Category : diverse

crucea rosie ro#solidaritate Philip Morris doneaza, în Romania, 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie –

#solidaritate Philip Morris doneaza, în Romania, 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie –

Ma emotioneaza foarte mult gesturile acestea de solidaritate, de a ajuta la greu.

Si am, in paralel o stare de bine, privind in perspectiva, pentru ca am stiut de-a lungul timpului cu cine sa lucrez in business si-am mai vorbit de multe ori despre ce mare beneficiu ne-au adus corporatiile odata sosite in Romania – de la disciplina de lucru pana la o mentalitate de a ajuta comunitatea, organizat si sustenabil, pe care noi nu o stiam.

Iata un nou gest foarte frumos de la oameni pe care-i stiu bine (cunosc personal o parte din managementul in Romana al acestei companii si sunt foarte mandra de decizia lor).

Grupul american Philip Morris doneaza 1 milion de dolari pentru Crucea Rosie, în Romania, în contextul coronavirus.

Cu acesti bani, Crucea Rosie Romana va achiziționa 10 aparate de ventilație, 3 aparate de testare COVID-19, cu 5.000 de kit-uri de testare, 1.000 de ochelari de protecție, 100.000 de masti medicale si 5.000 perechi de manusi.
Grupul american Philip Morris este cel mai mare producator de produse din tutun la nivel mondial si lider mondial în materie de inovație a produselor fara fum. In Romania, grupul are aproximativ 800 de angajați. Fabrica Philip Morris din Otopeni a fost convertita la finele anului 2017 într-o unitate de producție a rezervelor de tutun pentru dispozitivele electronice IQOS, în urma unei investiții de aproape o jumatate de miliard de dolari.

Am pus pe urban.ro si partea de grija pentru suflet, pentru ca de astazi pe pagina de facebook Qreator incep transmisii de super spectacole care sa va aduca putina bucurie in vremuri de izolare. Detalii aici.

362
cover vodafone#solidaritate 6 actiuni super emotionate si utile in aceste vremuri complicate –

#solidaritate 6 actiuni super emotionate si utile in aceste vremuri complicate –

Am inceput sa pun pe facebook zilnic cu hashtag #solidaritate, actiunile pe care le fac marile companii din Romania in sprijinul comunitatii in aceste vremuri complicate.

Cred ca in vremuri de criza vedem si caracterul oamenilor si al companiilor, intelegem cine are valori autentice si traieste/ construieste cu respect pentru cei din jur.

Scria Andrei Cismaru zilele trecute despre companiile sau micile afaceri cu care a lucrat/ ale caror servicii le foloseste de multi ani si cu care are o relatie de respect. Chiar daca sunt unele branduri care nu-l stiu personal.

Cam asa e si povestea mea cu Vodafone, un brand pentru care am un mare respect, cu precizarea ca am avut privilegiul sa cunosc multi dintre oamenii din companie, precum si din fundatia Vodafone, stiu exact ce fac si in restul timpului cand nu suntem in situatie de criza si cat investesc in binele comunitatii.

Aseara tot netul se bucura de un detaliu simpatic si motivational – reteaua Vodafone apare in telefoane cu hashtag #stamacasa. E ceva mic, dar care aduce bucurie oamenilor si ii scoate din gandurile lor, in plus le arata ca traiesc intr-o comunitate careia ii pasa.

vodafone retea

Dar Fundatia Vodafone Romania, in aceste zile super complicate, a facut mult mai multe in parteneriat cu Guvernul si alte autoritati.

 

  • a cumparat echipament medical pentru Spitalul Marie Curie, constand in 100 de inhalatoare individuale pentru sectia de neonatologie, 50 pompe de aer, 5 purificatoare de aer pentru suprafete mari si 5 mini-inhalatoare.

 

  • Copiii si profesorii din zonele rurale pot continua activitatile educationale online, intr-un mod eficient si interactiv, prin intermediul platformei educationale digitale, oferite de Fundatia Vodafone Romania in cadrul programului Scoala din valiza.

 

  •  a incheiat parteneriate cu CISCO, IBM, si World Vision pentru a oferi licente Webex gratuite profesorilor timp de 180 de zile. Cu ajutorul acestei platforme, profesorii pot sustine cursuri in timp real, prin video-conferinta, cu toti elevii prezenti, chiar daca sunt la distanta. In plus, pe 23 martie, profesorii care doresc sa invete cum sa isi tina cursurile online pot participa la un webinar gratuit, in care profesorii inscrisi deja in programul Scoala din valiza isi vor impartasi cunostintele.

 

  • Fundatia Vodafone Romania ii ajuta pe cei care au initiat Cumparaturi la usa ta (Shopping at Your Door), dezvoltata de Asociatia Geeks for Democracy, prin care voluntarii pot ajuta persoanele in varsta si alte persoane aflate in carantina aducandu-le alimente si medicamente, contribuind prin furnizarea unui mini Call Center, precum si a telefoanelor si serviciilor de comunicatii care permit voluntarilor sa preia apeluri.

 

  • Impreuna cu ING Bank si Fundatia Romano-Americana, Fundatia Vodafone Romania sprijina 6 noi solutii digitale dezvoltate de Code4Romania si derulate in parteneriat cu Guvernul Romaniei si cu Autoritatea pentru Agenda Digitala a Romaniei (AADR). Prima este website-ul stirioficiale.ro, o platforma menita sa adune intr-un singur loc toate informatiile oficiale emise de autoritatile romane despre criza COVID-19.

 

Sunt client Vodafone din primele luni de existenta Connex, dar si UPC pentru serviciile tv si net. In urma cu cateva luni ii ziceam uneia dintre prietenele mele din companie ca mi-ar pacea sa fac un interviu cu CEO Vodafone, doamna Murielle Lorilloux, despre adaptarea dansei la multe piete, si munca intr-o lume de barbati. Pentru ca o vazusem in cateva conferinte in care avea de infruntat si lucruri complicate si a fost brici.

Cand trece criza nu mai aman, ma cer la interviu. Mi-am promis ca nu mai aman nicio idee, niciun proiect :) Ceea ce va doresc si voua.

 Vodafone - Surse Oficiale

1731
michellepfeifferdavidkelley_pp_fi(foto) Design: Casa de 22 de milioane de dolari a lui Michele Pfeiffer –

(foto) Design: Casa de 22 de milioane de dolari a lui Michele Pfeiffer –

Michelle Pfeiffer a cumparat impreuna cu sotul sau, David E Kelley, o resedinta de 22 milioane de dolari in partea de vest a Los Angelesului.

Supervedeta unor filme devenite iconice pentru cinematografie – “Scarface,” “Grease 2,” “The Fabulous Baker Boys,” “Batman Returns” este casatorita din 1993 cu producatorul si scenaristul David E. Kelley care are in palmares filmele “Big Little Lies,” “The Practice,” “Ally McBeal,” “Boston Legal”. Cei doi au 2 copii, iar Pfeiffer (61 de ani) mai are o fata dintr-o relatie anterioara.

Casa proaspat achizitionata are 6 dormitoare si 11 bai, piscina, o gradina si o terasa foarte mari, sala de sport si sala de cinema, dar si un garaj pentru colectia de masini a lui Kelley.

Pfeiffer si Kelley, unul dintre cele mai influente cupluri de la Hollywood, l-au ales pentru renovarea si decorarea noii case pe Steve Giannetti, vedeta momentului in America in materia de design.

Iata cateva imagini din cum va arata casa in varianta ei finala, dupa redecorare.

michellepfeifferdavidkelley1 michellepfeifferdavidkelley2 michellepfeifferdavidkelley3 michellepfeifferdavidkelley4 michellepfeifferdavidkelley5 michellepfeifferdavidkelley6 michellepfeifferdavidkelley7 michellepfeifferdavidkelley8 michellepfeifferdavidkelley9 michellepfeifferdavidkelley10 michellepfeifferdavidkelley11 michellepfeifferdavidkelley12

1345
megryan_mont_fi(foto) Meg Ryan si-a cumparat o noua casa in California.  –

(foto) Meg Ryan si-a cumparat o noua casa in California. –

Simpatica Meg Ryan, care pentru multe generatii a fost imaginea comediilor romantice, a implinit 58 de ani si pare ca intentioneaza sa se mute de la New York in California.

Meg care e intr-o relatie tumultuoasa cu impacari si despartiri cu un muzician pe nume John Mellencamp, tocmai si-a cumparat o noua casa in Montecito. Nu e genul de case super mari cum sunt cele din respectiva zona unde stau numai celebritati, dar a costat 5 milioane de dolari.

Casa are 3 dormitoare, 3 bai si o toaleta de serviciu, un dressing, plus un spatiu care poate gazdui la rece peste 300 de sticle de vin, o gradina foarte frumoasa si o piscina de dimensiuni mici.

meg-ryan-and-john-cougar-mellencamp

Daca va intrebati ce mai face doamna Meg Ryan, ei bine, dupa comediile super populare, a facut multe filme independente cu bugete mai mici, iar din 2015 a debutat in regie. Primul film pe care l-a regizat s-a numit Ithaca, o drama inspirata de o carte scrisa intre cele doua razboaie mondiale. O puteti urmar pe instagram aici

Altfel, fiul ei si al lui Denis Quaid, Jack Quaid, dupa un rol mic in The Hunger Games, joaca intr-o serie de succes de pe Amazon, The Boys.

MegRyan_Mont1 MegRyan_Mont2 MegRyan_Mont3 MegRyan_Mont4 MegRyan_Mont5 MegRyan_Mont6 MegRyan_Mont7 MegRyan_Mont8 MegRyan_Mont9 MegRyan_Mont10 MegRyan_Mont11 MegRyan_Mont12 MegRyan_Mont13 MegRyan_Mont14 MegRyan_Mont15 MegRyan_Mont16 MegRyan_Mont17

922
cartofi dulci menta naut spanacSuper gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Super gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Am obiceiul sa nu arunc mancare de niciun fel si prefer sa gasesc combinatii de alimente ca sa inventez mici retete cu ce mai am prin debara, inainte de a face alte cumparaturi.

Cum aveam ramasi in debara 2 cartofi dulci am plecat de la ei pentru o reteta noua. Am adaugat o conserva de naut si o punga de spanac congelat si am purces la o mancare care are iz marocan si e f f dulce si gustoasa. Pariez ca are si foare multe vitamine si fibre, dar nu am stat sa calculez asta.

Am luat o ceapa mare pe care am tocat-o marunt si am pus-o la calit in ulei de masline. Am taiat marunt cartofii dulci, i-am adaugat si i-am lasat 3-4 minute, apoi am adaugat rosii decojite in suc propriu, o jumatate de conserva de naut, nucsoara si menta (multa menta, cam o lingura de menta vs o jumatate de lingurita de nucsoara).

Au fiert cu 2 cani de apa pana a scazut apa aproape de tot, am adaugat jumatate din punga de spanac, aprox 200 grame, si am mai lasat la foc mic impreuna cu putine condimente orientale de falafel, totul acoperit cu un capac, inca 3-5 minute.

Rezultatul? E divinitate.

Mananc fara sare suplimentara pentru ca si rosiile au sare si nautul din conserva are… dar daca simtiti nevoia, sigur o sa adaugati cu incredere.

Sa incercati, o sa va placa sigur sigur.

cartofi dulci menta naut spanac

 

 

 

929
italia arta si cafeaDragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Dragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Iubesc Italia si ma straduiesc sa ajung o data pe an acolo, sa vad expozitii, sa mananc paste, sa-mi iau ulei de masline si sa stau in cafenele la soare.

Anul acesta, din cauza proiectelor in desfasurare, n-am ajuns in ianuarie la Florenta cum e traditia, dar e in plan pana la inceputul verii o excursie in Florenta cu muzeele ei minunate, cu mancarea delicioasa si curtoazia rafinata a localnicilor: doamne cochete care poarta perle naturale si se plimba cu tramvaiul, barbati imbracati la costum din 3 piese care merg la o zi obisnuita de munca.

Am scris de multe ori despre Florenta si cat de mult ma inspira atentia autoritatilor de a creste copiii cu dragoste pentru arta de orice fel

Zilele acestea dorul meu pentru Italia e alinat de colectia Ispirazione Italiana de la Nespresso. Stiti ca sunt o consumatoare de Nespresso si ca, in acelasi timp, sunt genul de persoana care se incarca senzorial: conteaza aromele pe care le intalnesc dimineata, gustul cafelei pentru a incepe bine o zi.

Pare un rasfat, probabil ca si este, dar e felul meu de a-mi construi diminetile (care incep adesea la ora 5) cat mai frumos. Si stiti deviza mea: Viata e asa cum ne-o facem noi.

Colectia Ispirazione Italiana are 7 sortimente (5 care deja existau in gama permanenta Nespresso si 2 noi) si, pentru ca le-am testat deja pe toate, fiecare are in mintea mea o asociere cu o senzatie, o intamplare, un loc din Italia. Colectia are ca inspiratie felul in care este prajita cafeaua in diferite zone ale Italiei, proces care e considerat de italieni o forma de arta, cu tehnici ce difera de la oras la oras… o gasiti aici  si in punctele de vanzare Nespresso din Bucuresti si Cluj Napoca.

Sortimentele deja existente din colectie sunt de multa vreme intre preferatele mele si mi se pare foarte frumos ca intreaga gama acopera o varietate de feluri de prajire, lansand cafeaua sa fie de la foarte intensa si corpolenta la foarte usoara si fructata.

Pentru cei care nu sunt foarte pasionati de cafea, o precizare: cu cat cafeaua este prajita mai mult, cu atat gustul este mai intens, placut amarui; cafelele prajite mediu sau usor pastreaza in diferite grade si notele fructate (note care provin din mediul in care au fost puse la uscat boabele imediat dupa recoltare).

Pentru randurile urmatoare pregatiti-va de o excursie prin amintirile mele din Italia, provocate de diferitele arome din colectia Ispirazione Italiana

Piaza-navona-rome Roma

Unul dintre locurile mele preferate din Roma e Piazza Navona; ca sa ajungi la ea dinspre Pantheon treci pe o straduta care se numeste “a vrajitoarelor”, straduta care are o magie aparte. In Piazza Navona, la cafeneaua Tre Scalini am stat odata langa O.J Simpson. Era in timpul procesului in care era acuzat de crima, nu stiam cine e si nu intelegeam de ce se agitau chenerii si de ce isi parcau fotografii scuterele vis a vis de noi. El era foarte linistit, isi savura cafeaua fara sa-l deranjeze agitatia pe care o provocase. Cred ca s-a amuzat de mirarea noastra, era evident ca nu stim cine e fix langa noi, asa ca ne-a zambit si ne-a intrebat de unde suntem. Am aflat cine era de la chelner, dupa ce a plecat. N-am avut curaj sa ma uit in presa de a doua zi sa vad daca aparusem in vreun ziar.

ISPIRAZIONE ROMA e cafeaua cu cea mai usoara si scurta prajire din gama Nespresso, ceea ce o face sa aiba un echilibru subtil cu note de cereale si arome elegante, usor acide. E perfecta pentru o conversatie usoara pe terasa sau pentru un inceput de zi ca de vacanta.

 Genova

Pentru mine Genova are eleganta, gratia si cultura celei care se numea Simonetta Vespucci. Probabil ca numele nu va spune nimic, dar daca va spun ca e doamna care apare in picturile lui Boticelli – Primavara si Nasterea lui Venus, lucrurile se mai schimba. A fost una dintre cele mai frumoase si mai educate femei din Genova secolului 15, gratia, inteligenta si feminitatea ei depasind cu mult granitele tarii.

800px-Sandro_Botticelli_066 botticelli-nasterea-lui-venus

ISPIRAZIONE GENOVA LIVANTO e pentru mine foarte apropiat de feminitatea doamnei Vespucci, desi stiu ca nu ea a fost inspiratia pentru acest sortiment de cafea, ci dinamica portului si a comertului din zona, precum si  cafelele Arabica aduse de marinarii genovezi in Italia.

Genova Livanto are un amestec magic de cafea, foloseste prajiri usoare, caracteristice nordului Italiei si pastreaza astfel intacte aromele elegante ale boabelor de cafea, cu note de cereale si caramel. Pentru mine Livanto (care se afla in colectia Nespresso dinainte de a fi redenumita dupa orasele in care se practica modalitatea de prajire caracteristica lor) este ca o prajitura pe care o meriti in fiecare dimineata grea: iti aduce eleganta in zorii zilei.

Florenta

M-as muta oricand la Florenta, am restaurante preferate in care ma cunosc deja patronii, am cafenele in care ajung macar o data pe an, ca un ritual al reincarcarii baterilor cu bine si frumos. Unul dintre locurile mele preferate e cel in care iti bei cafeaua fata in fata cu David al lui Michelangelo, iar in dreapta ai Galleria Ufizzi, unde este tabloul de mai sus cu Boticelli: Café Rivoire.

davide sepia

Acolo m-am imprietenit in urma cu multi ani cu o minunata doamna fost profesor de matematica la Univeristatea din Florenta (povestea aici)

ISPIRAZIONE FIRENZE ARPEGGIO din colectia Nespresso pastreaza inovatia locului (Florenta a fost si este un important centru cultural) si pune in aceeasi cafea cultura nordului cu cea a sudului. Rezultatul este un amestec deosebit, cu echilibru intre gustul amar si dulceag, o textura cremoasa si note de cacao.

Un alt sortiment pe care-l iubesc de la Nespresso si pe care-l si daruiesc prietenilor cand ni se face dor de vacantele la Florenta.

Venetia venice+15

Venetia e pentru mine mister si rafinament, am vizitat-o de doua ori si am simtit puterea unei comunitati care traieste la mana naturii si care a invatat de-a lungul secolelor sa stea unita.

E locul in care puterea naturii – a apei care o inunda adesea – a fost cel mai mare liant intre oameni. E locul in care cuvantul “familie” are poate cele mai profunde semnificatii din intreaga Italie.  La una dintre vizite, am fost martora unei scene care m-a impresionat: unul dintre baietii care apartineau de o biserica de langa piata centrala lipea afise la intrarile in cladiri ca sa anunte decesul unuia dintre oamenii din cartier si detaliile despre inmormantare.

ISPIRAZIONE VENEZIA din gama Nespresso (sortiment nou) cred ca e si despre familie, cu notele sale  usor fructate si florale, aroma distincta de cereale si note elegante de caramel dulce, toate obtinute printr-o tehnica de prajire care imbina traditia otomana cu tehnica europeana. Este de altfel cafeaua cu cea mai lunga perioada de prajire din aceasta gama.

Urmeaza doua sortimente din gama Ispirazione Italiana asociate unor orase pe care nu le-am vizitat inca: Palermo si Napoli.

napoli palermo

Am fost in Sicilia, in Catania unde am mancat cea mai buna gelato pe care v-o puteti imagina, intr-o cofetarie ca o baraca in care abia gaseai un loc. Sicilienii traiesc viata foarte intens si, cred, sunt mai pasionali decat in restul Italiei, iar aceste doua sortimente de cafea din gama Ispirazione Italiana Nespresso pastreaza aceaste caracteristici ale zonei.

ISPIRAZIONE PALERMO KAZAAR este o cafea prajita intens, cum se bea in Sicilia, cu note condimentate, cu influente arabe si africane.

ISPIRAZIONE NAPOLI (sortiment nou) are la baza stilul de prajire local, extrem de intens. Este nevoie de multa pricepere pentru a praji la acelasi nivel de intensitate precum cel din Napoli.  Cafeaua are o corpolenta extrem de densa, o textura cremoasa si note amare delicioase. Cu o intensitate de 13, acest sortiment devine cel mai intens sortiment din gama Nespresso.

Pentru italieni insa, oriunde ai fi, un ristretto e ca o pastila de energie, ca un salut de bine ai venit cu caldura unei imbratisari; numai cine nu a fost o data in Italia nu a vazut bucuria cu care savureaza italienii un ristretto, rapid, in picioare, in mijlocul strazii. Asa ca din gama nu lipseste Ispirazione Ristretto Italiano.

ISPIRAZIONE RISTRETTO ITALIANO este un amestec de Arabica si Robusta la care s-a folosit o prajire medie spre intensa. Dintr-o singura inghititura, aceasta cafea isi dezvaluie toata intensitatea si complexitatea aromei.

Daca va e dor de o vacanta in aglomerarea unei zile grele, incercati cu incredere trucul meu din fiecare dimineata: o cafea super aromata, un rasfat ca o prajitura, daca se poate si cu o poveste care sa va aduca aminte de ceva frumos din ce ati trait.

Nu suntem niciodata atat de ocupati cat sa nu ne luam cateva clipe doar pentru noi. Stiti cum zic, viata e asa cum ne-o facem noi.

968
ellenportia_montmir_fi(Foto) Ellen DeGeneres si Portia de Rosi au cumparat o noua casa, o vila construita la 1700 si mutata caramida cu caramida din Anglia  –

(Foto) Ellen DeGeneres si Portia de Rosi au cumparat o noua casa, o vila construita la 1700 si mutata caramida cu caramida din Anglia –

Doamna Ellen DeGeneres este in atentia noastra pentru showul sau de televiziune care este foarte fain, dar dincolo de el Ellen are cateva afaceri la scala mare. De milioane la propriu.

