Category : moda

genuine_ro-macheta-net-469x640azi mergi te rog la GENUINE.ro

azi mergi te rog la GENUINE.ro

astazi la Carturesti, in mansarda, GENUINE.ro e in plina desfasure cu prima sa editie dedicata designului MADE in RO (design vestimentar contemporan, accesorii, obiect si fotografie).
Evenimentul creaza un mediu multicultural, alaturi de designeri si branduri romanesti.

aseara publicul a vizionat un film documentar ceh – The beauty exchange.

va invit cu drag sa mergeti si sa achizitionati un item romanesc de la acest tirg si, cum spuneam si intr-un spot pentru sustinerea acestui proiect, ginditi-va ca de fiecare data cind cumparati un produs romanesc faceti o investitie tripla: intr-un produs care nu seamana cu al altora, e unicat, apoi e o investitie in munca unor tineri designeri, iar pe termen lung, e o investitie intr-o industrie care e in plina desfasurare.

genuine.ro e un proiect alomoda.ro
va rog mergeti astazi la carturesti la acest tirg, categoric e cel mai cool loc din bucuresti in aceasta zi; cu oamenii cei mai misto si cu atmosfera pozitiva.

519
barbaraMo..da’ mai lasă-mă’n pace!

Mo..da’ mai lasă-mă’n pace!

Am primit de la Barbara Hangan, pictorița mea preferată din Cluj, o carte-interviu cu Daniel Wildenstein, a treia generație de negustor de artă, un om liber, cu povești, conexiuni, cultură și o experiență de viață uluitoare, dispus în fine să vorbească lumii despre profesiunea familiei sale.

Ca în cazul lui Berenson, și fondatorul casei Wildenstein a început negoțul cu tablouri dintr-o pasiune hrănită cu stăruință și transferată epidemic și celor din jur. Expertiza de artă și dealership-ul sunt, contrar a ceea ce ne-am aștepta, meserii noi, create să întâlnească banii cu arta și, pe parcurs, pentru mințile deschise și sufletele interesate, să educe, să cultive, să rafineze.

Om liber și în vârstă, cum spuneam, Daniel Wildenstein nu se mai jenează să înfiereze moda, într-un capitol dedicat, deplângând proastele obiceiuri iscate din snobism, lăcomie și oarecari dorințe de parvenire care fac oamenii să stea la coadă pentru a cumpăra tablouri încă ne-născute, care stabilesc că un tablou prost al unui celebru trebuie să coste infinit mai mult decât un tablou bun al unui anonim, care răstoarnă imaginile obiective pe care ochiul le vede și afirmă ritos că ce-i urât e frumos și viceversa. Și toate astea doar în numele modei.

Dacă o lași să intre prea mult în viața ta, ajungi să constați că moda e un exercițiu de putere. Al altora, asupra ta. Un cadru care îți permite să-ți treci opiniile sub tăcere și să le adopți pe ale celorlalți – daca asta e ce-ți dorești. Un aparent joc de seducție, dictatorial în fond, altfel n-ar clama veșnic că you must have this și must have that și nu ar mai avea canoane și nu i-ai deveni (fashion) victim.

Așa s-a și născut, spune povestea, din plictiseala doamnelor de la curtea lui Ludovic al XIV-lea de a se îmbrăca veșnic doar cu rochii unice (fiecare avea furnizorul ei de stofe și croitoreasa proprie, nici vorbă de producție de serie). Ce sens avea – și-au spus ele la un moment dat – să fii unică în fiecare zi? N-ar fi mai interesant să fim nu unicele ci PRIMELE – acelea capabile să influențeze ceea ce poartă TOATE celelalte femei? Dacă nici ăsta nu e exercițiu de putere…

Am uitat povestea, de la 1600 încoace, și tot cădem pradă modei și facem diverse lucruri în numele ei, doar ca, în retrospect, să le găsim groaznic de caraghioase. Crinoline, peruci, tocuri înalte, joase, vârfuri ascuțite, ba pătrate, platforme, vuittoane, unghii false, buze de colagen, corsete, silicon, pomezi. Ne tratăm oglinzile și propriul bun simț drept cei mai aprigi dușmani, încercând, în schimb, să ne înghesuim în haine care vin bine unor manechine ce nu mai reprezintă de mult un standard, ci o extremă. Și ne mirăm de ce nu ne iese și facem depresii pe tema asta.

