Category : diverse

watermelon smoothie(retete) 3 smoothie-uri delicioase cu pepene, perfecte pentru zilele de vara

(retete) 3 smoothie-uri delicioase cu pepene, perfecte pentru zilele de vara

text de Eliza Manoleascu

Ii gasiti pe toate drumurile in aceasta perioada: pepenii. Sunt foarte gustosi si sanatosi. Fie ca va plac cei galbeni sau cei rosii, am pregatit pentru voi cateva retete de smoothie-uri delicioase, pe care sa le preparati in zilele caniculare de vara.

Smoothie cu pepene rosu – reteta simpla

Ingrediente: pepene rosu, zahar brun si cuburi de gheata de la 250 ml apa. Poti pune optional si cateva frunze de menta sau de busuioc.

Cum se prepara: Tai 2-3 felii dintr-un pepene si indepartezi semintele si coaja verde. Apoi, tai pepenele in bucati si le adaugi intr-un blender, alaturi de cuburile de gheata (eventual zdrobite deja pentru a se amesteca mai usor). Stiu ca pepenele este dulce, insa poti opta pentru o lingurita de zahar brun, care ii va oferi un gust placut. Omogenizeaza bine, pana devine o bautura cremoasa, fara bucati de gheata prin el.

Smoothie cu pepene si zmeura

Ingrediente necesare: 2 cani de pepene verde, 1 cana de zmeura, o jumatate de lamaie fara coaja si 100 ml de apa.

Se prepara foarte simplu: pepenele verde se adauga in blender si se mixeaza impreuna cu zmeura, apa si jumatatea de lamaie, pana la omogenizare.

Smoothie cu pepene galben si lapte de migdale

Ai nevoie de 2 cani cu pepene galben, o cana cu lapte de migdale fara zahar, frunze de menta si o cana cu gheata.

Cum se prepara: toate ingrediente se pun intr-un blender si se amesteca pana la omogenizare.

49
emag-aragazTrei lucruri de cautat pentru un aragaz bun – din viata prietenilor mei:)

Trei lucruri de cautat pentru un aragaz bun – din viata prietenilor mei:)

 

Zilele trecute una dintre prietenele mele care s-a mutat in casa noua si si-a cumparat un nou aragaz, de fapt, o masina de gatit sofisticata.

Pana a ajuns la obiectul pe care voia sa-l cumpere am dezvoltat toti prietenii teorii despre cum va arata cuptorul/ aragazul viitorului, asta pentru ca Diana voia ceva care sa fie de ultima tehnologie si daca se poate sa fie si eco.

Pe parcursul discutiilor noastre am descoperit  – atentie!!!! – ca pe glob sunt 3 miliarde de oameni care au mari probleme de sanatate influentate de felul in care isi pregatesc mancarea. Inhalarea fumului de la lemnul care arde sau de la carbuni este foarte toxica si in fiecare an duce la 1.9 milioane de morti, in principal femei si copii care petrec mai mult timp acasa.

(cu aceasta informatie sa va vad cum mai stati la gratar :) )

De aici ne-am dus sa cercetam daca exista cuptoare care functioneaza pe energie solara (si da, desigur exista), iar daca genul acesta de cuptoare- cu sau fara aragaz – ar fi vandute la scala mare (in bucatarii special gandite pentru asemenea instalatii), s-ar reduce mult defrisarea padurilor in zona rurala.

Bine, exista si masina de gatit care functioneaza pe baza de … pleava de orez. E creatia unui domn din Filipine si a fost subiectul unui amplu articol in National Geographic in urma cu 2 ani. (http://news.nationalgeographic.com/2016/10/alexis-belonio-explorer-moments-food-innovation/)

Ma rog, sa precizez ca prietena mea isi dorea special aragaz clasic pentru ca ea crede ca se curate mai usor decat masinile de gatit electrice si, in plus, cand e o pana de curent electric nu ai probleme de gatit.

N-am mai participat de multa vreme la o asemenea discutie, in toate casele in care am locuit exista deja aragaz, iar cand si-au cumparat parintii mei nu m-a interesat foarte tare, dar cu experienta de acum as putea spune 3 lucruri care sunt importante cand alegi un aragaz :)

  1. Volumul cuptorului (am descoperit ca exista aragazuri cu … cuptor dublu, care poate oferi posibilitatea de coacere simultana a mai multor feluri de mancare!)
  2. Iluminatul cuptorului si sa aiba rotisor :)
  3. Numarul de arzatoare (ochiuri de gatit le spuneau parintii mei), habar nu aveam ca exista cu mai mult de 4 “ochiuri” si pentru familii, nu doar gatit professional.

Sper sa va ajute informatiile de mai sus daca vreti sa va cumparati un aragaz. Prietena mea l-a comandat la eMAG, nu ma lasa sa spun ce si-a luat:),  dar il gasiti printre cele de la link:)

386
pinar du pre lucrareInterpretarea realitatii prin ochii artistei Pinar Du Pre

Interpretarea realitatii prin ochii artistei Pinar Du Pre

text de Eliza Manolescu

Pinar Du Pre este o artista contemporana, ce creeaza metafore artistice care reflecta viziunea noastra diferita asupra realitatii.

Scopul artistei este sa ne administreze o mica doza de perceptie interioara. Privind dincolo de panza, ea spera ca vom gasi prin intermediul lucrarilor, noi modalitati de a povesti ceea ce vedem. Fiecare lucrare are propria ei naratiune, menita sa stimuleze publicul sa reflecteze asupra spatiului neclar care uneste vizibilul de invizibil. Mintea umana contine intotdeauna intreaga imagine, dar cu o perspectiva limitata, deoarece fiecare dintre noi are experiente diferite, fiecare perspectiva este valabila si la fel de distorsionata.

“Ce este realitatea?” – este tema centrala a seriei, iar in fiecare tablou, vedem o fractiune din ea.

Tehnica lui Pinar Du Pre implica o fuziune de materiale, perspective si diverse inspiratii. Bazandu-se pe intensitatea sintetica a artei digitale, stilul ei figurativ descrie viata noastra cotidiana. Aceasta amesteca materiale precum acrilice, elemente tiparite si foite de aur si sticla pictata, pentru a sugera aspectul realitatii stratificate, care ne influenteaza in fiecare zi. Artista imbina arta digiatala cu elemente folosite in arta clasica.

Pinar Du Pre s-a nascut in 1972 si a fost influentata profund de artistii Künstlerhaus si Wiener Werkstaette. La varsta de 6 ani a realizat aproximativ 500 de papusi de hartie desenate, iar la 13 ani a pictat primele sale figuri de culoare si a inventat o tehnica de imprimare a culorii petrolului. In 2006, ea si-a dezvoltat tehnica curenta, in care ea amesteca arta digitala cu “lumea reala”, o tehnica pe care o numește fuziune mediatică.

pinar pinar du pre pinar du pre ochi pinar du pre femeie pinar du pre artist frida pinar du pre

381
stair-design-13DESIGN INOVATOR – Scari (foto) –

DESIGN INOVATOR – Scari (foto) –

Cautam idei de scari decorative pentru ca vreau sa fac ceva adaugiri in apartamentul in care locuiesc. Scari care duc catre nicaieri, vorba lui Carlas Dreams pentru ca locuiesc intr-un apartament cu doua camere care se intinde doar pe un etaj/ ma rog o patrime din etajul cladirii in care locuiesc.

Dar ma doboara cartile (desi nu le pastrez pe toate si sunt foarte darnica la a imparti carti citite) si imi doresc sa pun niste plante noi in liviving.

Ma rog, asta nu e chiar interesant de prezentat, ci rezultatul cautarilor. Mai intai am descoperit individual scari al caror design e spectaculos, apoi am ajuns la un articol de pe blogul de la Metropolitan Museum.

Bucurati-va putin privirea cu aceste creatii si ganditi-va ce creative sunt mintile care le-au desenat si cat de frumos pot gandi in afara rigorilor clasice.

o bucurie de minti creative.

stair-design-2 stair-design-3 stair-design-4 stair-design-5 stair-design-6 stair-design-7 stair-design-10 stair-design-11 stair-design-12 stair-design-13 stair-design-14 stair-design-16 stair-design-17 stair-design-18 stair-design-19 stair-design-21 stair-design-24 stair-design-25 stair-design-26 stair-design-27 stair-design-28 stair-design-29 stair-design-30 stair-design-31 stair-design-32 stair-design-40

757
zeid expozitie(foto) Fascinant! Picturile viu colorate ale artistei Fahrelnissa Zeid

(foto) Fascinant! Picturile viu colorate ale artistei Fahrelnissa Zeid

text de Eliza Manolescu

Instruita atat in Paris, cat si in Istanbul, Fahrelnissa Zeid (1901-1991) a fost un personaj important in grupul avangardist turc in anii 1940 si in Ecole de Paris (Scoala de la Paris) in anii 1950. Picturile sale abstracte si pline de viata, sunt o sinteza a influentelor islamice, bizantine, arabe si persane, combinate cu abordari europene ale abstractizarii. Multe dintre lucrarile sale abstracte sunt monumentale si sunt greu de inteles.

In anii 1950, cand locuia fie la Londra, fie la Paris, a inceput sa fie cunoscuta si sa se expuna la nivel international. Prima data nu a fost luata in serios deoarece era femeie. Artista a experimentat pictura pe oua de curcan si oua de gaina, pe care mai tarziu le-a inlocuit cu panouri din rasini poliesterice evocatoare de vitralii. In ultimii ani de viata, ea s-a reintors in mod neasteptat la pictura figurativa, creand portrete stilizate ale prietenilor si membrilor familiei sale.