Ellen si sotia sa, Portia de Rosi, au o galerie de arta in Los Angeles (care anul acesta isi deschide filiala si la New York), dar si o foarte importanta afacere de imobiliare: cumpara case, le redecoreaza, le creste pretul cu puterea brandului ei si le revinde cu cateva milioane mai mult.

In vara trecuta au cumparat in zona Montecito, discret fara sa se stie ca ele erau cele care faceau achizitia, doua proprietati – o casa mica (doua dormitoare si doua bai, plus piscina) pentru 1, 4 milioane de dolari, dar si o proprietate mult mai mare in imediata apropiere, in stil balinez, pe care au platit 27 de milioane de dolari.

Cea mai recenta dintre achizitii este o vila in stil Tudor de la 1700 pe care au platit 3, 6 milioane de dolari, o cladire care are o poveste foarte speciala pentru ca a fost mutata integral, caramida cu caramida, din Anglia si reconstruita in Montecito.

E vorba de o casa care are 3 dormitoare si 3 bai, o “oranjerie” (o sera in care poti sa aduci plantele iarna, dar sa si bei un ceai sau o cafea), 5 seminee, un dining room, o bucatarie si un living impozant, structura si podea de lemn, cu un aer rustic foarte special.

Familia Degeneres – de Rosi locuieste acum intr-o proprietate evaluata la 42, 5 milioane de doalri, in zona Beverly Hills din Los Angeles. Casa a apartinut inainte tenismenului Pete Sampras – care a vandut-o in 2008 pentru 17 milioane de dolari scenaristului care a creat seria Will & Grace. In 2018 casa a fost revanduta cu 33,9 milioane de euro lui Adam Levine si sotiei sale, modelul Behati Prinsloo, care n-au locuit in ea ci doar au revandut-o catre Ben Affleck care a vandut-o catre DeGeneres si de Rosi.

Iata imagini din noua casa achizitionata, vila in stil Victorian, construita la 1700.

EllenPortia_MontMir1 EllenPortia_MontMir2 EllenPortia_MontMir3 EllenPortia_MontMir4 EllenPortia_MontMir5 EllenPortia_MontMir6 EllenPortia_MontMir7 EllenPortia_MontMir8 EllenPortia_MontMir9 EllenPortia_MontMir10 EllenPortia_MontMir11 EllenPortia_MontMir12 EllenPortia_MontMir13 EllenPortia_MontMir14 EllenPortia_MontMir15

1649
MuraturiMuraturile sunt cea mai importanta sursa de probiotice. –

Muraturile sunt cea mai importanta sursa de probiotice. –

E o moda acum sa ia lumea cu pumnul probiotice si alte chestiuni medicamentoase cu scopul de a curata colonul si a ajuta la “detoxifiere”.

Nu vreau sa ma transform intr-o a doua doamna Moisescu, dar oameni buni daca v-ati uita putin la obiceiurile din strabuni si ati citi putin mai mult ati intelege ca noi putem avea probiotice la fiecare masa.

*

Putin context.

E demonstrat stiintific ca sursa cea mai mare de microbi si inflamatii din corpul nostru este localizata in colon, acolo unde ajung alimentele pe care le mancam dar si microbii din igiena noastra uneori precara.

Cele mai scumpe tratamente de detox din lumea asta se bazeaza pe curatarea colonului, la  fel si tratamentele anti ageing au la baza curatarea colonului (pentru ca accentueaza regenerarea celulara).

Sigur ca suplimentele alimentare, medicamentele create in ultimii ani pot facilita rapid aceasta curatare dar… o alimentatie corecta va ajuta sa traiti linistiti fara sa puneti foarte multe chimicale in corpul vostru.

*

Cea mai mare sursa de probiotice este in… muraturi. Legumele fermentate sunt cea mai mare sursa de probiotice si peste tot in lume ele sunt folosite ca un adjutant in digestie.

Daca am fi atenti la invataturile din strabuni, am intelege ca ei aveau toate notiunile pentru o viata sanatoasa si solutiile adaptate pentru multe dintre tratamentele care sa ne intretina sanatatea.

Iata un fragment din cartea Autoimmune fix care vorbeste despre probioticele care pot reduce inflamatiile din corp (inflamatiile sunt semnele unor virusi, e reactia corpului la ei).

autoimmune fix1

autoimmune fix2

Asa ca introduceti in alimentatia voastra cateva muraturi zilnic, sau o gura de bors de baut.

Sau un suc verde cu fibre (apio, mar, varza) care sa va ajute la eliminarea reziduurilor alimentare din colon. Sunt multe solutii de bun simt, care intretin corpul, trebuie doar sa cititi.

 

Am scris asta pentru ca am fost surprinsa cat de multe reclame la medicamente pentru digestie, constipatie, curatarea colonului sunt in acest moment la tv.   

1157
cover mesia davinciMesia – acest Codul lui Davinci cu posibili Iisusi – noua revelatie pentru mediocri privitori de Netflix –

Mesia – acest Codul lui Davinci cu posibili Iisusi – noua revelatie pentru mediocri privitori de Netflix –

M-am uitat putin la Mesia, noul serial Netflix.

Nu ma mai uit de multa vreme la seriale cap coada decat daca sunt vreo capodopera, ceea ce nu e cazul nici cu filmul asta si in general e valabil pentru putine filme care sunt populare pe Netflix – cu cat un film e facut sa fie inteles (placut) de mai multi, cu atat nivelul lui e mediu spre mediocru.

Ma uit insa la unul doua episoade  cat sa ma prind de o directie artistica si vizuala, daca e un film care va influenta masele.

*

Mesia se joaca dubios cu linia fina intre terorism si religie/fanatism (reintoarcerea unui posibil Iisus printre noi). Sigur ca subiectul are toate datele sa prinda oamenii care n-au citit prea mult in viata – are misticism, citate din Oprah (!!!),  o structura cu dramatism la fiecare sfarsit de episod cat sa dai mai departe in timpul celor 4 secunde pentru ca daca nici Netflix nu stie cum reactioneaza privitorul, atunci nimeni nu stie.

Mesia seamana cu Codul lui Davinci, doar ca in loc de arta – ce sa vedeti – avem terorism (chiar si la structura capitolelor /episoadelor seamana).

Sigur ca o sa faca audienta, sigur ca toata lumea  o sa vorbeasca despre el, si despre cartea lui Dan Brown s-a vorbit mult, a si intrat in istorie printre cele mai vandute carti, dar e departe de a fi vreo capodopera… e ceva accesibil mediocru care ii da satisfactia cititorului ca – intr-o rama de poveste politista – te invata despre istorie, religie si arta.

Fix la fel si cu Mesia, doar ca scoatem arta si bagam mult sange pe pereti, politica, Iran, Siria si alte zone de conflict.

*

In ultimele luni m-am gandit mult ca Netflix incepe sa devina un pericol pentru prostime. In dorinta de audienta Netflix incepe sa se comporte ca emisiunile de tip talent show: luam o contorsionista si o punem sa se miste pe muzica si zicem ca e cea mai mare dansatoare a tarii, dar ea e varza in orice lucru tehnic care tine de dans.

Cel mai bun exemplu e The Marriage Story – un film in care Netflix a investit mult – actori si regie – ca sa ajunga la premii, pentru ca au de recuperat foarte multi bani si sunt in cautare de multi investitori. (ca sa fie eligibili la Oscar, unde e nevoie ca fimul sa ruleze in cinematograf, in America, au cumparat… un cinematograf privat care era in pragul falimentului)

Filmul e mediocru si daca un spectator ar fi vazut A Separation (regia lui Aghar Farhadi) – care a luat si Oscar pentru cel mai bun film strain, deci are popularitatea pentru a fi atractiv la spectatori – sau daca ar fi citit cartea lui Jeffrey Eugenides – Marriage Plot  ca sa dau doar doua exemple din cinema/literatura, povestea cu divortul din The Marriage Story i s-ar fi parut subtirica.

In epoca social media cand e foarte usoara promovarea din gura in gura/ din share in share si cand oamenii citesc putin spre nimic, e mai usor ca niciodata ca prin repetitie sa pui o definitie pe ceva – bun/prost iar lumea sa te creada.

Pe acelasi principiu functioneaza fakenews. Si la filme e la fel, poate doar ca efectul nu e la fel de prompt, dar pe termen lung e destul de grav ce le punem in cap prostilor care nu citesc si care, prin urmare, nu prea pot sa decida cu mintea lor.

P.S. Mesia se termina cu o prabusire a unui avion in desert, iar in locul in care se prabuseste avionul cresc maci. Ii vedem infloriti si plini de culoare.O capodopera.

Sigur, imi asum ca o sa va enervati cand cititi asta, dar sper ca macar cativa dintre cititori sa inceapa sa priveasca cu doi centrimetri mai departe de ecranul televizorului/monitorului care ruleaza un film Netflix popular in acest moment.

 

 

 

2827
cover carti ro 2019Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Am ajuns la partea a treia si ultima a enumerarii cartilor pe care le-am citit in 2019. A fost un an in care am avut preocupari legate de istorie si de jurnalism, date fiind proiectele in care am fost implicata.

Cum spuneam in prima parte din seria despre cartile cu care m-am intalnit in 2019, am citit mai putin decat de obicei pentru ca noul meu proiect jurnalistic, urban.ro (prima platforma culturala care creeaza experiente) mi-a ocupat mult timp. La asta se adauga si proiectele de PR , deci am avut un an complicat si aglomerat, dar ma bucur ca am reusit sa citesc cateva carti. (citesc de obicei dimineata de la 5 la 6 si ceva cand imi beau cafeaua si ma pregatesc pentru o noua zi, citesc cam in fiecare zi, de asta e usor de simtit daca am citit mult sau nu… unele dimineti din septembrie incoace mi le-am ocupat editand texte pentru urban.ro) Am cateva regrete despre carti care se afla in biblioteca si nu le-am citit, dar mai am aproape 10 zile de vacanta si sper sa recuperez. Una este Serotonina lui Michel Houellebecq.

Credeam ca stau mai prost la lecturile din 2019, bilantul m-a ajutat sa -mi recapat stima de sine:) e posibil sa mai fi uitat dintre ce am citit, nu le-am notat, ca sa fac acest bilant am facut o excursie intre multele carti din biblioteca si m-am uitat intre proiectele editoriale care necesitau documentare.

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Le multumesc foarte foarte mult editurilor care au avut generozitatea sa ma lase sa public fragmente din carti, cateva le gasiti si in acest text, mai jos.

As vrea sa fac asta in continuare, mi se pare cea mai buna cale sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, iar pentru mine, una din marile bucurii este sa-mi spuna cineva ca si-a cumparat o carte/ un bilet la spectacol/film pentru ca a aflat de ea/el de aici, de pe blog.

Regima-mama-Elena-a-Romanieiregele-si-duduia-carol-ii-si-elena-lupescu-dincolo-de-barfe-si-clisee_1_fullsizeStelian-Tanase-Conversatii-cu-Regele-Mihai

Arthur Gould Lee- Regina Elena a Romaniei – o gasiti aici

Tatiana Niculescu – Regele si Duduia –Carol al IIlea si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee – o gasiti aici

Stelian Tanase – Conversatii cu Regele Mihai – o gasiti aici

Sunt trei carti care se leaga intre ele si ofera o imagine cu multe nuante a istoriei noastre. Regina Elena si Carol al II-lea au fost parintii Regelui Mihai; fiecare dintre carti spune povestea vietii lor tumultuoase dintr-o alta perspectiva si realizezi ca deciziile istoriei n-au fost in alb si negru, ci cu multe nuante de gri.

In continuare nu il plac pe Carol II, desi cartea despre el si Duduia Lupescu il arata mai uman decat ni l-a prezentat istoria (cu propaganda de rigoare, inevitabila). E totusi un barbat care s-a purtat absolut oribil cu mama fiului lui.

Sunt de citit cartile pentru ca fiecare are marturisiri la prima mana, documente din arhive, scrisori originale. Iar eleganta si demnitatea cu care Regele Mihai isi spune povestea din perspectiva sa sunt emotionante.

Scrisoridefemei

Nicolae Iorga – Scrisori de femei – o gasiti aici

Nu e o carte, e o carticica, de 100 de pagini, dar e o mica bijuterie aparuta la Editura Vremea.

Cartea e de fapt programa de lecturi pentru elevele de la scolile de fete, din vremea lui Iorga, si contine scrisori ale mamelor si sotiilor marilor conducatori din istoria Romaniei – de la mama lui Mihai Viteazu pana la Elena Cuza sau Regina Elisabeta.

Ce pacat ca astazi nu se mai face scoala asa, imi imaginez ca discutiile pornite de la lecturile acestor scrisori erau adevarate lectii de istorie si de viata.

Iata un fragment dintr-una dintre ele

iorga scrisori femei

In aceeasi linie a recuperarii unei parti din istorie am mai citit

dimitriualtepovesti

Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, o gasiti aici

*

miracolul-del-potro-sebastian-torok-victoria-books-editura-publica

 

Sebastian Torok -Miracolul Del Potro , o gasiti aici

Povestea super emotionanta a vietii tenismenului argentinian Juan Martin del Potro – de la accedentarile si operatiile care-l secau de durere si-l faceau sa planga zilnic pana la medalia de argint la Olimpiada, un an mai tarziu.

Sunt multe momente frumoase in carte dar e una in care primarul oraselului in care s-a nascut ii descrie ce fac elevii de la scoala unde a invatat si el: copiii au tema sa scrie in fiecare zi in niste carnetele stirile bune, ce i-a impresionat pe ei si intr-o vreme – imediat dupa Olimpiada din 2016 – copiii il desenau pe Del Potro care-i tine de mana. Cand un professor l-a intrebat pe unul dintre copii care avea in carnet un aseamenea desen daca vrea sa se faca tenismen, acesta a raspuns: Nu. Eu vreau sa ma fac ca Del Potro.

Despre cat de puternic e exemplul victoriilor personale dincolo de orice medalie.

Cand am citit cartea m-am gandit ca Del Potro seamana mult cu Horia Tecau de la noi. Desigur, nu-i doresc asemenea accidentari lui Tecau, dar dincolo de medalia de argint la Olimpiada, pe care o au si Tecau si Del Potro, amandoi sunt oameni foarte asezati, foarte cultivati, foarte aproape de familie.

 

 

radu paraschivescu fluturele negruradu paraschivescu in lume nu-s mai multe romanii

 Radu Paraschivescu

Fluturele Negru & In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) – pe cea de-a doua o gasiti aici

Imi place foarte mult domnul Paraschivescu, umorul si eleganta cu care aseaza in pagina prostia expusa in prime time. E un reper – dintre putinele care au mai ramas – de cultura si de educatie.

Cartile sale despre realitatea romaneasca sunt printre putinele lecturi care ma aduc in ritmul de citire, cand sunt foarte foarte obosita.

Literatura ( Fluturele Negru e despre viata lui Caravaggio, o puteti cumpara de aici  ) e ca o poezie cu un ritm foarte cald si savuros. Daca nu ati citit niciodata literatura scrisa de domnul Paraschivescu va recomand din inima. Eu mai am pe masa de lecturi si cea mai recenta carte a domniei sale, Omul care muta norii – aici

 

marina abramovic carte

Marina Abramovic Incalcand toate granitele, o puteti cumpara de aici.

Mie Abramovic imi creeaza repulsie. Ma scoate din starea mea de bine.  Mi se parea multa vreme o sarlatanca, asta pentru ca a descoperit extrem de repede – din adolescenta – conceptul de “arta marfa” si si-a setat mintea sa produca marfuri care sa socheze, iar performance-urile ei nu ajung la mintea mea practica si pragmatica.

M-am intalnit cu expozitiile ei in Florenta si in Londra, de fiecare data m-au enervat cumplit performance-urile. Am citit cartea ca sa o inteleg pe Marina Abramovic, ca sa vad daca e autentica pentru ca mi se pare ca e mai mult marketing in ea decat orice altceva.

Ei bine, din carte reiese ca avea doza aceasta de nebunie inca din tinerete – la lucrarea de licenta a propus un performance care includea si un pistol cu un singur glont; tragea spre cap, daca ar fi murit, asta era, daca supravietuia era un performance despre un nou inceput. Noroc ca n-au lasat-o profesorii sa faca acest performance.

Iata crezul ei, expus la intrare in expozitia de la Moma.

abramovic crez

*

seretul lui leonardo

Constantino D’Orazio  Secretul lui Leonardo  https://www.edituracorint.ro/secretul-lui-leonardo.html

O carte scrisa de unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta italieni care aseaza opera lui Leonardo Da Vinci in contextul istoriei, in raport cu personalitatea lui , cu explicatii despre mama si tata, despre originea numelui … Cartea are mereu trimiteri la psihologi, istorici care merg catre domenii paralele si, daca sunteti pasionati de arta,   o sa va placa foarte mult.

 

cum-sa-ti-schimbi-mintea-michael-pollan-colectia-de-stiinta-editura-publica_1

Michael Pollan – Cum sa-ti schimbi mintea, o gasiti aici

e din seria de carti pe care le-am citit in dorinta mea de a intelege ce defineste mindset-ul si cum poti schimba acest mindset ca sa fii mai performant, sa te bucuri mai mult de viata. Am citit-o chiar acum in vacanta si am insotit-o cu multe discursuri TEDx pe aceeasi tema, am sa revin zilele viitoare cu un articol separat.

 

Citesc, sau ascult, biografii de artisti pentru ca imi dau indicii despre munca din spatele brandului personal pe care-l reprezinta, la fel si detalii despre cum e construit la ei star sistemul.

freddie-mercury-peter-freestone-editura-publica-victoria-booksbohemian rhapsody cartea

Biografiile lui Freddie Mercury, am citit ambele biografii aparute la noi, pentru ca au aparut chiar in momentul in care faceam strategia de promovare (si o executam, desigur :) ) pentru musicalul We Will Rock You, cand cautam orice detaliu care ma poate ajuta pentru social media sau pentru alte modalitati de expunere–  una dintre biografii a aparut la Publica, aici alta la Nemira (din cea de-a doua e aici un fragment pe care l-am publicat, desigur cu acceptul editurii)

Michael-Caine-Arta-de-a-asculta_c1

Michael Caine  – Arta de a asculta si alte chestii in viata, o gasiti aici 

E o bijuterie de carte, cu foarte multe lucruri de invatat despre sacrificiu si umanitate, despre cum sa-ti cureti ego-ul ca sa ajungi un mare artist. Am publicat si un fragment din carte pe care, va rog, va rog, sa-l cititi. Il gasiti aici

edward-snowden---dosar-permanent---c1

Desi nu e artist am citit si biografia lui Edward Snowden, Dosar permanent, o gasiti aici

E o carte care vorbeste despre ce l-a facut pe Snowden sa dezvaluie secretele sistemului de informatii american, dar e la jumatatea distantei – nici testament, nici curatenie pentru imagine. Oricum sunt sigura ca tot ce a scris a verificat si cu mama avocatilor, nu doar avocatii lui foarte scumpi.

 

sotia

Meg Wolitzer – Sotia – o gasiti aici

Cartea a fost ecranizata cu Glenn Close in rolul principal, pentru care a fost nominalizata la Oscar – iar nu a castigat statueta si este o carte cu care mi-am stresat prietenele;  le-am daruit-o si le-am si ascultat la lectii :).

Puteti citi un  fragment aici

 

Urmeaza o serie de carti despre care am scris la inceputul anului cand aveam mai mult timp si am fost mai disciplinata cu blogul.

hello_world_01spam_nation_01

Despre efectele negative ale internetului cand ne aruncam ca berbecii si ne dam toate datele posibile pentru ca “oricum stiu ei, ce sa ma mai impotrivesc”.

Am vorbit la lansarea acestor carti si am scris despre ele, pe larg, aici

cover brancusi

Doua carti bijuterie publicate la editura Vremea, ambele cu corespondenta lui Brancusi – una cu iubirea lui cea mare, Martha, cealalta cu prietenul lui foarte bun, Marcel Duchamp. Am scris despre ele, pe larg,  aici.

cover 5 carti de vacanta

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi,  Madame Picasso, Orasul fetelor – Elisaberth Gilbert

Misterul Henry Pick,  Matusile mele fabuloase

Un grup de carti lejere simpatice, de vacanta. Asa le-am si recomandat in vara, drept carti de vacanta, am scris pe larg despre ele aici

hagi carte

Gheorghe Hagi Campionii creeaza campioni

E mai degraba o istorie a Academiei Hagi, am citit-o pentru ca am un mare respect pentru filosofia de viata a domnului Gheorghe Hagi si am vrut sa vad ce le spune celor mici ca sa le dea un mindset de campioni – am scris despre ea aici

zadie smithde-vorba-cu-necunoscuti-malcolm-gladwell-editura-publica

Zadie Smith – Swing Time

Malcom Gladwell – De vorba cu necunoscuti

Am mai citit cat sa vad cum sunt traducerile in romana pentru ca le-am parcurs in engleza la aparitie, cartea preferatei mele Zadie Smith – Swing Time si cartea lui Gladwell – De vorba cu necunoscuti.

