney care cred ca se pregateste pentru o candidatura la prezidentiale: e o carte despre lidership si despre cum sa faci fata presiunilor, sa ai super viziune si sa o iei usor peste oameni ca sa-ti urmezi drumul. (pentru cei care vor sa faca cariere in corporatii, mentalitatea pe care o arata Iger in aceasta carte poate fi un model)

Si a doua mentiune, cartea lui Jim Carrey – care e un mix intre fictiune si realitate, recunosti multe intamplari din viata lui daca esti familiar cu lumea de la Hollywood, dar nu stii niciodata daca tot ce spune e un cadru real. E o abordare interesanta din punct de vedere literar, si-a transformat viata in literatura la limita fictiunii.

In rest, toti cei de mai sus au muncit mult, n-au avut cariere la noroc; au avut strategii exacte despre unde vor sa ajunga in cariera si mai putin unde vor sa fie in viata personala, si le-au urmat cu strictete.

 

ce carti din politica am citit/ascultat

albright comey trump bio yhe rook where it happends220px-A_Promised_Land_(Barack_Obama)

N-am prea multe de spus despre ele; le-am citit mai mult de curiozitate sa vad unde merge lumea – iar cele despre Trump ca sa inteleg cat e de nebun. Cu toate astea, cred ca “Too Much and Never Enough”, scrisa de nepoata lui Trump e profund neetica, cu inregistrari ale membrilor familiei fara ca ei sa stie ca vor aparea intr-o carte, cu frustrarile autoarei ca tatal ei nu a primit partea de bani din mostenirea familiei Trump, si multe altele.

Cartea dlui Obama mi s-a parut putin ciorba reincalzita, poate si pentru ca Michele a scris inainte despre o parte din evenimente (si pentru ca i-am citit celelalte carti ale lui). Dar sunt fascinata in continuare de felul in care povestesc amandoi si cum sunt structurate cartile, care au povesti care par fluide.

*

La limita dintre biografii si media/publicitate am citit cartea primului si singurului redactor sef Vogue Paris de origine americana, Joan Juliet Buck- The Price of Illusion.

E carte care arata ceea ce sustin de multi ani: nu poti sa scrii despre lux daca nu ai trait luxul pe banii tai, daca nu te-ai educat in lux. (de asta mi se par fake toate caprioarele noastre care “joaca” luxul). La Vogue Paris nu erau primiti in anii 70-80 nici la internship decat cei care veneau din familii foarte bogate si aveau educatie estetica speciala. ( E un capitol foarte frumos despre tatal filosofului si scriitorului Alain de Botton, Gilbert de Botton – un mare vizionar si un om foarte foarte bogat).

De la cartea doamnei Buck am ajuns la Madame Claude, doamna care a inventat notiunea de Call Girl si cel mai luxos bordel din lume ( e un capitol in care Kennedy, ajuns in vizita de stat la Paris, se duce la una dintre fetele lui Madame Claude dupa ce incurca adresa… super funny). Cartea – cartile de fapt (o biografie si o autobiografie) vorbesc despre lumea glamour din spatele a ceea ce se vede, despre sex si influenta, una e in franceza ( a fost o provocare simpatica sa o citesc)

joan buck madame claude alo oui madame claude

 

La categoria carti despre sanatate si organizarea mintii, am sa pastrez multi ani in minte cartea lui Dalai Lama despre etica pe care am ascultat-o in primavara imediat dupa ce am iesit din izolare. O asociez cu plimbari lungi prin parc, in care imi distrageam atentia de la durerile de spate, cu soarele cald de primavara vara si cred ca e o carte absolut minunata. Absolut minunata pe care daca o cititi, o sa va faca curat in suflet.

BEYON RELIGIONS

Am citit mai multe carti despre alimentatie, una chiar recomandata de una dintre actritele mari venite din America de la filmul pe platourile caruia am fost la inceputul anului.  Sunt preocupata de foarte multi ani de ceea ce mananc, nu sunt nici vegetariana, nici vegana – desi mananc f f putina carne, dar ma intereseaza mult impactul alimentatiei asupra corpului nostru pentru ca ma gandesc mereu la noi ca la niste masinarii complexe carora, daca le dam combustibilul corect, le facem foarte mult bine.

eAT FOR LIFE simplify YOUR BODY IN BALANCE zappos

La categoria carti despre publicitate, despre business si organizarea mintii am citit urmatoarele

FIRT BREAK ALL THE RULES humankind timoty morton mind THE CULTURE MAP

 

Iar la literatura am stat cel mai prost, din pacate (am compensat insa citind literatura in limba romana: cred ca ne ajuta mult sa citim literatura dincolo de biografii si carti profesionale, pentru echilibrul nostru mental, pentru o apreciere mai buna a calitatii celorlalte carti – de la structura cartii pana la cea a frazei)

a grieg observed eugenides freh smith

Imi plac foarte foarte mult cei trei scriitori, Eugenides cred ca are una dintre cele mai spectaculoase constructii de fraze (fragmentul in reverse de la inceputul lui Middlesex il stiu pe dinafara, am scris despre el acum 7 ani, il gasiti aici), iar Zadie Smith este una dintre cele mai fine scriitoare britanice contemporane care pur si simplu imi merge la suflet. Ma bucur ca sunt tradusi amandoi si la noi. Le citesc cartile de obicei si in ro si in engleza, ca sa ma bucur pe deplin de munca lor exceptionala.

 

 

2184
Marian_Salzman_portrait1Marian Salzman. Previziuni despre viata in 2021. Scoli private de apartament, colonii de case pe grupuri de interese, alimentare comunitare…

Marian Salzman. Previziuni despre viata in 2021. Scoli private de apartament, colonii de case pe grupuri de interese, alimentare comunitare…

 La sfarsitul anului am avut privilegiul de a fi invitata la o conferinta online sustinuta de Marian Salzman, Senior Vice President of Global Communications Philip Morris International (PMI), un renumit trendspotter si anticipator al tendintelor viitorului (in baza unor studii sociologice si a observarii reactiilor in comunitati.)

Marian Salzman traieste la New York dar, inainte de pandemie, sustinea conferinte peste tot in lume. Foarte multe dintre analizele ei din anii precedenti s-au dovedit realitati pe care s-au construit business-uri si s-au recladit vieti si companii.

In decembrie, dupa ce am ascultat-o, m-am recunoscut in foarte multe dintre observatiile ei, precum mi-am recunoscut si prietenii. Viitorul pe care-l prevede ea nu e nici cel mai bun, nici cel mai rau din ce ne putem imagina (uneori are aspect de film SF), dar e o adaptare pe care ar trebui sa o facem la directia in care merge lumea zguduita de o pandemie globala.

Marian Salzman isi imparte previziunile in 11 directii pentru 2021 si va rog sa le cititi daca aveti copii si va preocupa care ar fi directia pentru scoala lor (personal cred ca meseriile viitorului sunt dintre cele care au fost esentiale acum: in sanatate si educatie), daca vreti sa va cumparati o casa (da, casele viitorului sau constructiile imobiliare ale vitorului vor avea bunkere sau vor fi grupate pe grupuri de prieteni cu interese comune, mici colonii in afara oraselor). Sau daca aveti un business in dezvoltare.

Nu trebuie sa fim speriati de viitor, dar ne putem ajuta de analizele celor care pot anticipa in baza unor studii sociologie unde va merge lumea, ca sa avem un drum mai lin.

Marian_Salzman_trends 2021

1.    FOCALIZAȚI (ȘI DISTANȚAȚI)

 

COVID-19 și numeroasele momente de izolare aferente au oprit în loc multe locuri aglomerate ale lumii. Acest lucru ne-a oferit ocazia de a încetini, de a reflecta, de a evalua cât de mulțumiți suntem de prezent și de a regândi posibilitățile viitoare, determinându-ne să ne uităm mai îndeaproape la aspectele esențiale ale vieților noastre și să ne îndepărtăm în același timp pentru a capta o imagine de ansamblu.

Ne concentrăm atenția asupra oamenilor…

Una dintre cele mai notabile schimbări generate în timpul pandemiei constă în faptul că acum „vedem” alți oameni cum nu o făceam înainte. Aceia dintre noi care au avut luxul de a rămâne adăpostiți în casă primăvara trecută am devenit subit conștienți de lucrătorii esențiali care ne permiteau acest privilegiu. Casierii din magazine și curierii. Lucrătorii din depozite și poștașii. Primii respondenți și personalul medical.

… și ne focalizăm pe un loc anume

Ne focalizăm pentru a ne reconecta cu oamenii și afacerile din jurul nostru. Ne focalizăm pentru a examina modul în care putem schimba direcția și putem duce vieți mai împlinite. Ne focalizăm pentru a crea locuințe care să fie cât mai utile tuturor celor ce o ocupă și cât mai funcționale. Este un stil de viață extrem de local.

Ne putem aștepta la mai multe demersuri comunitare pe măsură ce oamenii și companiile își adună forțele pentru a se ajuta reciproc în această criză financiară.

Cooperativele alimentare din comunitate se răspândesc, oferind un sprijin consumatorilor interesați de ce întâmplă local și producătorilor ale căror afaceri en gros au suferit în timpul carantinei.

In 2020, părinții inventivi (și cu resurse) din SUA creează capsulele de învățare, prin care angajează un cadru didactic care să predea unui grup mic de copii ca alternativă la școala la distanță. Cred că acesta este doar începutul unei noi abordări a educației în care părinții care au mijloacele în acest sens vor respinge educația tradițională în favoarea unor strategii mai personalizate. Vom vedea mai multe companii care oferă pachete modulare, oferind experiențe de învățare atât virtuale cât și pentru acasă.