Rasfata-ti ochii cu picturile colorate ale artistei Fahrelnissa Zeid si descopera talentul acestei artiste a secolului XX.  Daca ai drum la Londra, expozitia o poti viziona la Tate Museum pana pe 8 octombrie 2017.

zeid tate muzeu zeid zeid artista

274
cover fashion wimbledon 201713 vedete imbracate minunat la Wimbledon 2017

13 vedete imbracate minunat la Wimbledon 2017

Acum ca s-a terminat Wimbledon 2017, ca Federer a scris istoria din nou, sa trecem si la lucruri frivole… sau nu.

Am facut o selectie de vedete care au fost zilele acestea la Wimbledon, uitati-va la cat de relaxat sunt imbracate, dar in acelasi timp cat de rafinat.

Pe aceasta cale doresc sa va spun (pana vedeti fotografiile cu vedetele lor) ca de maine la Bucuresti este un important turneu de tenis feminin, singurul pe care-l mai avem in Ro la acest nivel – BRD Bucharest Open. Va puteti cumpara bilete de aici si, desigur, imbracati-va frumos cand mergeti la Arenele Progresul:)

Mai spun ca mi-ar placea sa vina si la noi actori, cantareti, designeri si chiar politicieni cum au mers in ultimele doua saptamani la wimbledon la englezi. E un semnal frumos pe care-l dam si sportivilor, dar mai ales copiilor care fac sport. (premierul britanic, Theresa May, a fost intr-o zi la Wimblendon!!!)

intr-o ordine aleatorie
Anna Wintour
anna wintour

David Beckham
david beckham

Eddie Redmayne si sotia, hannah
eddie redmayne hannah

Grace Jones (mi se pare super smart cum a ales Grace Jones sa fie “diferita” si de data aceasta :) )
grace jones

Hillary Swank
hilary swank

Stella McCartney
holding-stella-mccartney-celebrity-style

Preferata mea, pentru rafinament si simplitate, dar mai ales pentru atitudine – Joely Richardson (fiica Vanesei Redgrave)
joely richardson 1

Regele Juan Carlos si Regina Elena
juan carlos

Kate Middleton
Kate-Middleton-Dolce-Gabanna-Dress-Wimbledon-2017

Mirka Federer
mirka federer

Olivia Palermo
Olivia Palermo

Pippa Middleton
pippa middleton

Shirley Bassey
Shirley Bassey

3069
brain-transplantOrice emotie – furie, suparare – tine biologic doar 90 secunde. Restul e alimentat de tine. Stiai? –

Orice emotie – furie, suparare – tine biologic doar 90 secunde. Restul e alimentat de tine. Stiai? –

Am citit o carte despre cum functioneaza creierul si despre cum putem, intelegandu-i mecanismele, sa-l folosim la capacitatea lui optima (nu maxima) pentru fericirea noastra.

Cartea se numeste My Stroke of Insight: A Brain Scientist’s Personal Journey, si e scrisa de un medic neurolog care a avut un atac cerebral – Jill Bolte Taylor, o puteti gasi aici in varianta Kindle, iar in print exista si in romaneste la editura Curtea Veche.

Eu am citit-o in versiunea electronica in engleza pentru ca am ajuns la ea via o alta carte (Impacarea cu noi insine – Pema Chodron) si n-am avut rabdare sa o comand / sau sa merg la librarie sa o cumpar in romaneste.

Pema Chodron povesteste cum, in cartea sa, Jill Bolte Taylor explica mecanismul psihologic care sta la baza emotiei: o emotie precum furia, care este o reactie mecanica, dureaza doar 90 de secunde din clipa in care s-a declansat pana isi incheie parcursul. Un minut si jumatate. Cand dureaza mai mult, si de obicei dureaza mai mult, este pentru ca noi am ales sa o reactivam. Sa o alimentam cu gandurile noastre, cu cuvintele noastre si ceea ce ar trebui sa dureze 90 de secunde poate ajunge si pana la …20 de ani!

In completare Dr Jill Botle Taylor spune in cartea ei –

If, however, I remain angry after those 90 seconds have passed, then it is because I have chosen to let that circuit continue to run. Moment by moment, I make the choice to either hook into my neurocircuitry or move back into the present moment, allowing that reaction to melt away as fleeting physiology. The really exciting news about acknowledging my right and left characters is that I always have an alternative way of looking at any situation-is my glass half full or half empty? If you approach me with anger and frustration, then I make the choice to either reflect your anger and engage in argument (left brain), or be empathic and approach you with a compassionate heart (right brain). What most of us don’t realize is that we are unconsciously making choices about how we respond all the time. It is so easy to get caught up in the wiring of our pre-programmed reactivity (limbic system) that we live our lives cruising along on automatic pilot. I have learned that the more attention my higher cortical cells pay to what’s going on inside my limbic system, the more say I have about what I am thinking and feeling. By paying attention to the choices my automatic circuitry is making, I own my power and make more choices consciously. In the long run, I take responsibility for what I attract into my life.

*

When my brain runs loops that feel harshly judgmental, counter-productive, or out of control, I wait 90 seconds for the emotional/physiological response to dissipate and then I speak to my brain as though it is a group of children. I say with sincerity, “I appreciate your ability to think thoughts and feel emotions, but I am really not interested in thinking these thoughts or feeling these emotions anymore. Please stop bringing this stuff up.” Essentially, I am consciously asking my brain to stop hooking into specific thought patterns. Different people do it differently of course.

*

The secret to hooking into any of these peaceful states is the willingness to stop the cognitive loops of thought, worry, and any ideas that distract us from the kinesthetic and sensory experience of being in the here and now. Most important, however, our desire for peace must be stronger than our attachment to our misery, our ego, or our need to be right. I love that old saying, “Do you want to be right, or do you want to be happy?” Personally, I really like the way happy feels inside my body and therefore choose to hook into that circuitry on a regular basis. I’ve often wondered, If it’s a choice, then why would anyone choose anything other than happiness? I can only speculate, but my guess is that many of us simply do not realize that we have a choice and therefore don’t exercise our ability to choose. Before my stroke, I thought I was a product of my brain and had no idea that I had some say about how I responded to the emotions surging through me. On an intellectual level, I realized that I could monitor and shift my cognitive thoughts, but it never dawned on me that I had some say in how I perceived my emotions. No one told me that it only took 90 seconds for my biochemistry to capture, and then release me. What an enormous difference this awareness has made in how I live my life.

Dr Jill Botle Taylor face o lista cu 40 de lucruri pe care apropriatii celor care sufera un atac cerebral ar trebui sa le stie despre recuperarea prietenilor/ rudelor lor. Cum se vede recuperarea din partea cealalta, mai ales cand esti medic si intelegi toate procesele care ti se intampla.

Le las mai jos in print screen ca sa fie usor de dat mai departe, pentru ca asta este dorinta doctorului exprimata direct in carte. (atentie! dupa listele din carte, mai urmeaza doua observatii importante ale doamnei doctor:) )

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke 1

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke 2

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  3

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  4

Dr Jill Botle Taylor recovery recomandation stroke  5

Si doua observatii ale doamnei doctor de dupa recuperarea personala dupa atacul cerebral, observatii care o sa va faca sa va ganditi la oamenii din jurul vostru care au trecut prin situatii extreme de viata si …”au invatat sa nu mai puna la suflet” si “sa fie intelegatori si buni cu altii”.

For me, it’s really easy to be kind to others when I remember that none of us came into this world with a manual about how to get it all right. We are ultimately a product of our biology and environment. Consequently, I choose to be compassionate with others when I consider how much painful emotional baggage we are biologically programmed to carry around. I recognize that mistakes will be made, but this does not mean that I need to either victimize myself or take your actions and mistakes personally. Your stuff is your stuff, and my stuff is my stuff. Feeling deep inner peace and sharing kindness is always a choice for either of us. Forgiving others and forgiving myself is always a choice. Seeing this moment as a perfect moment is always a choice.

*

To experience pain may not be a choice, but to suffer is a cognitive decision. When children are ill, it is often more difficult for the child to handle parental grief than it is for the child to endure the illness. The same can be true for anyone who is ill. Please be very careful what circuits you stimulate when you visit someone who is not well. Death is a natural process we all must experience. Just realize that deep inside your right mind (deep within your heart’s consciousness) rests eternal peace. The easiest way I have found to humble myself back into a state of peaceful grace is through the act of gratitude. When I am simply grateful, life is simply great!

27218
Meniu-Kebun-MIX webMystery shopper la Condimental de Calif (unde il cunosc pe patron): bune si rele –

Mystery shopper la Condimental de Calif (unde il cunosc pe patron): bune si rele –

Prietenul Radu Tanase (co proprietar Calif) a deschis cu partenerii lui un nou restaurant, Condimental de Calif.

N-am ajuns la lansare, dar m-am dus in vizita ca mystery shopper fara sa stie cei din restaurant ca am numarul patronului in telefon.

Inainte de orice precizez ca suntem amici si ma mandresc ca un produs pe care l-am creat impreuna – falafelul cu sos de vinete, tahina si boabe de rodie – e unul dintre cele mai vandute produse Calif.