(apreciez capacitatea lui Gladwell de a scoate subiecte cu putere de statistica din aproape orice si de a ne da iluzia ca a scris ceva stiintific, desi – rational, dincolo de tehnica impecabila de scris – mi se pare un sarlatan, ma iertati. E ca smecherii care se uita la un sondaj pe o fasie ingusta, ingusta pana iese castigator cine le convine lor. Nu e stiinta ce scrie el, dar n-are timp nimeni si nici putere sa-l combata. Oricum eu sunt perseverenta si citesc tot ce scrie)

Sa avem lecturi frumoase in 2020 care sa ne inspire si sa ne ajute in viata.

cover carti ro 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

2477
the-morning-show-apple-tv-plusThe Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

Am vazut The Morning Show serialul pe care Apple TV l-a lansat de curand cu Reese Witherspoon si Jennifer Aniston in rolurile principale. O poveste care pare inspirata din viata lui Matt Lauer, prezentatorul vedeta de la Today show, matinalul NBC, care a fost concediat pentru acuzatii de hartuire sexuala.

 

Serialul serveste mult cauzei #metoo, ofera cu nuante perspectiva unei intamplari care implica hartuire sexuala si care, pentru a fi acoperita, duce la promovarea in job a victimei. E o poveste foarte bine scrisa, foarte foarte bine scrisa.

Si stiu ca pentru cei care nu au treaba cu meseria asta e atractiva partea din culisele job-ului, din cum sunt pregatite interviurile, din cum sunt convinsi invitatii sa participe la emisiune sau alte lucruri care arata adrenalina acestei meserii.

 

Dincolo de astea, pe care le gustam si eu acum cativa ani si ma motivau sa lucrez mai mult si mai frumos in meseria mea (inca ma mai uit in vacanta de Craciun la filme cu jurnalisti si citesc marile povesti jurnalistice de peste an, ca motivatie pentru a ma lupta cu mine sa fiu mai buna), dar dincolo de astea, pentru prima data m-am gandit la ceva pe care nu vreau sa-l mai gust vreodata in munca mea in presa.

Si-l las in scris aici in cazul in care – doamne ajuta – noul meu business de stiri culturale ajunge suficient de mare ca sa fie puternic si influent in lumea lui.

Cele mai mizerabile lucruri pe care le aflu cand mai vorbesc cu colegii mei care lucreaza in continuare in presa sunt despre intrigi si oameni care ii lucreaza pe la spate pe altii pentru a le castiga puterea.

M-am ferit intotdeauna de genul asta de intamplari pentru ca nu am vrut sa stau niciodata la masa cu sefii mei, pe vremea cand aveam sefi, cum nu vreau acum sa merg la petreceri private organizate de clientii mei. Rezolvam totul profesional la munca, nu stam sa barfim, nu incercam sa construim mizerii ca sa-i daramam pe altii.

Alte lucruri mizerabile pe care le vad ca raman acolo de 15 ani, in presa romaneasca, din ce in ce mai jos si mai penibil, sunt despre sefii noi – care sunt dintre loazele vremurilor vechi. Nu si-au gasit nimic de munca la vremurile de rascruce, nu au avut curaj sa plece pentru ca nu-i primea nimeni nicaieri, nu au avut puterea sa-si construiasca ceva al lor si-au ramas singuri pe plantatie. Si-au ajuns sefi.

Incompetenti. Dar sefi.

Care angajeaza oameni mai prosti decat ei pentru ca nu trebuie sa fie pusi in umbra de vreo lumina a jurnalimului. Fie ea si tanara speranta, care ar accepta sa lucreze pe bani putini la inceput.

 

Imi doresc sa am abilitatea ca, in 2-3 ani, cand sper ca urban.ro va fi suficient de mare, sa pot sa manageruiesc o echipa care nu e preocupata de intrigi, care nu-si doreste puterea cu orice pret, care nu pune presiuni aiurea pe ceilalti si care are niste valori ale bunului simt.

Imi doresc sa nu fim mai mari decat putem duce etic, ca sa nu ne strice puterea.

Ceea ce va doresc si dvs, indiferent de job-ul pe care-l aveti.

M-am uitat la The Morning Show si, dincolo de narativul principal, n-am vazut decat lupta oribila pentru un loc in fata. Care e prezenta si la noi in presa, chiar daca au mai ramas sa munceasca in marile trusturi mult mai multe loaze decat profesionisti. Sau tocmai de aceea.

Sarbatori Linistie, cu filme si carti bune, va doresc.

 

1247
cover apa nova#concurs Cand tehnologia este in folosul utilizatorilor – Apa Nova da drumul la Robinetul de premii –

#concurs Cand tehnologia este in folosul utilizatorilor – Apa Nova da drumul la Robinetul de premii –

Discutam des despre calitatea apei, despre folosirea inteligenta a resurselor, despre sustenabilitate si despre cum ne ajuta tehnologia sa consumam inteligent din resurse.

E un semn bun pentru ca arata ca am invatat importanta acestor lucruri pentru sanatatea noastra de moment, dar si pentru sanatatea celor care vin dupa noi.

Zilele astea am cerut de la Apa Nova un kit de testare a calitatii apei si mi se pare minunat ca principalul furnizor de apa pune la dispozitia clientilor sai asemenea teste pe care le obtii via o aplicatie.

Apa Nova si-a lansat propria aplicatie, interactiva si adaptata nevoilor clientilor directi – proprietarii de imobile si administratorii de bloc, dar si celor indirecti – locatarii blocurilor care si-au facut cont in aplicatie.

Eu locuiesc intr-un bloc mic din Floreasca – obisnuiesc sa numesc locul Dumbrava Minunata pentru ca am aproape un parc, intre mine si blocul vecin e suficienta distanta cat sa incapa mai multi copaci si de pe balcon sa nu vad cladirea din fata de frunzele lor.

Zona mea e o oaza de liniste in mijlocul orasului, in care locuiesc putine familii sub 40 de ani, din pacate. Apartamentele au ramas ale vechilor proprietari care sunt trecuti si de a treia primavara. Dar chiar si asa, domnul administrator, pensionar fost contabil intr-o institutie de stat – n-a ezitat nicio clipa sa instaleze aplicatia Apa Nova cand i-am spus. Poate plati direct facturile, poate anunta daca observa o defectiune in reteaua publica, poate pastra organizat istoricul consumului de apa.

apa noua aplicatie 1

Pentru noi, clientii indirecti, aplicatia aduce alte beneficii:

Poti programa rapid o intalnire la sediul Apa Nova;

Poti testa calitatea apei, cu livrare chiar la tine acasa (printr-un kit);

Poti afla informatii despre activitatile Apa Nova, unde poti verifica daca se lucreaza la ceva in zona ta sau sunt alte probleme.

Puteti urmari aici un video simpatic legat de app

 

In plus, in aceste zile, e deschis Robinetul de premii.

Toti cei care descarca aplicatia si isi fac cont, atat clienti directi cat si indirecti, au sansa de a castiga premii instant sau pot intra in tragere la sorti pentru cateva sute de premii, toate axate pe tehnologie si acces la tehnologie de inalta clasa. Mai exact:

  • 200 de carduri cadou eMag (valoare 100 ron)
  • 200 de carduri cadou Baneasa Shopping City (valoare 100 ron)
  • 250 de curse gratuite (30 ron) in aplicatia de ride sharing Bolt
  • 100 de boxe Bluetooth JBL
  • 5 smartphone-uri iPhone 8
  • 5 tablete iPad Air 3

Sa stiti ca daca tot mi-am instalat aplicatia si participarea la concurs e foarte simpla; practic fac un click pe ecran pentru un premiu instant, iar bonus te inscrie automat la tragerea la sorti! Am castigat un voucher de la eMag… il voi folosi pe ceva simpatic legat de tehnologie promit.

apa noua aplicatieapa nova 1

Personal cred ca acesta e viitorul pentru fiecare dintre utilitatile pe care le consumam: aplicatii interactive, prin care putem dialoga direct cu furnizorul, aplicatii prin care furnizorul centralizeaza toate problemele si poate sa-si faca statistici in timp real despre nevoile consumatorilor.

Puteti descarca aplicatia de aici:

  • Pentru utilizatorii de Android aici
  • Pentru utilizatorii Apple aici

 

 

1364
hagi carteCampionii creeaza campioni – 5 exemple pentru a fi campion in viata din cartea lui Gheorghe Hagi –

Campionii creeaza campioni – 5 exemple pentru a fi campion in viata din cartea lui Gheorghe Hagi –

Cartea domnul Gheorghe Hagi, Campionii creeaza campioni, este una foarte tehnica si aplicata pentru fotbal. Prezinta filosofia, valorile si etica Academiei Hagi, procedurile dupa care functioneaza academia, crezul ei, asezate foarte structurat ca sa “poata fi folosite si cand nu voi mai fi eu antrenor”.

Nu ma pricep la fotbal si nici nu ma uit la meciuri, dar am citit cartea pentru ca stiam ca dincolo de partea tehnica are chestiuni care sunt modele de viata. Stiu cum si-a crescut domnul Hagi copiii, cat sunt de respectuosi si de orientati catre performanta in propria cariera, dar cu etica si foarte mult bun simt.

Personal cred ca oamenii care ajung cei mai buni din lume la ceva trebuie studiati cu atentie.

Cred ca mentalul lor, dincolo de abilitatile care-l fac bun in ceva, mentalul il duce la CEL MAI BUN. Iar valorile si etica din mintea campionilor sunt transpuse apoi in orice ar face: fie ca gatesc acasa, isi cresc copiii sau construiesc ca, domnul Hagi, o scoala.

De asta am vrut sa citesc aceasta carte –Campionii creeaza campioni.

Din titlu si primele randuri intelegi unul din crezurile principale ale domnului Hagi:

Sa lasi mostenire ceea ce ai invatat daca ai ajuns la o performanta importanta. Sa devii un exemplu, sa mentorezi pe cei mai tineri care pornesc pe drumul tau, oricare ar fi acela.

Iata 5 fragmente in carte, aplicabile oriunde in viata, nu doar pe terenul de fotbal.

 

  1. “Intotdeauna am avut un motto care suna asa: m-am nascut ca sa castig nu ca sa exist” Mi-am dat seama ca nimeni nu se naste castigator, ci devine mai bun prin multa munca, prin sacrificii, prin invatatura. Te nasti cu talent, te nasti cu un har, inside, dar dupa aceea tot ceea ce iti produce succesul e spiritul, mentalitatea pe care o ai.
  1. Dupa esec imediat trebuie sa te ridici; si succesul, ca si esecul, dureaza doar o zi.
  1. E foarte important sa stii ca doar un campion are in A.D.N. o experienta la nivelul cel mai inalt. Eu cred ca asta nu se poate cumpara. Sunt cateva lucruri care sunt absolut personale. (…) Spiritul, felul de a gandi si de a crede ca nimic nu e imposibil, ca poti si trebuie sa incerci zi de zi sa fii cel mai bun. (…) Am constientizat ca doar un campion poate sa creeze campioni, daca are o viziune care, la randul ei, are un concept tehnic.

Fiecare are mentalitatea lui , cu totii traim un anumit gen de viata, unul e pozitiv mai mereu, altul e increzator, dar daca esti si pozitiv, si convins de fortele tale, atunci esti puternic. Vorbim de viata, de fotbal, de pregatire, dar esenta e ca totul depinde numai de tine, totul e ca tu sa ai curaj si sa crezi in tine. Asta le spun tuturor celor de la Academie: noi, cei de aici doar te ajutam. Dar Tu decizi.

  1. Filosofia noastra e construita pe 3 P. Intai e PERSONALITATE, pentru ca prima data asta vad si apoi vin doua principii tehnice, posesia si presiunea. (…) Cand vorbim de personalitate in fotbal nu vorbim despre ce ar insemna in viata, in alte contexte sociale acest cuvant. In fotbal, personalitate inseamna IMI ASUM si IAU DECIZII.
  1. ANTRENAM IN PRIMUL RAND MINTEA. Alaturi de rezistenta avem cel mai important “I” si anume Inteligenta. Cine face un joc inteligent in teren castiga de regula. Inteligenta e cea care incheie toate calitatile, ea face diferenta. Trebuie sa crezi in tine, trebuie sa stii sa vezi lucrurile, dar mai ales trebuie sa inovezi, sa ai viziune.

Cand citeam cartea – care contine lucruri mult mai tehnice despre conceptul de joc, detalii care ma depasesc complet – m-am gandit ca domnul Hagi ar putea face pe langa Academie un fel de tabara ca “de campion in viata”, tabara in care copiii sa inteleaga ce inseamna mentalitatea de campion.

Sa-ti trimiti copilul in vacanta de vara 2 saptamani, sa faca exercitii mentale, sa-i destructureze cineva, pe intelesul lui, drumul spre succes si spiritul de echipa, sa fie pus la provocari in echipa.

Cred ca le-ar putea schimba viata, pentru ca le-ar schimba mentalitatea, multor copii din tara asta. Si odata cu ei, am incepe sa ne schimbam ca natiune.

carte hagi

 

 

 

 

1867
cover camelia si robert(Exclusiv) Unii dintre mai mari inotatori romani – Camelia Potec si Robert Glinta vorbesc despre sursele lor de energie si despre combustibilul intern care te transforma in campion –

(Exclusiv) Unii dintre mai mari inotatori romani – Camelia Potec si Robert Glinta vorbesc despre sursele lor de energie si despre combustibilul intern care te transforma in campion –

Zilele trecute Camelia Potec, una dintre cele mai bune inotatoare din Romania, care a castigat medalia de aur la 200 de metri liber la Jocurile Olimpice de la Atena, a anuntat un parteneriat cu Tinmar Energy, lider in furnizare de energie electrica si gaze naturale cu capital 100% romanesc.

Parteneriatul il include si pe Robert Glinta, singurul inotator roman care s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyio 2020, dar si singurul de la Jocurile Olimpice de Vara din 2016 de la Rio De Janeiro.

Asocierea vine ca o alaturare fireasca, Tinmar Energy sustinand energia in toate domeniile, mai ales in cel sportiv, iar Camelia si Robert sunt amandoi o sursa incredibila de energie fie ca e vorba de un antrenament riguros sau de competitii care duc la rezultate sportive extraordinare.

Si Robert si Camelia sunt dintre sportivii dintr-un aluat foarte special, au in fibra si in ADN-ul lor mentalitatea de campion. Am avut deosebita onoare sa fac cate un scurt interviu cu ei, pe care le cititi mai jos. Sunt fascinata mereu de ce au campionii in plus, pe dinauntru in mintea lor, in sufletul lor, de ajung sa fie cei mai buni din lume. Asa ca discutiile noastre au mers mult in aceasta directie.

Camelia nu a stiut ce raspunde Robert, nici Robert nu a stiut raspunsurile Cameliei, dar veti vedea cat de asemanatori sunt in credinta performantei, in educatie si in bun simt. Si vorbim de unii dintre cei mai mari sportivi ai Romaniei.

Raspunsurile lor sunt o lectie de viata si, sunt sigura, o sursa in plus de energie pentru fiecare dintre noi.

 

robert glinta

Robert Glinta “Pun foarte mare pret pe felul in care imi consum energia, pentru ca ma folosesc de ea pana la ultima picatura in antrenamente.”

 Robert Glinta detine recordul mondial pentru juniori si recordul national pentru seniori la 100m spate, in bazin olimpic. Palmaresul sau este, insa, mult mai lung, iar lista de competitii nationale si internationale unde s-a facut remarcat, dar si de premii si distinctii speciale, incepe din 2006, de la varsta de 9 ani.

Si-a facut toate aceste performante in Romania, o tara care nu exceleaza in baze sportive.

 Cum arata o zi de pregatire a ta acum, inaintea Olimpiadei?

O zi obisnuita de pregatire incepe la ora 6:45 cand ma trezesc, imi fac un mic dejun, dupa care pornesc catre primul antrenament. Acesta tine de la 7:30 pana la 10-10:30. Apoi incerc sa imi introduc o forma de refacere, cum ar fi un masaj, inainte de a servi pranzul. Imediat dupa pranz, in 80% din zile adorm pentru a mai recapata energie pentru al doilea antrenament care incepe la ora 15 sau 16, depinde de zile. Al doilea antrenament tine de asemenea in jur de 2 ore, dupa care este timpul de servit cina. In restul timpului ramas din zi, pot gasi alte multe activitati de care ma pot folosi in performanta, cum ar fi o intalnire cu psihologul meu, sau o sedinta pe simulator cu cercetatorul cu care lucrez. Dar sunt atat de multe activitati pe care le am de facut in favoarea performantei incat nu le pot introduce pe toate intr-o singura zi, asa ca le alternez.

  Ai sarbatorit in vreun fel calificarea la olimpiada? Ai timp sa mai si sarbatoresti ceva?

Calificarea la Jocuri a fost un prim pas incheiat cu succes. Nu fusese un pas urias deoarece obiectivul inca ramane rezultatul pe care il voi obtine acolo, asa ca felul in care am sarbatorit si sarbatoresc in continuare aceasta calificare este prin si mai multa pregatire ca sa ajung acolo unde imi doresc. In functie de ce anume este de sarbatorit, timp mai exista, mai ales in weekend, atata timp cat este ceva restrans si nu prea exagerat. Pun foarte mare pret pe felul in care imi consum energia, pentru ca ma folosesc de ea pana la ultima picatura in antrenamente.

Cand vorbim de pregatirea fizica si cea mentala, ce te tine pe linie cand esti obosit si nu mai vrei sa mergi la antrenamente? Ce te motiveaza sa mergi mai departe?

Pentru mine nu exista zi in care sa nu vreau sa merg la antrenamente. Oboseala fizica si psihica vin la pachet pentru absolut toti sportivii care se antreneaza pentru a-si atinge obiectivele propuse. Asa ca este normal sa ai zile in care esti la pamant si abia daca iti gasesti resursele necesare pentru a te ridica din pat dimineata, dar niciodata nu am gasit o scuza mai mare care sa acopere motivul pentru care aleg sa o fac in fiecare zi! Consider ca acele zile sunt cele care determina diferenta intre locul 1 si locul 2. Atunci cand pentru toti pare aproape imposibil sa mai stai pe linia de plutire, cei care reusesc sa isi impinga limitele mai sus, aceia sunt adevaratii campioni consacrati.

Ce mindset ai cand esti campion, ce face diferenta intre un sportiv si un campion olimpic? Cum ai ajuns tu, personal, la acest mindset?

Din tot ce am vazut si din toate cunostintele pe care le am din lumea inotului, fiecare campion are mindsetul lui. Fiecare a ajuns sa se cunoasca pe sine in primul rand si sa stie ce are el nevoie sa faca ca sa performeze la capacitate maxima. Fiecare sportiv e diferit, iar ceea ce functioneaza pentru unul, nu functioneaza neaparat pentru altul. De aceea reteta succesului nu este bine definita, pentru ca este individualizata si construita independent de catre fiecare sportiv in parte. Si eu am avut foarte mult de invatat si consider ca nu am ajuns la mindsetul suprem de a fi un campion olimpic. De aceea inca lucrez in continuare, particip la multe competitii internationale cu sportivi de elita de la care pot invata si adopta perceptii, atitudini si comportamente pe care le consider benefice stilului propriu de a concura.

Care sunt sursele tale de energie emotionala si pentru sport?

In primul si in primul rand cea mai mare resursa emotionala este satisfactia rezultatelor pe care o obtin dupa o perioada de pregatire. Faptul ca stiu ca sunt pe drumul cel bun si fac exact ceea ce trebuie, ma ajuta enorm sa continui cu entuziasm pregatirea, oricat de covarsitoare ar fi aceasta. Apoi mai sunt lucruri marunte care imi umplu ziua cu lumina, cum ar fi prezenta animalelor de companie din familie, sau deconectarea de la viata de zi cu zi printr-o sesiune de fotografie intr-un loc deosebit in natura.

Ce le-ai spune oamenilor care nu fac sport ca le poate aduce sportul in viata lor? de ce sa faca sport, dincolo de sanatate…

Sportul pentru mine intotdeauna a insemnat mai mult decat sanatate. A insemnat disciplina si educatie. M-a invatat sa fiu responsabil, sa imi ascult organismul. Mi-a oferit situatii extreme de presiune psihica, atat in antrenament cat mai ales in concurs, din care, indiferent de rezultatul obtinut, mi-au construit un caracter puternic si o personalitate frumoasa. M-a invatat ce inseamna modestia si respectul fata de toti oamenii din jurul meu care depun acelasi efort considerabil, fie ca sunt sustinatorii mei sau concurenti din alte tari. Sportul inseamna mai mult decat doar sanatate. Relatiile pe care ajungi sa ti le formezi prin prisma acestuia, sau nivelul de intelepciune pe care il atingi dupa ani de determinare, ar trebui sa faca pe orcine constient ca sportul cladeste o adevarata persoana, cum foarte multi si-ar dori sa fie.

Ce iti doresti tu sa stie un copil inca de la inceput ca sa ii fie mai usor pentru a face performanta?

Va spun sincer, cu cat stie mai putin, cu atat mai bine. Lucrul cel mai important care ramane inca pana la iesire din activitate este placerea si pasiunea pentru a face sport. Drumul catre inalta performanta este cu adevarat greu, mai ales la noi in tara, asa ca cu cat reusesti sa te detasezi mai mult de toate piedicile si greutatile pe care le vei intampina de-a lungul traseului, cu atat vei reusi sa stai neclintit in fata motivului pentru care ai ales sa practici acest sport. Pura pasiune va pune in miscare toata daruirea necesara pentru a trece peste orice obstacol si a ajunge exact acolo unde iti propui.