 

2.    DISTORSIONÂND TIMPUL ȘI SPAȚIUL

Ce urmează: deși atracția inerției este puternică, din ce în ce mai mulți oameni și companii se gândesc serios să riposteze împotriva mandatelor învechite despre timp și loc. Există o nevoie urgentă pentru flexibilitate într-o epocă în care epuizarea la serviciu are o legătură clară cu criza de sănătate psihică care se agravează. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) care a definit epuizarea drept un fenomen ocupațional, s-a angajat în 2019 sa dezvolte ghiduri bazate pe dovezi despre bunăstarea psihică la locul de muncă.

Deja observăm că din ce în ce mai multe companii trec la munca de la distanță parțial sau complet.

Dintr-o perspectivă mai generală, vom vedea o reevaluare a abordărilor tradiționale ale programelor zilnice și ale vieții, în contextul în care din ce în ce mai mulți oameni aplică lecția flexibilității și agilității care dă rezultate evidente în lumea de afaceri.

3.    O REVENIRE LA “NOI”

Narcisismul deja colora spiritul ultimului secol (…). A fost cineva surprins că selfie-ul a devenit cuvântul anului în Dicționarele Oxford în 2013?

Și, cu toate acestea, în același timp, tehnologiile ne-au îngustat lumile. Ele ne-au permis, de fapt, ne-au încurajat, conform algoritmilor, să creăm medii extrem de personalizate în care să ascultăm (singuri) lista de melodii personalizată și să urmărim (singuri) programe de divertisment transmise pe dispozitivele personale. Nu mai e nevoie să vedem ceva sau pe cineva care nu ne place. Dacă nu facem un efort deliberat să evadăm, rămânem închiși ermetic în bulele noastre mediatice preferate și în camerele cu ecou, existând în lumi create de noi înșine, și locuite de câte o singură persoană,

Această deconectare tehnologică este doar un aspect al acestei probleme. Centrarea pe sine a devenit perspectiva noastă asupra lumii, în care copii sunt încurajați să-și construiască „propriul brand”. Nu ai avut un părinte care să te aducă în lumina reflectorului cu forța? Nu-ți face griji. Internetul este plin de cursuri de branding personal.

Ce urmează: Selfie-urile sunt eclipsate de conversații video cu prietenii și familia. Și în sfera profesională vedem o atenție nouă asupra ideii de a fi împreună prin platforme precum Zoom, Teams și multe altele.

Pe măsură ce restricțiile de distanțare continuă (fie auto-impuse fie de alt tip), suntem brusc disperați să fim împreună, chiar dacă ne adaptăm rapid la viața la distanță. Mulți dintre noi ne revizuim cercurile sociale, ne apropiem de persoane pe care nu le-am văzut de mult timp, în timp ce ne distanțăm de prietenii și cunoștințele cu care suntem obișnuiți să ne vedem tot timpul. Acum, este vorba mai puțin despre proximitate și conveniență și mai mult despre intimitate și conexiune.

4.    REALUL DEVINE IREAL ȘI VICEVERSA 

De ceva vreme, identificăm o noțiune în schimbare a “proprietății imobiliare”.

Chiar dacă noi continuăm să împingem granițele tuturor lucrurilor digitale, vom încerca să ne murdărim din nou mâinile cu pământul autentic, efectiv prin îngrijirea grădinii de legume din spate și la figurat prin aprecierea acelor lucruri pe care le putem atinge: mobilă lucrată manual, haine create manual, mese preparate simplu, de preferat din ingrediente proaspete și neprocesate. Fără spumă. Fără gastronomie moleculară. Simpla preparare a ce am scos din pământ sau apă.

Va exista o îmbinare inteligentă între cele două lumi – real si virtual – pe măsură ce vom realiza cât de mult vom pierde prin renunțarea la proprietatea noastră fizică, prin adoptarea virtualului în totalitate.

De asemenea, vom vedea o reapreciere a realului și o detectare a falsului. Chiar și pe măsură ce vânzările de „carne” vegetală, „lapte” din nuci și „pielea” vegană cresc, oamenii tânjesc la o revenire la real, inclusiv la valorile străvechi precum integritatea și autosuficiența. Într-o eră a deep fake-urilor, suntem atrași de lucrurile profund autentice, chiar și în timp ce continuăm să migrăm viața pe tărâmul virtual.

Mergem spre un punct în care inteligența va depăși celebritatea? Poate că nu, dar să nu fiți surprinși dacă publicul devine mai puțin tolerant de caracterul insipid și mai atras de hrănirea minții, chiar și prin urmărirea celei mai recente ediții a TED Talk.

Marian_Salzman_portrait1

5.    E MOMENTUL DRONELOR (ȘI A DROIZILOR)

A mai fost până acum un alt moment mai bun pentru ca droizii să preia controlul? Cine nu și-ar fi dorit ca în momentul de vârf al carantinei să-și poată trimite robotul R2-D2 personal la magazinul local să ia proviziile pentru săptămâna respectivă? Sau ca o dronă să livreze bunuri esențiale fără contact uman? În întreaga lume, se întrevede o tragedie pe măsură ce angajații magazinelor și alți angajați esențiali cedează în fața virusului, fiind incapabili să se protejeze de transmiterea pe calea aerului a virusului provenit de la clienți și colegi.

În astfel de zile umbrite de COVID-19, oamenii sunt punctele vulnerabile atât ale companiilor, cât și ale vieții.

De ceva vreme, ne apropiem ușor spre automatizarea muncii, însă această pandemie s-ar putea dovedi a fi un element de neoprit care să accelereze acest proces. Amazon a declarat că automatizarea completă a depozitelor sale ar mai dura cel puțin un deceniu, însă Uniqlo, al doilea cel mai mare retailer de haine din lume, cu sediul în Japonia, a înlocuit 90% din forța de muncă în depozitul său reprezentativ din Tokyo cu roboți.

Devine din ce în ce mai puțin științifico-fantastic să ne imaginăm o varietate de activități în care sunt implementați AI și algoritmi la o scară mai largă, activități desfășurate în prezent de oameni, care vor da naștere conceptului denumit de Yuval Noah Harari “clasa inutilă”: oameni care, indiferent cât de importanți sunt pentru cei dragi, sunt considerați inutili de sistemul politic și economic și, prin urmare, nu mai sunt apți de muncă.

Este cert că automatizarea va evolua pe sărite și cu întreruperi înăuntrul caselor noastre. Avem deja în vizorul nostru: un asistent de bucătar robot, o toaletă inteligentă care detectează boli și o bonă AI. Tehnologia care în 2019 era „interesant de avut” va fi considerată esențială în epoca lucrului de acasă.

6.    PREGĂTIȚI DE LUPTĂ ÎN CONTINUARE

Nu vom intra cu toții în modulul de pregătire în caz de apocalipsă, însă ne putem aștepta ca familiile să abordeze mai serios problema aprovizionării și ca afacerile să intervină pentru a îndeplini noile exigențe. Puteți cumpăra deja seturi de alimente pentru supraviețuire în caz de urgență pe termen lung din site-uri precum campingsurvival.com, overstock.com, și Walmart.

Să nu fiți surprinși dacă complexele de apartamente și dezvoltările imobiliare încep să concureze în oferte de depozite / pregătire în caz de urgență și mai puțin în săli de sport elegante și cluburi. 

De asemenea, vom vedea și o extensie a tendinței spre autonomie. Mulți oameni sunt deja interesați să-și crească propriile legume, găini sau alte animale și să facă săpun, lumânări și iaurt. Oamenii își doresc să se simtă mai conectați cu natura și cu pământul. Invidiază ceea ce consideră a fi o existență mai simplă a generațiilor trecute. Caută să controleze puritatea a ceea ce mănâncă și beau producându-și singuri alimentele. Își doresc să se deconecteze de la internet suficient cât să facă ceva „real”.

E posibil sa apara servicii concierge de criza: în momentul în care apare o criză intr-un sistem ca asigurarile la incendii sau de calatorie, vei fi protejat de experți care te vor sfătui și vor organiza livrări regulate acasă de bunuri esențiale. Dar dacă ți-ar promite să furnizeze vizite acasă de la angajați în domeniul medical și echipamente medicale la cerere? Încă un aspect potențial care ar putea diviza îngrijirile medicale și managementul urgențelor între privat și public.

7.    REDEFINIREA LA CEEA CE ESTE ESENȚIAL

În 2020, am observat că piramida de nevoi a lui Maslow este revizuită pe măsură ce oamenii reconsideră ceea ce este esențial. Strict vorbind, elementele esențiale pentru o supraviețuire de bază, alimente, apă, adăpost, rămân aceleași.. Orice altceva, electricitate, o bicicletă, televizor, un telefon mobil, sunt, indiscutabil, un lux. Însă societățile moderne, în special cele de succes, consideră acum că este necesar ca cetățenii lor să aibă mijloace nu doar pentru a upraviețui, ci și pentru a prospera.

Cu această pandemie, noțiunile de supraviețuire și prosperitate capătă o rezonanță suplimentară. Într-un moment în care locurile de muncă și educația se mută online, conexiunea la internet universală, precum și dispozitivele necesare pentru a o accesa, reprezintă un lux sau o necesitate?

În mod tragic, deși recunoaștem existența inegalităților și dorim să le reducem, știm că acestea se vor agrava pe măsură ce efectele pandemiei măresc rata șomajului, așa cum știm că schimbările climatice vor afecta disproporționat pe cei săraci.

Observați apariția unor modele de afaceri cooperative, adoptarea unor elemente de socialism democratic acolo unde acestea nu există acum și a unui suport sporit de împărtășire a resurselor, taxare mai echitabilă și diversitate în afaceri, divertisment, politică și orice alt domeniu. De asemenea, fiți atenți la partea cealaltă a paharului care va lua forma unei rezistențe mai ascuțite la schimbare despre care unii se tem că are loc prea rapid și că merge prea departe.

