la intersectia strazilor Tomas Masaryk cu Jean Louis Calderon, in blocul de deasupra barului Newton, locuieste un taximetrist.
isi parcheaza masina pe Masaryk, aproape de spitalul de ortopedie.
dimineata, sotia sa – imbracata intr-un capod galben, 50 si un pic de ani – iese cu o cirpa de praf si o galetusa si-i curata masina.
am vazut-o in citeva dimineti, mereu cu gesturi tandre si calde, curatind geamurile laterale sau oglinzile, uitindu-se inauntru in masina sa vada daca totul e in regula.
pe domnul taximetrist nu l-am vazut niciodata. mi-am imaginat insa, ca in tot acest timp, el se pregateste pentru cursa din ziua respectiva. si ca, asa cum ii pregateste pachetelul de mincare, sotia ii pregateste si masina pentru lucru. cum poate ea.
V-ati intrebat vreodata cum au fost create brandurile care ne inconjoara? Mai intai este ideea. Apoi apar si mai multe idei.
Atat de multe, incat deja este nevoie sa le scriem undeva. Pe o foaie de hartie, de cele mai multe ori. In aceasta primavara citeam despre cum a fost creat brandul Net-a-Porter ( intr-o bucatarie, in prezenta lui Natalie Massenet, cea care a avut brilianta idee si a prietenilor sai) si mi-am amintit de buna mea prietena Mirela Bucovicean ( molecule-F), care a schitat primele idei despre cum va arata site-ul ei (pe care a selectat numai designeri romani) pe o hartie A4, cu un stilou, intr-o seara de toamna, in urma cu aproape doi ani. Sau de echipa illy Romania, care a inceput in urma cu un an un proiect de promovare pe servetele a celor mai interesante evenimente culturale. Iar prima ciorna a fost chiar un servetel. ( in foto atasat vedeti ultimul proiect promovat, cel al Clubului Electroputere Craiova, prezent la Bienala de la Venetia, la care musai trebuie sa mergeti daca ajungeti acolo pana in 27 noiembrie).
In timp ce scriu imi vine in minte istoria celebrelor carnete Moleskine, in care isi desenau schitele Van Gogh sau Picasso sau isi creiona personajele celebrul Hemingway.
Echipa Fundatiei Friends for Friends a avut ideea de a aduna cateva ciorne din care s-au nascut proiecte minunate in Romania. Ciornele sunt insotite si de instalatii, pentru a intelege mai bine ideea fiecarui proiect in parte. Expozitia de ciorne a fost lansata de curand si o puteti vedea pana in data de 14 octombrie la Caffffe Creativa, in strada Brezoianu nr. 4, et 4, Bucuresti ( cladirea cu faimosul club Expirat). Programul de vizitare este intre 10.30 – 18.30. Daca vreti sa aflati mai multe despre expozitie ii puteti scrie Corinei ( [email protected]), va raspunde imediat.
Dintre ,,exponate’’ mentionez acum ,,iubirrre’’, proiectul de carte al Danei Tocu pentru Fundatia GIA, care a adunat prieteni celebri din Romania deveniti scriitori de eseuri inspirate de caini si pisici; Bacania veche, unul dintre exemplele cele mai bune ca felul in care te adresezi publicului – simplu, degajat, prietenos – iti poate atrage simpatia intr-un timp record.
Va las sa descoperiti singuri celelalte ciorne si daca aveti idee cum s-au nascut alte idei frumoase, dati-i de veste Corinei, pentru ca aceasta, impreuna cu Beatrice Weber de la fundatie se pregatesc deja de a doua serie de ciorne.
Pe curand!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania.
astazi si miine sunt la Iasi, la Spitalul de urgenta pentru copii Sfinta Maria.
in citeva zile, fundatia Scheherazade (cea care a strins 1, 5 milioane de euro pentru spitalul de copii Marie Curie din Bucuresti) va incepe o campanie de stringere de fonduri pentru spitalul din Iasi.
voi vizita astazi spitalul si ii voi afla o parte din povesti. (vi le voi povesti curind)
intrebarea mea este: ce v-ar convinge pe voi sa donati via un sms pentru un spital?
Imi vine întotdeauna greu să scriu pentru blogul Cristinei, nu pentru că nu aș avea povești, ci pentru că am prea multe. Aici cred că e o diferență considerabilă între noi, oamenii de relații publice, și jurnaliști. Pentru jurnaliști, satisfacția profesională majoră este să descopere povești pe care să poată să le spună mai departe, pentru noi este să trăim povești pe care să nu le putem spune.
Nu vorbesc despre poveștile brandurilor, pe care omul de PR le spune întâlnindu-se pe același teritoriu cu omul de marketing, ci despre acele povești grele, care marchează o existență profesională sau parcursul unei companii și pe care știi că nu le poți rosti fără să trădezi. Despre latura noastră de „avocați”, despre discuțiile între patru ochi sau între patru pereți care așa rămân ani de zile, sau pentru totdeauna.
Oamenii știu despre noi, în general, că suntem cei care avem mereu în mânecă un compliment sau un surâs de complezență, că ne petrecem timpul la cafele și la mese cu jurnaliștii sau cu clienții. E genul de prejudecată pe care, de la un punct încolo, obosești să o mai contrazici. Dar momentele care ne rămân în biografia profesională, momentele pentru care clienții aleg să stea cu noi sau să ne părăsească, sunt de fapt momente în care un compliment sau un surâs de complezență sunt cele mai stupide lucruri pe care le-ai avea de oferit.