Si ce i-ai spune unui copil care nu o sa faca sport de performanta, dar ii e frica de apa? Cum sa-si invinga frica?

Stiu ca pentru multi oameni, mai ales copii, frica poate sa insemne un perete urias de care foarte greu se trece. Asa ca sfatul meu este sa inceapa foarte usor sa se imprieteneasca cu apa. Sa faca baie la el acasa in confortul propriu, sa inteleaga ca nu exista niciun pericol si ca detine controlul mereu. Sa incerce usor sa isi bage capul sub apa, apoi insotit sa incerce sa mearga intr-un bazin si sa faca pasi cat de mici pana va reusi. Adica sa intre pana la glezne, genunchi, gat, pana cand este pregatit sa reuseasca sa intre cu totul sub apa. Dupa parerea mea, numai aceasta ultima realizare ar trebui sa ii aduca asa o mare satisfactie de reusita incat o sa isi doreasca sa repete experienta. :)

Compania pe care o reprezinti ca imagine, Tinmar Energy si care este acum promotor al tau pentru Jocurile Olimpice, are in partea de CSR trei piloni: leadership (educatia de leadership), sport si protejarea mediului. Cat de importanta e mentalitatea de leader – leadershipul (care vine de cele mai multe ori de la antrenor sau din familie) pentru realizarea unei performante?

Calitatea de Leader poate face diferenta dintre un mecanism defectuos dar cu rotite de calitate si un mecanism impecabil de performant cu aceleasi rotite de calitate. A stii cum sa vorbesti si sa pui problema in fata omului pe care il ghidezi, poate insemna intru totul traiectoria pe care acesta o va lua in continuare. Fie el un copilas de 10 ani care nu sta decat la mana parintilor si antrenorului in vederea viitorului sau in sport, sau o companie intreaga plina de specialisti care fara un coordonator desavarsit nu pot forma o echipa eficienta. Asa ca a fi lider si a-ti asuma aceasta initiativa, poate da tonul parcursului pe care intreaga echipa il va avea. Ceea ce consider ca o colaborare sanatoasa si dedicata face mai mult decat suma partilor independente in vederea performantelor de toate felurile.

E evident ca e importanta sustinerea financiara. Dar ce inseamna pentru tine faptul ca Tinmar Energy vi se alatura public ca sustinator? E o validare in plus cand vin branduri cunoscute alaturi de tine? Te motiveaza?

Aceasta colaborare pentru mine inseamna o motivatie uriasa pentru a continua sa dau tot ce am mai bun. Pentru ca asocierea cu branduri cunoscute ma face sa fiu constient ca tot ceea ce fac nu se mai rezuma doar la propria persoana, ci am o intreaga masa de oameni carora le pasa de de performantele inotului romanesc si pe care nu vreau sa ii dezamagesc. De asemenea inseamna recunostinta fata de munca pe care am investit-o in actualele performante, ceea ce rezulta de asemenea in motivatie sa continui cel putin in acelasi ritm ca si pana acum pentru a face mandri pe toti romanii care s-au alaturat parcursului meu in performanta.

camelia potec

Camelia Potec “Sa iti doresti ca in fiecare zi sa sa fii mai bun decat ai fost cu o zi inainte (…) sa ai convingerea ca ai facut tot ce tine de tine pentru a atinge acest obiectiv.”

Ce te motiva cand erai obosita si nu mai voiai a mergi la antrenamente?

Este foarte important sa-ti placa ceea ce faci, nu cred intr-o reteta universal valabila. Dar daca nu iubesti ceea ce faci, este mult mai dificil sa treci peste momentele mai putin placute, peste oboseala, peste obstacolele care apar, cateodata mai des decat ti-ai imagina.

Ce mindset ai cand esti campion, ce face diferenta intre un sportiv si un campion olimpic? Cum ai ajuns tu, personal, la acest mindset?

Sa iti doresti ca in fiecare zi sa sa fii mai bun decat ai fost cu o zi inainte. Si chiar daca nu o sa reusesti tot timpul, sa ai convingerea ca ai facut tot ce tine de tine pentru a atinge acest obiectiv. Pe de alta parte, mindset-ul merge mana in mana cu munca depusa si, in aceeasi masura, cu perseverenta de care trebuie sa dai dovada. Cu rabdare si perseverenta vei ajunge acolo unde ti-ai propus. Negresit.

Care sunt sursele tale de energie emotionala si pentru sport?

Familia si cei dragi care m-au sustinut mereu in drumul meu. Ei au fost principalul meu catalizator.

Ce le-ai spune oamenilor care nu fac sport ca le poate aduce sportul in viata lor? De ce sa faca sport, dincolo de sanatate…

Dincolo de sanatate, sportul iti da acea stare de bine, o energie si satisfactie de neegalat. Ca sa nu mai spun de toata acea bucurie rezultata. Pe langa asta, cred cu tarie ca sportul te ajuta sa te cunosti mai bine.

Care e amintirea pe care o pastrezi de la momentul cand ai castigat medalia olimpica?

Ar fi doua. Prima si cea mai frumoasa, speciala, este momentul in care am urcat pe podiumul olimpic, mi-au anuntat numele, tara, timpul inregistrat, urmat bineinteles de intonarea imnului. A doua amintire este momentul cand am terminat proba si nu o auzeam pe antrenoarea mea, care a urmarit cursa la cativa metri de mine si m-am gandit ca daca nu o aud e de rau. Si nu ma rugam decat sa nu fiu pe locul 4. Nu ma mai interesa pe ce loc eram, dar atat imi doream, sa nu fiu pe locul 4, asa cum fusesem cu doua zile inainte in proba de 400m. Asta pana cand m-am intors la tabela si am vazut ca erau doi de 1 in fata numelui meu… si ma intrebam daca vad dublu sau chiar e culoarul 1 si locul 1. Din fericire nu vedeam nici dublu, antrenoarea mea nu mai tipa pentru ca era deja ragusita, iar eu mi-am dat seama ca da,  devenisem campioana olimpica.

Simteai energia venita de la public? E o rasplata suficienta pentru efortul tau urias?

Sigur ca simteam. Jocurile Olimpice au o semnificatie aparte, este o energie pe care nu o intalnesti la alte competitii. Simtim asta si noi, sportivii, dar sunt sigura ca si publicul traieste la intensitate o astfel de competitie. Adevarul este ca presiunea si energiile sunt foarte mari si trebuie sa inveti sa le transformi in energii pozitive, nu negative, cum exista riscul sa intample uneori.

Ce te intreaba astazi copiii care fac sport de performanta? Si ce iti doresti tu sa stie inca de la inceput sa le fie mai usor pentru a face performanta?

Experienta mi-a demonstrat ca nu exista o reteta a succesului, pe care sa o putem scrie pe hartie si sa le-o dam copiilor, oricat ne-am dori. Imi doresc sa stie ca trebuie sa isi gaseasca un sport care sa le aduca satisfactii. Nu toti devin campioni mondiali sau olimpici si nici nu e acesta scopul. Ci gasirea unei pasiuni in sport si urmarea ei, iar eventualele rezultate mari vin dupa foarte multa munca. Ce trebuie sa stie copiii este faptul ca pentru rezultate in sport nu exista scurtaturi si ca taria de caracter care se formeaza prin sport foarte greu se poate obtine prin altceva.

Compania pe care o reprezinti ca imagine, Tinmar Energy, are in partea de CSR trei piloni: leadership (educatia de leadership), sport si protejarea mediului. Tu esti un exemplu pentru orice copil care vrea sa faca inot de performanta. Esti confirmarea ca se poate si din Romania sa iei medalie olimpica la inot. Simti asta ca o responsabilitate de lider? Ai fost interesata sa inveti mai multe despre leadership?

Avem nevoie de oameni care sa ne inspire. Iar daca am reusit sa fac acest lucru, alaturi de alti campioni ai Romaniei, nu pot decat sa ma bucur, dar sunt constienta si de responsabilitatea cu care vine acest lucru la pachet. Am fost si sunt preocupata sa invat, in fiecare zi, nu doar despre leadership. Cartile pe care le citesc cu interes, dar si oamenii din jur ma inspira si ma ajuta sa fiu omul de azi si de maine.

E evident ca e importanta sustinerea financiara. Dar ce inseamna pentru tine faptul ca Tinmar Energy vi se alatura public ca sustinator? E o validare in plus cand vin branduri cunoscute alaturi de tine? Te motiveaza?

Fara un sprijin activ, fara parteneri ambitiosi pe care te poti baza, ideile si initiativele nu se pot contura. Eu am mare incredere in ceea ce facem si faptul ca parteneri importanti se alatura demersului meu, arata ca suntem pe un drum bun. Doar asa putem continua sa facem lucruri cu rost, care sa conteze cu adevarat si care sa aduca plus valoare. Energie avem din plin.

*

Dincolo de interviurile cu ei, personal am realizat inca o data cat de importanta e pentru o tara ca Romania sustinerea care vine din mediul privat pentru campionii din orice domeniu. Ii motiveaza, ii valideaza, le da incredere si le arata ca si acasa sunt oameni carora le pasa de efortul lor pe drumul catre o medalie.

Cred ca e o sursa puternica de energie mentala pentru fiecare dintre ei.

De aceea am un foarte mare respect pentru companiile care se gandesc sa faca asemenea investitii in talent si performanta.

Tinmar Energy este singura companie cu capital privat romanesc din sectorul energiei electrice care s-a extins intr-un ritm accelerat si pe timp de criza, avand in portofoliu companii de referinta, dar si clienti rezidentiali. Asocierea cu Camelia Potec si Robert Glinta chiar nu e intamplatoare pentru ei, pentru ca au investit in mod sustinut in educatia de leadership, in sport si in protejarea mediului. Iar noi astazi, avem nevoie mai mult ca oricand de lideri adevarati si de exemple autentice de performanta.

 

De mai bine de trei ani, Tinmar Energy furnizeaza energie electrica si gaze naturale, alaturi de alte servicii integrate –  si pe segmentul de piata destinat consumatorilor rezidentiali. Cu o experienta de peste 18 ani in energie, Tinmar este si producator de energie regenerabila prin investitii sustinute in parcurile fotovoltaice. In prezent compania detine 8 parcuri fotovoltaice, cu o capacitate de productie de 60 MWp in cele mai insorite zone ale Romaniei.

 

 

1910
cover carte blog#decitit (Fragment) Michael Caine – Arta de a asculta si alte lectii de viata –

#decitit (Fragment) Michael Caine – Arta de a asculta si alte lectii de viata –

Daca e o carte pe care imi doresc mult sa o cititi in aceasta toamna iarna, alaturi de un ceai cald, aceasta este cartea lui Michael Caine aparuta la editura Nemira “Arta de a asculta si alte lectii de viata”. Imi doresc atat de mult sa o cititi incat am cerut voie editurii sa public un fragment din ea, ca sa gustati putin din scrierea domnului Michael Caine. (multumesc mult, Nemira).

E targul Gaudeamus in aceste zile, daca ajungeti puneti si aceasta carte pe lista.  caine

Sir Michael Caine a fost nominalizat la Premiile Oscar de șase ori și a câștigat de două ori: prima oară în 1986, pentru rolul din filmul Hannah și surorile ei, a doua oară în 1999 pentru rolul din Legea Pământului.

A jucat în peste o sută de filme și a devenit cunoscut pentru numeroase interpretări foarte apreciate de critici, începând cu rolul din filmul Zulu din 1964 și continuând cu Dosarul IpcressRecuperatorulAlfieJaf în stil italianTicăloșii și Meditațiile Ritei, și, mai recent, Cavalerul negruE cineva acolo? și Harry Brown.

A primit titlul de comandor al Ordinului Imperiului Britanic în 1992, iar în 2000 a fost numit cavaler în semn de recunoaștere pentru contribuția adusă în lumea cinematografiei. E căsătorit cu Shakira de peste 45 de ani, are două fiice, trei nepoți și locuiește împreună cu soția în Londra și Surrey.

 

caine acrte

M-am întors la Solosy’s, mi-am găsit un nou job în teatrul de repertoriu din Lowestoft, ca interpret al rolurilor principale de tineri și, mult prea necopt la douăzeci și doi de ani, m-am însurat cu tipa din rolul principal, o actriță frumoasă și talentată pe nume Patricia Haines. Ne cunoscuserăm cu doar câteva săptămâni în urmă. Ce pot să spun? Lowestoft este un oraș romantic. Eram îndrăgostit nebunește, dar mult prea imatur ca să fiu responsabil, iar căsnicia a fost un dezastru de la bun început. Am părăsit Lowestoft pentru un apartament mic în Brixton, unde amândoi ne chinuiam să ne găsim de lucru ca actori și ne certam despre cum să ne întreținem. Într-un final, am acceptat câteva slujbe înjositoare, care mi-au mâncat sufletul, în timp ce Patricia și-a continuat cariera de actriță.

În tot acest timp inima mea era făcută zob în fel și chip, fiindcă mă uitam la tata, care avea doar cincizeci și cinci de ani, cum se stinge în agonie din cauza cancerului la ficat. Au fost niște ani duri și, când s-a născut Dominique, fiica mea și a Patriciei, căsnicia noastră era deja distrusă. Copilul meu frumos avea doar opt luni când am plecat. Pat a dus-o pe Dominique în Sheffield, la părinții ei, care și-au luat angajamentul să o crească (și au făcut o treabă minunată). Sentimentele mele de vină, de insuficiență și de disperare erau intense. M-am mutat înapoi cu mama, în case din prefabricate, și aproape am căzut în depresie.

Mereu am fost pe marginea sărăciei. Iată lista slujbelor misère pe care le-am avut: am spălat vase, am lucrat pe un șantier naval, la împachetat rufe, am spart cu un ciocan pneumatic străzile și am fost paznic de noapte la un hotel dubios din Victoria. În cele mai rele perioade ale mele, am mers să iau ajutor de șomaj. (Ultima oară, Sean Connery era la o distanță de doi oameni în fața mea, la coadă). Am câștigat sume mici de bani peste tot în Londra și adesea a trebuit să traversez în fugă strada ca să evit creditorii. Am fost periculos de aproape să intru la pușcărie pentru că am rămas în urmă cu pensia alimentară pentru Dominique. În tot acest timp continuam să dau probe.

La un moment dat, agenta mea, Pat Larthe, fără să-și dea seama, aproape că m-a ucis când mi-a aranjat un interviu cu directorul de casting de la Associated British Pictures, care la momentul respectiv era una dintre cele mai mari companii producătoare de film din Marea Britanie și care, la fel ca studiourile din Hollywood de atunci, avea un număr de actori pe bază de contract. Robert Lennard era un tip care avea puterea să-mi rezolve problemele financiare și să-mi aranjeze cariera dintr-o singură lovitură, iar maniera lui părintească, plăcută, în care mi-a vorbit a făcut ca totul să pară și mai dezastruos.

Mi-a zis că era un domeniu dur, ceea ce știam deja. Mi-a zis că are un fiu care seamănă cu mine, ceea ce nu știam.

– Fiul meu este contabil și are mai mult succes în domeniul ăsta decât tine, mi-a spus el apoi.

Stăteam acolo năucit, dar zâmbind.

– Trebuie să fiu cinstit cu tine, Michael, cunosc domeniul ăsta foarte bine și pot să-ți spun că nu ai niciun viitor aici.

Renunță, Michael! a continuat el.

În ciuda furiei, am continuat să zâmbesc, i-am mulțumit pentru sfat și am plecat mai hotărât ca niciodată să reușesc.

caine 3

Am început să dau târcoale unei agenții de casting situate chiar pe lângă Trafalgar Square, așteptând să văd dacă pot să obțin măcar un rol ocazional de figurație – în spectacole, la TV, în film, orice. Era tipul de loc unde, dacă ți se potrivea uniforma de polițist pe care o aveau la garderobă, atunci ți se oferea și rolul. Era cumplit de înjositor.

Pe scurt, au fost mai multe refuzuri decât oferte. Mai multe refuzuri decât ți-ai putea închipui. Și faza e că nu eram eu deosebit de ghinionist. Prietenii mei se aflau în situații similar sau chiar mai rău. Cariera celui mai drag și mai vechi prieten din copilărie, Paul Challon, care crescuse într-un orfelinat și care nu fusese puternic de la bun început, a fost curmată când a murit de tuberculoză. Doi prieteni buni, Jonny Charlesworth și Peter Myers, s-au sinucis, incapabili să facă față problemelor financiare și emoționale cauzate de respingerea constantă.

Ceilalți prieteni din jurul meu, care așteptau și ei să-și găsească de lucru, erau Sean Connery, Richard Harris, Terence Stamp, Peter O’Toole, Albert Finney, Tom Courtenay și mulți alții care au renunțat la visurile lor pentru că era prea greu. Pentru toți a fost greu. Unele drumuri erau mai ușor de urmat decât altele, dar un lucru e sigur: nu a existat un success imediat. Nu există așa ceva. În spatele fiecărui succes la prima vedere brusc stă un biet amărât care s-a spetit ani la rând fără să fie luat în seamă sau apreciat.

Actoria este o ramură extrem de dificilă pentru un început de drum. Dar ca să reușești în orice domeniu din viața ta, ai nevoie de curaj, energie și hotărâre. Și o să ai nevoie și de o soluție să depășești – și chiar să savurezi – obstacolele care îți vor ieși, fără nicio îndoială, în cale. Iată aici câteva metode care au funcționat pentru mine. michael-caine-025

Dacă ajungi în iad, continuă să mergi

Prima nu-mi aparține. Mereu am crezut că-i aparține lui Winston Churchill, care cu siguranță știa câteva lucruri despre cum să depășească, împreună cu alții, vremurile dificile. Dacă nu a spus-o niciodată, ar fi trebuit s-o facă.

Din când în când, în primii nouă ani din cariera mea de actor, chiar am simțit că traversez iadul. Și toți au simțit asta la un moment dat. Mi-am continuat drumul printr-un amestec de furie, frică, hotărâre și nevoie. Altceva n-aveam ce să fac. Voiam să devin actor și aveam de gând să trec prin orice doar ca să reușesc.

Chiar și atunci când deja devenisem celebru, nu am încetat să cred că fiecare film ar putea fi ultimul și cu siguranță au existat o grămadă care ar fi putut să pună capăt carierei mele, trimițându- mă astfel înapoi în iad dacă nu aș fi continuat să merg și care, cumva, chiar la momentul potrivit, m-au ajutat să obțin succesul – Jaf în stil italian în 1969, Recuperatorul și Jocuri fatale la începutul anilor ’70, Omul care voia să fie rege în 1975, un alt film semnat de John Huston, Drumul spre victorie, în 1981, Hannah și surorile ei în 1986. Și lista continuă.

În anii ’90 m-am retras de tot. Mă rog, nu m-am retras eu, filmele m-au scos la pensie. Pe la șaizeci de ani, scenariile au încetat să mai vină și m-am gândit că această carieră de actor a luat sfârșit. M-am resemnat, așa că m-am apucat să conduc niște restaurante și să-mi scriu autobiografia. Nu era chiar un iad, dar Jack Nicholson m-a convins să continui și, frate, bine că am făcut-o! După cum s-a dovedit, cele mai mari realizări au venit după ce am „ieșit la pensie“.

1710
tvE rusinos ca Viorica nu a stiut aria cercului, dar mai grav a fost ceea ce a urmat  in acel raspuns

E rusinos ca Viorica nu a stiut aria cercului, dar mai grav a fost ceea ce a urmat  in acel raspuns

A intrebat-o  o jurnalista pe veorica care e aria cercului, in baza informatiilor oferite ca a facut meditatii la matematica pentru copiii prietenilor.

Raza la patrat, a zis doamna si-a zambit.

Pi ori raza la patrat, a completat jurnalista.

Da, pi ori raza la patrat, a corectat doamna fosta premier.

Dupa care a inceput un asalt obraznic la adresa reporteritei in care-i spunea ca stie matematica, a facut 5 ani de facultate, dintre care 3 cu multa matematica si a terminat cu nota 9 facultatea. O invita si la discutii private pe jurnalista sa vada ca ea stie matematica.

 

Hopaaaaa!

Atitudinea doamnei post greseala e de fapt definitia atitudinii psd-ului : nu esti pregatit dar ai tupeu, il ameninti pe cel care te-a pus in inferioritate, vrei sa-l domini, sa-l iei de guler si sa se convinga singur, eventual de frica, ca tu esti pregatit si stii ce trebuie sa spui.

E atat de definitorie aceasta parte a raspunsului doamnei fost premier pentru ce au adus in spatiul public acesti incompetenti, sarlatani care au ajuns in functii de conducere, atat de cancerigen la nivelul intregii populatii ca discurs public incat e inspaimantator.

Oamenii s-au amuzat ca n-a stiut sa raspunda cat e aria cercului… “uite ca am prins-o cu inca o prostie, sa radem”… si in bucuria ca ni s-a dat circ si paine, nu am mai fost atenti la ce a fost dupa raspuns.