Nu e nici un haz să te complaci într-o luptă în care ești desemnată victimă și addict a priori. Mai ales cu o chestie așa de frivolă cum e moda. Lucrez în domeniul “imaginii”, e suspect că spun asta, nu? Dar nu e mai simplu să ne alocăm mai mult timp pentru noi, realmente pentru noi, căutând să punem mai bine în valoare cine suntem, în loc să încercăm fără succes și sens să ne prefacem că suntem altcineva?

În loc să ne anuleze puterea de decizie, în loc să ne subjuge, putem să stăpânim noi moda, pornind de la ce ne vine nouă bine, de la ce e frumos pentru că ne place nouă, nu pentru că ne spun alții că trebuie să ne placă. De la ce am descoperit noi și am ajuns să apreciem singure. E doar o formă de egoism bine direcționat. Și, culmea, începe să fie… la modă. Iar ca fundal, sonor, ascultați ce zice Pink.

*
Sorana Savu este Senior Partner, Premium Communication

in fotografia de pe homepage e afisul expozitiei Barbara Hangan, Chipurile

350
desigual_aw10culise: SemiNud Party by Desigual

culise: SemiNud Party by Desigual

saptamina trecuta a fost unul dintre cele mai curajoase evenimente ale verii, o provocare lansata de desigual :vino in lenjerie intima in magazin si pleci imbracat cu orice tinuta iti place.

cum sunt in deplasari (eram la sibiu, acum sunt la Cluj), am avut un trimis special la fata locului. Ana – tinara foarte desteapta care m-a facut mindra de cititorii blogului meu pentru ca alti jurnalisti prezenti la fata locului au remarcat-o pentru profesionalismul ei.

iata citeva info din culisele SemiNude party by Desigual, vazute de Ana.


Nonconformismul este o virtute. Daca nu a tuturor, macar a celor cu spiritul liber, in permanenta cautare a sinelui, fara reguli colturoase si principii demodate. Pe 2 iunie 2011, nonconformismul a intalnit moda in incinta Desigual Baneasa. “Imbarcarea” a inceput pentru unii la 2.00 a.m, pe principiul “Cu cat ajungi mai devreme, cu atat mai repede iti faci incalzirea la distractie”.

Distractia a fost, in cazul de fata, sinonim cu SemiNude Party. Contextul nonconformist a dictat si ora, petrecerea a inceput la o ora la care majoritatea petrecaretilor inca se refac. putin inainte de 10.00 am. Ei bine, cei 100 de petrecareti care si-au dat intalnire cu nonconformismul si moda au intrat in magazin seminud si au iesit complet echipati. Pentru o noua runda de nonconformism si neprevazut, evident.

De la studenti, liber intreprinzatori si pana la oameni in toata regula – da, au fost si cativa curajosi care au lasat inhibitiile si bariera varstei la o parte, toti s-au pregatit temeinic pentru SemiNude Party. Individual si in grup, pentru ca majoritatea au ales sa aiba prietenii aproape. Sa fie asta un leac pentru a face orele de asteptare sa treaca mai repede? Posibil, iar daca nu … cu cine imparti momentele memorabile, mai ales cand in ecuatie intra o gasca de alti 99 de oameni seminud pasionati de design abstract si moda, daca nu cu ei?

Cristina a ajuns la “imbarcare”, la Desigual Baneasa, putin dupa ora 6.30. Suficient timp pentru a-si face o incalzire ca la carte, lucru confirmat si de Andreea, prietena cu care s-a inscris la o runda de nonconformism. E studenta, pasionata de moda, iar daca ar fi sa accepte din nou provocarea SemiNud, nu ar sta o clipa pe ganduri. Ii plac hainele colorate, dar nu a avut in minte un outfit anume cand a pasit in magazin. “Feeling-ul personal si un pic de experienta intr-ale cromaticii m-au ghidat”, s-a destainuit in timp ce proba o geaca Sci Fi mai mult decat portocalie.