Pentru fiecare post pe care îl scriu, alte două-trei rămân în sertar, deși ar fi, poate, mai puternice și mai pline de înțeles pentru mai mulți.
Dacă pentru oamenii de PR povestea asta cu… poveștile nerostite e o de-formare profesională, pentru mulți dintre noi, poveștile nerostite sunt cele care ne determină reacții și gesturi inexplicabile pentru oamenii din jur. Sunt cele care ajung să fie cunoscute doar de cei care ne iubesc. Sunt cele care ne lămuresc sau ne disculpă în ochii celor care contează. Sunt cel puțin la fel de frumoase ca și cele rostite.
Povești nerostite anyone?
*
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication
stiu ca va consumati mult timp cu SEO, analize, trafice si ranking-uri. cei mai multi cred ca fara ele nu poti sa ai succes in online.
eu sunt dintre cei care cred ca toate astea vin DUPA ALTCEVA. si acel altceva e CONTENT-UL.
continutul, diferentierea informatiei, modul in care este ea prezentata (tehnic – ca platforma, dar si ca tehnica de scris).
miine la Novotel se discuta despre asta si cei care vor sa faca un business in online cred ca ar trebui sa fie prezenti acolo.
***
Zitec, unul dintre principalii producători locali de aplicaţii software on-line, organizează, în parteneriat cu Agora Group, primul eveniment adresat publisher-ilor şi advertiser-ilor din România: Digital Publishing & Advertising Day 2011. Conferința organizată în data de 27 septembrie 2011 va prezenta principalele oportunităţi ale pieţei locale de publicitate, dar şi provocările de care se lovesc publisher-ii şi advertiser-ii locali.
În cadrul evenimentului vor avea loc sesiuni de discuţii susţinute de speakeri cu experienta în ceea ce priveşte piaţa locală de profil. Astfel, pe parcursul Digital Publishing & Advertising Day 2011 vor lua cuvântul Alexandru Lăpuşan – CEO Zitec, Dorin Boerescu – CEO 2Parale, Adina Vasilescu – Digital Publisher Sanoma Hearst România, Petru Jucovschi – Developer Evanghelist Microsoft, Andrei Roşca – General Manager Spada, Mihai Dan Nadas – CTO Yonder şi Doru Panaitescu – Consultant Independent.
“Digital Publishing & Advertising Day 2011 este ediţia pilot a primului eveniment de acest tip din Romania şi suntem încrezători că va fi un adevărat succes. Dorim ca DPAD sa fie un eveniment unde cei din bransa vor putea sa afle ultimele tendinte din domeniu, metode de monetizare, platforme software eficiente si studii de caz de succes”.
Alexandru Lăpuşan, CEO Zitec.
*
Alex este unul dintre oamenii pe care-i sun cind am o problema tehnica, blogul meu e in grija Zitec si, daca am un pic de succes in online, am si gratie lor.
Ne vedem domani la Novotel de la ora 9, accesul se face pe baza de invitatie, puteti cere una de aici: www.dpad.ro .
*
sunt mindra sa va prezint citeva info despre Zitec (asa imi creste si mie cota, uite ce oameni tari ma au in grija:) )
Zitec este una dintre cele mai importante companii din industria IT românească specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii on-line complexe. Cu peste 80% din venituri provenite din proiecte externe în SUA, Canada, Marea Britanie, Cipru,
Germania, Italia sau Danemarca, succesul Zitec este confirmat şi de referinţe de top pe plan local obţinute de la clienţi precum J.W. Marriott, Mercedes-Benz, Amadeus, Bullguard sau Lafarge.
saptamina trecuta, timp de 2 zile am fost in patria berii (belgia); ma rog si a ciocolatei, dar am degustat din plin din …prima categorie.
ca sa ma mai scot putin, nu mi-am consumat tot timpul cu paharul de bere in fatza. o parte importanta a celei de-a doua zi am ascultat cercetatori din toata lumea (in nutritie si medicina) care mi-au explicat beneficiile berii.
da, stiu, acum toti barbatii striga “ura!!” si, eventual, isi trimit nevestele sa se informeze cu cele de mai jos, ca sa aiba scuze pentru iesitul cu baietii.
inainte de vestile bune aflate de la domni care predau la Cambridge sau alte facultati sofisticate, o veste nashpa: de la bere faceti burta! e demonstrat stiintific. (si practic)
pentru ca este produsa din grine de tot felul, berea este la fel de sanatoasa ca vinul (ba chiar mai sanatoasa in unele cazuri)
consumul moderat de bere (1 pahar pe zi pentru doamne, 2 pahare pe zi pentru domni) preintimpina bolile cardiace, are aceeasi valoare ca o aspirina.