Condimental de Calif are insa un produs nou – Kebun – care e altceva…

E next level, e mai rafinat, e mai orientat catre mancarea sanatoasa (dada, se poate si fast food sanatos) si reinterpreteaza aromele orientale intr-o zona proprie. E ca si cum si-ar fi luat un chef cu multe diplome pe care l-au rugat sa creeze mancaruri care sa pastreze aroma orientala dar sa fie fara prajeala, fara lipie daca se poate…

Rezultatul?

Au eliminat complet prajirea in baie de ulei. Cartofii sunt rumeni, dar sunt copti cu un strop de ulei in cuptoare. Chiftelutele de falafel sunt crocante si aurii, iar miezul moale, de un verde crud garanteaza ca produsul isi pastreaza proprietatile nutrivite. Falafelul e pregatit tot la cuptor, iar orezul este preparat la abur.

Kebun  este o gustare f f speciala – sau un pranz (practic la cat mananc eu mi-a ajuns de  o masa si jumatate, am plecat la pachet cu restul) – in care poti combina pe pat de orez sau cartofi  prajiti niste minunatii ca sos tahina, seminte de rodie, humus, taboulleh, carne de vita, carne de pui…

E delicios ce am testat eu – kebun cu vita pe pat de orez cu sos tahina si seminte de rodie … (seamana cu falafelul simpa, desigur si m-am bucurat tare ca au reinterpretat ceva de succes intr-o forma si mai sanatoasa si… mai pentru cei care mananca si carne).

Data fiind amicitia mea cu Radu, profit de acest moment ca sa-i spun si ce nu imi place la restaurantul lui… care e foarte chic si minimalist, f curat si in care m-am speriat cat de repede a fost mancarea gata. Pe bune, am facut 2 pasi in lateral de la casa la masa de servire si mancarea mea era gata!

Dar, revenind

Draga Radu,

Doresc sa spun ca ma enerveaza tare tare tare doua lucruri la Condimental de Calif.

  1. Nu e deschis si in week end si eu nu pot sa ajung in timpul saptamanii decat foarte rar. As manca mai des, daca ar fi deschis si in we (aici am dat virtual din gene, poate poate se va intampla o minune curand)
  2. Nu exista cu livrare acasa. Pai si io care stau in partea cealalalta de Bucuresti si nu mi-am facut birou pe langa Ministerul Culturii si biblioteca nationala ce fac? Da, stiu, o sa fiu intelectuala si o sa petrec multe ore la biblioteca, dar tot mai bun e un home delivery.

Altfel, imi place tare numele, inteleg ratiunea de ce il cheama Kebun (chiar e bun), dar mie imi place ca rimeaza cu nebun (si asta imi aduce aminte cum ai pus-o tu pe mama ta sa stea la casa la Calif-ul din Iancului ca sa fii sigur ca sunt toti clientii multumiti. Bine, si ca doamna a acceptat cu gratie sa munceasca in picioare multe ore ca sa nu mai ai tu o grija in plus ca nu e lumea fericita care vine sa manance la tine, ca sunt toti tratati ca-n familie, cu dragoste)

*

Aaa, pt restul lumii, luna asta daca va duceti la Condimental de Calif si ziceti #maipotsidesert primiti desert gratis:) cand eram acolo a venit un tanar cu prietena lui si stiau parolaJ

Daca n-ati mancat astazi, nu va uitati la fotgrafiile de mai jos. In caz de extrema urgenta e bine sa stiti ca adresa Condimental de Calif este Bdul Marasesti 100, la intersectia cu Splai Unirii. Programul e luni vineri de la 11.30  la 20.00

Meniu-Kebab-Mix web Meniu-Kebun-MIX web

8260
music_is_the_drugDespre Mastering the Music Business – 2017 –

Despre Mastering the Music Business – 2017 –

Cateva randuri la cald dupa ce am fost putin la Mastering the Music Business, poate cea mai importanta conferinta despre muzicieni, cu muzicieni din Ro.

Am fost pentru panelul de study case pentru artisti independenti – Alexandra Usurelu, muzica underground dupa Colectiv si Nicu Alifantis – voiam sa vad in detaliu ce au facut oamenii acestia ca sa depaseasca situatii de criza.

*

Sper ca toate celelalte paneluri au fost macar la nivelul acestuia, pentru ca a avut multe lucruri importante rostite:

Bobby Stoica – managerul Alexandrei Usurelu – a vorbit despre cum mereu l-a interesat eficienta. Despre cum a fost in orice clipa constient cat baga in proiect si cand si cum urmeaza sa scoata.

Despre cum a pozitionat-o pe Alexandra si a ramas in acea pozitionare de 4 ani.

Mi-a ramas in minte diferentiatorul neconventional pe care si l-au ales.

“daca toti artistii sunt judecati dupa ultimul single (cantec/creatie), noi ne-am propus sa fim judecati dupa ultimul show.”

Au mutat astfel strategia de la muzica compusa la relatia cu publicul si la structura show-ului pentru ca acolo erau mai multe sanse de succes. (mi-ar fi placut sa povesteasca mai mult despre activarile gandite special pentru a transmite “aproape de public”, pentru ca ele au existat mereu in strategia lor)

*

Codrut Dumitrescu, domnul care are in grija jumatate din trupele underground din ro, a povestit despre cum a facut fata unei situatii de criza: disparitia cluburilor de profil post Colectiv, la un loc cu lipsa dorintei artistilor lui de a se mai se sui pe o scena dupa o asemenea tragedie.

Codrut a vorbit despre partea administrativa a lucrurilor, despre cum nu mai avea nicio incasare si a cautat solutii singur – a gasit doar 3 cluburi cu care putea lucra in conditii corecte. Si cum, practic, tragedia colectiv i-a resetat business-ul.

Nu e deloc intamplator ca trupele aflate sub marca Overground Music au succes, Codrut e un om care stie multa meserie cu tabele in fata. Sa va uitati pe site-ul agentiei lui, o mica revista pentru trupele pe care le reprezinta. Il gasiti aici.

*

Domnul Alifantis a povestit despre cum toata viata si-a provocat domnia sa evenimentele, fara sa astepte  ca ele sa vina. Stia exact care e numarul mediu anual de concerte pe care le sustine si – ceva f f frumos – a stabilit ca 10% dinaceste concerte vor fi sociale, gratuite, banii ducandu-se la cauze umanitare.

In plus domnia sa a povestit despre cum crede ca artistii trebuie – dupa un anume nivel – sa dea inapoi catre comunitatea din care provin si despre cum finanteaza aparitii de albume, ale unor artisti mici in care crede.

a fost punctul final, intelept si darnic, o lectie indirecta despre spiritualitatea si smerenia pe care trebuie sa le cultive un artist.

*

Am fost si la prima editie Mastering the Music Business si vreau sa salut urmatoarele:

  1. Deschiderea pentru toti jucatorii mari din industrie ( de la HAHA pana la Global, cu trecere prin casele mamut Roton si Cat music, dar si cu participari ale agentiilor mici cu artisti underground). Remarcasem ca la prima editie era doar “o tabara”, acest lucru a fost remediat si e un mare plus pentru industrie si pentru conferinta in sine.
  2. Deschiderea pentru analiza mai multor aspecte ale muncii artistilor/ cu artisti – business, compozitie, comunicare sunt directiile care sunt cele mai vizibile, dar industria are multe nuante si anul acesta isi fac simtite prezenta (video, dans, light design pentru conceperea unui show). Sper ca intr-unul din anii viitori sa fie invitat un scenarist de show de muzica pentru ca e acolo o parte importanta de reteta pe care, cu tot respectul, prea putini artisti romani o cunosc.

Mai sper sa fie reprezentata la o editie viitoare si muzica hip hop. Cum stiu ca, odata cu experienta expunerii in spatiul public de business, speakerii vor avea prezentari din ce in ce mai tehnice si mai structurate.

Se simte ca suntem la inceput in zona asta, dar e mult mult mai bine decat anul trecut (cand a fost f bine si a fost o minune ca a aparut o asemenea conferinta)

De ce e utila o asemenea conferinta?

 Pentru ca ii ajuta pe cei care vorbesc sa-si structureze corect actiunile ca sa le expuna publicului.

Pentru ca spectatorii (oameni din industrie) proiecteaza discursurile de pe scena pe propriile nevoi si sunt cu un pas in fata spre reusita.

 Nu e despre networking. Industria aceasta e atat de mica incat toata lumea stie pe toata lumea, sau are nevoe de 2 zile sa-i cunoasca. E despre a invata. Si e f f f multa nevoie de educatie (si) in zona asta.

 

 

 

1029
Marlene_Dietrich_298 sfaturi despre moda de la Marlene Dietrich (si o minunata expozitie la Londra) _

8 sfaturi despre moda de la Marlene Dietrich (si o minunata expozitie la Londra) _

De aprope o luna s-a deschis la Londra la National Portrait Gallery o expozitie de fotografii cu unele dintre cele mai impresionante tinute ale actritei Marlene Dietrich.

Expozitia este deschisa pana in aprilie anul viitor si sper sa ajung la Londra intre timp, dar gratie comunicatelor de presa ale muzeului am putut vedea cateva dintre fotografiile expuse.

Asa am realizat ca, peste ani, doamna care spunea ca “nu se imbraca nici pentru ea, nici pentru barbati, nici pentru public si nici de dragul modei… ci pentru imagine” a fost cu mult mult inaintea vremurilor ei.

Dietrich a fost o femeie extrem de asumata si de curajoasa. Era declarat bisexuala, a fost casatorita, a avut o fetita, dar nu a locuit niciodata cu sotul in aceeasi casa. A fost extrem de voluntara si a afisat o incredere in sine si o putere de a exprima atitudini prin propriul corp care sunt cu mult inaintea vremurilor ei.