Baietii s-au aflat intr-o majoritate covarsitoare – exact, toate teoriile expertilor in fashion au fost irevocabil anulate. Ionut (23, student la ASE) a recunoscut ca a venit mai degraba la invitatia prietenilor lui, insa nu regreta alegerea facuta. Situatiile iesite din comun il pasioneaza de cand se stie, iar daca nu ar fi gasit un outfit pe marimea lui s-ar fi intors la facultate si asa cum a venit, seminud. In fond, de cate ori ai ocazia sa exprimi nonconformismul intr-un mod 100% neconventional?

In orice caz, distractie a fost, outfit-uri de toate culorile, marimile si categoric pe gustul participantilor au fost. Regrete nu exista, poate doar unul, din partea baietilor. “Sunt mai putine fete decat baieti, ele au avut mai multe vestimentatii din care sa aleaga …”

340
moleculeMolecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F, site romanesc care promoveaza designerii romani, a aniversat saptamina asta 1 an cu o petrecere la care a anuntat care sunt surprizele pe care le-a pregatit pentru sezonul toamna iarna 2011.

pentru fiecare dintre sectiunile surpriza din “colectia Molecule F” exista un blogger care, la party, a facut endorsement.
Chinezu pentru sectiunea “barbati” (haine pentru barbati, create de designeri romani of cors, vor putea fi cumparate din toamna de pe Molecule F);
Alex Mazilu a reprezentat sectiunea “foto” (unde veti gasi fotografii din lumea modei care sa va inspire);
Andreea Inankur (alomoda) a reprezentat sectiunea “fashion feminin” ( si ea va fi imbogatita in toamna cu noi designeri romani),
eu am reprezentat sectiunea “life style” (unde veti gasi o multime de sugestii pentru cadouri speciale – de la carti rare pina la obiecte de decoratiuni f f cool; pe unele am sa le recomand chiar eu:) );
Daniela Petrescu (maldita) a fost purtatoarea de mesaj a “creativitatii” (cel mai valoros atribut al acestui site, alaturi de calitate).

imi imaginez ca oamenii care apartin industriei modei s-au incruntat cind au aflat care erau cei 5 bloggeri care relatau in direct ce se intimpla la party, gindindu-se “sunt bloggeri care n-au legatura cu moda, ce cauta ei aici?”

dar daca ne uitam putin la ce s-a “intimplat” in online in zilele de dinainte si dupa party, invatam citeva lucruri simpa:

postarea lui alex maxilu de pe blogul lui a fost preluata de peste 100 de pagini de facebook, de oameni care nu sunt implicati in industria modei.
mesajul Danielei a facut ocolul Twitterului pentru ca a fost preluat de multi tineri care n-au legatura cu moda, dar care cred in opinia ei
– la petrecere fiecare dintre cei 5 bloggeri a avut invitati oameni care in mod normal nu ar fi ajuns acolo, gindindu-se ca nu au cu ce sa se imbrace, nu fac fatza unui asemenea eveniment, nu e lumea lor. si toti au fost incintanti ca s-au simtit confortabil.
chinezu a recunoscut cu sinceritate ca lumea de la petrecere era absolut ok si n-avea nicio legatura cu prejudecatile pe care el le avea din reviste si ziare despre acest gen de petreceri si “petrecareti”.

la aniversarea de 1 an, Molecule F a dat un exemplu de normalitate. sigur ca exista oameni mult mai priceputi la moda decit toti cei 5 bloggeri la un loc, sigur ca intotdeauna e loc de mai bine (si poate relatarile noastre n-au surprins tot ce era la party pentru ca ne-a prins socializarea; bine, fie: si cocktailurile cu Campari), dar… ceea ce s-a realizat saptamina asta e dincolo de o aniversare a unui site. pentru ca incep sa se uneasca niste lumi.

daca vrem sa avem un public educat vestimentar trebuie sa unim lumile – specializatii in moda si novicii cu bun simt si bun gust – si sa le aratam celorlalti ca a te imbraca frumos nu inseamna pitziponceala, e mai degraba o chestiune de educatie, de – oricit ar parea de ciudat – scoala.
si daca vrem sa mearga ceva in industria asta, trebuie sa construim impreuna; si aia pregatiti si cei care sunt deschisi la minte si vor sa invete.