8.    SALVAȚI DE INTERNET — ȘI CALCULUL COSTURILOR OBICEIURILOR NOASTRE ONLINE

 Pandemia COVID-19 nu a fost simplă pentru nimeni, însă imaginați-vă cât de dificilă ar fi fost în urmă cu 20 sau 40 de ani, nemaivorbind în zilele negre ale pandemiei de gripă din 1918.

Pandemia a fost, cu certitudine, primul test de rezistență global al internetului ca utilitate care ne permite să trăim o viață modernă așa cum o știm.

Și, desigur că există și reversul medaliei: chiar dacă acceptăm din ce în ce mai mult intruziunea ecranelor și serviciilor online în lumea noastră, așa cum am acceptat confortul oferit de mașini, zbor, ATM-uri, mese gata preparate și cuptoarele cu microunde, observăm și o preocupare intensificată privind posibilele costuri.

Mai mult timp petrecut în fața ecranului afectează dezvoltarea creierului unui preșcolar? Stilul de viață digital reduce capacitatea de atenție și pe cea de empatie? Ce se întâmplă când tehnologia s-a dezvoltat atât de mult încât face anumite sarcini mai bine și mai ieftin decât oamenii? (Deja vedem că inteligența artificială ia locul jurnaliștilor și actorilor.)

Pentru unii dintre noi, nu știm cum să gătim pentru că avem Grubhub și Deliveroo. Nu ne-am obosit să dezvoltăm un simț al direcției pentru că avem Uber și GPS. Nu am învățat cum să reparăm hainele sau dispozitivele pentru că este mai simplu să le aruncăm și să le înlocuim rapid de pe Amazon sau Taobao. Am reușit să selectăm și să reducem zonele de responsabilitate și astfel am pierdut rațiunea și ceea ce era considerată o expertiză esențială – de la coaserea unui nasture și elemente de bază de tâmplărie. Pentru a combate această tendință, căutați din ce în ce mai multe cursuri pentru adulți care ne învață aptitudinile pe care părinții responsabili le transmitea odată copiilor lor.

 

9.    CORPORAȚIILE CA AGENȚI AI SCHIMBĂRII

 

Pandemia a intensificat tendința care devenea vizibilă cel puțin de la panica generată de Y2K: trecerea responsabilității și așteptărilor de la guverne și ONG-uri la marile companii. Pentru numeroși critici ai marilor companii (ex. marile companii farmaceutice, alimentare, furnizori de combustibili), acest lucru ar părea contrar logicii sau chiar o erezie. Însă necesită o examinare mai îndeaproape.

În primul rând, oamenii au încredere că companiile vor rezolva problemele. În Barometrul Trustului Edelman 2020, mediul de afaceri se afla pe cea mai înaltă poziție în materie de competență, cu o diferență masivă de 54 de puncte peste guvern ca instituție care este bună în ceea ce face (64% vs. 10%). Până la urmă, o companie care nu rezolvă problemele este pasibilă la fi eliminată sau preluată de o altă companie mai eficientă. Însă cum rămâne cu deservirea intereselor societății în ansamblul ei?

Ce urmează: corporațiile se conturează a fi cea mai bună speranță a noastră de a concepe soluții pentru probleme pe viață și pe moarte precum schimbările climatice, pandemii și crize globale de sănătate. Dintre instituțiile majore care pot duce la îndeplinire lucrurile, companiile au cea mai mare libertate de a iniția demersuri și nu trebuie să mulțumească toanele ciclurilor electorale. Ele au o arie de aplicabilitate mai amplă pentru a demara proiecte la scară largă care să fie în beneficiul propriu și al societăți, așa cum am văzut, de exemplu, în cazul obținerii de Unilever a poziției de top în materie de sustenabilitate și în cazul planului Citizen Verizon pentru evoluție economică, ecologică și socială.

 

10. REGÂNDIREA LOCULUI 

Pentru prima dată de mult timp, anul 2020 a pus sub semnul întrebării supra urbanizarea și migrarea constantă a oamenilor spre locații mai populate. Cererea constant în urcare determină de mulți ani mărirea prețurilor în segmentul imobiliar pentru cumpărare și închiriere și a înghesuit spațiul de locuit în orașele magnet ale lumii, precum Londra, New York, Paris, San Francisco și Toronto. În majoritate, oamenii au fost dispuși să compenseze costurile asociate traiului la oraș datorită beneficiilor în materie de cultură, restaurante, cumpărături, școli de nivel ridicat, oportunități de angajare și multe altele. Trebuie să recunoaștem că orașele sunt locul unde se naște creativitatea, unde există întotdeauna ceva interesant de făcut și unde se întâlnesc oameni interesanți.

Puși în situația de a trăi în izolare în viitorul apropiat, anumiți locuitori de orașe au început să caute opțiuni în afara lor. De ce să lucrez de acasă într-un apartament înghesuit când mă pot reloca undeva cu mai mul spațiu verde, de haine sau de alt tip?

Ce urmează: mutarea locuinței pentru o viață mai bună este mai simplu de visat decât de realizat, în special pentru cei care nu se pot baza pe munca la distanță pe termen lung.  Ne așteptăm ca orașele mici și agenții lor imobiliari și de PR să-și intensifice eforturile pentru a le îndeplini visele și a atrage locuitorii de la orașe mai mobili.

Natura orașelor va evolua cel mai probabil departe de mediul de afaceri și finanțe și se va apropia de o utilizare multiplă. Imaginați-vă mai multe centre pentru companii, creativitate și artă. Vom vedea o creștere a vânzărilor de case mici, inclusiv mobile, în locații îndepărtate pentru a fi utilizate în caz de crize viitoare. Și să nu fiți surprinși dacă oameni cu aceeași mentalitate creează colonii de case mici cu beneficii comune precum internet de mare viteză, capsule școlare și facilități recreaționale.

 

 

11. TIMPUL SĂ NE ÎMPĂCĂM CU INCERTITUDINEA

 

În mijlocul crizei COVID-10 (sau este începutul? Sau finalul?) este simplu să uităm incertitudinile care au stresat omenirea anul trecut. Roboții și AI vor elimina categorii întregi de slujbe, lăsând milioane de oameni de-a dreptul inutili? Voi avea suficienți bani pentru a plăti următoarea factură neașteptată, să nu mai zic pentru a mă descurca până la sfârșitul vieții?

Poate că viața de acum nu este cu mult mai incertă decât era.

 

Probabil că ceea ce este diferit astăzi este faptul că trebuie să facem față pericolelor potențiale ca persoane și familii și nu comunități. Poate că sentimentul nostru acut de incertitudine are de-a face și cu falsul simț de control pe care mulți dintre noi l-am simțit de mai multe decenii. În părțile mai bogate ale lumii, mulți au fost amăgiți într-o stare de mulțumire de sine de toate mecanismele care funcționează așa cum sunt menite să funcționeze. Unde există așteptări mai mari de certitudine în viață, oamenii sunt mai vulnerabili să sufere de incertitudine.

Ne putem aștepta și la o atenție mai mare pe învățarea rezilienței. Vom vedea acest aspect la nivel organizațional, angajatorii încercând să recalifice lucrătorii pentru a se adapta unui viitor cu mai multe posibilități, dar și la nivel personal, în contextul în care școlile și familiile fac o prioritate din tenacitate și tăria de caracter alături de creativitate și gândirea critică.

 

 

 

 

7137
bazavan cafeneaIi sunt recunoscatoare lui 2020, anul care m-a scos din minti…

Ii sunt recunoscatoare lui 2020, anul care m-a scos din minti…

Incepusem foarte bine anul. Voiam sa plec la Los Angeles la Ceremonia Oscarurilor, aranjasem cateva intalniri si interviuri, dar am primit un job frumos pentru munca la un film american (cel cu Samuel L Jackson si Michael Keaton) si n-am vrut sa ratez aceasta oportunitate minunata.

In jurnalul meu, scris de mana, pe la mjlocul lui ianuarie eram profund recunoscatoare pentru intamplarea minunata de a ma afla in prezenta acelor oameni spectaculosi, dincolo de job-ul care avea atmosfera de SMURD:  daca sunau dupa mine, ma imbracam in 5 min si in alte cateva minute eram la locul de filmare unde cel mai probabil aparuse vreun jurnalist sau o echipa tv si trebuia sa le explic ce au voie si ce nu in perimetru.

N-am avut lucruri marete de facut acolo, dar am simtit putin cum se lucreaza in Liga Mare si am invatat f f f multe lucruri. Ii sunt recunoscatoare lui Andrei Boncea (producatorul roman al filmului) pentru increderea lui.

Dupa care a venit pandemia si izolarea totala si imi aduc aminte ca am scris ca oamenilor le va fi foarte greu, si fizic si mental, sa stea o luna sau mai mult in casa. Atunci era o avalansa de caprioare care spuneau arogant superior  in social media “dar cum sa te plictisesti in casa, cand ai atat de mult de citit, atatea filme de vazut?” si cand i-am spus uneia dintre ele ca nu e bine sa certe lumea ca ii e rau sa stea in casa, mi-a replicat ca “sa se duca la psiholog daca ii e rau cu mintea, gaseste o linie gratuita”.

Astazi vad extraordinar de multi oameni afectati mental de anul acesta, in pragul depresiei sau carand dupa ei o depresie grea. Cu probleme de sanatate, cu scaderea masei musculare, probleme de echilibru la deplasare si dureri de spate. Asta inseamna izolarea si lipsa miscarii, roade putin din noi pe mai multe niveluri si e greu sa nu dam vina pe altii si sa luam lucrurile asa cum vin.