Aroganta si nesimtirea abordarii, niciun moment de jena pentru ca nu a stiut raspunsul, atac direct la cea care o pusese in inferioritate.

 

De partea cealalta, presedintele Iohannis intrebat de necesitatea limbilor straine in functia publica – tot o chestiune de educatie – a raspuns “pe mine m-au ajutat”, dar a continuat spunand ca nu toti politicienii de la consiliul europei stiu limbi straine si ca e greu sa vorbesti via translator, dar se poate si asa. Si le-a recomandat copiilor din sala sa invete macar o limba straina pentru ca o sa-i ajute.

Nimic spectaculos, nicio smetie data doamnei Dancila, nimic de ras pentru public, nimic de scos in stiri. Ceva normal, educativ, cu bun simt.

Bunul simt e plictisitor, asa e… dar vreti sa fie prostia (insotita de aroganta, pentru ca prostul e si fudul) mereu la putere? Vreti ca aceasta mizerie de discurs – cand gresesc eu, tu esti de vina pentru orice oi gasi eu ca esti de vina – sa fie norma?!

#hailavot De noi depinde sa facem curatenie.

44041
pavel webstock1Webstock Interviu Pavel Bartos: “In primii doi ani am dat 37 de castinguri. N-am luat niciunul”

Webstock Interviu Pavel Bartos: “In primii doi ani am dat 37 de castinguri. N-am luat niciunul”

transcrierea interviului live din cadrul Webstock 2019

Cristina: Invitatul urmator are si copii, nu prea ii tine la calculator, fetitele lui citesc mult, o sa va povestesc. Dar este dintre cei care este foarte prezent in vietile noastre aproape in fiecare vineri seara cu mici exceptii, cand sunt pauze fie de Vocea Romaniei, fie de Romanii au talent. Noua ni se pare ca este de-al nostru, ca incepem weekendurile cu el si ca stim foarte multe lucruri despre el, stim ca este actor, sper ca l-ati vazut macar o data la teatrul Odeon. Mai nou e si regizor de film, o sa povestim si despre asta, dar sunt absolut sigura ca stiti mult mai putine lucruri decat ceea ce este el in viata reala si puterea pe care o are si de munca si caracterul pe care il are. Tare, tare mult ma bucur ca a acceptat sa vina, sa-l cunoasteti astazi altfel pe Pavel Bartos.

Cristina: As vrea sa incep cu o situatie  care e departe de oamenii care se uita la televizor la Vocea Romaniei sau la Romanii au talent. Acum doi, trei ani, in semifinala de la Vocea Romaniei, se aflau si copii de 15-16 ani. La live este absolut o nebunie, toata lumea isi vede de treaba, isi face lucrurile, se intampla lucruri contra cronometru, vine pauza publicitara si toata lumea se relaxeaza si intra pe modulul odihna. Domnul Pavel Bartos, aici de fata, intr-o semifinala oblojea pe cap si ingrijea o fetita care fusese in live si mai avea niste alte lucruri, nu i se intamplase nimic rau fetitei, dar era singura dintre toti cei care erau semifinalisti care nu era cineva in jurul ei, nu era nimeni din echipa. Banuiesc ca nici nu-ti aduci aminte pentru ca era atat de natural. Mi se pare ca descrie foarte foarte mult din caracterul tau. Sigur, ei vad la televizor si cand ii oblojesti cand sunt eliminati si asa mai departe, dar aia este in fata camerelor de luat vederi, poate sa faca parte si dintr-un rol, ce povestesc eu tu nu-ti aduci aminte, cred. De unde vine resursa asta a ta de a te duce cu foarte mare empatie sa ajuti pe cineva. Mai am multe exemple dar nu vreau sa vi-l urc asa pe piedestal din prima chiar daca suntem de aceeasi inaltime.

Pavel Bartos: Eee, multe. Si n-o sa reusesti sa ma pui nici pe scaun. Nu stiu, tot timpul ma pun in situatia celuilalt, adica cum mi-as dori mie sa mi se fi intamplat, daca as fi fost in acea ipostaza. Si stiu ce bine mi-ar fi facut un sfat, o strangere de mana, doar sa stea cineva sa-mi spuna „O sa fie bine”. Nu stiu, habar n-am, dar am tipul asta de empatie, mi se intampla destul de des, mi se intampla si pe strada, e cate o doamna mai trista si zice „Pavele ma iei in brate ca sunt, nu stiu, am avut asa o zi proasta”. Si zic, bine doamna, daca nu ne bate sotul, bun, si o iau in brate. Sau mi se intampla sa merg pe strada si ma saluta lumea si spune „Ma iertati, ma iertati, mi s-a parut ca sunteti ca din familie, asa.” Si atunci stii cum e, acum e un dat, asa si ma bucur ca se bucura oamenii cand ma vad. Ma bucur ca mai ales stiu ca mi se intampla la sustinatori, mai ales cand vin la Vocea Romaniei sau Romanii au talent, zice „am venit doar sa te vad si sa ma iei in brate”, atat. Cu drag, daca asta o face fericita..

Cristina: La sfarsit o sa fie un sir indian de tinere doamne si domnisoare care doresc sa le iei in brate, te anunt de pe acum.

Pavel Bartos: Genul programului: Romance.

bartos 2

Cristina: Dar revenind la a avea grija de copii, n-o sa ma duc in faptul ca esti tata, ci in faptul ca esti fratele mai mare, (Pavel Bartos: Aoleu.) cu alti trei frati in dotare. Si stiu povesti despre tine cand eram amandoi mici, ca impartim aproape aceeasi varsta, s-o impartim ca sa iasa mai mica, (Pavel Bartos: suntem tineri). Da, suntem tineri, da. (Pavel Bartos: avem o viata inainte) Pe vremea noastra, ca am prins epoca Ceausescu, era greu sa fii fratele mai mare pentru ca aveai mult mai multe responsabilitati decat restul echipei. Hai sa vorbim putin cum era sa fii fratele mai mare pe la 12-14 ani.

Pavel Bartos: Oo, cred ca as zice de pe la 9 ani, nu, de fapt cred ca de pe la 7-8 ani, pentru ca din clipa aia mi s-a spus Ok, dupa ce vii de la scoala, trebuie sa ai grija de aia mica. Atunci nu exista notiunea de bona, nici de bon, nici de orice, nu exista, si atunci cumva parintii mei se imparteau in doua schimburi ca sa aiba grija de noi.

Bineinteles ca se intampla, la nu stiu cate doua, trei saptamani sa aiba amandoi acelasi schimb. Si atunci eu trebuia sa am grija, dar am facut-o pentru ca, nu stiu, cred ca nu aveam alta posibilitate si nici nu gandeam ca poate fi si altfel. Adica fratele mai mare trebuie sa aiba grija de cei mici.

Bineinteles ca singura chestie pe care o uram din tot sufletul si de atunci si acum am chestia asta.. de stat la coada. Toata copilaria mea am stat la coada. La paine, la un moment dat stiu ca una dintre meseriile pe care mi le doream, eram incantat, cand o sa fiu mare o sa lucrez la alimentara. Pentru ca nu mai suporatm sa stau la cozi. Sau dimineata la butelie. Se intampla o data la o luna sa se termine butelia si atunci de la 3 dimineata te puneai la butelie.

Dar, pe de alta parte, statul acela la cozi, cum sa zic eu, ma definea prin citit mult. Luam Jules Verne si stateam si uitam de orele alea, pentru ca de la 3 pana pe la vreo 6 dimineata cand venea butelia si trebuia sa-ti anunti parintii, te duceai sus si ziceai „Uite, a venit de la butelie, hai sa cumparam butelia.” Sau paine.

Stiu ca una dintre cele mai groaznice chestii era pe cartela de masa, adica era pe bonuri painea. Si fiecare persoana avea jumatate si una dintre cele mai dramatice zile a fost 3 martie. Am pierdut cartelele. Si m-am gandit, noi primim 3 paini, ca eram 6 persoane, si am zis Mama, o sa murim de foame. Deci in capul meu, la varsta aia era gata, murim de foame, eu plec de acasa, ai mei ma abandoneaza.

Si in disperarea mea, plangand, ma intorc sa vad traseul, du-te inapoi, pe unde ai pierdut, si am ajuns inapoi la casa si m-a vazut un domn  plangand si imi zice „Ai pierdut niste bonuri de masa?” Da! Si mi le-a dat pentru ca le-a gasit. A fost cea mai fericita zi din viata mea, adica putea sa-mi dea atunci orice, si bicicleta, ziceam nu, nu, faptul ca mi-ati dat bonurile sunt cel mai fericit.

Cristina: Pe vremea aia bonurile nu aveau chiar aceeasi semnificatie pe care o au bonurile pe care le primesc parintii vostri. Era cartela singura sansa de acces la alimente, rationalizat, de asta era miza atat de mare. Dar astazi, fratii tai care te vad la televizor, care au copii, deci esti unchi,(Pavel Bartos: Da, si nasul lor.) cum este? Biologic esti fratele mai mare ca n-ai incotro.

Pavel Bartos: N-am cum sa nu fiu protector, de aia cumva i-am si adus in jurul meu. Stii cum e, e o chestie dupa o anumita varsta, ne avem doar noi fratii intre noi si atunci incerci sa fii cat mai apropiat, mai avem nevoie de un sfat, si eu de un sfat si ei de un sfat, ei de un ajutor si eu de un ajutor. E ceva normal, dar cred ca e un reflex venit din copilarie.

Cristina: Dar aia micii, nepotii, te vad cu Andrei Smiley, te vad cu toate vedetele de la televizor, cer si ei ca si copiii din preajma noastra autografe?

Pavel Bartos: Da, sunt normali. Ma duc la Vocea Romaniei si zic „Tudor, uite, te rog frumos, da-mi 3 autografe pentru copilele din clasa..”, ma rog, fetitele din clasa copilului meu sau chiar copilul meu vreau autografe si Tudor „Ba, tu esti nebun?”. Te rog eu frumos, stii cum sunt copiii, da-mi te rog frumos niste autografe. Bine, cel mai tare mi se pare ca toti copiii din jurul copiilor mei au chestia asta de a zice „Si eu sunt prieten cu Smiley.” Da, si eu sunt prieten.. dar e ceva normal.

Cristina: Spectatorii au deja putin background si au inteles ca nu vii dintr-o familie foarte avuta. Ai locuit la Miercurea Ciuc, e chiar o poveste amuzanta despre faptul ca nu-ti prea mergea telefonul acasa. Era un televizor pe lampi, ca asa era pe vremea aia, si marea realizare era cand de Revelion mergea televizorul ca sa aiba si ei sa se uite la un program, care era evident cu divertisment si care cred ca a fost inspiratie.

Pavel Bartos: Da, intr-adevar, Revelionul il tineam in fata televizorului pentru ca atunci se repara televizorul. Atunci era noaptea magica. Plus ca eu mai aveam un exercitiu, pentru ca nu mergea televizorul, mergea radioul, si stiu ca in fiecare duminica era la radio Unda vesela, si auzeam vocile actorilor si dupa-aia era un exercitiu extraordinar sa vad la televizor daca, e aproape ca la Vocea Romaniei, cand ma intorceam cu spatele, ia sa vedem, ce fata are acea voce. Era senzational. Si, bineinteles, ca dupa-aia, cand i-am cunoscut si pe cei in carne si oase a fost si mai emotionant.

 

La toti venisera mama, tata, sa-i vada in primul examen. La mine mama sa vina de la Ciuc pana la Cluj, oho! Si atunci a venit la mine, m-a strans in brate si mi-a zis „Sa stii ca au fost cei mai bine 5000 lei investiti din viata mea.”

Cristina: Dar am pregatit acest teren pentru ca exista o poveste foarte frumoasa din viata ta demna de un film, sper, candva, sa faci un film din ea, ca tot te-ai apucat de regie de film, si este vorba despre admiterea ta la facultate. Sa asezam in context: s-a gandit sa dea la Actorie fara ca mama lui sa stie ca da la actorie, a plecat de la Miercurea Ciuc la Cluj (Pavel Bartos: Ea stia ca dau la facultate, dar nu la Actorie.) Da, la Drept. Am ajuns la Cluj, la inscriere. De aici te rog sa povestesti tu.

Pavel Bartos: Da, era ultima zi, stiu ca la 2 se inchidea inscrierea si eu am ajuns la vreo 11 la facultate dupa ce am venit cu trenul, care, bineinteles, a avut doua ore intarziere, o noapte intreaga. Si am constatat ca nu aveam banii de inscriere. In Cluj nu stiam pe absolut nimeni si atunci a intervenit un soi de disperare, ca m-am dus la doamna de la inscrieri si i-am zis „Pot sa ma inscriu si va aduc poimaine banii sau cand imi trimitea..”

Pentru ca pe vremea aia nu era in 15 minute sa-ti aduca cineva banii, cum e acum, iti trimite sau ma rog prin tot felul de aplicatii.

Si am zis, uitati, in 3 zile imi trimite mama prin mandat telegrafic banii, pe care ii pusesem sus pe bucatarie ca sa nu se atinga aia micii de plic, si s-a uitat la mine ca la un nebun si mi-a zis „Nu, imi pare rau, nu aveti bani nu va inscrieti.” Si am zis, bine, ce sa fac, era 12 si daca ma duc prin oras, sperai la un moment dat sa dai de un cunoscut, ce cunoscut, si bineinteles ca am abandonat imediat ideea asta si m-am reintors in facultate.

Si am zis „Cine poate sa aiba bani intr-o facultate?” Ma rog, bani mai multi decat un elev. Si am zis profesorii. Si m-am dus catre cancelarie, norocul meu ca nu era vreo secretara in fata ca sigur ma sutuia si ma dadea la o parte, asa ca am intrat, si stiu ca era o cancelarie d-asta mare si erau niste profesori care stateau la mese. Pe atunci se si fuma, si era asa fum de tigara si zic Buna ziua! S-au uitat toti asa la mine „Inscrierile sunt in cealalta camera, 200 nu stiu cat, va rog acolo sa mergeti.”.

„Nu, nu, eu n-am venit.. adica am venit pentru inscriere, dar am uitat banii acasa. Si daca puteti sa ma imprumutati cu 5000 de lei.” Oamenii s-au uitat asa ca la un „asta e din tara de la noi?” ceva de genul asta, nu stiu. Si citeam asa, unii hai dom’le fa pasi, hai nu stiu ce, si stiu ca s-a ridicat de undeva din spate un domn care fuma tacticos, era foarte inalt, s-a ridicat si a zis „A, vrei sa te inscrii? Da, uite, poftim.” Si am zis Multumesc.

Nu-mi venea sa cred, mi-au dat lacrimile, a fost o descarcarea emotionala fantastica si am zis “Da’ in 3 zile vi-i aduc”. „Doar atat sa-mi aduci, biletelul ca te-ai inscris. Asta vreau.” Da, cum sa nu. M-am dus, era 2 fara un sfert, eram fericit, m-am inscris, am venit cu biletelul, poftim, si am plecat fericit, nu stiu, a fost cea mai, iarasi o alta.. cum sa zic.. lumea te intreaba care sunt momentele importante din viata ta, crede ca sunt cele de acum. Nu, sunt momentele alea, cred ca alea ne definesc si alea care ne-au dus mai departe si au fost cruciale in viata noastra.

Si stiu ca am venit dupa 3 zile, i-am dat banii, si el a zis Ah, da? Dar nu trebuia, bine. Si la mine a zis mama I-ai dat banii? Ca daca nu, sa nu cumva sa creada despre tine ca esti nu stiu ce.. I-am dat banii. Si stiu ca a venit la primul examen, de actorie, si eu mi-am pierdut tatal la 16 ani si aveam o lipsa de figura paterna in viata mea. Si a venit la mine, eu nu aveam niciun sustinator. La toti venisera mama, tata, sa-i vada in primul examen. La mine mama sa vina de la Ciuc pana la Cluj, oho! Si atunci a venit la mine, m-a strans in brate si mi-a zis „Sa stii ca au fost cei mai bine 5000 lei investiti din viata mea.”

Cristina: Lumea stie foarte putin despre tine, cat de perfectionist esti. Exista pe net, va rog sa cautati, un filmulet despre cand a mers el la Andreea Esca la emisiune la Europa FM. Si el inainte sa intre a inceput sa faca un exercitiu de dictie, super complicat, noi ne-am distrat cu acel exercitiu de dictie mult si am pus o multime de alte vedete sa-l faca. Bartos, oriunde este, cand are el ceva de facut, repeta, isi gaseste el un locusor, poate sa fie, sa cada cladirea pe langa, el sta intr-un scaun si repeta pana ii iese lui cea mai buna varianta din ce trebuie sa faca. De unde aceasta dorinta de perfectionism?

Pavel Bartos: Cred ca imi vine din teatru. Din teatru pentru ca acolo, la noi, este o vorba – Repetitia este mama invataturii – si de acolo imi vine tipul asta de repetitie. Stiu ca dimineata, uite si acum, inainte sa vin mi-am facut acest exercitiu de dictie pentru ca abia dupa 2-3 pot sa zic ca la mine e buna dimineata. Si atunci am un soi de inclestare a gurii si ca sa pot vorbi normal, sa pot sa nu mananc cuvintele, sa nu ma balbaii, imi fac aceste exercitii care ma ajuta si imi dau mie o relaxare ca nu voi fi atat de penibil. Cel putin. E si un fel al meu.

 Dar te chinuie daca gresesti? Adica prin perfectionismul asta te invinovatesti?

Pavel Bartos: Nu. Nu, pentru ca nu e o greseala colosala. Ar fi o greseala daca, de exemplu, am spectacol si sa nu ma duc la spectacol. O greseala majora ar fi sa promit ceva si sa nu fac. Nu, greseli de genul asta ca dupa-aia trag o balba asta sunt normale. Numai ca am si abilitatea necesara, cred, si istoria mi-a confirmat, ca pot sa trec si sa fac din asta un lucru normal.

Am vazut si din televiziune, pot sa fiu asa cum vreau sa fiu, pot sa gresesc pentru ca fac din greseala aia sa fie o greseala nevinovata si care chiar la un moment dat poate sa fie haioasa sau nu stiu ce, adica nu ar fi „Vai, am gresit, ce am facut, iertati-ma, scuzati-ma, sunt un bou, nu.”. Asta e, da, sunt un bou, iertati-ma, dar si boii isi au locul lor, nu-i asa? Si au cateodata farmec, si atunci ori dam publicitate cu seninatate sau mergem mai departe. Dar nu fac din asta o chestie capitala pentru ca mi se intampla si pe scena la teatru sa uit replici si atunci… dar trec peste, stiu cum sa imbrac toata treaba si publicul nici nu-si da seama.

 Tu esti dintre vedetele care .. (Pavel Bartos: Aoleu, suna asa aiurea asta cu vedetele) lasa-ma sa zic, ca se potriveste cu vedeta, care are o expunere foarte mare aproape in fiecare zi la televizor sau la teatru sau in cinema acum. Esti de 10 ani, cred, daca luam in calcul si

Pavel Bartos: Da, acum se intampla sa fie al zecelea sezon de Romanii au talent.

 Si daca luam in calcul si perioada de telenovele si seriale, esti de foarte multi ani, foarte expus, la a exploata imaginea ta in spatiul public. Sunt in sala foarte multi tineri care aspira la asa ceva, de asta am folosit cuvantul vedeta, astazi se foloseste mai mult influencer, dar e un fel de vedeta care face niste lucruri

Pavel Bartos: Persoana publica eu ii spun.  Vedeta este Simona Halep, este Gheorghe Hagi, Ilie Nastase, astia care sunt cunoscuti si care pot si trai la un anumit nivel. Noi astia cu credite la banca…

Dar sa stii ca eu stiu o intamplare despre cand tu erai in aeroport si era si domnul Hagi. Stii intamplarea aia? Ti-aduci aminte? Si lumea voia sa se pozeze cu tine si tu le ziceai „Dar pozati-va cu domnul Hagi, va rog, pozati-va cu domnul Hagi” . Dar, revenind, intrebarea mea este cum faci sa nu te consumi? Sa nu te arzi si sa captezi atentia publicului pe o asa durata de timp. Pentru ca tu traiesti la capatul liniei, intr-o forma foarte tehnica din exploatarea propriei imagini, a propriului talent. Produci un continut pe care..

Pavel Bartos: Da, probabil de aia nu sunt bun pe vlogger. Am incercat si asta. Ideea este ca eu cred in lucrurile constante, in lucrurile facute treapta cu treapta, adica n-am crezut niciodata in hei rupiste, ca in muzica, ai un hit si dupa-aia dispari. Nu cred in tipul asta de munca, de aia, nu stiu cati dintre voi stiti, dar eu dupa ce am terminat la Cluj, dupa-aia m-am dus actor la Satu Mare. Ca toata lumea zice Ba, tu vorbeste Pavele? Da, eu vorbesc, pot sa vorbesc pentru ca eu am inceput ca si actor la Satu Mare.

Eu cred foarte mult in scoala provinciei, enorm de mult, pentru ca pentru un tanar actor acolo ai sansa sa ti se ofere roluri mari. Sa gresesti pe roluri mari, sa fii prost, sa fii tampit, fara sa existe presiunea rezultatului imediat. Daca in Bucuresti ai gresit, de exemplu pe un rol mare, nu stiu daca anul viitor ti s-ar mai oferi un rol. Acolo am putut sa invat niste lucruri extraordinare, sa gresesc. Am jucat Romeo si Julieta, am fost ca dracu’. Atunci nu mi-am dat seama, mi-am dat seama dupa vreo doi, trei ani.