la multi ani Molecule F.

asta e fotografia mea preferata de la party, Mirela Bucovicean – Molecule F si Corina Barladeanu – 2Active PR surprinse de Alex Mazilu

muuulte foto de la party, cu tot cu comentarii despre tinute, la Andreea pe blog

596
invitatia2hai la cea mai cool petrecere din oras

hai la cea mai cool petrecere din oras

daca ti-ai dorit vreodata sa vezi cum e in lumea celor mai cei…
daca esti pasionat(a) de moda…
daca vrei sa-i vezi in realitate pe cei pe care, de obicei, ii vezi in reviste…
daca vrei sa mergi cu mine la o pterecere la care sunt special guest star…

trebuie sa-mi spui o intimplare in care a contat haina de pe tine, o intimplare in care a fost important ce haine porti…

aleg 5 raspunsuri frumoase si mergem impreuna la aniversarea Molecule F, cel mai cool site de fashion din Ro.miine dimineata stabilim cistigatorii, petrecerea e miine seara…

474
janietaylor5cind „moda= arta”

cind „moda= arta”

 o demonstratie despre „moda=arta” intr-o idee simpla, dar extrem de eficienta, de pozitionare a noii colectii Chloe. prim balerina NY City Ballet, Janie Taylor, prezinta hainele din colectie dansind.

(via Alex Traila)

Janie Taylor for Chloé on Nowness.com.

asta imi aminteste ca in tabu de aprilie e un pictorial de fashion inspirat de dans facut de Sinziana Pop (a carei zi de nastere e astazi, la multi ani Sanzi) si ma face sa zimbesc pentru ca suntem in acelasi trend si gind cu „lumea buna”

1018
spring2008_moodboard_blackswhitestrend vs creativ

trend vs creativ

unii au nevoie de repere ca sa se imbrace/sa vorbeasca – au citate la indemina si trenduri in moda. altii sunt creativi.

*
va mai amintiti comentariile literare din scoala?
aveam colegi care scriau zeci de pagini citind critici, autori similari cu cel analizat etc.
dar aveam si colegi care scriau din mintea lor, folosindu-si creativitatea ca sa obtina concluzii noi, dup ace se documentasera.

profesorii ii notau mai bine pe primii.

*
cum ne imbracam (si cit de mult copiem reperele date de trend-uri/ stiu oameni care-si cumpara exact combinatia din vitrina magazinului ca sa fie siguri ca “sunt la moda”), arata cum suntem.
la fel cum arata si ceea ce scriem: cit de mult ii citam pe altii, in loc sa punem propriile noastre cuvinte intr-o ordine care sa ne reprezinte.

*
m-am gindit la asta citind propunerea de text a unei tinere care doreste sa colaboreze la revista.

335

UNVEILED – cadouri altfel de Craciun

daca vreti sa faceti cadouri de Craciun cu totul si cu totul speciale, iata o idee.

in acest week end, la casa Margarit, str. Mǎrgǎritarelor, nr. 7, are loc un tirg de eclectic: creatii vestimentare de designer, pictori si decoratiuni interioare de designer.

de ce e special? aici gasiti creatii ale celor mai tineri designeri pe care nu i-ati intilnit la celelalte tirguri de moda, aveti deci cadouri unicat.

ne vedem miine sau poimiine de la ora 12, la casa Margarit. (tirgul e deschis in fiecare zi pina la ora 20.00)

280

tabu de septembrie – INNA

de miine la chioscuri Tabu de septembrie.

cu INNA cover story si cu un indemn pentru autoritati sa se uite si la tinerii romani care au ajuns primii in lume (in muzica, moda) cind iau in calcul valorile pe care vor sa le puna in spatele brandului de tara.

foto cover & pictorial Edward Aninaru

eu am scris cover story si trebuie sa va spun ca mi-a placut f f mult de INNA. e foarte organizata, disciplinata, stie ce vrea si e incredibil de ambitioasa. toate astea consolidate pe un mega bun simt.

asa incepe story-ul din revista:

Pe 29 iulie am primit via email un tabel în care erau dispuse, în ordine, cuvinte în romånă și engleză, însoțite de cifre. Șiruri de informații tehnice – pentru mine. Pentru fanii Innei din lumea întreagă, detalii pe care dacă le-ar ști, le-ar înflăcăra imaginația dånd greutate palpabilă unor gånduri fierbinți. Cifre care pot trece granița matematicilor simple, ajungånd în zona erotismului; matematici erotice.