Am plans anul asta mai mult decat am plans in ultimii 10 ani si nu sunt dintre cei care m-am imbolnavit cu noul virus. Dar m-am ridicat de fiecare data si am luat-o de la capat cu ceea ce aveam de facut pentru ca sunt oameni care se bazeaza pe mine sa fac anumite task-uri, sunt oameni care depind cumva de mine si nu mi-am permis rasfatul sa stau sa plang in nestire.

In 2020 au murit multi oameni, pe patru dintre ei, de varsta mea, ii cunosteam bine si aveam un istoric cu intamplari bune sau mai putin bune intre noi. Dupa moartea lor m-am gandit: la ce bun?!

Si mai catre sfarsitul anului cand vedeam ca oameni din apropierea mea nu au inteles efortul urias pe care l-am facut in anul acesta ca sa mearga lucrurile cat mai bine in mica mea lume, am avut si raspunsul “ ca sa le fie bine si celorlalti. Pentru ca nu stii cand se termina si cum se termina. Si poate ca poti sa supravietuiesti in izolare singur in casa, dar nu poti sa traiesti fara energia – emotionala si fizica – a  altor oameni; doar asa progresezi si tu, ogindindu-te in altii ”.

Sunt recunoscatoare ca viata m-a pus in situatia aceasta si ca am ajuns sa am aceasta perspectiva pentru ca ma ajuta sa nu am frustrari ca nu primesc inapoi – la modul cuantificabil, material sau emotional – din ceea ce “investesc” in altii.

In vara, prietenii mei buni au muncit la un film; il veti vedea sper anul acesta in cinematografe. O poveste de iubire pe multe planuri si impactul greselilor din neincredere, ego, dorinta de control, toate pe fundalul unor intentii bune. Am fost putin la filmarile lor, mi-a placut sa ajut macar cu o vorba buna unde puteam si anul acesta am sa-i ajut un pic mai mult pentru ca am sa va fac capul mare cu unelte de promovare sa va conving sa mergeti la film.

Sunt recunoscatoare pentru discutiile  despre etica, onoare, de unde incepe raul si cum il generam uneori fara intentia noastra, discutii care mi-au mai deschis mintea putin.

(si in contextul cu etica, e bine sa stiti ca anul acesta m-a dat o doamna in judecata pentru un articol de pe blog in care spuneam ca nu are etica, cerand sa-l scot. Si judecatorul i-a spus ca cererea e neintemeiata. Poate scriu pe larg si despre asta zilele viitoare)

 

Pentru ca sunt intr-un grup de risc, in 2020 nu m-am miscat mult de pe langa casa mea. Si mi se pare ca 2020, in comparatei cu ce faceam in anii precedenti, nu a adunat multe rezultate profesionale frumoase, multe proiecte care sa ma solicite si sa-mi duca limitele mai sus.

Am muncit mult pentru urban.ro, un proiect care ma invata multe lucruri despre ce apreciaza oamenii, cum iau de-a gata lucruri si diferenta dintre ce spun public si ce sustin cu adevarat cu resursele lor ca sa mearga lucrurile spre mai bine. Am sa scriu separat despre asta, despre producerea de continut de cea mai buna calitate si despre cata sustinere ai de fapt de la cei care spun mereu in spatiul public ca ei cauta calitatea.

La urban.ro in 2020 au fost peste 70 de interviuri (nationale si internationale) pe langa cateva mii de stiri culturale, nimic trivia, nimic despre viata personala a cuiva.

Urban.ro e departe insa de ce voiam eu sa fie acum un an si jumatate cand l-am reformatat, dar atunci spectacolele erau posibile cu public, nu aveam pandemie si puteam sa visam si sa gandim BIG. Ne regrupam si continuam:)

Oricat de mult m-a consumat proiectul urban.ro in 2020, sunt recunoscatoare pentru ce am invatat din el, pentru fiecare multumesc pe care l-am primit de la oameni pe care nu-i cunosc dincolo de social media, oameni care au vazut spectacole pe care le-am recomandat sau au aflat lucruri noi de la urban.ro. Cum sunt recunoscatoare pentru efortul colegilor mei de a face zi de zi un pic lumea mai buna aducand un zambet sau o informatie noua celor care ne citesc. Cum sunt recunoscatoare fiecarui brand sau agentie care a vrut sa puna publicitate pe urban.ro si sa se asocieze cu noi.

 Cum le sunt profund recunoscatoare tuturor celr care mi-au propus un proiect anul acesta, mi-au oferit un job. 

In 2020, cred ca am citit mai putin decat in anii precedenti. Nu mai contabilizez de multa vreme cartile (m-a certat acum cativa ani un cititor ca ma dau desteapta anuntand mereu cat citesc :) ), dar stiu ca am citit din zone foarte diverse, de la carti de management si economie pana la biografii de doamne elegante care au condus publicatii glossy sau… bordeluri (nu e una si aceeasi doamna); am sa scriu zilele viitoare despre cateva dintre cele care m-au marcat si am invatat multe din ele.

Am acest avantaj imens de a afla – prin intermediul oamenilor importanti pe care-i intervievez- despre cartile care i-au marcat sau influentat, asa ca am o sursa in plus pe langa ce descopar eu in noile aparitii internationale sau cartile pe care le primesc de la editurile noastre ( si pentru care le multumesc foarte foarte mult)

 

M-a chinuit mult anul acesta, am avut extrem de putine zile cu adevarat libere – am fost 10 zile in Sinaia in toamna (e singura mea deplasare lunga din anul asta si singuree zile cu adevarat de vacanta). Imi e atat de dor sa calatoresc incat, desi nu sunt deloc genul sa contabilizez pe unde am fost, ce am vazut, nu fac multe poze, nu pastrez documente din deplasari, in urma cu cateva saptamani cand mi-era f f greu si foarte dor de a vedea ceva nou in lume, am deschis o harta interactiva si-am marcat tarile si orasele in care am fost in toata viata mea.

Am salvat-o intr-un jpeg si am fost recunoscatoare pentru tot ce am avut pana acum ca experiente in alte tari.

Nu cred ca 2021 va insemna mai multe calatorii pentru mine, pentru ca mai e mult pana la imunizarea populatiei, dar asta este: o vreme am sa traiesc cu amintirile din mintea mea pentru ca poze am putine :) .

Obisnuiesc de doi ani ca pe fiecare om pe care-l intervievez sa-l intreb  – pentru ce ti-ai fi recunoscator, pentru ce ti-ai multumi tie? Intentionez sa fac un proiect cu toate raspunsurile, dar veti vedea mai incolo despre ce e vorba.

La inceputul lui 2021 imi sunt recunoscatoare ca in ciuda unui an greu, cu multe provocari, nu m-am inrait, ca nu am dezvoltat nicio ura fata de ceva sau cineva, nu am incrancenari personale. Ca am inteles mai dinainte de 2020 ca atunci cand esti la fundul sacului emotional, oricat te-ai sprijini pe ajutorul care vine de la oamenii apropiati, doar tu te poti ridica. Esti singur fata in fata cu ce e in mintea ta. Dar, de fiecare data dupa ce ai ajuns jos si te-ai ridcat, ai sa zbori si mai sus pentru ca stii ca se poate, ai aceasta putere in tine.

La multi ani. Sa avem un an bun.

 

 

 

 

 

 

1347
journalismDe ce ne insotim de oameni fara caracter? Cazul Valentina Pufulescu de la Romania TV

De ce ne insotim de oameni fara caracter? Cazul Valentina Pufulescu de la Romania TV

Valentina Pufulescu e fostul redactor sef ( later edit: redactor sef adjunct, e o greseala din graba pe care o editez acum 7. 12.2021) de la Romania TV – televiziunea care a spus romanilor ca la meetinguri anti ordonanta 13 sunt platiti cainii, ca meetingul din 10 august incepe cu unii care vin cu furci si topoare in piata. E televiziunea care a adus cel mai mult jeg in spatiu public in ultimii ani.

Doamna fost redactor sef (Later edit – redactor sef adjunct)  a plecat de cateva saptamani din redactia pe care a pastorit-o multi ani si acum vrea sa predea poporului cursuri de jurnalism si de public speaking. Am descoperit anuntul reprofilarii profesionale mai intai pe pagina de media, unde evident ca la comentarii au aparut oameni care-i contestau caracterul si lipsa oricarei etici profesionale, apoi pe un grup pentru doamne care vand intre ele haine, apoi intr-o conversatie cu o prietena care nu are nicio legatura cu domeniul, dar se lovise de reclama doamnei.

La postarea de pe grupul pentru doamne am mentionat trecutul dubios profesional al acestei femei si m-a certat cineva pe motiv ce dovezi am, “jurnalistic vorbind” ….

Pai, in afara ca apare oficial ca a fost redactor sef  (later edit- redactor sef adjunct) cand erau mizeriile alea mai mari pe postul ale caror informatii le coordona, n-am nevoie de nicio alta dovada.

Doamna n-a avut nici cea mai mica strafulgerare de etica sa paraseasca acel loc de munca in avalansa de mizerii, n-a contestat niciodata mizeriile in cauza (dovedite ca sunt mizerii, nu e  cu cale de tagada), a ramas acolo, a luat banutii de redactor sef (later edit: redactor sef adjunct) si acum vrea sa-si reia viata pe noi premise. Ceea ce e dreptul dumneaei.

Pt mine e insa o mare mirare de ce vor oamenii sa se insoteasca in viata cu asemenea caractere. De ce as vrea sa invat ceva, orice, de la cineva care a coordonat cea mai mare mizerie din jurnalismul romanessc? Care vrea sa ma invete si ceva pe care nu l-a practicat niciodata – public speaking care, ma iertati, e diferit mult de vorbitul in fata unei camere tv.