(Ocazie cu care m-am gandit sa caut o biografie a ei sa citesc, poate are un jurnal sau ceva similar)

Marlene Dietrich a impins foarte mult limitele feminitatii si a incercat sa reduca distanta granitelor dintre sexe. Privita acum, ea este un promotor minunat pentru comunitatea LGBT… doar ca gandea si facea public aceste lucruri inaintea primului razboi mondial, adica cu aproape 100 de ani in urma.

Iata-o in cateva fotografii. Remarcati va rog cat de actuale sunt hainele si ce expresie are trupul ei.

170609130547-marlene-dietrich-dressed-for-the-image-11-exlarge-169 170609130952-marlene-dietrich-dressed-for-the-image-13-super-169 Annex - Dietrich, Marlene_NRFPT_23 (Custom) dietrich 1 dietrich 2


Sfaturile lui Dietrich despre moda

1. Nu urma niciodata trendurile, pentru ca in scurt timp vei fi ridicola.

2. Nu cumpara haine de culoare verde, rosie sau orice altceva flamboyant.

3. O garderoba mica trebuie sa aiba tinute care pot fi purtate o data si inca o data. Prin urmare, negru, bleumarine si gri sunt culorile tale preferate.

4. Nu cumpara piese separate si nu crede niciodata ca reducerile inseamna ca poti sa-ti cumperi 5 rochii la pret de una.

5. Nu cumpara materiale ieftine, chiar daca ti se pare ca rochia arata elegant pe tine. Nu te gandi ca nu poti sa iti permiti produse din materiale scumpe, economiseste bani ca sa-ti permiti.

6. In garderoba ai nevoie de: un costum (preferabil gri – daca e bleumarine te face slaba), doua rochii negre, o fusta neagra de lana, cateva tricouri negre si gri de lana. Vei fi bine imbracata o parte importanta din an, mai putin vara cand trebuie sa ai cateva rochii simple de bumbac.

7. Cat faci economii pentru a-ti cumpara o rochie neagra, poarta bluza si fusta de lana fina.

8. Nimic nu e cu adevarat rau atata timp cat nu ruinezi eleganta outfitului punand prea mult accent pe decolteu.

dietrich 3 dietrich 4 dietrich 5

[caption id="attachment_47660" align="alignnone" width="3150"]Le grand Alibi (Stage Fright) d'AlfredHitchcock avec Marlene Dietrich wearing a Christian Dior design 1950 Le grand Alibi (Stage Fright) d’AlfredHitchcock avec Marlene Dietrich wearing a Christian Dior design 1950[/caption]

dietrich-marlene dietrich-marlene-23-g dietrich-ruffles-suit1 (Custom)

Marlene_Dietrich_29 Marlene_Dietrich_in_No_Highway_(1951)_(Cropped) Marlene-Dietrich-Chanel-Suit-1933 Marlene-Dietrich-marlene-dietrich-15541287-500-375

 

2603
sarah forgie designer(moda) Sarah Forgie, designer-ul tesaturilor

(moda) Sarah Forgie, designer-ul tesaturilor

text de Eliza Manolescu

Tanara si promitatoare, Sarah Forgie nu se teme sa experimenteze.

In varsta de 22 de ani, proaspata absolventa a Colegiului de moda din Londra, desi ea este din Australia, s-a specializat in Print Design. Colectiile sale prezinta abilitatea sa de a crea modele si imprimeuri pe diferite materiale textile.

Articolele sunt personalizate prin culori si stil, amintindu-ne de adevarate opere de arta. Fara a se conforma tendintelor, outfit-urile lui Sarah Forgie sunt caracterizate prin arta design-ului tesaturilor.

sarah forgie sarah forgie print sarah forgie print designer sarah forgie print design

Fotografii de Simonas Berukstis.

 

420
hotel parisRezerva o camera scufundata in arta, la Hotelul Drawing

Rezerva o camera scufundata in arta, la Hotelul Drawing

text de Eliza Manolescu

In inima Parisului, in apropiere de Teatrul de Comedie Francez, de Luvru si de Muzeul de Arte Decorative, precum si de Palatul de Opera Garnier si unele dintre cele mai cunoscute magazine ale orasului, Hotelul Drawing este in prezent unul dintre cele mai moderne spatii de cazare ale capitalei franceze. Este dedicat artei contemporane si inspirat dintr-un concept de Carine Tissot, ce poarta numele “Drawing Now Paris”.

Interioarele au fost proiectate de arhitetii NIDO si au elemente moderne inspirate din stilul scandinav si au folosit materiale tehnologice si contemporane. Cladirea gazduieste si un atelier de desen, primul centru de arta privat care se concentreaza pe desenul contemporan. Cazarea in acest hotel ofera o experienta unica, inducand sentimentul ca esti in interiorul unui muzeu.

In plus, hotelul a fost decorat de 6 artisti care si-au lasat amprenta personala pe peretii interiori ai structurii: Stéphane Perraud, LEK & SOWAT, Abdelkader Benchamma, Clément Bagot, Françoise Petrovitch si Thomas Broomé.

hotel paris arta hotel muzeu hotel muzeu paris arta hotel muzeu paris hotel muzeu arta hotel muzeu arta contemporana

714
Renovare centre de transfuzie sanguinaEmotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

 

Intotdeauna cand se intampla ceva cu adevarat spectaculos in tara asta e vorba de niste oameni care au suflet maare si o la fel de mare doza de nebunie.

Sa-ti propui sa renovezi toate centrele de transfuzii din Romania, sa te gandesti ca acolo e capatul de inceput al salvarii unor vieti, dar si al educatiei in a darui si sa muncesti aproape 10 ani pentru asta… e o poveste din care s-ar putea face un film frumos.

Totul a inceput cu o doamna doctor care intelegea mai bine decat noi cat de importanta e donarea de sange si care stia cum arata centrele unde oamenii sunt invitati sa doneze sange. Stia ca dansa nu ar avea curajul sa doneze sange intr-un cadru atat de insalubru.

Doamna doctor se numeste Anca Stefan si este directorul executiv al Asociatiei REACT.

In 2008 doamna doctor a aplicat la Fundatia Vodafone pentru fonduri (Fundatia Vodafone are o parte importanta din fonduri destinata programelor de sanatate) cu un proiect in care povestea cat de grava e situatia din centrele de transfuzii, cum nu merg oamenii sa doneze sange pentru ca nu au educatie in acest sens, pentru ca nu au curaj in actul medical si pentru ca… centrele arata cum arata.

*

Imi pot imagina cum a fost intalnirea din 2008, am participat la diferite fundatii la momentele in care cineva aplica cu o idee super simpla dar care poate schimba lumea si am vazut emotia care se creeaza in jur.

42 de centre de transfuzie sunt in Romania. Imi imaginez ca boardul Fundatiei Vodafone si-a facut planul si-a zis “daca e sa facem, sa le facem pe toate, ca e un numar finit pe care-l putem controla. Dar cum facem sa le facem pe toate?!”

*

10 ani mai tarziu, la sfarsitul acestui an toate cele 42 de centre de transfuzie vor fi moderne, curate, cu aparatura de ultima ora.

Fundatia Vodafone a investit un million de euro in acest proiect de-a lungul acestor ani, Asociatia React a facut totul ca la carte (de la estimarea centrelor care aveau cele mai multe donatii deci trebuiau renovate primele, pana la campanii in zonele in care donarea de sange nu era o practica obisnuita. Si pana la campanii de educare la nivel national).

*

La aproape 10 ani distanta, a crescut numarul donatorilor de sange cu 10 % la nivel national.

Peste 620.000 de donatori de sange si pacienti au beneficiat pana acum de schimbarile produse in centrele de transfuzie sanguina in urma renovarii si dotarii lor cu echipament medical corespunzator. Dintre ei, mai mult de 414.000 de pacienti au primit sangele de care aveau nevoie pentru transfuzii.

Ca rezultat al programului „O sansa pentru viata”, centrele de transfuzie sanguina din Romania au inregistrat in 2016 o scadere a mediei de varsta a donatorilor la nivel national, pentru prima data dupa 1989. La ora actuala, 30% din sangele donat provine de la donatori tineri fideli.

*

Si toate astea pentru ca niste oameni s-au intalnit sa faca bine – cei de la React si de la Fundatia Vodafone.

Respectele mele.

1758
WhatsApp Image 2017-07-02 at 12.46.225 Lucruri pentru care Toma Coconea e un erou pe care ai vrea sa-l cunosti

5 Lucruri pentru care Toma Coconea e un erou pe care ai vrea sa-l cunosti

Ieri a inceput marea cursa Red Bull X Alps in care 32 de sportivi incearca sa parcurga 1138 km de la Salzburg pana la Monaco doar in alergare sau in zbor cu parapanta.

Toma Coconea e pentru a 8-a oara in aceasta cursa si in 24 ore a parcurs 90 km in linie dreapta spre finish cu 10 kg de echipament in spate, prin munti si ceva ploaie la inceput.

A beneficiat de pass-ul de noapte, unul pentru intreaga competitie pentru fiecare concurent,cu exceptia celor trei sportivi care au fost pe podium in prolog, si a alergat toata noaptea! Prin muntii Alpi, prin ploaie, la 2000 m altitudine. Acum se afla pe locul 1 in cursa.