(bine acum nu calculati ca daca beti 4 pahare de bere ati luat 2 aspirine, pentru ca daca beti mai mult, nu mai e “medicament” e daunator pentru sanatate. si da, faceti burta mare!)
berea contine silicon. nu din ala de-si pun duduile pe unde isi doresc sa iasa in evidenta, ci din cel din tabelul lui Mendeleev (adica siliciu, dupa cum m-a corectat Oana). siliconul siliciu ajuta la intretinerea cartilagiilor si, pentru virsta a III-a, este foarte util in tratarea osteoporozei. un pahar de bere (pt doamne), doua pahare de bere (pt domni) fac viata mai usoara in asemenea cazuri.
consumul moderat de bere poate influenta reducerea colesterolului, obezitatii, dar si a riscului pentru boli precum Parkinson, dementza.
berea fara alcool stimuleaza lactatia in cazul femeilor care tocmai au nascut. aceeasi bere fara alcool este un hidratant foarte puternic si este folosita in cazul sportivilor care se deshidrateaza (alergatorii la maraton, cei care participa la competitii de box sau de culturism etc)
*
cu o alimentatie sanatoasa si un consum moderat de bere NU TE INGRASI!
asta a fost vestea cea mai socanta pentru mine. si pentru ca era spusa de o doamna italianca specialista recunoscuta la nivel mondial in nutritie (Dr. Iacoviello), cred foarte tare in asta.
inca un lucru smart invatat: e mult mai eficient pentru sanatate sa bei un pahar de bere in fiecare zi, timp de 5 zile din saptamina, decit sa bei aceeasi cantitate intr-o singura zi.
consumul moderat inseamna un pahar de alcool/ zi pentru femei; 2 pahare de alcool/zi pt barbati. 5 zile/ saptamina.
ce am aflat despre cum se prepara berea si care-s cele mai rafinate soiuri de bere din lume, in episodul urmator.
tot atunci unde sa va duceti in Bruxelles ca sa degustati cele mai tari sortimente de bere din lume:)
*
am fost in Bruxelles la invitatia Asociatiei Berarii Romaniei la forumul Beer & Health: From myths to science.
P.S. hai sa va dau speranta si cu “burta”.
Is beer consumption responsible for the beer belly? – Prof. Astrup
Among laymen beer consumption is considered to be responsible for causing a belly, one of the essential components of metabolic syndrome. However, there is no scientific evidence to support that moderate beer consumption produces abdominal fatness. The well established risk factors for “beer belly” are male gender, age, smoking, physical inactivity, mental stress, impaired sleep, high intake of trans fat, and the use of certain drugs.
de foarte multe ori am condamnat campaniile pe Facebook cu clauze pentru flori, furnici, oameni, delfini sau cine stie ce politici. mi se parea (inca mai cred asta) ca e o prostie sa dai like la o cauza si sa simti ca ai facut o fapta buna, cind de fapt tot ce ai facut a fost sa-ti linistesti tu sufletul, amagindu-te…
astazi am un exemplu contrar: cu un singur vot- al tau- se poate schimba viata unui copil. de fapt viata a 16 copii. toti cu autism.
ei fac parte dintr-un proiect care, daca are voturile noastre, poate cistiga finantare si fiecare dintre acesti copii poate fi reintegrat in sistemul scolar (30 de cadre didactice din scoli si gradinite vor fi implicate in proiect).
eu stiu de el de la ana maria ciobanu, care a scris pentru tabu, unele dintre cele mai frumoase povesti pe care le-am publicat si am incredere deplina in ea.
cum procedati?
Daruiti 2 minute din viata voastra pentru a va crea un cont si a vota, la sectiunea Bucuresti, proiectul Copiii cu Autism merg la scoala.Sigur, confirmarea emailului poate fi enervanta, dar inseamna atat de mult.
momentan proiectul se afla pe locul 9, el trebuie sa adune cit mai multe voturi pina la 30 septembrie. primele 10 proiecte primesc finantare intr-un proiect de grant-uri Raifeissen
hai votati. e pentru prima data cind noi doar “facem click” si altcineva plateste. mai exact da o finantare: Raifeissen.
VA ROG.
Poate ca multi dintre voi stiti ca V for Vintage este unul dintre cele mai asteptate evenimente ale anului, in Bucuresti. In fiecare toamna si primavara targul are o alta tema pe care toti expozantii – site-uri cu haine si accesorii vintage, dar si designerii romani de pe molecule-F – o respecta intocmai.
Anul acesta va exista un ,,new entry’’ la targ, la al carui stand merita sa mergeti: GIA ( Group Initiative for Animals) a facut ordine in dulapurile fashionistelor prietene care au renuntat fara urma de regret la cele mai frumoase tinute pentru ca pisicile si cateii din adaposturile pastorite de aceasta organizatie sa aiba o iarna mai usoara.
Cand ajungeti la acest stand, ganditi-va ca tot ce cumparati de aici se va cuantifica in hrana si tot ce mai au nevoie aceste fapturi minunate. Si va trebui sa mentionez doua nume importante, pentru ca acest butic mobil nu ar fi existat fara ele: Laura Calin, organizatoarea targului si Dana Tocu, unul dintre cei mai minunati oameni pe care i-am cunoscut, cea care se afla in spatele unui alt proiect minunat, deja celebra carte Iubirrre.
V for Vintage se tine si anul acesta la Sala Dalles, sambata, 24 si duminica, 25 septembrie, de la 12:00 si pana la 8 seara. Tema: Rock & Roll. Ca tema de inspiratie vestimentara va recomand sa revedeti pana atunci Rebel without a cause, cu Nathalie Wood si James Dean.