Doamna n-a fost invitata niciodata in ultimii 10 ani la vreo conferinta importanta de media sa vorbeasca pentru ca nimeni din industrie nu s-ar asocia cu dansa. De unde stiu? Eram acolo, fie invitat – speaker, fie in public.

M-am gandit ca oamenii vor sa invete de la dansa pentru ca ofera si cursuri gratis si pentru ca – nefiind in meseria noastra – nu stiu exact cine e si ce a facut. Asa ca de asta scriu, poate la un search cand cauta referinte despre profesor, inteleg cum stau lucrurile.

N-am nimic personal cu aceasta femeie. Sunt sigura ca stie sa scrie stiri, sa structureze informatie pentru tv. E foarte posibil sa fie o doamna foarte draguta in viata privata cu prietenii ei.

Dar e un exemplu bun despre mentalitatea noastra “a furat si el putin, hai sa-i mai dam o sansa daca ne ajuta si pe noi cu ceva”.  Doamna n-a furat nimic, sau nu stiu eu, dar e exponentul unui caracter profesional oribil, a unei lipse de etica, a relaxarii sarlatanului care vrea sa predea ceva ce n-a practicat niciodata (public speaking). Si daca ne tot vaitam de nenorocirile din jurul nostru, de la spitale in care ard oameni pana la politicieni analfabeti, ar trebui sa constientizam ca lucrurile se construiesc in mic. Si sa-i penalizam in felul nostru, cu mijloacele noastre, pe cei care fac rau comunitatii, n-au caracter si etica.

Intamplari de genul acesta ma fac sa-i inteleg si mai bine pe Arhi si Zoso care nu dau nicio alta sansa unui sarlatan, nu se gandesc “hai poate a gresit”; lumea lor e in alb si negru: “esti fara caracter, nu o sa te schimbi niciodata”.

*

Doamna Pufulescu si-a ales pentru cursul de jurnalism ca profesor ajutor si pe doamna Dragotescu, cea care a anuntat ca sunt platiti cainii la meetinguri. Adica e unitara in etica sa profesionala si post despartire de romania tv.

*

Pentru cei care ma cunosc bine, dar si pentru agentiile cu care lucrez sau companiile care m-au angajat de-a lungul timpului, nu e o noutate ca incerc sa nu ma insotesc de oameni fara caracter.

Am pierdut bani din campanii? Desigur.

Am ratat oportunitati pentru ca nu am vrut sa fiu langa niste oameni pentru care nu am respect? Desigur.

Am plecat din pozitii de conducere, cu lefuri mari? Desigur.

Dar nu stiu alta cale pentru mine. Pur si simplu, vad negru in fata ochilor in fata unor asemenea oameni.

*

later edit 2. tot in 7.12.2021. aceasta era postarea mea pe grupul cu schimb de haine.

nu mai port comentariu

1204
bazavan simpaDespre schimbare. Ignorati-i astazi pe cei care voteaza morti, hai sa ne uitam la cei care persevereaza prin bun simt.

Despre schimbare. Ignorati-i astazi pe cei care voteaza morti, hai sa ne uitam la cei care persevereaza prin bun simt.

Cei mai multi oameni care sunt in preajma mea (real sau virtual/online) vorbesc post alegeri despre primarul mort care a fost votat de cei din comuna lui, de primarul care si-a umilit copilul si a fost votat de cei din comuna lui si de piedone, aceasta mizerie de caracter care nu stie sa se retraga si pe care bucucrestenii – o parte – continua sa o voteze.

Dar toate aceste exemple sunt parte din Romania asa cum o stim noi, aia care ne provoaca greata si revolta, iar schimbarea nu va veni din a pune accent pe aceste diformitati.

Schimbarea va veni din a semnala si a pune in evidenta perseverenta, bunul simt, educatia si a da exemple de succes din categoria oamenilor care au reusit cu bun simt.

Din rezultatul alegerilor de la Bucuresti, noi ar trebui sa alegem sa promovam perseverenta si crezul in schimbare ale lui Nicusor Dan, precum si fair play-ului lui Vlad Voiculescu.

Noi, pana acum in politica am avut strategia “il scoatem in fata, n-a performat, punem altul pt ca asta nu a avut suficienta charisma, de restul ne ocupam noi partidul cu aranjamente cu galeti”

Si au fost promovati cei mai gregari dintre oamenii din partidele politice. “Neamuri” de caracter cu Andreea Tonciu (nu stiu daca stiti cine e, ca n-a facut nimic important in viata ei, dar e la tv intr-o emisiune in care urla si e ceva ingrozitor cum isi umileste colegele. E pe youtube, acolo am vazut-o).

N-a contat niciodata pregatirea, n-a contat niciodata educatia sau bunul simt. Ba din contra, daca avea omul prea mult bun simt nu avea cum sa ajunga la tv sa-l vada votantii pt ca era catalogat “prost” in comparatie cu debitul verbal si tonul oribil al Olgutei.

Anul acesta la Bucuresti a castigat un om care a muncit 8-9 ani pentru aceasta pozitie. Ca un sportiv de performanta, stiind ca niciun sportiv nu castiga Liga Campionilor sau Grand Slam-ul de la primul meci.

Si-ar trebui sa promovam increderea in sine a lui Nicusor Dan, modelul lui de gandire care si-a dorit schimbarea pentru un oras si-a reusit, aproape pe propriile forte. Infruntand multe umilinte in acesti ani.

Pe noi scoala si sistemul in care traim ne invata ca trebuie sa reusesti din prima. Nu pune nimeni accent pe evolutia ta pas cu pas, e recompensata doar exceptia in bine si, prin urmare, toti vor sa fie campioni imediat. Asa am creat un sistem care cauta scurtaturile.

Asa am adoptat “fake it till you make it”.

Din alegerile astea ar trebui sa invatam despre construtii pe termen lung in pasi mici, despre Victoria care vine dupa multe infrangeri. Despre filosofia campionilor, care ne-ar putea inspira si pe noi sa fim mai buni.

E pe Netflix de cateva zile un serial in care vorbesc 5 dintre ce mai mari antrenori ai lumii, PlayBook. Spun cum cresc si antreneaza campioni, cum dezvolta spiritul de echipa si cum ii ajuta sa aiba mentalul ca pot muta muntii din loc cu foarte multa munca.

Si unul dintre antrenori zice “Oamenii isi imagineaza ca un campion are viata frumoasa. Nu e adevarat. Oamenii cred ca un campion nu primeste lovituri grele. Nu e adevarat, el e lovit mai des decat media pentru ca e o tinta pentru ceilalti. Doar ca e persevereaza, sta in joc si nu abandoneaza niciodata.”

 

 Ca sa demaram o schimbare reala, profunda a Romaniei – in care creaturi urlatoare sa nu mai aiba ce sa caute la tv decat in emisiuni de ciudati, iar oameni care n-au facut nimic important in viata sa nu mai fie considerati exemple trebuie sa valorarizam evolutia treptata, preocuparea pentru a fi mai bun astazi cu un milimetru fata de ieri, bunul simt si educatia.

 

2033
street bazavanPayback time; O interventie cu Codin Maticiuc –

Payback time; O interventie cu Codin Maticiuc –

Textul acesta are la sfarsit o rugaminte speciala. Nu l-as fi scris daca nu ma apucau nervii aseara ca nu am gasit scris bine un numar de cont, si imi doresc sa-l scriu eu aici ca sa fac viata mai usoara celor care vor sa faca o fapta buna.

Mai intai o poveste.

Am cunostinte care m-au intrebat mirate: dar ce treaba ai tu cu Maticiuc?, dat fiind faptul ca imi comenteaza pe contul de Instagram, ma mai si dojeneste acolo, si mi-a recomandat contul publicului lui.

Il stiu pe Codin Maticiuc de 5-6 ani.

Pe vremea cand despre el se stia doar ca batea cluburile (pentru ca mai facea multe alte lucruri importante, dar neinteresante pt presa), eu eram tocilara care se ocupa managementul de reviste sau invatam/predam tehnici creative de scriere. Nu ne-am intalnit deci la tineretea fiecaruia.

Ne-am intalnit gratie unui film al unui prieten, Emanuel Parvu. Codin juca in film (cred ca a si ajutat financiar si cu solutii la chestiuni de productie), iar eu promisesem ca ma duc pe set macar la ultima zi de filmare.

Se filma intr-un sat departe de Bucuresti, in noroaie, ceva deosebit pentru comoditatea mea. ( E vorba e filmul “Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor” care a castigat premiul pentru cel mai bun regizor – dl Parvu, si pentru cel mai bun actor – Serban Pavlu, la festivalul de film de la Sarajevo in 2017).

Miruna Berescu, care era producatorul filmului, l-a rugat pe Codin sa ma aduca si pe mine cu masina cand vine la filmare, ca sa vin frumos, intr-o masina eleganta (cred ca se gandea ca fac mai lent trecerea din Bucuresti la noroaiele din padure) :)

Pe drum pana acolo, cam o ora, am vorbit foarte multe lucruri si asa ne-am imprietenit.

Nu ne vizitam, nu ne intalnim la activitati sociale pentru ca eu ies foarte rar si nu la evenimentele la care merge el; vorbim rar, cel mai adesea despre filme sau despre cate o piesa noua de teatru, dar avem – din cand in cand –  dispute la telefon pe teme de media marketing demne de un podcast. El vede mereu lucrurile dintr-o perspectiva pragmatica si foarte comerciala, eu ii dau cu etica, cu valorile, cu ce transmitem ca educatie publicului…

Acum vreo luna m-a sunat Codin si mi-a spus ca trebuie sa pun mai multe postari pe Instagram. Cum eu nu cred in a-ti expune viata ca sa ne bagam in seama cu oamenii si nu mi-as pierde timpul sa ma fotografiez impaiata, m-am aparat imediat ca nu postez nimic.