 Erai Romeo?

Pavel Bartos: Eram Romeo. Bine, eram varianta slim fit.

 Imi pare rau ca nu avem aici fotografia cu tine cu plete, dar am sa pun pe facebook la mine sau la tine pui o fotografie pentru ca avea potential foarte mare de Romeo, trebuie sa-l credeti.

Pavel Bartos: Am inteles. Nu stiu daca cautati pe internet Pavel Bartos tanar o sa vedeti. E o fotografie alb-negru. Ideea este ca eram slim fit, si era o perioada cand credeai ca poti sa faci oricand, orice. Nu este asa.

bartos tanar

Pentru fiecare exista un timp, dar cred in chestia asta de a incerca orice. Asa cum a spus un antevorbitor de-al meu, si Selly si Andreea, au zis ca e bine sa gresesti, e foarte bine sa gresesti. Credeti-ma ca din greseli se invata. Bine, acum sa nu fii dobitoc sa persisti in greseala, ci sa inveti ceva din greseala aia. Este foarte important. Dar e bine sa va lasati copiii sa greseasca, e bine sa ne lasam noi sa.. adica eu acum gata, ma duc sa fac o greseala, normal ca nimeni nu are intentia asta. Dar daca ai gresit, nu fa un caz din ea; nu, invata ceva din ea si mergi mai departe. Cel putin asta a functionat la mine si va sfatuiesc si pe voi. Nu faceti o drama din greseala, nu, cred ca e bine sa gresesti.

 Pentru ca eu mai stiu din deciziile tale profesionale, in partea de sa nu ma consum. Tu ai avut de foarte multe ori puterea si relaxarea sa spui „nu ma bag in proiectul x”.

Pavel Bartos: Da. Marele meu noroc a fost, va spun si sincer, nu m-am nascut destept de mic. Nu ca acum as fi, dar sunt un pic mai destept. Norocul meu ca toate aceste lucruri mi-au venit la o varsta la care puteam sa gestionez aceste lucruri. Adica lucrurile majore din viata mea au venit undeva dupa 30 de ani.

Dar uite il admir pe un om ca Selly care gandeste asa la cei 18 ani ai lui. Mi-as fi dorit sa fiu asa, nu era asa. Cum sa zic eu, mi-au venit la o varsta cand stiam sa gestionez, nu m-a luat valul, ca probabil daca imi veneau si mie la 20 de ani, probabil ca primul lucru imi luam si eu o masina de nu stiu care si voiam sa ma arat sau nu stiu ce. Habar n-am. Poate nu ar fi fost asa. Dar mi-au venit la o varsta la care stiam sa gestionez pentru ca deja aveam familie, aveam responsabilitati.

Deja la contentul pe care il livrezi, eu ma gandesc, cum sa zic eu, eu am tipul asta de responsabilitate, pentru ca ma gandesc si ce livrez pe sticla. De ce? Pentru ca stiu ca a doua zi poate sa vina colegii fetitelor mele sa zica uite, l-am vazut pe tatal tau facand asa. Adica exista un soi de responsabilitate in chestia asta. Asta nu inseamna ca la Romanii au talent nu pot sa copilaresc si eu impreuna cu Smiley si sa fim ca niste copii de 7-8 ani cateodata sau de 3 ani de multe ori.

Teatru te si provoaca, in teatru ti se cere sa fii si altfel decat cel simpatic care esti pe televizor. In teatru ti se cere sa ai si un rol de drama, sa cauti alte lucruri in tine, lucruri care te provoaca sa citesti, sa te educi in continuare si asa am tinut foarte mult la teatru si tin enorm de mult pentru ca cred ca evolutia mea de acolo imi vine

Cristina: Am ajuns la fetite, cuvantul magic fetite, esti posesorul a trei fetite. (Pavel Bartos: Da.) Si o sotie in dotare, patru fete acasa, viata grea. (Pavel Bartos: Asa e.) Dar noi am mai discutat, sunt foarte fascinata, acum inteleg ca si fetita mijlocie e in aceeasi directie, dar fetita cea mare care acum are 15 ani, acum vreo 2 ani citea Jurnalul lui Anne Frank. Stiu ca si atunci te-am intrebat dar mi-ar placea sa-mi spui cum le-ai convins sa citeasca pentru ca ea citeste de placere, nu era la obligatie ce facea, era foarte fascinata, descoperise si era foarte fericita cu ce descoperise si citea.

Pavel Bartos: As vrea sa zic ca eu am convins-o, dar de fapt e marea calitate a sotiei. De fapt una dintre marile mele calitati este sotia mea. E un mare noroc. Avand-o pe ea acasa, eu am relaxarea necesara sa fac ceea ce fac. Ea a avut grija pentru ca fiind foarte apropiata de copii, fiind aproape tot timpul cu copiii, i-a putut indruma si, intr-adevar, cum zicea si Selly, cat de important a fost pentru el ca parintii au petrecut foarte mult timp cu el.

Intr-adevar, e foarte important sa petreci timp, de aceea eu imi fac in disperare timp ca sa petrec cat mai mult cu familia mea. E foarte important. Avem o regula si incerc sa ma tin de ea: cand intram in casa niciunul nu se mai uita pe telefon. Incerc, pentru ca am invatat in viata sa am foarte multa rabdare de cand ai fete si sa asculti. Daca pe mine ma vedeti asa expansiv, nu stiu acum, acasa sunt un ascultator perfect. De la aia mica pana la sotie „Da, draga mea, asa este.” Stii cum e? Sunt pentru ca acolo imi dau seama ca si copiii vor sa fiu atent, sa-i ascult, dar sa-i ascult in sensul bun al cuvantului. Adica nu printre doua telefoane si dupa-aia de fapt nici nu stii ce ti-a spus copilul ala. Nu le fac toate perfect, nu, dar macar sunt constient de acest lucru si incerc sa ma apropii de taticul pe care si-l doresc ele.

Cristina: Pentru ca ai zis de timp, pentru mine e o uimire cum reusesti sa-ti faci timp sa mergi la spectacolele altor colegi si la premierele de film ale altor colegi, sa-i sustii, face parte cumva tot din empatia si caracterul tau cu care am inceput, dar nu despre asta vreau sa vorbim, asta doar voiam sa te laud eu ca muncesti foarte foarte mult si iti faci timp si pentru astea. Dar in toata avalansa aceasta de lucruri, trei copii acasa, multe filmari, multe spectacole la teatru, tu te-ai decis sa devii si regizor de film. Sigur, stiu, mi-ai povestit zilele trecute si imi aduceam aminte doar acum 3 ani cand mi-ai zis „O sa fac un scurt metraj”, care a devenit mediu metraj. De ce te-ai gandit, e un exercitiu foarte bun sa le explicam celor din sala, de ce ti-ai provocat singur aceasta intamplare, pentru ca este un exercitiu foarte bun pentru ceea ce vor sa faca ei in viata, cu lucrurile pe care vor sa le faca ei in viata.

Pavel Bartos: Cred in challenge-uri. Cum zicea Andreea, e bine sa te reinventezi, sa mergi mai departe. Eu am tinut foarte mult la teatru, indiferent, pentru ca era o chestie in televiziune desi televiziunea imi ocupa aproape tot timpul, incearcam sa am macar o premiera sau doua pe an pentru ca eu cred ca evolutia mea artistica vine din teatru.

Teatru te si provoaca, in teatru ti se cere sa fii si altfel decat cel simpatic care esti pe televizor. In teatru ti se cere sa ai si un rol de drama, sa cauti alte lucruri in tine, lucruri care te provoaca sa citesti, sa te educi in continuare si asa am tinut foarte mult la teatru si tin enorm de mult pentru ca cred ca evolutia mea de acolo imi vine. Si, bineinteles, ca am tot asteptat sa vina filmul la mine.

Si pentru ca n-a venit, am zis sa ma duc eu la el. Dar am zis sa ma duc eu la el cand sunt pregatit cumva pentru el. Adica nu ca acum fac un scenariu si maine l-am filmat si l-am pus, pentru ca eu cred ca daca vreau sa-l fac, sa-l fac bine. Sa nu-l fac doar ca sa bifez. Daca am ceva de spus, spun. Ca si asta imi ziceau colegii „Ba, ti-ai facut un canal de Youtube, dar de ce nu faci o regularitate din asta?”

Pentru ca am sa pun cand am ceva sa spun. Pentru ca oricum fac destul content in fiecare vineri seara sau nu stiu ce, lucru care imi ocupa enorm de mult timp, incat sa ma ocup, sa fac in fiecare zi, pentru ca intr-adevar, cum zicea si Selly, ii ocupa foarte mult timp sa livreze content si sa mentii acea plaja de abonati pe care-i are.

bartor regizor

Cristina: Si ai fost regizor de film, a fost greu?

Pavel Bartos: Da, n-am stiut la ce m-am inhamat, va spun sincer. Dar am avut o echipa minunata pentru ca eu sunt adeptul echipei. V-am spus, am avut o perioada cand credeam ca pot sa le fac eu pe toate, singur si oricand, orice. Nu-i asa. Daca n-ai o echipa buna in jurul tau, tu nu poti sa fii cel care esti.

E valabil si-n teatru, si-n televiziune. Mi s-au demonstrat astea de-a lungul timpului. Daca n-am echipa in care stiu ca daca eu dau acum ca intra nu stiu ce, chiar intra, ca eu sa am relaxarea sa ma duc in partea cealalta, sa pot face altceva. Dar toata lumea stie acolo foarte bine mersul, si asta imi da mie relaxarea ca sa fiu si sa livrez lucruri bune. La fel si in teatru. Daca as sti ca nu-mi intra, cum sa zic, partenerul nu poate sa-mi dea replica cum trebuie, cel de la decor, masinistul sau recuziterul sa-mi aduca.. stii cum e, lucrurile s-ar complica si in loc sa fie o bucurie sa fii pe scena sau in fata televizorului, ar fi un chin, mama cum ma descurc.

Dar ai fost autoritar? Ai fost dictatorial ca regizor? La perfectionismul tau ai potential.

Pavel Bartos: Nu pot sa spun, stii cum e, m-am lovit exact de ce livram eu regizorilor. Cand esti actor ai tipul asta de gluma hahaha si ala zice, ba, va rog eu frumos, hai sa ne concentram, pica lumina, nu stiu ce, si ma gandeam cat de suparator eram eu poate cateodata pentru regizor. Si nu puteam sa fiu dur cu ei pentru ca erau prietenii mei, erau colegii mei din teatru, dar a trebuit sa ma impun pentru ca altfel riscam sa nu putem sa filmam tot ce aveam de filmat. Mi-a fost foarte grea schimbarea asta, de la colegul care eram actorul, in regizorul in care sa fiu pertinent si sa le spun sa ma creada.

Pentru ca e foarte important. Daca actorii nu cred in regizor, imediat in incaleca si chiar sa adere la toate stangaciile mele si asta pentru ca aveau incredere in mine, iar produsul a demonstrat ca suntem pe drumul cel bun.

 Asa este, o sa fie in curand filmul. Pentru ca ai vorbit putin de teatru, nu te rog pe tine sa spui nimic, vreau doar eu sa le recomand celor din sala sa mearga sa vada doua spectacole: unul se numeste Fugarii, sunt texte din Cehov, si o sa vedeti un Bartos cel mai badaran si mai nesimtit pe care vi-l puteti inchipui, un contre emploi total,te gandesti ”Doamne, cum de l-a vazut regizorul in acest rol”, el fiind acest politicos, cuminte, linisiti;

Si sa vedeti Sluga la doi stapani, unde toate celelalte roluri sunt femei, el se joaca si cu publicul din sala foarte mult. Amadoua spectacolele sunt la Odeon. Si este din nou un spectacol care arata cu totul o alta fata decat cea pe care o vedem acum sau pe care o vedem la televizor.

Si acum ultima mea intrebare si ai scapat de mine, dar o sa-i mai rog si pe ei sa mai puna o intrebare sau doua. Cum povesteai tu putin mai devreme, la 16 ani ti-a fost greu ca ti-ai pierdut tatal si cred ca atunci lumea ta era putin asa zguduita si grea.

Pavel Bartos: Nu, n-am avut timp sa-mi dau seama pentru ca dintr-odata a trebuit sa devin capul familiei si n-ai timp, adica, mama, Pavele, ai o luna la dispozitie sa te gandesti devii capul familiei sau nu?

 Daca astazi te-ai intalni cu tu, Pavel Bartos de astazi, pe care lumea cand te-ai suit pe scena au spus sexy Pavel Bartos pentru ca asta e imaginea, (Pavel Bartos: am si eu nisa..) da, ai si tu nisa ta. Dar daca Sexy Pavel Bartos cu notorietatea de astazi, cu aceasta simpatie la public dar cu realul Pavel Bartos care munceste super perfectionist cum am incercat sa aratam acum, sa va arat prin ceea ce a vrut el sa va povesteasca, s-ar intalnit cu Pavel Bartos de la 16 ani cand lumea lui era absolut bulversata, ce i-ai spune?

Pavel Bartos: Foarte greu. Normal ca i-as spune Stai linistit, o sa fie bine. Dar mi-e si teama sa-i spun acest lucru pentru ca daca-i spun, tare mi-e ca se culca pe o ureche, si atunci nu i-as spune nimic pentru ca eu sunt ceea ce sunt astazi datorita acelui Pavel Bartos de la 16 ani, acela care avea toate grijile lumii asupra lui. Credea atunci ca toata lumea lui este data peste cap. Ca intrebarea lui era Dar de ce mie mi se intampla si nu altora? Nu, nu i-as zice nimic. L-as lasa pentru ca eu sunt suma tuturor greselilor, tuturor lucrurilor bune pe care le-a facut acel om la 16 ani. Asa ca nu i-as zice nimic.

 

Intrebari de la spectatori.

 O intrebare, te rog: pe langa raspunsul de mai devreme, sunt curios, ce a facut ca Pavel Bartos sa devina ce este acum. Sunt multi care in tinerete au fost la facultate sa devina doctori sau avocati si au ales muzica sau teatru. Sunt multi care au lucrat in radio sau teatru sau TV, dar nu au trecut de pasul ala. Ce a fost acel in plus, si nu doar munca si perseverenta, mi-as dori un raspuns mai fin, nu doar autenticitatea.

Pavel Bartos: Pfuu, raspuns fin. Nu stiu, nu cred ca sunt atat de finut. La un moment dat, acum ma gandeam si la chestia asta, cand zicea Andreea ca eu imi dau masurile, eu nu am nicio problema, numai ca iarasi ii pune in dificultate pe stilisti, da, am o greutate fluctuanta asa ca descurcati-va. Finut, stii cum e?

Este vorba de foarte multa sansa. Enorm de multa sansa in meseria asta. Ca de fapt, crede-ma, am avut colegi mult mai talentati ca mine in facultate si ziceam „Doamne, cum pot fi eu coleg cu ei sau cat de prost sunt eu in comparatie cu ei.” Dar suntem suma alegerilor. Se pare ca la un moment dat am facut niste alegeri mai bune.

De exemplu, imi era foarte usor sa raman la Satu Mare, intervenise un soi de comoditate, devenisem o mica vedeta a teatrului si as fi putut sa raman asa. Dar am zis, mai, vreau sa joc cu actori mai importanti, vreau sa joc cu regizori mai importanti, vreau sa, acum stii cum e, daca ti-ar zice vreun actor ca nu vrea sa fie si iubit de catre public si popular, poti sa-i spui in fata ca e ipocrit. Toti vrem sa fim iubiti de public, toti vrem sa fim cunoscuti. De aia te si apuci de meseria asta, nu te apuci pentru ca nu stiu. Si atunci mi-am dorit sa joc cu actori mai buni.

Normal ca nu mi-a venit din prima. Mi-am  facut un one man show, a trebuit sa recitesc tot Shakespeare, tot ce citisem in facultate. Mi-am dat seama ca citisem aiurea sau superficial. Si m-am dus la Gala tanarului actor si am castigat-o. Wow. A fost iarasi un alt moment extraordinar. Pentru ca dupa aceea, culmea, am trait una dintre cele mai nasoale seri ale mele. Cand trebuia sa ma bucur, eu am avut 5 oferte.

Era Teatrul National Craiova, era Teatrul National Timisoara, era Teatrul Tineretului Piatra Neamt, Teatrul Mundi si cred Clujul. Si in loc sa ma bucur enorm ca mi s-au oferit atat de multe, eram, bai, dar de ce n-a venit doar una singura ca sa am alegerea clara.

Atunci a trebuit sa iau sa ma gandesc asa Craiova – acolo cum e? Acolo e Purcarete, un mare regizor care face spectacole mari, cu multa lume. Ce risc acolo? Risc sa ma duc acolo si sa devin unul din multime dar joc intr-un spectacol mare a lui Purcarete. Dupa aceea Teatrul Tineretului Piatra Neamt, nu era perioada lor cea mai buna. Si la Teatrul National Timisoara veneau regizori din Uniunea Teatrala Europeana, tineri, care nu stiu actori romani, si au zis ca ei dau auditii, casting. In Romania era pentru prima data cand in teatru se dadea casting. Si am zis, uite, acolo vreau. Pentru ca acolo nu se punea problema ca te stie, nu te stie. Acolo vedeau esti bun sau nu.

Si m-am dus si am luat doua roluri principale. Si m-am angajat la Timisoara, dar asta pentru ca iarasi a fost o alegere. Ceilalati actori, unul care era foarte bun a ramas la Satu Mare. E si acum la Satu Mare. Nu ca nu mai e la fel de bun, dar dupa un anumit timp intervine asa o plafonare, adica cand nu mai ai challenge-uri mari in viata intervin niste probleme. Nu stiu mai fin decat atat, ca sunt fericit ca am facut alegerile bune pentru mine, nu inseamna ca si pentru ceilalti, dar pentru mine au fost alegerile alea bune in momente importante. Si nu m-am dat batut.

Nici televiziunea nu mi-a venit peste noapte. Ca sa intelegeti, cand am venit, in primii doi ani am dat 37 de castinguri. N-am luat niciunul. Abia la 38-ulea, a fost o reclama pentru Israel. Si puteam sa zic, mama, gata, da’ nu sunt bun. Nu, ziceam ca nu-s omul potrivit la momentul potrivit, dar ma inversunam. E foarte important sa crezi in tine, sa ai incredere in tine.

Daca tot am vorbit astazi despre omul Pavel Bartos, multi poate nu stiu despre faptul ca sustii foarte mult evenimentele caritabile si vii la noi la Iasi la Balul de la Castel si iti multumim pentru asta, dar as vrea sa revenim putin la regizorul Pavel Bartos pentru ca este ceva nou, as vrea sa facem un exercitiu si sa ne gandim daca ti-ai regiza propriul film, cum s-ar numi, cine ar juca rolul tau si de ce.

Pavel Bartos: Ca sa-i fac o placere sotiei mele, cred ca daca as face un film despre viata mea, ar fi Brad Pitt actorul care ar juca. Dar nu stiu daca ar avea calitatile necesare, nu stiu. Cred ca inaltimea il dezavantajeaza total. De Niro a imbatranit, ai, ai, ai. Nu stiu, n-am aceasta sa fac un film despre viata mea, nu, eu vreau sa-mi traiesc viata. Fiecare zi eu consider ca e un film, sunt intr-un film.

Eu sunt multumit cu viata mea, va spun sincer. Eu sunt fericit, sunt sanatos, familia mea e sanatoasa. Normal ca tocmai de aia vreau sa ma fac si regizor, sa incerc lucruri noi, adica sa-ti mai dai un reset vietii, creierului. Dar important e sa fii multumit si cu ce ai. Ca noi de obicei suntem multumiti sau realizam ce am avut abia dupa ce ni se intampla ceva dramatic. Nu, bucurati-va un pic de ce aveti, credeti-ma. De faptul ca va puteti ridica, merge pe doua picioare, de soare, de ploaie, ca zicea cineva, vai, a venit ploaia, mama ce nasol, ce ma fac, si am zis mama, dar ce probleme ai. E si asta, na. Dar eu zic ploaia aduce belsug pentru unii asa ca…

Cristina: Pe belsug si pe bucurati-va de ce aveti, incheiem. Iti multumesc din tot sufletul meu ca ai venit astazi.

Pavel Bartos: Eu va multumesc ca m-ati suportat.

(dupa interviul live, Pavel Bartos a infruntat o coada f f lunga si a imbratisat spectatori aproape o jumatate de ora)

2450
salata marocanaSalata marocana (calda) cu portocale

Salata marocana (calda) cu portocale

De cand cu urban.ro (care are o luna de viata in formatul nou) am tot mai putin timp sa gatesc si, si mai putin timp sa scriu aici, dar recuperez in cateva zile.

Pentru ca, de oboseala simt foarte tare nevoia sa mananc dulce, dar am ramas fidela – no milk, no sugar, deci nema prajituri – incerc sa compensez cu mancaruri care aduc o cantitate mare de dulce in corpul meu.