Un tabel cu trupul Innei descompus în bucăți mici: sånii ca doi struguri grei, întrezăriți printre danteluri în concerte – puși acum în funcția grosime/lungime bust; forma de clepsidră a trupului care a dus-o pe locul 1 în topul FHM al celor mai sexy femei din lume – transformată într-o integrală cu limite către vise nepovestite încă: dimensiune umeri, torace, șolduri; picioarele fine care au provocat fantezii multiplicate exponențial reduse aici într-o clipă la fibră vibråndă prin esența unui logaritm: grosime coapsă-genunchi-gambă. Plus un amănunt amuzant: măsura la pantofi. 34. Ca de copil.

În 23 de rånduri și 2 coloane stăteau aliniate toate detaliile celor mai fierbinți părți din – de acum – celebrul trup al Innei. Totul arăta multă rigurozitate, atenție pentru detalii și perfecționism, la kilometri distanță de informațiile seci gen << 38, M, S, XS>> pe care le primim la redacție de la vedete înainte de o sedință foto. Am făcut ochii mari: ce e în spatele succesului Inna?

tabu, septembrie, 2010

*

e un numar cu citeva exclusivitati dragutze.
un interviu cu Gary Sinise (multumim AXN), un interviu cu Max Azria, un alt interviu cu creatorii noului parfum Armani ( e un numar cu muuulta moda – 67 de pagini numai cu si despre moda!!!).

apoi un interviu cu Dorotheea Petre foarte emotionant cu povestiri despre bunicii ei si despre Mar Nero care vine pe ecrane la mijlocul lui sept, un alt interviu cu Zoltan Szabo, cel mai faimos somelier al Canadei – altfel roman pe care noi nu stim sa-l “exploatam”

o lectie despre “de ce nu avem cum sa slabim intr-o saptamina cind ne-am ingrasat intr-un an” explicata pe intelesul tuturor de Ladislau Kristof, suuuper personaj cu care va veti mai intilni in Tabu.

si multe multe alte lucruri dragutze

pictorial_17_60Catalin Botezatu – decadenta, erotism si sinucideri

Catalin Botezatu – decadenta, erotism si sinucideri

Viaţa lui ar putea fi transformată uşor într-o carte de succes. „Dacă aş scrie-o, aş spune lucrurilor pe nume, de la cap la coadă, ori ştiu că societatea românească nu este încă pregătită să audă lucruri atât de adevărate şi de profunde în acelaşi timp”, spune Cătălin. Înfrângeri, victorii, iubiri câştigate sau pierdute, decadenţă, erotism, lux. Până va scrie cartea, iată-l pe Cătălin Botezatu reinterpretându-şi viaţa cu umor, pentru ca mai apoi să o disece cu sinceritate.
decembrie 2008

tabu: Acum 14 ani de Crăciun, te aflai în arest preventiv şi a fost unul dintre cele mai grele momente din viaţa ta, dar şi dintre cele mai emoţionante.
Cătălin Botezatu: A fost cel mai oribil moment din viaţa mea. Nu ştiu cum să-l descriu pentru că nu vreau să treacă cineva nici măcar cu gândul prin momentele alea. Arestul preventiv s-a lungit mai mult decât mi-am închipuit din cauza jocurilor politice de atunci. Gălăgia era maximă, celulele se aflau undeva sub nivelul străzii, se vedea câte o fereastră mică la nivelul solului. Pentru că înăuntru era cald şi afară frig, uneori fereastra era acoperită de şobolanii imenşi atraşi de căldură. Dar în noaptea aceea de Crăciun s-a lăsat o linişte de mormânt, nimeni nu mai ţipa, nu mai înjura. şi au bătut clopotele la Mitropolie, arestul poliţiei fiind undeva în Centrul Civic, iar clopotele au marcat şi începutul unui colind.