A perseverat si mi-a spus sa pun aceleasi postari de pe facebook si, citez, “daca nu le pui tu, le pun eu la mine, sa afle lumea genul de stiri culturale pe care le promovezi”.

Prin urmare postez ceva mai des si pe Instagram si pe instastory pt ca altfel primesc mesaje de dojana.

*

In anii astia de cand ne-am imprietenit, Codin a ajuns in lista mea scurta de “ajutoare”.

De fiecare data cand apare cate un caz social unde e nevoie de o interventie rapida si eficienta – gen dotat colt de relaxare pentru copii autisti care merg la film intr-un program special, sau party cu super eroi la sectia oncologie de la Marie Curie – imi tag-uiesc toti prietenii “stresandu-i” sa contribuie la interventie, iar Codin e acolo alaturi de multi oameni din lumea filmului, de alti prieteni ai mei.

Nici unul nu intreaba decat cat mai e nevoie financiar si care-i contul, si cel mai adesea rezolvam situatia rapid.

Acum scriu aici pentru o alta interventie. Payback time.

Codin renoveaza un etaj de la Fundeni, etajul 7, unde e sectia oncologie copii, unde el in urma cu cativa ani a facut o interventie lunga pentru o fetita care i-a ramas aproape de suflet si care acum e ingeras. La Fundeni, in noul lui proiect, face saloane cu bai individuale, reaseaza spatiul pentru medici si asistente ca sa le fie tuturor mai bine si mai eficient.

A strans o parte din bani, e deja santier in Fundeni la etajul 7, dar mai e nevoie de bani si putem ajuta fiecare dintre noi.

Acesta e contul pentru donatii, Fundatia Metropolis  RO05CECEB00030RON0675601

Ca de obicei, n-am scris si nu am promovat pana nu am donat. Asa am si descoperit ca pentru cei cu probleme de vedere ca mine, in fotografia pe care o folosesc ei ca promovare cu conturile e greu de deosebit zero de litera O.

conturi fundatia metropolis

Am scris eu contul aici, pentru copy paste daca vreti sa donati RO05CECEB00030RON0675601.

 

Prin Fundata Metropolis, creata de parintii lui Codin, cateva sute de copii, care se aflau in grija Directiei protectiei copilului pentru ca aveau situatii familiale complicate, au avut o casa frumoasa, o familie, cineva care sa-i verifice la lectii si sa le puna reguli prin care sa invete disciplina, respectul, politetea… E un proiect pe care-l au de foarte multi ani si care a scos la “liman” multi copii necajiti, care au acum locuri de munca, casa (in complexul familiei), unii chiar urmeaza facultatea.

Deci, sa facem o donatie pentru a ajuta la reconstructia etajului 7 de la Fundeni,

Fundatia Metropolis RO05CECEB00030RON0675601

Orice suma conteaza. Va multumesc frumos.

P.S. si sa ma urmariti pe Instagram (aici contul meu) sa nu ma mai certe domn Maticiuc ca nu am activitate.

 

 

 

 

5317
bazavan iqos worldO expozitie instalatie de vazut in weekend IQOS World la Romanian Design Week- –

O expozitie instalatie de vazut in weekend IQOS World la Romanian Design Week- –

Mai sunt cateva zile din Romanian Design Week si din Art Safari si va recomand sa mergeti.

Am mers la ambele manifestatii, am sa scriu separat despre fiecare, dar incep prin a spune ca e extrem de important ca au avut loc aceste manifestari si in acest an. Pentru organizatori, dar si pentru public; au fost ca o oaza de mica normalitate in vremuri tulburi.

Ca la toate manifetarile importante la care am fost in ultimele 2 luni (extrem de putine pentru ca medicii nu prea ma lasa in aglomeratie, eu fiind in zona de risc la intalnirea cu acest virus), la RDW organizarea e exemplara din punct de vedere al distantei de separare, al traseului pe care-l parcurgi, folosirea dezinfectantilor etc.

Romanian Design Week a avut anul acesta o tema ca o premonitie; a fost anuntata anul trecut, in decembrie si ne calauzeste pe toti de prin martie: Schimbarea.

E o editie care investigheaza procesele si contextele care genereaza schimbarea, care prezinta materiale si procese de design inovatoare, dar te si intoarce in timp la nostalgia unor ani pe care generatia mea ii stie foarte bine.

Exista si o versiune online unde puteti experimenta putin din expozitii dar vreau sa va scriu despre o expozitie care e spectaculoasa in fotografii, dar la fata locului iti taie respiratia: IQOS World.

Dupa mine IQOS WORLD e cea mai tare si mai spectaculoasa dintre instalatiile din Romanian Design Week pentru ca e foarte imersiva: intri si, prin concept, te scufunzi cu totul intr-un spatiu care pare suspendat in timp, foarte suprarealist si esti pus fata in fata cu alegerie tale personale care influenteaza viitorul.

Nu vreau sa va descriu in detaliu ce vi se intampla, e foarte frumos, deloc agresiv sau intruziv cu propria persoana, dar ajungeti intr-o sala in care puteti urca cateva trepte si puteti fi fata in fata cu cateva alegeri importante despre viitor.

E un statement la intrare in care se spune “Credem ca designul si cultura au puterea de a schimba lumea de a crea noi perspective. Imaginatia si tehnologia provoaca simturile, inspira transformarea pozitiva si ne fac sa gandim diferit, sa ne depasim limitele”

iqos world statement IQOS_World1

 

E ceva in care si eu cred fundamental, si in oricare dintre proiectele pe care le dezvolt vedeti asta. Cred ca arta ne face mai putin incrancenati, ne poate oferi o supapa de relaxare intr-o vreme tensionata si este precum treptele din instalatia IQOS World – O noua perpectiva: un prilej ca mintea noastra sa urce pe o treapta de unde sa se inspire pe drumul catre o alta treapta a evolutiei fiecaruia dintre noi.

bazavan iqos world1 bazavan iqos world2 iqos world bazavan

In curtea de la Combinatul Fondului Plastic, unde e sediul central expozitional Romanian Design Week, sunt cateva instalatii in aer liber cu jocuri realizate de materiale reciclate – jocuri care se practica respectand distantarea fizica.

Cum ziceam, anul acesta RDW a pregatit si o versiune digitala a festivalului: o galerie online a proiectelor expuse, o serie video cu designeri români, interviuri cu specialisti internaționali, un e-paper, un proiect fotografic special realizat alaturi de Alex Gâlmeanu, un Online Design Market, o serie de materiale create sub inițiativa UK Focus, precum si galerii virtuale de design, dezvoltate in parteneriat cu London Design Festival. Toate acestea sunt reunite intr-o harta interactiva cu ajutorul careia evenimentul poate fi explorat din confortul propriei case.

Dar pentru IQOS World mergeti pana la Combinatul Fondului Plastic, aveti incredere in mine. E o senzatie foarte speciala.

 

2104
masterclass doris goodwinCe am mai citit, ce am mai invatat: despre lidership in vremuri turbulente –

Ce am mai citit, ce am mai invatat: despre lidership in vremuri turbulente –

N-am mai avut timp sa scriu aici ce am mai citit in ultima vreme, ce am mai descoperit si, mai ales, ce am mai invatat.

Unele dintre cele mai frumoae lectii parcurse in ultima luna au venit de la Doris Goodwin, jurnalist si istoric american, castigatoare de premiu Pulitzer, o doamna care de zeci de ani cauta in arhive si scrie biografiile presedintilor americani din scrisorile si documentele personale pe care le gaseste.

Doamna Goodwin are pe Masterclass un curs despre Lidership in vremuri turbulente, despre ce invatam din felul in care au condus lumea marii lideri in timpuri grele si incordate.

Cursul e o bucurie, o minunatie, l-am ascultat prima data si m-am intors de doua ori la el. Doamna e de un rafinament si are o educatie atat de fina, iar felul in care vede lumea si translateaza in prezent actiuni ale liderilor din secolul trecut pentru a aduce pilde si indemnuri unui om obisnuit, nu doar ca sunt foarte motivationale, dar cateodata sunt si foarte emotionante.

Am cateva lucruri pe care le pastrez cu mine din cursul ei si, cumva, incerc sa le aplic ca sa-mi fie mai bine, sa invat mai multe in viata si sa progresez pentru mine, pentru felul in care-mi traiesc viata.

 

Doris Goodwin defineste lidershipul drept abilitatea de a folosi talentul, aptitudinile si inteligenta emotionala pentru a uni oamenii intr-un scop comun. Crede (si are si exemple din istorie) ca cei mai mari lideri au demonstrat abilitatea de a depasi orice greutate profesionala sau personala gasind in fiecare intamplare o pilda, ceva de invatat, un plus de intelepciune.

Povesteste cum presedintele Abraham Lincoln n-a avut acces la scoala formala in copilarie, dar ca asta nu l-a impiedicat sa aiba o disciplina de-a lungul intregii vieti de a citi carti pe care la inceput le imprumuta, apoi a putut sa si le cumpere. Curiozitatea si perseverenta lui l-au facut sa-si depaseasca limitele sociale, spune doamna Goodwin.

 

De fapt, mai da cateva exemple din viata lui Lincoln si din felul in care stia sa treaca peste obstacole: si-a facut cabinetul de presedinte cu membri din toate echipele rivale care erau buni pe anumite domenii; cand se enerva foarte tare nu jignea pe nimeni si facea remarci foarte calme, dar pentru a se linisti scria scrisori foarte dure respectivilor care au gresit, scrisori pe care nu le-a trimis niciodata destinatarilor. Erau doar ca sa se descarce el emotional.