Ca aceasta salata marocana dumnezeiasca si f f usor de facut.

o jumatate de telina

o tulpina de pastarnac

4 morcov mari

o ceapa rosie medie

se curata toate si se toaca marunt – eu n-am nervi si nici timp, asa ca le pun intr-un blender si le marunteste el perfect.

pasta rezultata se pune pe foc cu 2 linguri de ulei de masline. dupa 5 minute, se adauga 2 portocale taiate felii, putina apa, o lingurita de scortioara, putin anason si se mai lasa 5 min. (daca aveti mirodenii cu scortisoara si anason din cele care se gasesc la magazinul cu mirodenii de pe Cuza 49 e perfect).

la sfarsit, se adauga o lingura de aceto balsamico, sare si piper.

se servete calda si este ceva absolut divin.

a fost insotita si de ficatei la gratar la masa, dar este foarte foarte buna si singura

salata marocana

1621
andreea badala webstockWebstock Interviu Live (transcriere ): Andreea Badala “cel mai important este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata” –

Webstock Interviu Live (transcriere ): Andreea Badala “cel mai important este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata” –

Mai jos transcrierea dialogului cu Andreea Badala, fondatorul si designerul Murmur. la editia 2019 Webstock.

In primele minute din sesiunea aceasta o sa povestim alaturi de o doamna care este pe buzele multor doamne si domnisoare cand e vorba de a-si crea tinute pentru un eveniment, un look care sa fie foarte feminin si foarte senzual. A creat brandul Murmur, un cuvant care se pronunta la fel in foarte multe limbi, tocmai de aceea l-am propuntat asa atat de romanesc, brand care este cunoscut in foarte multe tari. Hainele create de ea au imbracat-o pe Madonna la premiile Grammy sau intr-unul dintre turneele ei mondiale, pe Beyonce, pe Dua Lipa, pe Katy Perry sau Nicki Minaj, Gigi Hadid sau Britney Spears si am spus doar cateva nume. O vedeti rareori in spatiul public, la ceremonii mondene si acorda si mai rar interviuri. Asa ca va invit sa va bucurati din plin de prezenta ei si ii multumesc foarte foarte mult c-a venit astazi dupa ce tocmai s-a intors de la Paris. Doamnelor si domnilor, Andreea Badala.

Intr-o vreme in care foarte multa lumea se expune, mai ales in zona modei, tu esti poate cea mai discreta dintre personalitatile – stiu c-o sa te deranjeze un pic acest cuvant de personalitate – care lucreaza in moda. De ce tii sa fii atat de discreta si sa nu te lauzi cu numele pentru care ai lucrat sau cu proiectele in care esti implicata.

Andreea Badala: Cred ca sunt doua puncte de vedere aici. Unu la mana, desi pare un domeniu superficial, comparativ cu altele, adica cred ca asta e perceptia generalista despre domeniu in sine, e un domeniu care necesita foarte mult efort, foarte multa munca, si atunci faci o decizie destul de simpla: ce fac astazi? Pai am de facut ce am eu de facut in fiecare zi sau as putea sa merg acolo, si prioritizez. Prioritatea mea nu este sa ma expun, prioritatea mea este sa fac un produs foarte bun si sa creez o lume a produsului meu, o cultura de brand.

 In acelasi timp, e o mandrie ca imbraci o persoana ca Madonna sau ca Beyonce. Si stiu o poveste despre cand Madonna s-a imbracat la premiile Grammy cu un corset de-al tau. Voi ati facut mai multe produse pentru ea, nu stiai daca o sa aleaga sau nu, si pentru ca te-ai uitat pe covorul rosu si ai vazut ca nu si-a deschis sacoul, prin urmare nu se vedea tot corsetul, ai decis „N-o sa promovam”. Pana la urma ea s-a dezbracat si .. dar de ce ai luat aceasta decizie care este pe o granita foarte fina. Astazi toata lumea se lauda cu toate micile lucruri care sunt pozitive si li se intampla in viata. Altcineva ar fi fost pe toti peretii de internet, laudandu-se ca Madonna a purtat corsetul respectiv.

Andreea Badala: Cred ca sunt si niste lucruri pe care nu trebuie sa le faci tu ca si creator. Eu sunt fondator si designer. Da, mi-am format o echipa, da, am creat ceva de la zero, si pentru asta chiar sunt recunoscatoare si sunt foarte mandra ca am facut lucrul asta. Noi venim dintr-o cultura in schimb, si eu sunt educata intr-un mod in care tin foarte mult la a-ti sti locul, la a avea un pic de modestie, e o cultura a estului Europei. Cred ca asta m-a influentat atunci si nu cred ca e cazul, adica vorbim de 2014, in cinci ani de zile cred ca am invatat foarte multe lucruri si am invatat sa fiu mult mai clara si sa gandesc mai business.

Da, era nevoie sa comunic mai mult despre momentul acela. Si da, ar fi fost ideal sa comunice altcineva, nu eu. O sa-ti spun foarte sincer ca motivul principal pentru care am ales ca ceea ce fac eu sa nu aiba numele meu este ca mi-e mult mai simplu sa vorbesc despre altceva. Sa nu fiu eu. Pentru ca venind din cultura asta de modestie, sa zicem, ar fi fost ciudat sa zic hainele „Andreea Badala” sunt absolut exceptionale. Adica sa aduc niste calificative pentru ca as fi asociat imediat cu ceea ce am invatat eu in copilarie ‚Nu e bine sa te lauzi atat de mult.” Si chiar am luat decizia asta stiind c-o sa-mi fie mult mai usor sa vorbesc despre altceva. Plus, ca sa fim seriosi, cat de bine suna Murmur versus Badala? Adica oriunde m-am dus in lumea asta mi-au stalcit numele in toate felurile, in functie de tara in care am mers.

Dar care e protocolul? Cum ajunge o persoana ca Madonna sa aiba haine facute de un designer, tu neintalnindu-te cu Madonna probabil – eu mai stiu un pic – primesti dimensiunile la un moment dat, dar pana primesti dimensiunile intri intr-un tabel foarte sofisticat cu foarte foarte multe lucruri. E un parcurs foarte lung. Ce se intampla? Nu neaparat pentru Madonna, pentru oricare alt artist care ti-a imbracat hainele.

Andreea Badala: Ma intrebi cum functioneaza in general un proiect cu o vedeta?

 Da.

Andreea Badala: In general, lucrez cu echipa vedetei respective. Am avut timp de peste 3 ani, am avut contact direct cu echipele vedetelor sau daca era vorba de o vedeta mai la inceput, chiar cu ea direct. Avem si relatii la nivel personal, avem si relatii intermediate. SI timp de 3 ani am functionat asa. Dupa care am observat ca e nevoie sa avem un intermediar si lucram cu o agentie din LA in momentul de fata. Prin agentie, ajung la noi toate aceste requesturi. Cum functioneaza?

E ca de foarte multe ori ei isi doresc ceva din colectie sau alte ori isi doresc ceva conceput pentru ei, si primesc o poveste, un brief, sa spunem, ca va e familiar. Un brief pe care eu trebuie sa-l urmez, am un deadline strans, trebuie sa raspund la el si am grija intotdeauna sa pozitionez foarte bine imaginea brandului, povestea brandului pe brief-ul respectiv.

Momentele mele preferate sunt acelea in care trebuie sa creez ceva special pentru o vedeta. De dimensiuni, da, e foarte amuzant subiectul pentru ca sunt vedete care efectiv nu-si dau dimensiunile si atunci aproximam din imagini, thank you Google images. Da, aproximam destul de bine din ochi. Sunt vedete care isi dau fisele de masuri de acum 4-5 ani si nu mai sunt valabile si atunci decidem sa avem un pic de lejeritate in masuri pentru ca stim ca intotdeauna exista o echipa de retus in spate si totul va fi retusat in timp util.

Oamenii isi imagineaza la nivelul la care ai ajuns tu in industria modei, ca vii dintr-o familie care te-a ajutat foarte mult si c-ai avut asa – stii ca asta e cultura noastra despre moda in Romania – primesti niste bani si te apuci sa faci un business. Numai ca eu stiu destul de multe din povestea ta personala, si stiu c-ai luat-o de la zero si c-a existat la un moment dat un „angajat” in echipa ta care se numea „Marina”. As vrea sa ne spui povestea Marinei si cine era ea.

Andreea Badala: Te-a amuzat mult povestea..  O sa incep prin a confirma ce crede lumea. Da, parintii mei m-au ajutat foarte mult, extraordinar de mult si sunt mentorii mei. Sunt niste oameni extraordinari din Arges, respectiv Campulung Muscel si comuna Berevoiesti. Sunt niste oameni, primii din generatia lor, care au facut facultate, care au venit singuri in Bucuresti, care au invatat limbi straine, care, nu stiu, au inceput sa se intereseze de arta. Si au zis „Ok, noi n-am avut ocazia sa studiem, nu stiu, muzica, desen, pictura, dar ne place si vedem ca fata noastra e foarte pasionata si toata ziua ori deseneaza, ori canta, ori face..” Asa eram ca eram copil si au fost tot timpul alaturi de mine.

Cred ca e cel mai important lucru si sunt persoanele care mi-au dat cea mai mare incredere, si m-au sustinut indiferent de decizie. Si pentru asta sunt foarte norocoasa. Revenind la povestea Marinei, Marina este una dintre prietenele mele cele mai vechi, am folosit acest nume pentru ca-mi era familiar si foarte la indemana si cand aveam emotii si imi schimbam vocea.

La inceput, in primii doi ani, nu am avut angajati, am avut un singur angajat part time, care era in masina de cusut. Am luat primele comenzi in afara, niste magazine foarte frumoase si mi-am dat seama atunci comunicand pentru prima data cu echipe mari, cu business-uri dezvoltate, mi-am dat seama ca nu pot sa ma prezint eu singura si sa vorbesc cu o gramada de alti oameni.

Adica vorbeam cu Head Buyer care ma intreba despre selectie, facea repartitia pe masuri. Vorbeam cu cineva care ma sfatuia cum sa fac livrarea, ce acte vamale sa fac, ce declaratii sa fac, vorbeam cu inca cineva care imi cerea imagini ca sa le foloseasca sa popularizeze brandul acolo, deci pe partea de PR, si eram doar eu.

Atunci a fost momentul in care a aparut Marina, cu o adresa de email, care eram tot eu, si o singura data, va recunosc, am facut un sol de „role play” la telefon si mi-am folosit un alt fel de voce. Nu stiu daca mi-a iesit pentru ca tonalitatea mea e foarte joasa oricum, nu stiu daca s-au prins, dar eu am incercat.

Deci Marina a prins si viata la un moment dat

Andreea Badala: Marina a vorbit si la telefon, la acelasi numar, aici mi-a scapat un aspect, mda.

badala

 Putina lume stie ca tu si fratele tau in copilarie ati mers impreuna cu parintii vostri in Siria pentru ca tatal tau incepuse un business acolo. Dansul, asa cum povestesti de la Berevoiesti, este un domn care a fost foarte autodidact, eu mai stiu povesti, a invatat foarte mult, foarte multe limbi straine, a ajuns sa faca un business in Siria si iata-te pe tine pe la 7-8 ani, cred ca aveai, nu? Gresesc? Ajunsa in Siria, alta cultura, alta treaba, facand home schooling. Asta mi se pare un lucru foarte greu pentru ca mama ta a trebuit sa-ti dezvolte o disciplina, simti ca a contat home schooling-ul de atunci? Astazi sunt o multime de probleme in sistemul de invatamant si sunt foarte multi parinti care opteaza pentru home schooling. Ce-ti amintesti din perioada aia?

Andreea Badala: Mie mi-a placut foarte mult perioada. M-a influentat foarte mult in sensul in care cred ca m-a disciplinat sa invat singura niste lucruri si sa-mi fac un program singura. Adica tin minte ca mama a avut foarte multa rabdare si nu stiu daca eu as fi in stare de asa ceva in momentul in care voi avea un copil. Sa reia fiecare materie si efectiv sa-mi explice.

Dar am fost si un copil care si-a facut singura programul, care si-a dorit sa invete. Tin minte ca parintii mei erau „Ok, opreste-te un pic si du-te si socializeaza, fa altceva.” Sunt convinsa ca asta m-a disciplinat foarte mult, sunt convinsa ca si cultura araba m-a influentat intr-un sens in care mi-am dezvoltat in perioada respectiva foarte mult fantezia, intr-o perioada in care vedeam toate femeile acoperite si in care relatia intre barbat si femeie era rupta, fix la varsta la care eu incercam sa inteleg ce poate fi ca definitie a relatiei intre femeie si barbat, cred ca cumva m-a influentat foarte mult lucrul acesta sa imi dezvolt eu imaginatia despre ce ar putea sa fie.

De curand m-am gandit ca a fost baza, probabil, a ceea ce creez acum. Deci, da, disciplina a contat foarte mult, faptul ca imi setam eu orele cand sa fac, ce sa lucrez. Iarasi, faptul ca am studiat pianul,  m-a ajutat foarte mult pentru ca numai in domenii de genul asta inveti cat de mult trebuie sa exersezi ca sa reusesti sa faci ceva la un nivel tehnic ok. Iti cultivi rabdarea.

 Si pentru cine te cunoaste astazi stie ca nu exista intamplare profesionala la care sa nu te pregatesti foarte mult inainte. E cumva in radacina ta, in esenta ta, tocmai de aia ma gandeam ca e de undeva din copilarie si din ce te-au invatat parintii. Numai ca la 12 ani ai venit frumos in tara noastra, alta cultura, alta distractie, ai mers la scoala de stat cred, nu? Si cum a fost sa te intalnesti cu colegii romani crescuti in cultura romaneasca? Ce-ti amintesti? Cum a fost adaptarea?

Andreea Balada: Eu tot timpul am fost o persoana timida, acum nu am emotii, dar nu stiu de ce.. Cristina e de vina. Dar tot timpul a fost de timida, tot timpul am fost un copil care mai mult a gandit decat sa exprime. Cand m-am intors m-a socat agresivitatea cred, agresivitatea copiilor mai dezghetati fata de cei care erau mai cuminti si mai tocilari asa ca sa zic.

 O forma de bullying, sa zicem?

Andreea Badala: Da,da,da. Clar.

Si te-a marcat? Ai simtit-o? Te-a lovit? Te-ai intalnit cu ea? Sau observai la ceilalti?

Andreea Badala: Sa stii ca nu, cu mici exceptii, nu mi s-a intamplat. In sensul ca nu stiu de ce, dar cumva am avut asa respect din partea colegilor. Ne-a ajutat foarte mult, dar am simtit in schimb tot asa o ruptura in relatia baieti-fete. Adica o lipsa de prietenie, un trac, tin minte foarte clar ca eu eram educata sa salut pe toata lumea. Si chiar si-n scoala generala si mai incolo in liceu, cum intram undeva salutam pe toata lumea. Ca ok, te-am vazut si ieri, daca te-am vazut si ieri te salut si azi, „Buna dimineata!” si nu primeam inapoi salutul si nu intelegeam de ce. Asta era o chestie de relatie culturala.

 Mai stiu o poveste de la tine despre cum ai mers sa faci un stagiu la Alexander McQueen, si nu stiu daca-ti mai amintesti tu cand mi-ai povestit, mi-ai spus „voiam sa-mi rezolv un lucru. Nu aveam rabdare, eram creativa, dar nu aveam rabdare pe executie.”Si eu am fost uimita atunci pentru ca de obicei oamenii merg sa faca un stagiu ca sa si-l treaca in CV. Evident, ca sa ajungi sa faci un stagiu acolo, dai un examen, ti se intampla niste lucruri, o proba, o treaba. Dar tu din nou erai foarte analitica cu tine si un pic cam critica cu tine ”voiam sa-mi rezolv un lucru”. Ne povestesti cum a fost experienta din stagiu de la Alexander McQueen?

Andreea Badala: Sunt 10 ani de atunci. E o experienta foarte valoroasa. Ce am invatat din ea? Ok.. am invatat multe lucruri de la colegii mei asiatici, apropo de rabdare si apropo de disciplina. Cred ca aveam o frica pe care mi-o exprimam de nou. In sensul ca aveam ceva de facut, ma gandeam la subiectul respectiv si primul impuls era sa cer ajutor. Si prietenul meu cel mai bun pe care l-am cunoscut la stagiu la Alexander McQueen mi-a zis un singur lucru „Gandeste-te tu si daca dupa ce te-ai gandit pe toate partile n-ai aflat raspunsul, atunci intreaba.” Si atat mi-a fost. Mi-a fost suficient.

Momentul ala mi-am trecut granita si mi-am depasit frica asta de a zice „nu stiu, n-am mai facut asa ceva pana acum.” Ok? Si? Faci lucruri noi in fiecare zi. Am vazut cat de mult se munceste, am vazut ce inseamna sa ai o echipa si fiecare om din echipa sa fie extrem de important si sa fie o piesa din domino si am avut sansa extraordinara sa-l cunosc pe marele Alexander McQueen, sa schimb niste vorbe cu el care pentru mine au ramas, m-au inspirat foarte mult, sa vad cum functioneaza, cum lucreaza, cum directioneaza echipa, a fost o experienta absolut valoroasa.

Acum zambesc pentru ca-mi aduc aminte ca mi-ai povestit ca te-ai suit cu el in lift si ca tu l-ai salutat si ca nimeni nu vorbea cu el. Era atat de artist.

Andreea Badala: Aaa, da. Am facut niste gafe mari. Da, m-am urcat cu el in lift, n-am stiu ca nu poti sa urci cu el in lift. E foarte simplu, dupa aceea am inteles. Atunci nu am inteles si am crezut ca e asa o barfa, stiti ca toata lumea retine partea asta de barfe si mi-am dat seama ca sunt super importante pentru ca sunt funny, te dezgheata, nu ti-ai baut cafeaua, vrei sa razi de ceva, e ok.

Bun, doua chestii m-au socat atunci apropo de barfa: asta cu liftul n-am inteles-o. Ok, am apasat pe buton, ce mai era sa fac? Am facut-o deja. Am zis si Hello! ceea ce iar nu trebuia sa zic si va explic dupa aceea de ce nu trebuia sa zic. Si a doua chestie care mi s-a parut incredibila: eram la Milano, in timpul Fashion Week-ului si urma show-ul de menswear. Si el a cerut sa i se aduca cu DHL-ul din Londra post-it-uri roz. Ok, adica nu se gasesc in Milano? Ok, e weekend, nu se gasesc, ma rog.

Bun, e foarte simplu. Normal ca exista aceste reguli simple de genul – nu te urci cu el in lift – pentru ca nu vorbim despre un om normal, vorbim despre un om care trebuie sa faca atat de multe lucruri, care nu e un om normal ca noi, restul. E un om care trebuie sa creeze, e un om care trebuie sa stie tot ce se intampla, e un om care trebuie sa integreze un feedback de la echipa si el sa creeze in continuare, e un geniu practic. E un geniu care e suprasolicitat, pentru ca trebuie sa faca nu stiu cate colectii pe an, si atunci e normal sa-si impuna aceste reguli pentru ca momentul in care el merge cu liftul de la parter la etajul 3 e momentaul ala in care, nu stiu, se trezeste, e singur, nu-l bate nimeni la cap efectiv. Deci, da, am facut o gafa.

La fel, ca vrea post-it-uri roz? Inteleg perfect si chestia asta acum. Ma enerveaza sa pun o idee intr-un layout care nu e pe placul meu, nu e in proportia potrivita, nu e in armonia pe care o gandesc eu. El asta decidea. Acele pe care le foloseam cu perluta aceea trebuiau vopsite in negru. Deci daca aveam o pauza, oricine avea o pauza acolo, vopsea biluta aceea in negru. De ce? Nu vrei sa-ti distraga atentia alta culoare, nu? Tu lucrezi cu anumite culori si vrei ca elementele ajutatoare sa nu-ti distraga atentia, sa nu-ti influenteze proportia si ceea ce faci tu acolo. Deci, da, pare absurd dar nu e.

E la categoria cancan dar de fapt are o justificare foarte profunda in spate. Noi am vorbit de multe ori despre cat de mult ai lucrat tu si ti-ai rafinat brandul Murmur si cat de atenta ai fost sa creezi o identitate a colectiilor tale, care sa se regaseasca de la sezon la sezon. Avem in sala o multime de oameni care lucreaza cu brandul personal sau pentru alte branduri. Din experienta ta de a-ti rafina brandul si a ajunge la inima lui, ce i-ai sfatui pe oameni ca exercitiu sa faca pentru ce ei sa mearga de la un nivel la altul cat mai sus in brand.

Andreea Badala: Pfu, dificil. Dificil pentru ca in doi ani vom face 10 ani de la lansare. Deci avem 8 ani. Opt ani nu inseamna mare lucru in a dezvolta un brand. De la 10 ani in sus poti sa zici ca da, am pus bazele, stiu unde functioneaza, ce am facut bine, ce n-am facut bine. Nu stiu, probabil ca parerea mea ar putea sa fie relevanta si o s-o spun, dar in acelasi timp cred ca mai am atat de mult de invatat incat daca vorbim peste doi ani, voi sti cu totul altceva. Cred ca cel mai importat este sa ai o identitate, si identitatea respectiva sa aiba si autenticitate, dar sa aiba si o relevanta pentru piata. Si cred ca acea identitate trebuie adaptata si trebuie studiata in relatie cu piata pe care vrei sa functionezi. Nu stiu, ajuta in vreun fel ce-am spus?