Ne vedem la V for Vintage, va astept in lounge-ul de la etaj, cu un cocktail Campari pregatit de mine:)
cu cit inaintezi in virsta, iti propui sa fii modest, cu bun simt, sa n-ai orgolii. iti spui ca asta e parte din ceea ce inseamna un om educat, ca autocontrolul e o forma de evolutie pe calea cea buna in viata.
numai ca uneori, oricit de mult te-ai mustrului ca sa respecti ce ti-ai propus, orgoliul tau o ia inainte si iese la suprafata. si-ti vine sa rizi de el. si de tine.
*
mi s-a intimplat astazi cind m-am aflat in vizita la filmarile de la XFactor.
asa cum stiu apropiatii mei, fostii mei colegi, ba chiar si cititorii acestui blog, sunt o foarte mare fana a emisiunii Neata cu Razvan si Dani, mai exact o mare fana a celor doi prezentatori… am mai scris despre fascinatia mea pentru prietenia dintre ei.
desigur ca astazi i-am intilnit si am fost tare tare bucuroasa.
iar orgoliul meu (al nabii sa fie el daca poate sta cuminte, desi il cert mereu) a tresaltat cind am realizat ca Razvan stia ce scriu pe blog si cind am constatat ca Dani nu facea misto de mine cind a zis ca ma asculta la radio (sigur, el era copil pe atunci, iar eu abia ce intrasem la facultate).
pe drum catre lansarea de carte (va fi in mai putin de o ora la momentul la care scriu aceste rinduri) m-am gindit cum e viata asta, cit e de relativa si cit de putine lucruri stim despre ceilalti.
cu cit de mare drag ma uit eu la baietii astia si nu mi-am imaginat niciodata ca si ei au auzit cindva de mine.
da, stiu, e o chestiune de orgoliu, dar mi-a facut ziua frumoasa si o sa zimbesc multa vreme amintindu-mi de asta.
dar am sa ma revansez in fata voastra, curind. cu un story despre ei ca sa intelegeti de ce-mi plac mie asa de tare.
*
later edit: daca exista un arbitru pentru echilibrarea orgoliului, atunci tocmai ce si-a ascutit spada asupra mea. la sfirsitul lansarii de carte o tinara domnisoara de la RRA mi-a solicitat un mic interviu. m-a rugat sa reiau o parte din lucrurile pe care le spusesem despre cartea lui Alex Leo Serban, precum si despre de ce cred ca viitorii copii vor citi in special pe device-uri electronice. am vorbit frumos si politicos ( cu vocea mea cea mai simpa) pret de 5 min si l-a sfirsit m-a intrebat: Cu cine am stat de vorba?
eu am facut ochii mari, uimita ca cere interviu dar nu stie cui, iar ea mi-a spus “mi-a placut ce ai spus in conferinta, de asta te-am intrebat si acum. o sa ma uit pe hirtie sa vad cum te cheama.”
daca ai avea putere si bani, ce-ai schimba la lumea din jurul tau?
daca ai avea putere si bani, ai vrea sa schimbi lumea din jurul tau?
daca ai avea putere si bani, te-ai gindi si la ceilalti?
*
ne vaitam in fiecare zi ca lumea din jurul nostru nu arata asa cum ne-am dori dar ne asteptam ca altii sa faca schimbarile; sa se ocupe de spatiul nostru verde, de “decorul” din jurul nostru, ba chiar si de zimbetele celor de pe linga noi.
m-am gindit de multe ori la urmatoarea chestiune: investim in casele noastre multi bani, le decoram ca sa ne simtim bine, aducem cea mai rafinata tehnologie si cele mai utile facilitati. ne facem oaza noastra de liniste si de bucurie in interiorul peretilor casei noastre. si ne e bine acolo.
dar daca am largi oaza, daca am investi in lumea de linga noi la fel de mult (macar emotional, pentru ca uneori e nevoie si de altceva decit de bani), matematic exista posibilitatea ca oazele sa se uneasca si sa transforme , la o scara mai mare, lumea.
*
avem o multime de scuze pentru ce nu facem asta. cele mai multe se refera la timp si la bani. altfel, spunem noi, am avea idei.
acum e momentul sa va expuneti ideile. Pepsi lanseaza de astazi unul dintre cele mai mari proiecte de educatie si implicare urbana din Romania, cu un premiu de 20.000 de euro!
Refresh your world – trimite proiectul tau , DA UN REFRESH VIETII URBANE – si vei fi premiat!
sunt onorata sa fac parte din juriul, alaturi de Cabral si Mihai Dobrovolschi, care va desemna cistigatorul acestui proiect.
acum nu mai ai nicio scuza pentru care sa spui: stii, eu as fi putut sa fac lumea mai buna.
astept cu nerabdare sa vad ideile voastre pentru proiectul Pepsi Refresh your world si promit sa fiu un jurat cu inima mare care se va bucura pentru orice idee pentru o lume urbana mai frumoasa, mai buna si cu mai multe zimbete.
uitandu-ma la primele 2 editii de X Factor (am deja un preferat:) ), mi-am adus aminte de o pilda despre succes pe care mi-a spus-o Vlad Ivanov.
“un actor e bun atunci cind poate face cit mai aproape de perfectiune ce are de facut de cit mai multe ori. si tu poti sa interpretezi ceva o data si sa iti iasa minunat, dar important e sa stii sa pastrezi starea aceea si sa poti sa o redai mereu. pentru asta faci scoala. asta e diferenta intre un profesionist si un amator.”
il vazusem pe Vlad la filmarea de la Principii de viata unde in 17 duble se coordonase perfect ca sa para surprins de fiecare data cind calca pe o jucarie care piuia. ma fascinase disciplina cu care isi aseza inaintea fiecarui “MOTOR!” jucaria in acelasi loc si cum ii iese smekeria, la milimetru, de fiecare data, iar explicatia lui – cea de mai sus – a fost pe un ton care parea ca zice “daca nu mi-ar iesi, ar fi gresit; e normal ca imi iese”.