 

Una dintre regulile auto impuse, devenita obicei care mi-a placut foarte mult a fost introdusa de Lyndon Johnson (si el presedinte american) echipei lui de la Senat.

La sfarsitul fiecare zile, fiecare membru al echipei marca ce a gresit si cum poate rezolva mai bine situatia respectiva si primea de la restul echipei recomandari despre ce sa citeasca.

Conform unei medii statistice a faptelor istorice, un lider bun si eficient are empatie, e modest, are capacitate de auto reflectie si analiza, este deschis la cei care nu sunt de acord cu el, isi cultiva curiozitatea si stie ca pe langa munca sustinuta trebuie sa-si ia mici momente de relaxare in care sa-si incarce bateriile.

Mini vacante.

E asa o mare diferenta intre ce gandim noi astazi despre liderii nostri, presedinti de tara sau pur si simplu oameni care ne inspira in anumite directii, fata de ce ne arata istoria despre oamenii MARI, incat atunci cand realizezi ti se face putin rusine. Noi am dezvoltat cultura workaholic-ului, esti un profesionist bun daca muncesti non stop.

De exemplu, noi astazi – in Romania- ironizam vacantele presedintilor. Am facut atat de trivial un lucru care e util pentru sanatatea oricui – sa-si ia liber ca sa-si incarce bateriile – incat e, la o scara mare a bunul simt, o lipsa de respect. Mass media a condus opinia populatiei intr-o directie atat de urata, de lipsita de respect pentru liderii adevarati (sau pentru presedintii de tara), incat acum cand cititi probabil ganditi.. “da, dar…” si adaugati orice ceva rau despre vreun presedinte autohton si timpul lui liber.

Lincoln se ducea la teatru cat putea de des, are in actele prezidentiale  marcate peste 100 de iesiri la teatru, si mentiona ca cele 2-3 ore pe care le petrece in sala de spectacol ii permit sa evadeze si sa se relaxeze mental pentru a avea o noua energie apoi la munca prezidentiala.

Roosevelt obisnuia sa aiba o ora fixa de intalnire cu prietenii, de cateva ori pe saptamana, la un cocktail in Casa Alba. Erau in vremea razboiului si pentru foarte multe figuri importante, ora de cocktail de la Roosevelt de acasa insemna o evadare. In fapt, el a creat prin aceste intalniri informale o retea de prieteni si de lobby pentru multi politicieni si problemele de stat pe care voiau sa le rezolve.

Va imaginati cat de vulgar si trivial am considera noi astazi, cat de mult am despica firul in patru, daca un presedinte ar decide ca saptamanal sa-si invite prietenii, politicieni si oameni importanti ai tarii la o discutie prieteneasca cu un cocktail alaturi?

Va las aici un speech spus de doamna Doris Goodwill la TED. Poate ca nu veti avea cum sa urmariti tot cursul ei de pe Masterclass, dar aceste 20 de minute sunt gratuite si la liber pentru toata lumea. Si sunt o mare lectie de bun simt si de dezvoltare personala, prin lectiile istoriei.

https://www.youtube.com/watch?v=KzSAFJBLyn4

 

Revin zilele viitoare cu alte lecturi – pentru ca in ultimele saptamanani am citit/ ascultat biografiile lui Sally Field si Jim Carrey, am citit 3 carti dubiosele si la limta eticii despre Trump si administratia prezidentiala americana, doua carti despre oameni care au administrat comunicari de criza in politica sau divertisment, dar si doua carti de business mai accesibile pentru mintea mea care nu e obisnuita nici cu contablitatea sofisticata, nici cu multe concepte de business.

N-am scris de multa vreme despre cartile pe care le-am citit, de asta par multe:), dar sunt in ritmul meu obisnuit una la 7-10 zile.

1951
bazavan caltiaCand mi-e greu, incerc sa fac un bine. Doua carti care ma ajuta in aceste vremuri –

Cand mi-e greu, incerc sa fac un bine. Doua carti care ma ajuta in aceste vremuri –

Ca toata lumea, am obosit, sunt stresata, tracasata intr-o stare perpetua de paranoia si control, din cauza pandemiei.

Imi aman cat de mult pot intalnirile, imi ajustez cat pot de mult comportamentul, evit stirile despre morti. Dar nu vreau sa ma obisnuiesc si sa spun ca toata aceasta nebunie face parte dintr-o normalitate, ca e o rutina, pentru ca nu este… e un stres continuu. Si trebuie sa fim in controlul actiunilor noastre sanitare cat de mult putem.

Zilele trecute m-am trezit spaland bananele, o realitate pe care nu o stiam inainte de pandemie.

Pentru ca sunt constienta cat rau emotional imi aduce aceasta situatie, incerc sa fac lucruri care sa compenseze, iar… cand mi-e greu, incerc sa fac un bine; cat de mic. O vorba buna pentru cineva, o incurajare, sustinerea cuiva care e in necaz, o donatie, un cadou simpatic pentru cineva care isi dorea ceva anume si mie mi-e usor sa cumpar obtin acel lucru.

Asta ma ajuta sa ma echilibrez.

Sunt din categoria oamenilor care cred ca daca ne hranim mintea cu bine, o sa inceapa sa ne fie mai bine.

In acest moment din viata mea sunt super aglomerata cu cat de mult am de munca; e minunat, sunt recunoascatoare pentru fiecare proiect pe care-l am si care imi tine mintea ocupata si imi aduce venituri in aceste vremuri complicate. Dar solicitarea aceasta profesionala e epuizanta asezata langa pandemie.

M-am intors foarte des in aceste zile la doua carti care m-au ajutat mereu in situatii ca acestea, despre care povestesc imediat poate ajuta pe mai multa lume.

 

Pema Chodron Living Beautifully – e cartea unei calugarite budiste care te invata cum sa faci curat prin zgomotul emotional din jurul tau, cum sa dai la o parte din mintea ta lucrurile pe care nu le poti schimba si cum sa nu te amesteci – nici macar cu gandul sau judecata – in viata altora daca ei nu ti-au cerut ajutorul.

E o carte care te invata sa-ti curati egoul, intr-o forma foarte structurata pe pasi.

Cea de-a doua carte este Dalai Lama – Beyond Religion (am versiunea audiobook, in lectura actorului Martin Sheen) , o carte eseu cu opiniile si observatiile lui Dalai Lama despre etica, religie, ce ne face sa avem o viata mai buna si ce ne “incurca” pe drumul nostru spre o viata cu intelepciune si liniste.

E cartea cu care am inceput multe zile, la ore mici ale diminetii, in aceasta perioada. Ma ajuta sa incep ziua mai bine cand aud obervatii despre empatie si cum fiecare dintre noi avem organul empatiei (de asta radem sau plangem la filme/ carti/muzici, zice Dalai Lama) si cu cat suntem mai constienti de puterea lui, cu atat putem aduce mai mult bine in jurul nostru.

Suntem dincolo de jumatatea unui an super stresant pentru toata lumea la nivel global; natural avem tendinta sa ne indepartam de “necaz” ca sa ne protejam; cum spuneam, si eu fac asta cat pot de mult.

Dar avem deja 5 luni (aproape o jumatate de an!!!!!) in care am fugit mult de noi, unii dintre noi, si pentru ca lucrurile sa mearga mai departe trebuie sa avem speranta si sa punem ceva in loc, pozitiv, in mintea noastra. Trebuie sa ne antrenam empatia si sa facem cumva, ca fiecare dintre noi, sa aduca putina speranta si bucurie in jurul lui.

De asta, cand mi-e greu, incerc sa fac –undeva in jurul meu – putin bine.

 

2805
Educatie_ vodafone MasterBaiat_6x3Impreuna nu lasam niciun elev in urma. Si noi facem diferenta in educatia copiilor din Ro –

Impreuna nu lasam niciun elev in urma. Si noi facem diferenta in educatia copiilor din Ro –

Daca as fi fost astazi la varsta scolii generale, in conditiile in care eu am crescut, intr-o familie saraca din Teleorman, n-as fi avut acces la scoala online.

Parintii nostri (mai am o sora mai mare) poate ca ar fi cumparat cu greu si multe sacrificii – eventual imprumut de la o ruda mai bogata – o tableta pentru scoala, dar categoric nu ar fi avut bani pentru doua tablete/ calculatoare ca sa ne facem noi lectiile si sa urmam scoala la un standard cat mai bun.

Dar eu am avut norocul – chiar daca atunci mi se parea un mare ghinion – sa fac scoala in vremea comunistilor, sa am sanse egale la invatamant cu orice alt copil si doar ambitia si intelegerea ca scoala poate sa faca diferenta in viata sa ma ajute sa –mi depasesc conditia.

Avem insa sansa acum, in vremurile acestea grele, sa ne uitam altfel la invatamant, sa incercam – si cu ajutorul nostru al fiecaruia dintre noi, alaturi de companiile care vor sa ajute – sa contribuim la modernizarea invatamantului si la reducerea distantei dintre rural si urban; sa ajutam sa dam sanse si unor copii care n-au posibilitati, dar sa ajutam si profesorii sa se modernizeze.

 

Am vazut la tv spotul Vodafone, cu vocea lui Marcel Iures, care anunta o campanie foarte emotionanta pentru mine “Impreuna nu lasam niciun elev in urma” si stiu cat de important e pentru mii de copii din tara ca autoritatile sa-si uneasca fortele cu companiile private in aceste momente delicate de criza sanitara cand inca nu e stie cum va fi scoala in septembrie.

Ma bucur ca Vodafone a ales sa se implice intr-o campanie prin care vrea sa ofere sprijin pentru digitalizarea copiilor pana cand incepe scoala, parte dintr-un program pe care Fundatia Vodafone il avea deja, “Scoala din valiza”.