De astazi inainte o sa ne uitam cu uimire la Toma si colegii lui, o sa ne gandim ca ei nu sunt facuti in carne si oase pentru ca n-are cum – o sa spunem asta “n-are cum!” de cateva ori in fiecare dimineata sau seara – ca un om sa poata sa faca o asemenea cursa nebuneasca.

Sigur ca noi nu o sa stim ca pe langa carne si oase, ei au ….multe bataturi la picioare, uneori basici sangerande, ca dupa doua trei zile o sa-I doara muschi de a caror existanta noi nici n-am aflat, cum n-o sa stim – chiar daca intum – forta din mintile lor, combustibilul care-i duce mai departe catre Monaco, la punctul final.

Ca sa incepeti saptamana frumos, vreau sa va povestesc cateva lucruri mai putin stiute despre Toma, mai ales despre sufletul lui bun si caracterul lui spectaculos.

  1. Toma nu concepe sa nu dea maximum din ce poate – emotional si fizic.

In cei 16 ani de cand se desfasoara  competitia Red Bull X Alps (e o data la 2 ani), Toma a devenit cunoscut in lumea intreaga ca un mare atlet, unul de legenda, cu calitati fizice impresionante.

Imaginati-va ca Toma locuieste in Petrosani, e membru din echipa de Salvamont si, cand nu salveaza vieti la propriu sau nu se antreneaza, participa la competitii sportive ca sa stranga bani pentru cazuri umanitare.

Acum doi ani a participat la un ultramarathon la Monaco – No finish line – o competitive umanitara unde fiecare kilometru alergat inseamna 1 euro donat (sportive sau civili pot alerga oricat pe durata a 8 zile ), Iar toma a alergat 823 km!!!! echivalentul a 20 de maratoane (in 2 zile a alergat 24 de ore non stop).

E in exemplu acesta o parte importanta din caracterul lui: daca tot s-a inscris in competitie, unde practic nu castiga nimic, doar o diploma si dona niste bani prin efortul lui, atunci a faca totul big time. Sa fie istorie!

  1. Toma Coconea e cel care reusit primul zbor cu o targa speciala legata de parapanta in carese afla un turist ranit.

S-a intamplat in 2003, in Parang, cu o turista care a cazut intr-o prapasie si s-a ranit grav la cap. Tomi era in echipa de salvamontisti si pentru ca distanta de la locul accidentului pana la spital era mare, i-a rugat pe colegii lui sa-l lase sa zboare. A aterizat nu la marginea orasului, ci direct in curtea spitalului spre uimirea medicilor.

Turista traieste si probabil ca acesta e rasplata cea mai mare pe care putea sa o primeasca pentru efortul lui.

  1. Toma e o inspiratie pentru copiii care traiesc in Petrosani (si nu numai)

Imaginati-va Petrosaniul, unul dintre cele mai sarace orase din tara. Sa te nasti acolo nu pare ca-ti da un drum usor pentru a face ceva remarcabil in viata. Pentru copiii de acolo, Toma e un exemplu ca din Petrosani poti ajunge faimos in toata lumea, daca-ti urmaresti visurile si faci sacrificii imense.

Zilele trecute, cand am vorbit cu el (o parte din conversatie o puteti citi aici) inainte de debutul Red Bull X Alps, l-am intrebat daca stie ca e o inspiratie pentru multi tineri. El, baiatul super simplu din Petrosani, candva timid, acum mai obisnuit cu vorbitul in public, dar cu un imens bun simt si o modestie teribila. Si mi-a spus asa:

“Ma bucur sa simt acest lucru. Uite iti dau un exemplu.

Eu fac antrenament oricand in functie de program, am mereu in masina echipamentul de sport si odata m-am oprit pe stadion la Universitatea din Petrosani, unde ma mai antrenez din cand in cand. Erau acolo doi tineri, s-au oprit si m-au rugat sa fac o fotografie cu ei…

Unul dintre ei a zis “Toma, eu vreau sa-ti multumesc”

“De ce?”

“Datorita tie am reusit sa ma las de fumat de un an de zile si, uite, acum am terminat de facut patru stadioane in alergare…”

Sala de sport de la scoala unde a invatat Toma, scoala 7, poarta numele lui, iar atletul care a participat adesea la intalniri cu elevii, a facut – in 2015 – propria actiune de strangere de fonduri pentru echipamente sportive pentru aceasta scoala.

  1. Toma zboara in tandem cu turisti si “incearca sa-I desclesteze” –sa-i relaxeze :)

E un mare privilegiu sa poti zbura alaturi de un campion, iar Toma si in aceasta situatie isi ia rolul foarte in serios. Ii invata pe oameni sa se relaxeze – desclesteze cum spune el -. traieste prin bucuria pasagerilor, se bucura de emotiile pe care ei le transmit in timpul zborului.

Inainte de a pleca in competitie a avut un zbor in tandem un profesor doctor anestezist de 92 de ani, asta dupa ce, cu ceva vreme in urma a zburat si cu un bebelus de 4 luni.  “ A zis ca a intinerit foarte mult. Era super fercit.”, isi aminteste Toma cu drag.

  1. Toma e loial prietenilor lui, dincolo de viata

Anul asta e o cursa Red Bull Alps foarte emotionala pentru Toma.

Creatorul cursei, creierul – cel care facea traseele – Hannes Arch a murit anul trecut intr-un accident de elicopter. Arch era pilot pe avioanele care alimenteaza zonele retrase din multii Alpi si un accident nefericit a facut ca elicopterul lui sa se prabuseasca.

Toma Coconea era un bun prieten al lui Hannes Arch si anul asta il poarta cu el in cursa – pe casca de zbor a pus un sticker special cu numele prietenului lui.

toma coconea red bull x alps 2017

Il puteti urmari pe Toma livetracking aici.

Si cand va bucurati si va uimiti in fata efortului si victoriilor lui in aceasta cursa, faceti va rog o plecaciune si pentru OMV Romania si Mercedes Benz Romania care l-au ajutat in aceasta cursa. (nu, nu ma platesc sponsorii lui Toma, desi sunt si eu prietena si acum lucrat cu aceste brand-uri, dar mi se pare o rasplata mica mica sa le mentionez numele stiind ca, gratie lor, Toma Coconea ne inspira pe noi sa credem ca putem … in felul nostru… muta din loc muntii inalti din vietile noastre.

(Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor de multe ori. Gasiti articolele aici)

782
bazavan galmeanuInterviu in Unica despre a fi influencer, impostura, selfie si… blogul meu:) –

Interviu in Unica despre a fi influencer, impostura, selfie si… blogul meu:) –

Revista Unica m-a rugat, prin Carmen Ghibutiu, sa raspund la cateva intrebari despre blogul meu.

O parte din raspunsuri au intrat in revista si daca veti cumpara revista cu Elena Gheorghe pe coperta le veti putea citi, altele – pt ca evident am raspuns pe larg:) – n-au mai intrat si le las aici

unica iulie 2017

O situatie ipotetica: Daca ar trebui sa explici cuiva care nu stie ce e Internetul  ce e acela un blog, ce i-ai spune?

Propria revista, propriul canal media. Un loc unde poti sa pui ceva care e relevant pentru lume. Nu e despre a scrie despre tine, ala e un jurnal pe care-l tii in sertar. E despre a pune informatii RELEVANTE in spatiul public.

Care e cea mai mare teama a ta in legatura cu blogul? Daca ai vreuna, bineinteles…

Nu am, daca maine ar disparea blogul, as putea sa fac altceva  – care sa tina de partea de producere de continut – fara nicio problema.

Ce ai castigat si ce ai pierdut de cand ai devenit foarte cunoscuta?

Nu mi se pare ca sunt cunoscuta si nu e un alint cand spun asta. E un alint si mult ego sa ne imaginam ca, daca ne citesc articolele cateva zeci de mii de oameni zilnic, suntem buricul pamantului. Faptul ca sunt oameni care imi stiu numele e doar o consecinta a anilor mei in presa (am lucrat in radio de la 19 ani, cred ca pana la 25 de ani stia mai multa lume numele meu pentru ca ma auzea foarte foarte des la Europa FM), dar nu e ca si cum as fi o vedeta. Lucrez aproape de vedete. Loredana e o vedeta, cam pe la acel nivel e o persoana careia i se poate schimba viata pentru ca e cunoscuta. Oamenii au facturi de platit, au o viata de trait, nu e ca si cum eu as fi fost prezenta sau am influentat momentele importante din viata lor si, ia te uita, ce ma stiu intr-un mod care sa ma atinga la nivel personal.

Cum este publicul tau?

E un public foarte educat, care e obisnuit sa citeasca mult – am o durata de citire de peste 4 minute per articol (iar media nationala e sub un minut) – care merge la spectacole (cateodata aflu ca si-au luat bilete si la spectacole de teatru sau de dans de afara la care am fost si eu: ) ), e un public cu bun simt. E un public pe care l–am triat in ani de zile. Spre exemplu, nu aprob comentarii pe blogul meu daca nu sunt un plus de continut, de informatie. Daca ele sunt din categoria “ce misto ai scris” sau, reversul, “ce tuta esti” nu mi se par relevante.

Ce compromis nu ai face pe blog?

Nu as face niciodata un selfie sau fotografii penibile in care ma simt peste noapte diva din fundul curtii.  Ii scot din minti pe toti clientii cu care lucrez pentru ca pun aceasta clauza in contract: ca nu fac selfie. Nu mi-am facut niciodata si chiar am vorbit la o conferinta pe tema asta, despre cat de mult a schimbat comportamentul oamenilor ideea de selfie si cat de mult le afecteaza ego-ul. Selfie-ul e despre ego, singuratate si control – vrei sa apari in versiunea care ti se pare tie cea mai frumoasa(control), te pui pe tine in centrul lucrurilor si nu mai interactionezi cu nimeni pentru a ruga sa te ajute sa faci o fotografie.