*
m-am uitat la copiii de la X Factor; unii au fost minunati, se simtea cum emotiile ii ajuta si-i imping catre public, pur si simplu. si n-am putut sa nu ma intreb: citi dintre ei vor putea sa faca asta cu consecventa, sa reintre in aceasta stare, sa aiba energia care sa treaca la public, DE FIECARE DATA?
succesul , in muzica (arta) ca si-n viata, nu e despre a da o lovitura, ci despre a constientiza calea cu care poti sa dai your best de fiecare data.
*
preferatul meu de la X Factor se numeste Andrei Leonte. are charisma, si-a ales un cintec bun, a transmis emotii.
a transmis acel ceva special – diferit de oricare alt concurent – pentru ca la o zi de la show are cele mai multe vizionari pe youtube, aproape 10.000.
daca nu l-ati vazut in show-ul tv il puteti vedea aici.
mi-a placut atit de mult de el, incit imi vine sa-i spun: iti rup picioarele daca nu-ti iese la fel si data viitoare!
*
X Factor se difuzeaza la Antena 1 in fiecare simbata si duminica de la ora 20.20; filmul Principii de viata intra in cinematografe luna viitoare.
fie ca zbori cu avionul sau cu balonul, fie ca sari cu parasuta sau te dai cu parapanta , in esenta, fenomenul e acelasi: pentru ca esti la foarte mare distanta de pamint, reperele tale pentru miscare – punctele fixe – isi pierd puterea. si ti se pare ca n-ai viteza.
daca nu e un ecran pe aproape, nu ai cum sa stii nici ce directie ai.
dar in aer esti liber.
(spun eu care am incercat toate variantele de zbor de mai sus)
*
azi am zburat cu balonul si ce mi-a placut cel mai mult era ca… nu stiam unde o sa zburam. pilotul nostru putea asigura imponderabilitatea, dar deplasarea o faceau curentii de aer dupa cum le era voia.
eram in aer, la mai bine de 100 de metri inaltime – suficient cit sa vedem orice era jos, insuficient sa supravietuim daca ne-am fi aruncat.
eram liberi, dar eram vulnerabili. si depindeam in totalitate de natura.
*
pe drumul catre casa mi-am dat seama ca zborul asta cu balonul, pe linga adrenalina si tandretea lui – literalmente aerul te mingiie si e liniste si vezi lumea la pas mic – e o lectie de viata.
daca am merge prin viata cum merg pilotii cu baloanele, ne-ar fi mai bine.
n-ar trebui decit sa le dam din cind in cind corpului si mintii noastre combustibil (sa inlocuim aerul cald cu carti, filme, muzica, sport etc) si sa ne lasam in bataia curentilor, sa plutim pur si simplu.
*
curentii de aer ne duceau inspre sud, si cum soarele abia rasarea (era o lumina calda si buna, desi era ceata), in fata noastra era umbra propriului nostru balon.
mi-a placut iluzia unui alt partener de zbor… umbra noastra.
*
dupa aterizare, Nea Mihai – pilotul celui de-al doilea balon Orange care a zburat astazi – vorbea cu cineva la telefon “gata, am aterizat. am avut viteza cam 28 km/h, erau niste curenti de aer, dar totul e bine.”
tot pe drumul catre casa m-am gindit ca si asta e ca-n viata: important e sa stii sa cazi si sa te lupti cu curentii care ti-ar putea face rau.
*
eu in aer ma simt ca acasa; oricit de vulnerabila as fi la zeci uneori mii de metri de pamint, gindul libertatii si tandretea intilnirii cu aerul ma fac sa zimbesc de fiecare data.
cred ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poti face cuiva la o zi de nastere e fie un salt cu parasuta, fie un zbor cu balonul. e fata in fata cu sine si cu natura, intr-un moment tandru dar plin de adrenalina.
*
puteti zbura si voi cu balonul Orange in campania Vezi Romania de sus. uita-te care e cel mai apropiat oras de tine, in care vine balonul Orange, completeaza talonul care te inscrie pentru tragerea la sorti si, daca esti printre cei 92 de norocosi, zbori si tu.
si daca zbori, ceea ce-ti doresc foarte tare, transmite-le salutari domnilor John si Mihai, pilotii.
spune-le ca salutarile vin de la o Contesa de Milcovatzu; stiu dinsii despre ce e vorba:)))
Toate fotografiile ii apartin lui Razvan Pascu, filmarea lui Costin Cocioaba, ambii innobilati drept Conti de Milcovatzu , astazi in urma zborului cu balonul Orange.
cum a fost ceremonia in care am primit titlurile nobiliare va arat in curind:) implica foc, pamint si … ceva alcool.
astazi, am invatat o noua urare ATERIZARI FERICITE!, e valabila desigur pentru pilotii de orice categorie, dar ziceti voi ca nu e valabila si-n viata pentru toate cazaturile noastre?!
cind mi-a adus apa – “cu lime”, cum cerusem – imediat cum ne-am suit in avion, mi s-a parut ciudat ca are lime, acolo, la un bar de avion.
am primit apa intr-un pahar incolor, de sticla, impreuna cu un alt pahar – cu vinul meu preferat, un pinot gris – si cu alune proaspat prajite. (adica calde, prajite chiar atunci).
mai tirziu, cind mi-am comandat cina, am mai cerut un pahar de apa.