Lângă noi era o celulă pentru femei şi de acolo s-a auzit un colind sfâşietor. Cuvintele erau pumnale în minte şi în inimă. M-am simţit mai singur ca niciodată, eram terminat din toate punctele de vedere, deznădăjduit, nu pot să descriu starea. şi când s-a terminat colindul, pentru prima dată, într-o linişte de cristal, au început să se audă plânsete, plânsete de bărbaţi care, de obicei, voiau să pară duri. Erau acolo foarte mulţi oameni grei, şefi de bănci care, în libertate, erau de neclintit.

tabu: Când ai ieşit, unde ai găsit resursele să o iei de la capăt?
C.B.: N-am spus niciodată până acum, dar atunci, deşi era clar că nu sunt vinovat, tergiversarea şi ţinerea mea în arestul preventiv m-au dus pe panta aia grea a disperării şi am hotărât să mă sinucid. Mă gândeam că aşa pot să răspund lumii că nu sunt cum mă ca­talogaseră. şi am strâns pastilele pentru dormit pe care le primeam în fiecare seară. Prin celula respectivă s-au plimbat o mulţime de oameni, inclusiv Sever Mureşan şi Miron Cosma. La un moment dat, în celulă a venit şi un băiat, un spărgător, care a înţeles ce vroiam să fac. În noaptea de după Crăciun, eu mi-am pregătit pastilele înainte de a mă duce la duş. Să nu crezi că duşul era undeva departe, era în aceeaşi cameră, improvizat. Dar când m-am întors, nu mai erau pastilele şi n-am putut să fac scandal pentru că era ilegal felul cum le strânsesem. Cert este că dimineaţa când au venit la apel, acest băiat nu s-a mai trezit. A fost dus la spital, i s-au făcut spălături. Când şi-a revenit, l-am întrebat de ce a făcut asta. Mi-a răspuns, în simplitatea lui, că nu era nicio pierdere dacă murea el, pe când eu care am făcut ceva în viaţă trebuia să trăiesc, era păcat să mor pentru că n-am avut ocazia să mă apăr. A fost firul de care m-am agăţat, era o mică parte dintr-o societate care ar fi putut să mă înţeleagă.

tabu: Ai mai făcut cândva referire la faptul că ai vrut să te sinucizi, într-un alt context.
C.B.: Da, sunt o persoană ca oricare alta, câteodată slabă, câteodată puternică.

tabu: Dar hai să ne gândim: eşti acolo, la marginea prăpastiei, la figurat vorbind.
C.B.: Au existat mai multe momente în care am vrut să mă sinucid. Eram la marginea unei prăpastii sentimentale atunci, căci nu mai exista decât un mare hău în care dragostea nu mai era, iar în faţa mea era, la propriu, o prăpastie în care vroiam să cad.

tabu: Şi de ce te-ai întors? La ce te-ai gândit în clipele acelea?
C.B.: Nu m-am întors, a fost un joc. A fost un fel de ruletă rusească. Am pus maşina pe marginea prăpastiei, am scos-o din viteză şi am spus că dacă va fi să cadă, va cădea. şi-am stat acolo o oră.

tabu: Şi-n ora aia la ce te-ai gândit?
C.B.: N-am făcut mişcări bruşte ca să-mi forţez soarta, am stat în maşină cu mişcările pe care le-aş fi făcut în mod normal, am fumat, cred, un pachet de ţigări şi am refuzat să mă gândesc la ceva anume. De fapt mă gândeam dacă ceva merită în viaţa asta, mă gândeam dacă e ceva dincolo de poarta aia, dacă e o altă viaţă.

tabu: Se mai supără părinţii pentru lucrurile pe care le citesc despre tine?
C.B.: E delicat. Primul impact negativ a fost arestul. Normal că au suferit; şi dacă fiul tău ar fi un criminal, ai suferi. Mama a fost pe patul de moarte şi numai Dumnezeu a salvat-o.