Cine este cel mai aspru critic al tau?

Imi place sa cred ca eu, desi am prieteni care imi editeaza textele mai lungi (ca o forma de control), prieteni cu care ma verific in luarea unor decizii de business in ceea ce priveste blogul meu si stiu ca sunt sinceri oricat de grave ar fi lucrurile pe care trebuie sa mi le spuna. Zilele trecute am facut un interviu cu Cristi Puiu care a zis ceva in care cred si eu foarte mult „toti suntem victimele propriilor minciuni sau iluzii” si e important sa incercam sa fim cat mai onesti si cu noi si cu altii. Poate de asta mi se pare o mizerie conceptul de „fake it till you make it” pentru ca e o promovare a formei fara fond foarte prezenta in Romania, cu focus intens pe online.

***

P.S. Interviul acesta l-am dat cu o saptamana inainte de a pleca la FITS (de unde am scris un text despre impostori, oportunism si lipsa decentei in alegerea subiectelor despre care scrii – cu pricepere, cu stiinta despre ce scrii –  care a suparat pe multa lume)  si semnalez si in paginile revistei impostura pe care o simt tot mai prezenta in online. Oamenii nu se intreaba daca ei au pricepere sa scrie despre ceea ce scriu. Cumva, in era libertatii de exprimare, fiecare poate sa faca ce vrea, dupa cat il tine bunul simt. Dar cand o institutie de cultura sau un sponsor valideaza asemenea impostori, platindu-i ca sa scrie despre ce stiu sigur ca nu se pricep, se trece la un nivel periculos de fake news/fake informations … fake in general.

Si da, oricat as supara lumea, am sa semnalez aceste abateri mereu. Pentru ca daca nu le semnaleaza cineva, ele par normale si duc pe mai departe intr-o si mai mare impostura.

P.P. S Toate textele mele din Unica vor aparea in curand intr-un ebook. Am incetat sa mai scriu pentru Unica la inceputul acestui an, dupa 2 ani de colaborare, pentru ca nu-mi mai permite programul; in toamna demarez un nou proiect editorial care sper ca o sa va placa.

foto de cover, dar si cele din articolul din UNica sunt semnate de Alex Galmeanu.

 

3807
david cercul polar de nordFollow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Follow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Pentru cine nu-l stie pe micul meu prieten David Stescu, el e un baietel care la doi ani a fost diagnosticat cu autism. A intrat intr-o lume din care parintii lui, Miki si Mihai, au luptat mult sa-l scoata: nu mai vorbea si nu mai reactiona la nimic.

Terapii, logopezi, intalniri cu delfini, lectii grele in multe momente.

Astazi David are 11 ani si nu mai e in lumea aceea retras cu totul, e undeva pe granita dintre ceea ce lumea defineste standardul normal si autism: vorbeste …mult, e pasionat de geografie si fotografie, ii place sa calatoreasca, e super sincer – cand isi pierde atentia de la lucrurile oamenilor mari se intoarce in lumea prietenilor lui imaginari. A invatat sa si spuna ca se duce sa vorbesca cu prietenii lui imaginari, iar parintii il insotesc adesea in lumea basmelor prin conversatii super simpatice.

La 11 ani David merge la scoala normala, scrie (cu diacritice), isi ia examenele si – chiar daca invata mai mult decat alti copii la unele materii  – a dezvoltat constiinta de a-si face lectiile pentru a fi mai bun. Intelege ca a avut o problema cand era mic (intreaba cateodata daca un copil sau altul are vreo problema cand prinde o discutie) si cred ca-l deranjeaza ca noi, prietenii lui, tot povestim ca e un baietel care a avut autism.

Il deranjeaza pentru ca stie cat munceste ca sa se integreze, din ce creste intelege tot mai multe si are o sinceritate si o sensibilitate minunate. Peste cativa ani, cand va intelege si mai multe, sunt sigura ca va vorbi in conferinte despre transformarile lui si despre cum intelegea lumea la un moment dat, iar asta o sa-i ajute si pe alti parinti care au copii diagnosticati cu autism.

*

Astazi scriu din nou despre David cu doua scopuri.

Unul este… sa multumesc sponsorilor care ii ajuta pe parintii lui sa-i indeplineasca visurile- sa calatoreasca pana la Polul Nord, in acest caz.

Zilele astea David e in Suedia si Finlanda impreuna cu parintii lui, intr-o excursie pe care o planifica de cateva luni. Cred ca a vizitat via google maps fiecare km de drum pe care urma sa-l parcurga cu masina in Suedia si Finlanda.

Undeva pe drumul recuperarii lui, parintii lui David s-au prins ca geografia si calatoriile ii capteaza atentia si-l bucura foarte tare. Si au inceput sa stranga bani ca sa calatoreasca stiind ca aceste excursii sunt parte din terapie pentru David. Sunt la tara nr 12 (le contorizeaza David), iar sacrificiile parintilor sunt imense: cate doua job-uri, economii peste economii, calcul al traseului la virgula si centima.

Probabil ca nu o sa ne spuna niciodata care sunt eforturile lor cu adevarat pentru a-i face aceste bucurii lui David. Bucurii care-l ajuta sa se recupereze.

Undeva pe drumul asta prieteni si sponsori au descoperit in ambitia lui David si determinarea parintilor lui de a-l face bine un exemplu motivational minunat. Si li s-au alaturat cu ce pot ei.

In aceasta excursie David are suport de la Canon România, AVStore.ro, i-au mai sprijinit cu echipament tehnic si Huawei Mobile si Garmin România

Si scriu in primul rand ca sa le multumesc lor ca au avut intelegere, rabdare si empatie si au investit in visul lui David sustinand efortul parintilor lui.

Mai scriu pentru a incuraja alti sponsori sa aiba deschidere in proiecte similare. Uneori ceea ce pentru tine ar putea fi o participare foarte mica, pentru familie si pentru cel pe care-l ajuti e imens – e o forma de validare, e un gest care le da aripi si gasesesc noi resurse emotionale sa mearga mai departe.

Parintii lui David au descoperit ca are talent de fotograf – ca incadreaza foarte bine subiectele in poza, ca vede lumea intr-un mod special cand se uita prin camera telefonului sau a unui aparat de fotografiat. Asa ca acum il incurajeaza in aceasta directie. Iar Dragos Asaftei ii ofera din cand in cand suport tehnic ca sa invete mai mult despre fotografie.

In Finlanda si Suedia David face fotografii in care surprinde lucrurile care-i plac. In cadrele lui e si inocenta, e si entuziasm, si curiozitate, dar si bucuria de a imparti cu altii ce descopera.

Unele dintre aceste stari le-a descoperit gratie parintilor lui si sunt un progres imens in lupta lui cu autismul. Altele sunt native, cum e instinctul lui de a fotografia “dintr-una” (un singur cadru) ceva.

Cand se va intoarce sper sa expuna o parte dintre fotografii intr-o expozitie. Va fi o poarta deschisa din lumea noastra spre felul in care vede el lumea.

Si ar putea fi o inspiratie si pentru alti parinti.

De fapt, al doilea motiv pentru care am scris acest text e ca sa–i motivez pe parintii copiilor cu probleme.

Nimeni dintre apropiatii familiei Stescu nu stie cu exactitate sacrificiile pe care le fac Miki si Mihai pentru David. Noi vedem doar perseverenta lor, cum dupa fiecare victorie fixata in comportamentul lui David mai fac un pas si inca un pas ca sa-l invete lucruri prin care sa-i fie bine.

Ei au reusit ca fiul lor sa progreseze, si sper din tot sufletul ca veti reusi fiecare dintre dvs.

iata fotografii facute de David, puteti vedea mai multe din excursia lui aici.

david stescu finlanda 2017 mihai stescu by david finalanda 2017 miki stescu by david finlanda 2017

David la Cercul Polar de Nord, langa Casa lui Mos Craciun
david cercul polar de nord

 

david si parintii lui mos craciun

1545
cainele intelege vocea omului(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

Un studiu publicat zilele trecute de o serie de neurologi maghiari arata cum cainii inteleg doar din sunetul vocii daca stapanii lor sunt veseli sau tristi.

Studiul mai arata ca in creierul cainelui vocea stapanului este perceputa in alt loc al cortexului de orice alt sunet, cu exceptia sunetelor emise de vocile altor caini.

Se stia de exemmplu ca pasarile au dialecte in functie de zona in care vin si se aseaza in soluri in functie de aceste dialecte, dar studiul de acum vorbeste despre cum cainii proceseaza informatia sonora si o ”aseaza” in casute separate.

Cercetatorii magiari au facut acelasi studiu si pe oameni si au constatat un comportament similar cand vine vorba despre procesarea vocilor cainilor. La oameni, 87% dintre cei testati au raspuns mai intai la voci umane, 10% la sunetele emise de caini (recunoscand starea pe care o transmiteau) si 3% la alte sunete.

Creierul cainilor a aratat si el o activitate diferita bazata pe tonul sunetelor pe care le-au receptionat, fie ca era sunet de la un caine, fie ca era de la un om, de fiecare data asezand intr-un anumit loc pe cortex sunetul trist, vesel, neutru.