“cu lime, ca de obicei?”, mi-a zimbit stewardesa.
mi-a desfacut masa din minerul fotoliului pat, mi-a asezat pe ea o fata de masa impecabila, apoi tacimuri fine, mincarea si bauturile.
iar noul pahar cu apa nu mai era incolor, era culoarea prunei.
chiar daca era acelasi model, avea o culoare speciala, ca sa schimbe atmosfera si sa fie festiv, pentru cina.
mi-a placut mult mult detaliu asta cu paharul. poate chiar mai mult decit minunata sampanie Laurent Perrier cu care am fost intimpinata, cind am urcat in avion.
*
calatoria cu British Airways la First Class e rafinamentul detaliilor, confortul absolut, fara sa fie nimic ostenativ sau agresiv. “The Ultimate Indulgence”.
*
saptamina aceasta am fost intr-un press trip la invitatia British Airways, in Caraibe. am mai fost cu BA si in alte excursii, sunt clienta BA si in afara press trip-urilor, dar pina acum am calatorit fie la Club World, fie la Traveler. la intoarcerea din Caraibe, pentru ca tot Club World era ocupat de echipa de cricket a statului St Lucia, multumita lui Emil Delibashev – directorul comercial BA pentru Balcani – am fost upgradati la First BA, supremul in materie de calatorie cu BA. ( doar Concorde era mai sus, dar avioanele Concorde nu mai zboara)
e 7 dimineata in caraibe, in resortul in care stau e liniste maxima pentru ca doar angajatii care curata piscina sau pregatesc micul dejun sunt treziti.
ieri, cind am lenevit mult la una dintre cele 5 piscine ale locului, m-am gindit mult la liniste si am zimbit la fel de mult. aveam muzica (jamaicana) in urechi si veneam dupa o zi in care mersesem cu o barca cu viteza in jurul insulei, intr-un zgomot puternic si niste zguduieli serioase.
e un paradox aici: in aer, cu avioanele minunate, ne speriem la orice mica miscare, orice mica unduire, in timp ce pe barca in ocean nu ni se mai pare la fel de periculos. (desi adincimea marii/oceanului e suficient de mare ca sa ne creeze probleme).
*
si mai am un gind care m-a urmarit aici, in caraibe. (cind stai la soare, in zgomot de valuri de mare, gindurile sunt hopa tropa prin capsor).
Leonard Miron, in avionul care ne ducea la Londra mi-a povestit despre pregatirea stewardzilor British Airways: dau un examen inainte de fiecare cursa si daca nu raspund corect la intrebari, nu pleaca in cursa respectiva; par (si sunt) simpatici si eleganti, gata sa te serveasca cu mincare fina si bauturi asemenea, dar stiu nu doar sa acorde primul ajutor in caz de orice, ci si sa descarcereze; tot asa cum sunt trainuiti sa fie si pompieri.
Leo e steward la British Airways, ocazie cu care am aflat ca Regina Angliei merge cu BA, sta pe primele locuri de la Business, in spate are 2 oameni din suita sa, dar in restul cabinei pot sta orice alti calatori. asa ca daca aveti (sau am) noroc, am putea calatori cu Regina Angliei in avion!
am super povesti despre avioane si despre oamenii care fac diferenta de la un zbor la altul (la urma urmei toate liniile aeriene zboara cu acelasi tip de avioane, oamenii care le conduc si cei care stau alaturi de tine in calatorie, fac diferenta), dar va povestesc zilele viitoare pentru ca …. mai am ceva plaja de facut:)
(in viitoarele povesti va spun lucruri simpatice legate de Penelope Cruz, Take That si alte nume mari…:) )
altfel am fost uimita sa descopar ca British Airways are trei ! curse zilnice de pe Gatwick catre Caraibe si toate sunt full.
***
si da, facem intilnirea cu Leo zilele viitoare ca sa ne mai linistim de frica de avioane… cine vrea sa vina, tre sa lase un coment.
n-are legatura cu nemurirea, raiul sau mai stiu eu ce altceva filosofic. are legatura cu Antoine de Saint Exupery si o scrisoare pe care i-a scris-o sotiei sale, Consuelo.
am citit scrisoarea aceasta intr-o carte de memorii a lui Consuelo si mi s-a parut atit de speciala relatia lui Exupery cu aerul incit… am decis sa sar cu parasuta.
Exupery a fost pilot si aerul pentru el era cind dusman, cind prieten (in functie de curentii care-l ajutau sau nu la zbor), dar in oricare dintre situatii era un simbol al libertatii lui.
*
acum 2 ani am sarit cu parasuta. e incredibila senzatia de plutire. cobori cu 100 km/h citeva secunde dupa care, cind se deschide parasuta, esti ca un fulg pe care-l mingiie aerul.
nu exista cuvinte ca sa poata fi descrisa senzatia (sau nu sunt eu suficient de talentata pentru asta)
acum am sa ma plimb cu balonul, deasupra bucurestilor. si sunt sigura ca am sa retraiesc o parte din senzatie.