 

Utilizatorii Vodafone sunt incurajati sa doneze orice suma, iar Fundatia Vodafone va dubla suma totala a donatiilor.

Donatiile de 2 euro se pot face prin sms la 8846, iar cele de 5 sau 10 euro (sau oricare alta suma pe care o doriti) se pot face cu cardul aici https://www.vodafone.ro/educatie

Sunt vremuri atat de grele si fiecare isi dramuieste cum poate mai bine banii, dar spunem mereu ca educatia copiilor poate sa faca diferenta si tocmai de aceea e momentul in care sa ne unim ca sa depaseasca acesti copii – greu incercati oricum de viata – dificultatile legate de acces la scoala, cum va fi aratand ea in septembrie.

Proiectul Vodafone presupune si extinderea resuserlor oferite de programul Școala din valiza prin realizarea de masterclasses specifice pentru toti elevii, acces la o biblioteca digitala si programe de indrumare.

Educatie_ vodafone MasterBaiat_6x3

Cunosc cei care au in grija activitatile de la Fundatia Vodafone, le-am urmarit activitatea in multe situatii, stiu ca duc lucrurile la capat cu simt de raspundere. Cel mai bun exemplu e renovarea TUTUROR centrelor de recoltare sange din tara, pe parcursul a 3 ani, care a dus la cresterea numarului de donatori si la salvarea multor vieti.

Si in cazul acesta, in aceste vremuri complicate, tot despre salvarea unor vieti e vorba si ma bucur ca au decis sa se implice si ei.

De asta va rog tare sa donati 2 euro la 8846, bani care vor fi dublati de Fundatia Vodafone si care apoi se vor transforma in tablete pentru copiii care vor merge in septembrie la scoala si, e foarte posibil, sa faca scoala online. Vodafone le va da tuturor gratuit acces la internet.

Pentru multi dintre noi, 2 euro (10 ron) pot fi banii de o cafea, pentru copii pe care nu-i stiti ar putea insemna o sansa imensa faca scoala, sa-si depaseasca conditia si sa poata, in 20 de ani, in 30 de ani, sa ajute si ei la randul lor alti copii.

Va multumesc ca donati.

sms donatie bazavan

2019
femeie 35 aniCateva cuvinte despre o boala autoimuna rara: sclerodermia care afecteaza mai mult femeile –

Cateva cuvinte despre o boala autoimuna rara: sclerodermia care afecteaza mai mult femeile –

 

Din considerente personale, citesc mult – de multi ani – despre imunitate si bolile autoimune, dar de afectiunea despre care scriu acum n-am mai auzit, semn ca e o afectiune rara si e important pentru cei care se intalnesc prima data cu ea printr-o situatie personala sa stie cat mai multe detalii despre ea. Cum este o afectiune care se manifesta mai ales la femei, iar multi dintre cititorii mei sunt doamne si domnisoare, acesta este motivul pentru care scriu despre sclerodermie.

Sclerodermia, cunoscuta si sub denumirea de scleroza sistemica, este o boala rara caracterizata prin ingrosarea sau cicatrizarea tesutului conjunctiv din diverse parti ale corpului.

Este o boala autoimuna, in cazul ei, sistemul imunitar are o reactie de autovindecare extrema care duce la productia de colagen in exces si la ingrosarea tegumentelor, dar simptomele de debut pot fi similare cu ale altor boli autoimmune: oboseala escesiva, inflamatii ale articulatiilor.

E posibil ca forma de prezentare a bolii la debut sa fie ceea ce in mod stiintific e numit Fenomenul Raynaud – afecteaza frecvent degetele mainilor si mai rar ale picioarelor, dar poate interesa si lobul urechii, nasul, limba.

Clasic se descriu 3 faze:

– albirea degetelor cu o zona de demarcatie proximala bine delimitata

– albastrirea zonei afectate

– inrosirea degetelor

 

Este o boala care afecteaza aproximativ 2,5 milioane de persoane din intreaga lume, in special femei cu varsta intre 25 si 55 de ani.

 

In cazul celei localizate, boala se limiteaza la piele si la tesuturile de sub pielea afectata. Se poate sa devina vizibila sub forma de pete (ca la lupus) sau sa arate ca o banda desenata intarita.

Sclerodermia (sau scleroza) sistemica afecteaza, in afara de piele, si organele interne. Poate sa conduca la aparitia unor arsuri la nivelul pieptului, sa genereze dificultati in respiratie sau hipertensiune arteriala; simptomele pot aparea oriunde in organism, inclusiv pe piele, in plamani sau alte organe.

 

E ceva ce suna foarte complicat si care produce mari daune corpului; dar e important sa stiti ca nu se transmite genetic, nici ca o boala infectioasa. Iar daca este in faza de suprafata e o afectiune care poate fi tinuta sub control.

Sclerodermia poate cicatriza tesutul pulmonar, cardiac sau renal, ceea ce poate fi incapacitant sau chiar fatal. Aproximativ 1 din 4 persoane dezvolta o boala pulmonara evidenta in primii 3 ani de la diagnosticul de sclerodermie. Cand boala afecteaza plamanii, ducand la fibroza, aceasta se numeste BPI-SS (boala pulmonara interstitiala asociata sclerozei sistemice).

Din cauza cicatrizarii tesutului pulmonar, aceasta boala se mai numeste si fibroza pulmonara. Afectarea plamanilor, ca de exemplu boala pulmonara interstitiala (BPI), este principala cauza de deces la persoanele cu sclerodermie.

 

Personal nu cunosc pe nimeni care sa aiba aceasta afectiune, este o boala foarte rara, dar am in apropierea mea oameni care au boli autoimune si stiu cat de importanta este alimentatia (in cazul lor e preponderent vegana, fara gluten si fara lactate), cat de importante sunt odihna si somnul, miscarea fizica si capacitatea de a face fata stresului.

Sper ca nimeni dintre apropiatii vostri sa nu aiba aceasta afectiune, dar daca se intampla si ajungeti aici dupa o diagnosticare in cautare de detalii, e bine sa stiti ca exista medicamente care se foloseau in SUA, acum sunt aprobate si in Europa, prin care aceasta boala poate fi tinuta sub control. Unul dintre medicamente se numeste Ofev, dar va recomand sa vorbiti cu medicul vostru despre acesta, sa nu incercati sa va administrati singuri niciun tratament.

SSc_INFOGRAPHIC RO web-page-001

2429
garnier whiteningL’Oréal si produsele whitening in Asia la 1500, Europa – Grecia Antica  –

L’Oréal si produsele whitening in Asia la 1500, Europa – Grecia Antica –

 

Precizez de la inceput nu sunt specialist si nici o foarte mare utlizatoare de produse cosmetice sofisticate, deci nici din experienta mea nu am prea multe cunostinte, dar stiu ca decizia L’Oreal de a nu mai promova pe facebook produsele whitening e una corecta care ar trebui incurajata si apreciata.

Acum cativa ani am fost in Thailanda si am vazut pentru prima data produse care albesc pielea – la brandurile mari – vandute la buticurile din coltul strazii, un fel de alimentara cu de toate. Erau rafturi intregi cu asemenea produse.

O doamna localnica mi-a povestit cum nu sta la soare, la plaja, pentru ca pentru ea e foarte important sa aiba pielea cat mai alba, primeste un job mai bun.

In Thailanda pielea mai alba inseamna ca nu muncesti pe camp, deci ai educatie, nu esti sarac. Prin urmare ai sanse mai mari la un job mai bine platit.

garnier whitening whitening thailanda

mi-am adus aminte de aceasta intamplare, am si cautat fotografiile de atunci (le vedeti mai sus) pentru ca am vazut distractia de pe net si glumele despre decizia L’Oreal, ironii care arata ca oamenii nu stiu despre ce e vorba.

Cred ca daca nu mai promoveaza massmarket – pe facebook – asemenea produse, nu le mai valideaza, nu mai incurajeaza tinerii sa le foloseasca. Sunt sigura ca nu vor schimba pe termen scurt un obicei de consum, inradacinat intr-o traditie de mii de ani, dar e un semnal despre – e ok asa cum esti.

Sunt la fel de sigura ca vor continua sa vanda asemenea produse pentru ca piata o va cere, dar e posibil sa mearga cu ele in zona de reglementari pe care au facut-o pentru tutun, de exemplu.

Cum spuneam nu ma pricep, dar stiu ca produsele acestea de albire a pielii arata o parte de lume si o cultura pe care noi nu o cunoastem, si nu are rost sa radem de ea. Pentru ca de fapt radem de ignoranta si nepriceperea noastra.

*

Am cautat acum date despre utilizarea acestor produse de albire. Conform statisticilor pana la 80% dintre femeile din Africa folosesc crème care sa le albeasca pielea, 40% dintre femei din Thailanda au asemenea produse in rutina zilnica, in timp ce in India mai mult de jumatate din produele cosmetice vandute au si o componenta de albire a pielii.

In documente oficiale, in Asia se vorbeste despre albirea pielii din anii 1500, coreencele cred ca singura forma de frumumete e cea cu tenul alb ca portelanul.

Exista cercetari care arata ca un Afro American cu pielea mai deschisa la culoare e perceput ca mai intelligent si mai pregatit profesional decat cei cu pielea inchisa la culoare.

In Europa, se foloseau produse cosmetice care albeau pielea inca din Grecia Antica, sigur provocau malformatii si grave probleme de sanatate pentru ca aveau mercur dar au continuat sa fie ultilizate, si exista documente ca si Queen Elisabeth folosea produse care sa-I albeasca pielea, tenul alb fiind un indicator al aristrocratiei.

 

2164
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!