Descoperirea care vorbeste despre o inteligenta emotionala a cainilor duce spre noi directii de cercetare in ceea ce inseamna comunicare verbala.

mai multe despre acest studiu puteti citi aici.

1218
anne flori pigmenti(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

text de Eliza Manolescu

Un fluture deteriorat, o creanga rupta si niste buruieni ciudate: toate aceste descoperiri unice pe care artista Anne ten Donkelaar le gaseste in calea ei devin sursa de inspiratie in atelier, pentru viitoarele lucrari. Privindu-le, poate inventa propriile povesti despre existenta si viata lor.

Piesele care compun proiectul “Pigmente de flori” sunt de o delicatete rara.

Intotdeauna irezistibil atrasa de natura – indiferent daca este o ramura, o coaja sau o petala – Anne a creat o serie de printuri folosind florile pe care le-a presat folosind o tehnica de gravare. Rezultatul este diafan, dar persistent: florile isi lasa culorile si textura impresionate pe hartie, ca o stampila florala pe care o poti primi in dar.

Protejand aceste piese pretioase, artista le da obiectelor o a doua viata si spera sa inspire astfel oamenii sa-si traiasca propriile povesti.

anne flori pigmenti anne gravura anne tablou pigmenti anne ten donkelaar pigment anne ten donkelaar

562
toma coconea profil 2017(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

Stabilisem sa-l sun pe Toma Coconea la 6 dupa amiaza pentru ca e la antrenamente pentru ceea ce reprezinta cea mai grea cursa de adventura din lume  – Red Bull X Alps.

1139 km de la Salzburg pana la Monaco, prin 7 tari, pe care sportivii pot sa-i parcurga in zbor cu parapanta sau pe jos.

Mi-a raspuns vesel: “Acum am aterizat dupa 6 ore de zbor, cand merg pot sa vorbesc, am inspiratie… Astazi am zburat de la punctul 3 din Germania spre punctul 4, in Bavaria. Sunt aproape de el, am aterziat pe un varf aproape la 2000 si ceva de metri pentru ca vantul m-a coborat, m-a liftat. Am strans echipamentul si ma duc in partea cealalta a versantului… Sunt singur, colegul meu suporter merge cu o masina jos si asteapta sa-i dau share location, dar am un GPS si e un livespot si live tracking asa ca el stie cam pe unde sunt. Acum urc pentru o noua decolare.”

In 2017 Toma Coconea se afla la a 8-a participare la aceasta cursa care seamana cu un joc pe computer in care 32 de sportivi atenti selectati trebuie sa zboare din varf in varf de munte si, cand natura nu-i ajuta,  se catara sau alearga pana la punctul de control. 7 puncte de control au de strabatut, 1139 de km, uneori fac asta in mai putin de o saptamana (!!!) si trec prin conditii extreme de temperatura.

De fiecare data cand organizatorii cursei vorbesc  despre romanul Toma Coconea pun langa numele lui si cuvantul “legenda” pentru ca, in concentrarea de muschi, determinare, pregatire fizica si tehnologie de ultima ora aflata in jurul celor 32 de sportivi, Tomi (cum ii spun prietenii) are ceva in plus: incearca intotdeauna calea care pare cea mai grea.

In 2011 a ajuns aproape de punctul de finish si mai avea doar 100 de km de zbor pe care i-ar fi putut face usor cu parapanta, dar a preferat sa o ia pe jos in alergare.

A ales un traseu care echivala cu doua maratoane dupa ce parcursese deja in zbor si in alergare, de-a lungul a 10 zile, peste 1000 de km. A facut doua maratoane intr-o zi si toti sportivii s-au uitat la el ca la un supraom. El le-a raspuns simplu: “Stiam din experienta anilor trecuti ca briza apare dupa amiaza si exista posibilitatea sa nu am conditii de zbor sa ajung in timp, asa ca am ales calea cea mai sigura, am alergat.”

A terminat atunci cursa pe locul 2. Doar el si castigatorul s-au incadrat in timpul regulamentar din toti cei 32 de sportivi de la start.

RedBullXalps_Infographic_A4landScape-03AA-RGB-ENGLISH-01

(cursa din 2017 in cifre)

Cand vorbeste cu mine, Toma pare relaxat si – ca si data trecuta – e amuzat de intrebarile mele curios – naive. De-a lungul anilor am avut timp sa vad cum s-a schimbat in relatia cu jurnalistii. In 2011 cand l-am intalnit prima oara era incredibil de timid, in 2014 am povestit si am ras mai mult (mai ales el de intrebarile mele despre alimentatie si ce e in mintea lui de nu-si pune problema niciodata sa renunte), dar acum in conversatia noastra telefonica pare cel mai relaxat. Ii simt respiratia si-mi dau seama ca in timp ce vorbim alearga (cu echipamentul de multe kilograme in spate), dar poate ca e natura unde el se simte acasa, poate ca e faptul ca nu ma vede in fata lui ca sa fie intimidat de ceva, dar vorbele lui curg fluid, cu glume si emotii.

I-am urmarit prima cursa in 2009 cand colega mea, brand manager Tabu, Nusa Bordei, ne-a povestit despre incredibila lui personalitate. Nusa lucrase la Red Bull si il intalnise cand venise prima data la companie pentru o sponsorizare: avea o parapanta cusuta de el, multe diplome de la competitii de zbor si stia ca o sa zboare in cea mai grea cursa din lume, indiferent de eforturile pe care trebuia sa le faca.

Astazi, dupa 7 editii Red Bull X Alps, dupa multe maratoane cu scopuri caritabile, dupa alte competitii de zbor cu parapanta in Dolomiti, Toma are privilegiul de a avea sponsori care sa-l ajute, asa ca acum poate sa mearga inaintea competitiei in recunoastere si face traseele ca in concurs.

“Niciodata nu o sa fie ce e in cursa pentru ca in atunci o sa fie o alta vreme, dar fac o recunoastere in mare pentru ca ma ajuta foarte mult. Traseul s-a schimbat mult, de la editie la editie l-au facut mai dur.

Acum e ca un zig zag ca un EKG, cuprinde Slovenia in plus, avem 7 tari de traversat. Si nu plecam de la est spre vest spre Monaco, coboram un pic spre est spre Slovenia, urcam in sudul Alpilor … Este putin mai dificila, dar e gandita strategic sa dureze si mai mult si sansele sa fie mai egale atletilor.

Daca scapa cineva in fata, distanta se poate recupera, avem tur si retur pe aceeasi arie si prindem toti atletii aceeasi vreme, iar asta ne echilibreaza. Cred ca o sa fie rasturnari de clasament in timpul cursei, deci o sa fie o cursa spectaculoasa.”

toma coconea zbor schiuri

(imagine de la antrenamentele pe timp de iarna)

In 2007 si 2009  comentatorii cursei spuneau adesea ca Toma, spre deosebire de ceilalti, nu poate sa faca zboruri atat de lungi si compenseaza cu sute de kilometri de mers pe jos. Acasa, la Petrosani, e subiect de pariuri pentru colegii de la Salvamont: isi aleg cate un turist care pleaca cu telefericul si fac pariuri daca Toma ajunge in alergare mai repede decat el. Se disputa o lada de bere.

Sigur ca aceste ultra maratoane pe munti in conditii extreme i-au cladit o parte din legenda, dar Toma a muncit an de an ca sa-si imbunatateasca aptitudinile de zbor pentru a-si echilibra fortele in competitie. Anul asta, in februarie, a fost in Nepal ca sa exerseze zborurile lungi la altitudini mari.

“In Nepal m-am dus sa bat un record de altitudine, zboruri foarte lungi, de distanta. Vorbim de recorduri personale, nu am studiat sa vad daca e si un record mondial. Din pacate era multa umezeala, intrau nori in mine si nu reuseam sa urc. Nu aveam vizibilitate. La anul o sa schimb perioada si o sa-mi reiau proiectul…”

In zborurile lungi cu parapanta, sportivii devin pasari de prada, orice curent le poate schimba traiectoria sau le poate incurca “aripile” instalatiei care-i tine in aer. Toma spune ca timpul se comprima si concentrarea e maxima.

 “E o asezare cu natura, trebuie sa te gandesti cum vine aerul, trebuie sa iei in calcul norii, soarele, cum zboara pasarile din jurul tau. Sa iei in calcul relieful si sa anticipezi cum va influenta curentii de aer. Nu trebuie sa mi se para timpul o povara, din contra, trece foarte repede in concentrarea din competitie si, daca apuc sa zbor 8-10 ore, e o concentrare foarte mare. Pare o jumatate de ora. In plus, vezi peisajele… Si-acum as putea sa fac o fotografie. Sunt undeva la 2700, cred, si e ceva fantastic. Ma simt  ca si cum as fi stapanul lumii si e extraordinar. Ma incarca foarte mult natura.”

De sus, din zborul parapantei, crestele muntilor se vad ca niste lame de cutit pentru ca atunci cand sportivii incep sa alerge pe ele sa se transforme in carari cat coama unor cai naravasi. Concurentii alearga sau se catara printre bolovani, uneori folosindu-se de coarda, pioleti… De la stres si supra solicitarea fizica, muschii se inflameaza si apar dureri cumplite, dar renuntarea nu e o optiune in mintile lor, cel mult iau in calcul sa schimbe ruta, sa ajunga pe un alt drum la urmatorul check point.

Toma, din punctul asta de vedere, e “mai rau” decat ceilalti: la o editie anterioara si-a luxat glezna si a mai alergat 600 km, obligandu-si suporterul sa nu-i spuna medicului competitiei.