*
partea frumoasa este ca si tu te poti plimba cu balonul si poti trai niste senzatii incredibile, fara sa depui niciun efort. trebuie doar sa mergi la magazinele orange sau la distribuitorii Orange si sa completezi (pe toate liniile si mai ales cu tot numele) un formular prin care te inscrii la tragerea la sorti pentru un zbor deasupra bucurestiului.
sunt 96 de zboruri puse in joc si m-as bucura f f tare sa fie unul dintre voi printre cistigatori. dar ca la orice competitie, ca sa poti sa cistigi, trebuie sa participi, asa ca va rog tare tare completati formularele. nu o sa regretati. detalii aici.
verificati si lista oraselor unde e excursia cu balonul, aici.
daca-mi e permisa comparatia, un zbor de genul asta are ceva erotic in el: o parte de adrenalina – vezi lumea de sus -, dar si o parte de tandrete – aerul trece pe linga tine si pur si simplu pare o mingiiere pe pielea ta.
cred ca ar trebui sa incercati macar o data.
*
la invitatia Orange Romania, duminica ma plimb cu balonul; experienta mea vi-o povestesc dupa aceea.
bonus track vasul pe care s-a filmat primul film din seria Piratii din Caraibe
*
Ma aflu in Caraibe, la invitatia British Airways care are in aceasta perioada (pina in martie 2012) oferte speciale pentru destinatiile exotice. puteti afla detalii de aici
ieri, in cea de-a doua zi in St Lucia ( caraibe) m-am gindit mult de ce locul asta seamana cu paradisul.
mai intii ca orice ati vedea in fotografii e de zeci de ori mai putin impresionant decit e realitatea.
mi se pare ca daca facem poze, pentru ca e atit de frumos locul, pare o ilustrata photoshopata, ba chiar kitschoasa.
( e un paradox asta: prea multa frumusete traita live iti taie respiratia, surprinsa in poze – de amatori – e kitsch. pentru mine e kitsch, nu stiu cum e pt altii)
asa ca prima teorie legata de ce e locul asta paradisul e: pentru ca nu ai nevoie sa-l fotografiezi, trebuie sa-l pastrezi in minte.
*
a doua teorie (aproape ca o darima pe prima, dar asta-i viata) e asa: sunt multe locuri cu ape la fel de albastre, cu liniste si soare, cu piscine sofisticate si cu lux de cit de multe stele poate gindi mintea oameneasca, dar locul asta are… cerul.
sunt cei mai impresionati nori pe care i-am vazut vreodata: unii pufosi de parca poti sa sari acum pe ei, altii in forme care amintesc de animale, altii pur si simplu ca niste rotocoale de fum de tigara – fini ca niste fire de casmir.
dar sunt dispusi atit de dramatic si atit de spectaculos, incit cred ca ei fac diferenta.
iata citeva exemple de ieri:
(utima fotografie e facuta de Ruxandra Bitu. va mai arat curind fotografii de la ea)
*
cea mai emotionanta faza a zilei de ieri, pentru mine, a fost o replica la lui Peter – cunoscut drept capitan Typhoon – un localnic care organizeaza plimbari cu barca in jurul insulei.
povestea despre taifunul Thomas care a lovit insula anul trecut in octombrie si, cum treceam cu barca lui pe linga partea lovita profund de uragan ne-a aratat locul unde fusese casa unei familii. o luase uraganul si toti cei 6 membrii ai familiei murisera. la marginea dealului, catre mare, erau palmieri tineri.
– pe ei nu i-a luat uraganul?
– ba da, dar palmierii cresc repede la loc. numai oamenii merg jos (si-a aratat catre apa) si nu se mai intorc.
n-avea nimic dramatic sau ostentativ in voce. asta era realitatea, asa e viata lui; din cind in cind apa mai ia citiva oameni care nu se mai intorc.
si m-am gindit ca si din Paradis pleaca oameni.
*
Ma aflu in Caraibe, la invitatia British Airways care are in aceasta perioada (pina in martie 2012) oferte speciale pentru destinatiile exotice. puteti afla detalii de aici
sunt in Caraibe, St Lucia, la invitatia British Airways.
Dupa un zbor de 8 ore la business cu rasfaturi dintre cele mai alese (eu am fost cea mai incintata de filmele minunate din selectia de la bord, dar si sampaniaa… ooo, sampania), am ajuns intr-un complex care arata ca in ilustratele postale…
e atit de frumos incit zici ca e photoshopat.
cea mai tare experienta de pina acum a fost zborul cu avionul si excursia in cabina pilotului.
personalul British Airways are , mai nou, situatia pasagerilor (cine sunt, daca sunt clienti fideli etc), pe Ipad-uri si in functie de asta fac mici daruri simpa. asa se face ca daca esti la economy, dar esti client fidel, poti sa primesti sampanie (desi nu e in meniul de la acea clasa de zbor).
daaar, noi eram la business , inregistrati cu un cod special – de VIP – pentru ca suntem jurnalisti invitati de BA, iar capitanul a venit – din proprie initiativa – sa vorbeasca cu noi, ne-a oferit din partea sa sampanie Laurent Perrier (care era pt cabina VIP) si ne-a facut si un tur al selectei cabine VIP. (unde toti pasagerii au IPad pe care sa vada filme si sa se joace pe durata calatoriei).