Da, da, ajuta. Sigur ca ajuta. Eu recunosc in orice moment orice produs de-al tau dintr-o colectie noua pentru ca are un feeling, are niste linii care sunt ale tale si imi imaginez ca este un efort destul de mare sa declini aceeasi identitate si pe alte produse, nu doar pe corset. Sa fie si in pantaloni, sa fie in orice alt item. Ceea ce mi se pare foarte puternic si foarte greu in acelasi timp.

Andreea Badala: Da, cred ca e principiul de baza cand dezvolti un produs, este sa poti sa-l recunosti si intr-un alt context si sa aiba o legatura dintr-un sezon in altul. Nu cred in altceva. Cred ca pur si simplu e o chestie de baza corecta, pe care o fac. Iarasi, e nevoie de foarte mult timp ca sa popularizezi ceva nou. Deci e un al doilea motiv pentru care vrei sa continui ceea ce ai inceput si trei, ia foarte mult timp sa faci un produs bun.

Adica, nu stiu, ce port acum, dau un exemplu care mi-e la indemana. Port un body din denim. Aceasta forma am facut-o din 2011. Am facut-o prin toate testarile, prin toate materialele. In 2018, am incercat pentru prima oara aceasta forma pe denim. Am lucrat cu cei mai buni producatori in denim care lucreaza pentru Diesel. Sunt din Romania, da. Am dezvoltat cu totul o alta proiectare, numai partea de material, fitting si partea de cum se uzeaza acest denim, deci partea de testare, ne-a luat in jur de 6 luni.

Si atunci cum ar fi logic sa incepi ceva, sa abandonezi ce ai inceput si s-o iei de la zero, cand tu de fapt in jumatate de an, un an, abia reusesti sa faci un produs bun. Dupa care mai ai nevoie de.. in functie de care e viteza ta de promovare si care e expunerea ta, mai ai nevoie de atat de mult timp ca sa va fac pe voi toate femeile,  sa probati acest body. Pentru ca primul lucru la care va ganditi poate fi „Dar de ce sa port eu asa ceva? Unde o sa port asta?” Sunt convinsa ca e una dintre intrebari. Si atunci da, ai nevoie de foarte mult timp, si da, ai nevoie sa creezi identitatea si sa duci mai departe ceea ce ai reusit deja.

Si luand in calcul tot mecanismul pe care l-ai spus, la care noi de obicei nu avem acces, pentru ca alegem un produs din magazin, il luat de-a gata, il probam, poate avem o zi proasta, poate in ziua aia ne simtim mai cu silueta si atunci cumparam. E o decizie super emotionala. Luand in calcul toate aceste lucruri si partea de data la care avem acces astazi, pentru ca stim comportamentul consumatorului pe tari, pe zone, pe generatii, cum faci tu sa te pozitionezi, pentru ca avem si oameni de business in sala, pe piata luxury, pentru ca-ti doresti sa activezi acolo, in zone in care sunt in crestere, citeam ca in America de Nord e crestere. Tu de aici din Romania pe dreapta, sigur, stai mult la Paris, maine pleci intr-o alta parte a globului, dar cum faci? Care e strategia ta ca sa te pozitionezi eficient avand in vedere efortul pe care il ai in spate pentru fiecare dintre produse.

Andreea Badala: Cred ca pot sa dau un exemplu, de care prima interactiune cu un cumparator, sa zicem, cand zic cumparator ma refer la cineva care reprezinta un magazin din orice alt colt al lumii, cu care interactionezi direct intr-un showroom, adica intr-un punct de expunere, indiferent care e acel punct de expunere.

Si, da, e o intrebare foarte relevanta pentru ca la inceput, in momentul in care auzeau de Romania, tara noastra nu reprezenta incredere, nu reprezenta niciun fel de garantie pentru ca efectiv nu este pe harta domeniului in sine. Si trebuie sa recunosc ca timp de cel putin 3 ani, peste tot unde am mers, in momentul in care auzeau originea brandului ziceau „Da, ok, poate revin.” In orice caz, dadeau abort mission.

Cu timpul am invatat si cum sa prezint brandul si am invatat si ce trebuie sa spun in prima faza. Pentru ca daca in prima faza spui ceva legat de calitatea si povestea brandului, si abia dupa aceea spui care e originea si le explici de ce originea aceea poate fi un avantaj, nu au cum sa nu aprecieze lucrurile. Deci introducerea pe care o fac in momentul de fata este in primul rand despre brand, o fraza care explica brandul, dupa aceea o fraza care spune unde a fost pozitionat brandul si cine sunt celelalte persoane care ofera incredere pentru brand, pentru ca acest lucru se transmite foarte usor. Dupa care spun care este originea brandului si de ce poate fi un avantaj pentru ei.

Avantajele pot fi din zona… eu daca as fi cumparator mi s-ar parea avantajos sa am un brand care in momentul de fata nu e peste tot in lume. Toata lumea poarta Louis Vuitton, Balenciaga, toata lumea poarta. Daca vreau sa fiu deosebita si vreau sa spun o poveste eu ca purtator, reiau povestea de brand si mai departe pot sa zic „e din Romania, ai auzit de tara asta? E in estul Europei. Stii de fata aia? Stii de echipa? Stii cat de mica e echipa? Stii ce fac oamenii astia? Stii unde produc? Stii ca produc unde produc si toti astia mari, dar ei fac piese putine si eu sunt una dintre persoanele acelea care poarta unul dintre produsele putine pe care brandul acela le face.  ”

 Si acum, prin explicatia ta, mi-ai intins putin la fileu mingea. In sala aveam o multime de oameni care traiesc din brandul personal, din exploatarea ca persoana publica, in mediile din online, in brandul personal. Tu ai lucrat foarte mult pentru brandul tau si ai si invatat sa-l vinzi altfel decat ne invata scoala de aici pentru ca viata te-a invatat. Ce i-ai sfatui pe cei care se afla in sala sa depaseasca din educatia noastra, ca sa se vanda mai bine si mai ales eficient pe termen lung. In sensul sa nu se consume, sa nu se arda astazi. Sa reziste 10 ani, 12 ani, 15 ani.. greu.

Andreea Badala: Eu sper sa fie mai mult decat sa reziste. Dar da, bine spus, pentru ca, clar, in primii ani trebuie sa rezisti. Cred ca cel mai bun sfat pe care as putea sa-l dau este sa gaseasca echilibru intre ce simt ei autentic si ce ceea se cere pe piata, am reluat ideea asta pentru ca mi se pare foarte relevanta.

De ce? Pentru ca nu poti sa muncesti atat de mult cat iti cere piata in momentul de fata, daca nu-ti si place ceea ce faci. N-ai cum sa dedici atatea ore, nu ai cum, efectiv. Nu ai cum sa te gandesti in continuu la acelasi lucru, atatia ani. Zi de zi, noapte de noapte, nu ai cum. Deci trebuie sa ai foarte multa pasiune, trebuie sa-ti placa foarte mult ca sa poti sa te dedici atat de mult.

Sunt foarte multe branduri in momentul asta pe piata, foarte multe branduri, mult mai multe branduri decat avem noi nevoie in momentul de fata. Singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa creezi inca o nevoie prin ceva care sa porneasca din tine, autentic. Nu cred ca din zona asta de branduri care sa fie create din nevoie, cred ca mergem deja intr-o alta zona, mai tehnica, ok, de ce ar fi nevoie? Lumea calatoareste foarte mult acum, mie mi-ar placea sa am haine pe care le am comprimate asa, stiti ca exista tricourile acelea atat, le deschizi, le bagi in apa si se fac mari, genul asta, da, e un brand de care ai nevoie dar poate in 15 ani nu mai e wow. Dar daca vine cineva cu o poveste, autenticitate, poate rezista putin mai mult, zic eu.

N-as zice ca in sine e atat de greu sa creezi un brand, pentru ca e un act de creatie, as zice ca in mod special acum e greu pentru ca e piata suprasaturata, pentru ca totul e foarte efemer, in sensul ca poate oricine sa faca haine, de exemplu, si sa le fotografieze frumos, sa le puna pe Instagram, si sa vanda extraordinar de mult pentru o perioada de timp. Totul porneste de la intrebarea „Ce-ti doresti?” Iti doresti sa vinzi timp un an si sa inchizi sau iti doresti sa creezi ceva relevant?

Si ultima mea intrebare, dupa care luam 3 intrebari de la public, aproape ca imi vine mie sa zambesc sa-ti pun intrebarea pentru ca te cunosc. Traim intr-o epoca a Instagramului, stiu discretia, modestia ta si dorinta de a fi foarte departe de ochii publici, dar daca astazi ai avea un cont personal de Instagram, cu scopul de a face business din exploatarea imaginii tale, stiu, nu se va intampla niciodata, dar daca ai face asta, care ar fi strategia ta? Pentru ca avem in sala oameni, avem fete, cred ca si baieti, care au conturi importante pe Instagram, din care ori fac bani ori intentioneaza sa faca bani. Si in exploatarea imaginii personale, ce ai face tu, daca te-as lasa in locul lor?

Andreea Badala:  In primul rand sa nu zicem niciodata. Cine stie ce se va intampla in 4 ani, cum o sa am nevoie de un refresh. Mi se pare ca sunt foarte multe conturi de instagram foarte cosmetizate, nu mi se pare, asa e. Si exista si trendul asta in care in partea opusa, nu stiu, urmaresc cateva fete frumoase, nu pot sa nu ma uit la fete frumoase, adica n-ai cum sa nu te uiti la fete frumoase pe Instagram, si ma uit la cateva fete frumoase pe Instagram care sunt si destepte si stiu sa arate un pic de autenticitate, dar tot foarte marketate, in sensul ca „Hei, imi arat vergeturile, hei, va arat cum arat dimineata fara sa-mi pun fond de ten.”

Cred ca daca as face asta, n-as merge nici in prima zona, nici in a doua pentru ca niciuna nu consider ca sunt autentice. As merge in zona de mijloc, de real, in care foarte multe persoane sunt acum, in care iti arata efectiv, e un soi de reality show, in zona asta as merge daca mi-as asuma vreodata asa ceva, prin absurd.

 

Daca a fost ceva in cariera care, nu stiu, un brand sau un produs, v-a cerut ceva si ati spus NU, daca a fost ceva ce v-a incalcat principiile sau identitatea sau ceva nu ati vrut sa faceti ca va incalca si poate refuzati o suma mai mare de bani sau imaginea.

Andreea Badala: Foarte relevanta intrebarea. Si da, imi place sa spun NU. Tot timpul cand incep un proiect am in vedere daca asocierea cu alt brand este potrivita pentru brandul meu, daca avem valori comune. E ca intr-o prietenie daca vrei, nu poti sa fii prieten cu cineva care n-are macar baza de valori comuna cu a ta pentru ca n-o sa aveti ce sa va spuneti, n-o s-aveti unde sa mergeti impreuna si n-o sa aveti nimic in comun. Acelasi principiu il aplic si pentru brandul propriu si da, au fost foarte foarte multe momente in care am refuzat, au fost momente in care as fi avut nevoie de proiecte din punct de vedere financiar, dar le-am refuzat pentru ca pe termen lung ar fi facut mult mai mult rau decat binele pe care il puteau face pe termen scurt doar la nivel financiar. Am incercat tot timpul sa gandesc lucrurile pe termen lung si sa proiectez acest brand pe o viata sanatoasa si o evolutie sanatoasa.

Ai spus la un moment dat, facand referire la episodul Madonna, ca in timp ai invatat sa te promovezi mai bine si sa eviti anumite etape, sa le spunem, pe care nu le-ai exploatat la maxim. Care ar fi, sa spunem, cateva greseli pe care le-ai facut si lucruri pe care ai fi vrut sa le faci diferit, daca privesti acum retrospectiv.

Andreea Badala: Oh, multe. Dumnezeule! Cristina, trebuie sa fac o lista? Am gresit enorm si ma bucur foarte tare c-am gresit enorm. N-ai cum sa le stii. In pozitia in care creezi ceva, gresesti in continuu. E o pozitie care favorizeaza greselile una dupa alta. Dar – si o sa sune asa, adorm efectiv cand zic asta – dar asta e adevarat – dar inveti din greseli, n-ai cum altfel. Cred ca o sa pot sa enumar doua sau trei greseli, ca sa nu va plictisesc, ca altfel nu m-as opri.

O prima greseala a fost sa asociez comportamentul meu personal cu comportamentul de brand, apropo de momentul Madonna. Ok, ca eu personal nu m-as duce intr-un bar sa ma vad cu tine la bar si sa nu te lasi sa vorbesti si sa vorbesc doar despre brand si de cat de minunat e ce fac eu, da, n-as face asta. Dar asta sunt eu la nivel personal, pe de alta parte la nivel de brand, business, a aparut o vedeta, vedeta aceea nu te crediteaza. Nu te crediteaza, adica e alt subiect.

Sunt vedete care crediteaza tot ceea ce poarta, sunt vedete care nu crediteaza, apropo, pentru ca asta e un business. Sunt vedete care iau 200k pe post, deci de ce m-ar credita pe mine? Bun, si atunci este fix ceea ce trebuie eu sa fac sa ma promovez si sa transform acea imagine in vanzare si faptul ca nu am facut-o si faptul ca am aplicat varianta personala este cea mai mare greseala. Eu sunt eu, business-ul e business and that’s it. E buna greseala asta sau mai zic?

Pare ca te concentrezi foarte mult pe promovarea in afara, de ce faci asta si de ce nu ai inceput mai mult in Romania, parefoarte mult din ceea ce faci de la inceput ai dus in afara, e corect sau e doar o perceptie?

Andreea Badala: E o perceptie corecta a intentiei mele. Nu am un brand care sa aiba o o inspiratie locala, unu la mana, adica in tot ceea ce fac leg de manifesto de brand. Daca eu, de exemplu, as fi facut un brand inspirat de ia romaneasca ar fi avut tot sensul din lume sa ma concentrez pe asta si dupa aceea sa duc in afara. Asta e un motiv. Si al doilea e o strategie sa zicem.

Consider ca toti, inclusiv eu, toti apreciem mult mai mult ceea ce vine din afara pentru ca avem un pic de feeling de inferioritate, de natie, si atunci da, e o strategie sa vreau sa fiu pozitionata in afara, ca apoi voi de aici sa credeti in ceea ce fac. Pentru ca doar daca ma vedeati, nu stiu ca nu ma uit la televizor,  ma vedeati la emisiuni la televizor, ma asociati cu niste persoane in care nu ati fi crezut neaparat. Si trei, da, e si o dorinta a mea personala pe care am oglindit-o in brand.

Adica mi-am dorit sa vad cum interactioneaza brandul cu diverse culturi. Nu e ca nu ma intereseaza piata de aici, evidenta ca ma intereseaza, de asta sunt aici. Imi face o deosebita placere sa fiu aici, nu aveam timp pentru asta, am venit, apreciez invitatia, adica nu e dintr-o zona de genul asta, dar pur si simplu mi s-a parut mult mai logic si sincer va captez atentia pentru ca lumea ma apreciaza in afara. Si de ce o faceti oare? Nu din motivul pe care tocmai l-am spus? Pentru ca-i consideram pe ceilalti un pic mai sus decat noi? Si da, au mai multa experienta, au mai multa traditie in domeniu, adica au o istorie fata de noi, in domeniul asta cel putin.

Mi se pare un final foarte frumos care ne ajuta sa reflectam si la felul in care ne apreciem noi valorile daca vrei. Pana nu vii cu o validare de afara, ne gandim, oare e suficient de bun? Poate a fost o intamplare c-a avut acest succes la acest eveniment, e cumva din cultura noastra care e mai axata pe critici, decat pe a pune omul in valoare. Stiind cum esti tu, iti multumesc din tot sufletul c-ai venit astazi.

Andreea Badala: Multumesc si eu.

Cristina: Pentru ca apari foarte, foarte rar si acum ati inteles de ce apare foarte foarte rar. Iti multumesc si iti doresc mult succes si cred ca toti cei de aici se bucura astazi ca te-au descoperit asa cum esti.

Andreea Badala: Multumesc. Mai vreau sa spun un singur lucru, tot sunt aici, chiar voiam foarte mult sa comunic ideea asta: mi-as dori foarte mult pe plan local  sa fim mult mai deschisi, in sensul sa comunicam mult mai mult. Stiu ca eu personal si brandul nu a facut-o foarte mult, dar si cu ocazia asta in care ne-am vazut aici, mi-as dori sa va simtiti foarte deschisi sa vedeti produsul, sa-l probati, sa ne vizitati in aterlier. Pentru ca suntem in acelasi spatiu, dar mi se pare ca nu interactionam suficient de mult. Dar tu ce faci? Dar tu cum faci? Nu comunicam suficient de mult. Si las o invitatie deschisa la comunicare, la parerile voastre despre produsul meu, las o invitatie deschisa in showroom si in atelier, unde daca intrati nu va obliga nimeni sa cumparati, veniti sa probati si orice spuneti voi, pe mine ma va ajuta in continuare sa fac produsul mai bine cu parerea voastra. Asta voiam sa spun.

Cristina: Multumim mult.

 

1711
bazavan1Impreuna acasa, o rugaminte foarte foarte speciala.

Impreuna acasa, o rugaminte foarte foarte speciala.

Peste vara am fost implicata intr-o actiune dedicata copiilor ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, parte a campaniei „Impreuna Acasa”,  derulata de Salvati Copiii cu sprijinul Delikat. I-am cunoscut pe o parte din copiii din program, m-am jucat cu ei, le-am daruit carti si mi-am promis ca o sa-i urmaresc indeaproape ca sa incerc sa le ofer activitati specifice varstei lor la care poate n-ar avea acces daca nu ar fi in grija Salvati Copiii (mers la teatru, la concerte, la muzee).

Astazi scriu despre aceasta activitate nu pentru ca vreau sa ma laud cu ce am facut peste vara (nu e niciun motiv de lauda, sincer) ci pentru ca vreau sa va arat niste cifre, cateva situatii si sa va rog sa ma ajutati cu ceva.

Conform Ministerului Educatiei peste 160.000 de copii au parintii plecati la munca in strainatate, in acest moment, in Romania. Unii cresc cu bunicii, altii cu fratii mai mari si problemele care apar – cu toata buna intentie a familiei – sunt uriase, cu urme definitive, pe viata. De la abandonul scolar pana la autoizolare, tulburari emotionale si comportamentale – agresivitate, automutilare etc.

Salvati Copiii a remarcat problema si a initiat in 2010 un program complex destinat protectiei si educatiei copiilor ramasi singuri acasa, program in cadrul caruia asigura servicii de interventie directa pentru copii si familii in 17 centre locale din intreaga tara.

Aici copiii beneficiaza de pregatire scolara suplimentara, consiliere psihologica si activitati de socializare si timp liber. De la initierea programului, peste 7.500 de copii si 5.200 de persoane in grija carora au ramas (rude, parinti) au beneficiat de suportul echipei Salvati Copiii. Mai multe despre acest program complex puteti afla la www.copiisinguriacasa.ro.

Sunt doua scoli si in Bucuresti in care Salvati Copiii deruleaza acest program, sa nu va imaginati ca e o realitate indepartata de capitala. Cand am fost intr-una dintre aceste scoli era in vizita mama unui copil care era in programul Salvati Copiii, mama care nu mai fusese in tara de 3 ani si care intelegea foarte putin din situatia scolara a celui mic.

Intre acesti 160.000 de copii sunt povesti extrem de emotionante care duc la un alt nivel definitia cuvantului intraductibil “dor”.

Campania “Impreuna acasa” din care sunt onorata ca fac parte si-a propus sa arate o parte din povestile acestor copii. Sunt mai multe persoane cu notoritate care au scris povestile unor astfel de copii, tocmai pentru a va arata ce inseamna nevoia de a avea parintele langa tine si cat de mult ii poate ajuta pe acesti copii consilierea de specialitate si incadrarea intr-un program in care sa se dezvolte educational sub supraveghere.

Ei sunt Amalia Enache, Ana Barton, dr. Mihail Pautov, Paul Ipate, Catalina Grama, Ela Craciun, Otilia Mantelers si Calin Goia.

Le gasiti povestile despre copii pe site-ul impreunaacasa.ro , dedicat acestei campanii.

Tot acolo gasiti si posibilitatile de donatii daca vreti sa ajutati acest proiect special.

Va rog mult luati-va o jumatate de ora si plimbati-va putin prin povestile din site, o sa va emotionati foarte tare si o sa priviti din alta perspectiva spoturile pe care le vedeti in online sau la tv care vorbesc despre miile de copii care nu au parintii alaturi la masa.

Va rog mult sa vizitati platforma impreunaacasa.ro si sa faceti o donatie cat de mica. De fapt e inestimabila pentru ca arata ca, intr-o vreme tot mai individualista, avem puterea sa ne adunam intr-o comunitate care sa-i ajute pe cei in nevoie.

Si, daca vreti, va anunt cand mai merg la copiii din Bucuresti care se afla in acest program si mergem impreuna. Au mare nevoie de dragoste.

1732
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!