În timp, s-a demonstrat că nu erau adevărate acuzaţiile. Apoi s-au scris lucruri urâte legate de viaţa mea sexuală. La început mă gândeam la ce o să spună mama? Tata e tata, dar mama?! Apoi mi-am dat seama că ei mă cunosc, că sunt oamenii care ştiu exact ce am făcut, ştiu exact cu cine am umblat de-a lungul timpului şi ştiu că nu pot fi altfel. şi mai ştiu că dacă aş face ceva, le-aş spune-o, că mi-aş asuma acest lucru. Ei au fost alături de mine şi am fost surprins să constat că am nişte părinţi care pot înţelege orice şi, mai ales, care pot avea încredere în copilul lor.

tabu: Să trecem într-o altă zonă. Ce înseamnă erotism, erotic pentru tine?
C.B.: Acea depăşire a graniţelor, este acea parte a sentimentelor care sunt îngemănate întotdeauna cu sexul, care dau frâu liber imaginaţiei, te eliberează de orice fel de inhibiţii. Sigur că trebuie să fii extrem de rafinat, de profund, de cultivat ca să poţi să experimentezi. Există nişte bariere pe care le poţi trece sau nu. Unii dintre noi le-au trecut, le trec, alţii nu o fac, decât, poate imaginar.

tabu: Dar societatea etichetează…
C.B.: De ce? Dacă cuiva îi place să iubească într-un anume fel, dacă îi plac anumite mişcări care pentru restul lumii sunt vulgare sau par interzise, asta e. Nu trebuie să le faci publice, trebuie doar să ţi le asumi şi să le tratezi ca atare. Fac parte din viaţa ta, fac parte din felul tău de a fi. Dar dacă reuşeşti să realizezi că lumea aceea care te judecă e o lume meschină, oribilă, o lume incultă, o lume incapabilă să-ţi înţeleagă simţirile, o lume limitată, atunci îţi dai seama că îi eşti superior şi că nu contează cum te judecă.

tabu: În alte ţări decadenţa e asociată cu partea boemă, artistică. La noi e mai degrabă în tabăra oamenilor de afaceri şi nu are foarte mult rafinament.
C.B.: La noi decadenţa înseamnă foarte mulţi bani care sunt ai oamenilor de afa­ceri, ai snobilor sau ai îmbogăţiţilor peste noapte. şi mai e o problemă, ei nici măcar nu-şi dau seama ce înseamnă decadenţa. Ei fac aşa pentru că au citit că fac alţii, că li s-a spus că aşa e la modă şi o fac aşa, de-a valma. Care rafinament?! Sunt toate paraşutele îmbrăcate cu zeci de mii de euro, arată îngrozitor, dar lor li se pare glamour. Pe mine viaţa de noapte mă oboseşte teribil. Nu o mai gust. Uite, Bamboo e locul perfect în care distracţia este garantată la maximum. Dar pentru un non connaisseur. Eu dacă mă uit în zona VIP, pe mai mult de jumătate dintre ei nu vreau să-i văd. Ei nu ştiu că nu impresionezi cu blănuri, ceasuri şi haine cu etichete.

tabu: Dar le spui şi lor ce gândeşti?
C.B.: Da. şi de aici apar problemele. Că ei nu pot să spună despre mine că sunt prost. Sau că sunt urât. Nu contează. Că nu sunt talentat – asta e discutabil. şi-atunci îmi pun în cârcă tot felul de chestii care ţin de sexualitate. Ce mai au să-mi spună: că fac sex cu pisici?! So what? Lumea adevărată uită, pentru că nu contează ce se spune despre tine, contează ce faci pentru oameni.

tabu: Compensează fericirea pe care ai trăit-o scandalurile pe care le-a adus?
C.B.: Da. A meritat tot. Cineva m-a făcut fericit pentru o vreme, mi-a dăruit dragostea. Ce contează că pe urmă am fost târât în tot felul de scandaluri?! Le mulţumesc femeilor, persoanelor din viaţa mea care m-au făcut fericit, indiferent de preţul pe care l-am plătit după.

tabu: Eşti gata să mai plăteşti încă o dată preţul ăsta?
C.B.: Îl voi plăti ori de câte ori e nevoie.