a fost atit de dragutz, incit ne-a invitat la sfirsitul zborului la el in cabina, ca sa vedem cu arata o cabina de avion, iar lucrurile acestea nu intrau in desfasuratorul excursiei noastre de jurnalisti. pur si simplu, a vrut sa ne faca sa ne simtim speciali.
pentru ca am povestit multe lucruri tehnice, am invatat o multime de lucruri noi despre avioane… pe care vi le povestesc curind.
oricum, pe drumul de la bucuresti la londra, am mers alaturi de Leonard Miron care este angajat Bristish Airways si mi-a promis ca participa la o intilnire informala, simpatica dar educativa, in care sa povesteasca pentru prietenii mei care-s fricosi in ale zborului… sa le explice lucruri care sa le dea siguranta…
asa ca daca vreti si voi, trebuie doar sa-mi ziceti…
*
sunt intr-o zona unde are Mick Jagger casa si unde s-a filmat Piratii din Caraibe. de azi incep explorarile, asa ca vor veni curind povestile.
synchronicity – asta e un cuvint pe care-l pronunt greu, dar care vine in jurul meu mai mereu.
iata inca un exemplu
duminica trecuta m-am intors de la Londra cu British Airways (a fost ca -n filme: am pierdut avionul, o doamna simpatica de la un ghiseu din Terminal 5 ne-a organizat rapid si ne-am suit in avion atfel incit sa ajung la timp la bucuresti – aveam de mers la conferinta Fundatiei Vodafone).
colega de zbor – o prietena apropiata (nu-i dau numele, o sa vedeti de ce) – e absolut terminata de frica numai la gindul ca trebuie sa zboare, dar sa se mai si urce in avion. stresata ca nu avem bilete, nu a avut timp sa se gindeasca la zbor, dar odata suita in avion – hopaaaa!, ce ne facem ca nici sedative pe baza de plante nu apucase sa ia.
solutia: sticlutele de vin de la bord!
nu multe, 2 juma… dar sa vedeti veselie dupa aia. si curaj. (trebuie sa recunosc ca eu i-am tinut companie la sticlute, desi nu imi era frica de zbor, dar vinul era bun)
synchronicity abia acum apare.
a doua zi dimineata cum am ajuns acasa am gasit in mail urmatoarea stire:
British Airways va adăuga ofertei sale de vinuri de la bord, cele mai prestigioase vinuri din lume , o realizare de care orice restaurant cu stele Michelin ar fi mândru. Începând cu această lună, compania aeriană va oferi clienţilor săi şampanie şi vinuri rafinate, în urma unei investiţii substanţiale.
era valabil de la 1 sept, noi calatorisem pe 4… testasem din plin noile facilitati:)
*
acum, adica astazi dupa amiaza, plec in Caraibe tot cu British Airways, iar aseara sufeream pentru ca prietenii mei se duc in week end sa vada Midnight in Paris (au vazut deja Pina, ca altfel le rupeam picioarele:) ) si eu, pt ca sunt plecata, nu il voi vedea. cind sa-mi fac check in on line constat insa ca la bord, in sectiunea Inflight entertainment e Midnight in Paris pluuuus Senna (filmul despre Ayrton Senna despre care am citit acum ceva vreme si voiam sa-l vad).
se prevede un zbor fara somn:)
*
ma duc in St Lucia si pe drum, dus intors, testez facilitatile British Airways Club World (clasa Business, adica).
British Airways are incepind de zilele astea reduceri substantiale pentru destinatiile exotice pina prin martie anul viitor, dar revin cu detalii curind.
iata in premiera pt romania ( pt ca am fost la fata locului:) ), imagini din noua colectie Mango toamna iarna 2011
acestea sunt imagini din colectiile “de seara”, dar pe parcurs ce mai descarc imagini va arat si niste sacouri tres tres simpa din colectia “de strada” pentru doamne, asortate cu niste sepcute gavroche delicioase; iar la domni niste pulovere minunate gri, din lina.
acestea, plus o rochie neagra lunga cu bretele argintii si spatele gol au fost preferatele mele din colectie.
*
ce a fost cu adevarat spectaculos la aceasta prezentare (pentru mine, mai ales), n-a avut legatura cu locul super rafinat – un club pe malul bosforului, cu piscina luminata de luminile podului de peste bosfor – ci cu prezentarea modelelor. cind ai in acelasi sir indian un model care are fee de mii de euro linga modele de podium intelegi intr-o secunda de ce unele fete ajung top modele si altele nu. atitudinea si puterea interioara iese prin haine, pur si simplu.
nu trebuia sa stii cine e Isabeli Fontana si cum arata ca sa te prinzi, uitindu-te pe podium, cine e vedeta serii: super atitudine, super prezenta; si chiar daca era imbracata cu aceleasi haine ca si celelalte fete iesea pur si simplu in evidenta.
a fost o lectie frumoasa despre cum “atitudinea, stilul si ce porti cu tine pe interior fac diferenta”
Isabeli Fontana e cea in rochia alba, precum si in foto de mai jos
*
o sa va placa noua colectie Mango, e deja in magazine.
uite filmuletul cu care s-a deschis prezentarea si care a fost si deschiderea prezentarii de la centrul Pompidou, in urma cu citeva luni cind au prezentat citeva dintre modelele noii colectii.
Kate Moss si Terry Richardson – the great escape:) ( un trend deja in moda cu filmuletele in care sa nu te iei foarte in serios, am sa va mai arat citeva curind… )