Are Haruki Murakami o pilda despre durere in prefata cartii Autoportretul scriitorului ca un alergator de cursa lunga: “Pain is inevitable. Suffering is optional. Sa zicem ca alergi si la un moment dat iti zici:  gata, nu mai pot, ma doare de mor. Durerea e o realitate inevitabila, dar ramane la latitudinea persoanei daca mai rezista sau nu.”

team coconea

(echipa tehnica a lui Toma in timpul unei sedinte despre strategia cursei)

Red Bull X Alps e un joc de strategie, nu te lupti doar cu ceilalti atleti sau cu propriul corp, ci si cu natura. Iar conditiile meteo se schimba la fiecare check point, cursa e diferita de la un sportiv la altul, iar regulile sunt imposibile: la fiecare 48 de ore, sportivul care este ultimul in clasament este eliminat. In plus, se considera ca ai terminat cursa daca ajungi la finish la maximum 48 de ore de la sosirea primului sportiv.

Anul acesta Toma pare ca pleaca de la start alt om, mai asezat, mai linistit, mai putin incrancenat, iar asta ar putea sa-l ajute in momentele cand va trebui sa ia decizii pe muchie de cutit. “Este o nebunie de-a mea sa castig, dar nu numai asta. Vreau si sa incerc sa vad altfel cursa. Chiar daca in alte editii am terminat pe podium si-a primat castigul, acum cred ca un castig e sa te bucuri de cursa si sa o savurezi cu adevarat. Ceea ce imi doresc anul asta.

Raman motivat, raman concentrat in fiecare secunda si sansele imi cresc atata timp cat am o gandire pozitiva. Ca sportiv, chiar daca termin pe primul loc sau in spate, trebuie sa accept orice  clasament, important e sa inchei cursa cu demnitate.”

toma coconea profil 2017

E o schimbare mare in mentalitatea lui Toma Coconea, a adaugat in anii acestia pe langa experienta victoriilor (dar si a infringerilor pentru ca a avut si ani in care nu a terminat cursa sau s-a accidentat grav), exercitiul de a se aseza in propria persoana si a gasi placere dincolo de victorie, in experienta in sine, in evolutia lui ca om. Cred ca nu mai e la fel de dur cu el ca inainte si poate ca asta e ingredientul care i-a lipsit pana acum ca sa termine pe primul loc.

“Da, m-am schimbat foarte mult. Sunt mai calm si mai tehnic din mai multe puncte de vedere, mai cu rabdare in aer, am zboruri mult mai lungi… In 2011-2013 am avut procentaj mare de zbor, in 2015 am fost putin dezavantajat de viteza echipamentului, dar acum am revenit cu un echipament de top, acelasi pe care-l are si castigatorul ultimelor 3 editii, iar asta imi da foarte mare incredere.”

Si daca-mi permite (adica sper sa nu ma alerge cand vine acasa ca-s vai de capul meu la alergat), cred ca in anii astia de cand a devenit o legenda si un model pentru multi tineri, de cand a inceput sa alerge nu doar pentru recordurile lui ci si pentru vietile altora in campanii umanitare, schimbul de dragoste – ce a dat si ce a primit  – , plus intelepciunea si intelegerea diferita a vietii care vine cu anii au creat un cocktail diferit de energie care functioneaza ca un combustibul nou pentru el.

Sigur ca simte presiunea “legendei Coconea” dar… “am inceput sa ma relaxez mult mai mult mental si important e sa-mi vad foarte mult de cursa. Cand sunt concentrat pe cursa e bine. Oricum – clar – stiu ca sunt motivat, impins la spate de cei de acasa – de cei care ma urmaresc – dar asta imi da o presiune care e buna, nu ma incurca. Tot timpul ma gandesc la oamenii de acasa, tot timpul am o motivate si gandesc pozitiv… Si da, sunt momente in cursa in care aflu ce-mi scriu oamenii, ce mesaje imi trimit.  Daca e o zi cu vreme rea sau seara,  dupa ce aterizez si sunt intr-o vale unde este acces auto,  suporterul meu merge cu masina pe langa mine cand alerg,  imi citeste anumite mesaje de incurajare si ma incarca… Iar prezenta romanilor si la start si la finish e fantastica, ma simt extraordinar. Asta e unul dintre butoanele de energie care sunt ascunse acolo in suflet. De fapt, acolo e secretul, in prietenie si in energia pe care ti-o transmit oamenii care te sustin…”

toma

In 2017 Toma Coconea are sponsori noi, pe langa traditionalul Red Bull care-l ajuta de la inceputul acestei competitii incredibil de grele, si-as vrea sa le spun ceva. O sa descopere pe drum, in cele 10 -15 zile de concurs cum romanii se trezesc in zori de zi sa se uite ce face Toma (are voie sa plece in competitie de la 4 dimineata in fiecare zi, ziua de competitie se incheie la ora 22.00) si vor vedea cum se va crea o energie incredibila in jurul acestui om care pare venit de pe alta planeta.

Asa ca draga OMV, draga Mercedes, dincolo de multumiri ca il ajutati pe Toma sa-si duca visul la indeplinire si ne dati noua ocazia sa traim, prin procura, o aventura incredibila, sa intelegem ca limitele umane sunt dincolo de ce gandim noi, si ne permiteti sa speram ca vom putea face si noi ceva incredibil in dreptul vietilor noastre, dincolo de toate astea as vrea sa va rog ceva.

Va rog sa-l luati pe Toma intr-un program in care sa se intalneasca cu cat mai multi elevi, dar si cu cat mai multi sportivi. Sa le intalneasca pe minunatele gimnaste (pe care le sprijina OMV) sau pe Simona Halep (pe care o sustine Mercedes) ca sa-l cunoasca si sa vorbeasca pe limba lor despre cum sa gasesti mereu resurse ca sa-ti invingi frica, sa fii concentrat si sa urmaresti victoria cu toate simturile tale.

De fiecare data cand vorbesc cu Toma Coconea il intreb ce e diferit in mintea lui de mintea mea (a noastra). pentru ca nu ii e frica niciodata. Zilele trecute din munti, cand se pregatea de decolare pentru un nou zbor, a facut o pauza lunga si mi-a spus asa:

“E un raspuns greu de ce le e oamenilor frica… Foarte multi oameni sunt cumva indoctrinati si traiesc intr-o anumita frica care tine de cultura, de educatie, dar nu stiu… Trebuie sa fim mai increzatori in noi pentru ca suntem mai puternici decat credem in mintea noastra.

Putem sa trecem peste multe praguri. Eu constientizez si cand ma lupt cu natura, si cand zbor la limita. Constientizez, ma incarc si merg mai departe. Poate ceilalti traiesc o teama asa mai intensa… Nu stiu de ce, dar stiu ca poate fi depasita.”

*

Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor povestind ambitia cu care isi duce la indeplinire visurile. Puteti gasi toate articolele ( e si un alt interviu) aici.

Va mai povestesc zilele viitoare despre reactiile din zborurile in tandem cu oameni obisnuiti (printre ei un medic de 92!!! de ani), despre tineri care si-au schimbat radical viata dupa intalnirile cu Toma, despre ce om cald si bun, dar mai ales incredibil de modest, este.

De duminica viitoare, 2 iulie, ii facem galerie in cea de-a 8-a editie RedBull X Alps.

Desigur, pentru ca am un mic fir scurt (nu, nu-l deranjez pe Toma in competitie), am sa va mai spun detalii de la echipa lui despre provocarile acestei noi editii Red Bull X Alps.

toma coconea redbull x alps

5590
Woman with blue eyes wearing blue dress in the beach.(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

text de Eliza Manolescu

Te-ai spalat de doua zile si parul deja s-a ingrasat? Asa patesc si eu! Mai ales in perioada verii, cand temperaturile cresc vertiginos. Cu timpul am observat ca obiceiurile mele sunt cele care duc la accentuarea ingrasarii scalpului. Insa, ca sa scapam de aceasta problema, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam rutina de ingrijire a parului.

La ce detalii trebuie sa fim atente:

Folosim produse de par gresite

Cand mergem intr-un  magazin, suntem tentate sa cumparam mai multe produse destinate ingrijirii, chiar daca nu avem nevoie de ele in acel moment. Asa procedam si cu produsele pentru par. Pentru a nu te confrunta cu probleme ale podoabei capilare, cum sunt matreata, scalpul gras, etc., foloseste-le doar pe cele potrivite tipului tau de par.

Ne atingem parul prea des

Obiceiul care trece neobservat este atingerea parului. Pielea mainii produce sebum, care poate fi usor transferat pe firele de par. Asadar, pentru a evita ingrasarea rapida a podoabei capilare, evita sa te joci cu degetele in par.

Aplicam balsamul de par pana la radacini

Scalpul deja secreta ulei pentru a mentine parul sanatos, iar aplicarea unui balsam pana la nivelul radacinilor hidrateaza mult prea tare scalpul. Aplica produsul doar pe varfuri.

Ne spalam parul prea des

Toate ne dorim sa avem parul curat si stralucitor, sa emane sanatate. Dar spalarea excesiva a parului duce la cresterea productiei de uleiuri naturale la nivelul scalpului. Este suficient sa ne spalam parul de doua-trei ori pe saptamana.

Folosim aceeasi perie de par de foarte multa vreme

Firele de par si murdaria colectate in perie se transfera in par in timp ce-l piepteni. Pentru a evita acest lucru, peria de par trebuie curatata regulat si inlocuita periodic.

642
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!