tabu: Şi-atunci îţi mai doreşti un copil?
C.B.: A fost o perioadă în care mi-am dorit tare un copil.
Dar acum nu. Poate că scurgerea anilor mi se pare din ce în ce mai rapidă. Poate pentru că ştiu că se apropie foarte tare finalul, încep să devin mai egoist. Nu ştiu. Dar ce înseamnă un copil? Iubeşti, îl naşte soţia ta – femeia pe care o iubeşti – îl creşti, dar într-un final, copilul va avea viaţa lui. La un moment dat, el va pleca, te va „părăsi“. şi vei rămâne tot singur. Aud tot felul de mame care spun „m-am sacrificat toată viaţa pentru copilul meu.“ Ce prostie! Ce femei limitate! Mama e aşa… să mă ierte că spun asta. După ce a divorţat a spus: „n-am să mai fiu cu nimeni niciodată pentru că pe tatăl tău l-am iubit enorm şi îl iubesc, şi apoi pentru că eu am un copil şi nu vreau să mă fac de râs“. Ce limitat a putut să gândească.

tabu: I-ai spus?
C.B.: Da, i-am spus-o. şi nu am avut niciun ecou. Ea s-a sacrificat pentru mine. De ce?! Eu am viaţa mea. E adevărat că atunci când este bolnavă, o ajut, dar e posibil să nu fiu în ţară şi să nu pot să o ajut. Dar ea, când va avea o pro­blemă, cu siguranţă nu mi-o va spune ca să nu mă împovăreze şi mai tare, deci tot ea se va lupta. şi-atunci de ce să se sacrifice pentru mine?!

tabu: Ai un fel de a face fapte bune mai rar întâlnit la VIP-uri, uneori pe ascuns… Partea asta de a dărui vine şi dintr-o dorinţă de a fi protejat pentru mai târziu?
C.B.: Nu. Sunt un om al bilanţului şi mă gândesc unde am greşit? N-am furat, n-am omorât, de minţit cred că o facem cu toţii ca să protejăm nişte situaţii, nişte oameni. Lucruri grave nu am făcut, nu am de ce să-mi pregătesc viaţa de dincolo.

tabu: Nu-ţi vine câteodată să spui stop, să-ţi iei o vacanţă?
C.B.: Ba da, dar sunt o serie de angajamente care trebuie respectate şi nu mă mai pot opri. Prefer să cad lat decât să par neserios.

tabu: Chiar şi în condiţiile în care, acum ceva vreme, ai avut probleme de sănătate?
C.B.: Am şi acum probleme. Dacă eu zâmbesc, râd şi fac frumos, asta nu înseamnă că nu am probleme de sănătate, dar dacă m-aş văicări, oricum nu m-ar ajuta nimeni. Din contră, cei care mă urăsc s-ar bucura, iar ceilalţi ar spune „săracul băiat“. A fost o perioadă în care mă văicăream. Recunosc că am slăbiciuni. Am fost şi la ghicitoare, apropo de slăbiciuni şi de incultură. Pentru că numai un om incult ajunge la ghicitoare. Am trecut şi prin această fază, dar ştiu că trebuia.

tabu: Că tot ai amintit de cultură. Ce te-au învăţat ai tăi la lucrurile obligatorii?
C.B.: Mama era, cum să zic, Cruela. Am mâncat bătaie până în clasa a XI-a. Dacă nu mă adresam politicos doamnelor mai ales, dar în general oamenilor, aveam drept pedeapsă să scriu codul bunelor maniere de 10 ori. Pe vremea aceea avea 68 de pagini, deci era oribil. şi acum îmi pâlpâie în minte ciucurii de la covor care dacă erau uşor deranjaţi, era jale. Atunci n-am înţeles-o, acum îi mulţumesc pentru educaţia spartană. Oricum era compensată de drăgălăşenia mătuşilor care aveau grijă de mine.

tabu: Cum ţi-ar plăcea să se gândească lumea la tine peste nişte ani?
C.B.: Mi-ar plăcea ca lumea să spună că am fost un om bun. Mi-ar plăcea să se gândească că am fost om cu adevărat. Pentru că asta însemn eu; nici designerul, nici VIP-ul.

tabu: Există ceva în materie de jocuri erotice, ceva ce ţi-ai dorit să faci, şi n-ai făcut?
C.B.: Nu. Am făcut tot ce mi-am dorit să fac. Fanteziile mele sexuale au fost întotdeauna duse la bun sfârşit. Nu pot să spun că mă gândesc la lucrul ăla pentru că nu l-am încercat. Nu.

418
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!