Category : diverse

img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

2001
RaiseJAPAN.JPGExclusiv: Japonia…pe dinauntru

Exclusiv: Japonia…pe dinauntru

japonezii si-au construit deja mesaje mobilizatoare ca sa treaca peste efectele (emotionale si materiale) ale cutremurului de acum doua zile. au in singe respectul si dorinta de a face lucruri impreuna, iar asta ii va face sa renasca precum Pasarea Phoenix.

iata in exclusivitate pt S!MPA, o poveste despre Japonia, de la Mirona care a locuit un an acolo. o incredibila lectie de viata

*
Azi am vazut intr-o inregistrare o camera de camin din Japonia leganandu-se deloc agale. Manuale cadeau, scaunul ascuns in pantecele biroului se deplasa catre pat, iar usa de la baia alba, din materiale reciclabile, se balanganea ca smulsa de vant. Acum 3 ani, cand abia ce ajunsesem in Japonia cu o bursa, aveam exact acelasi tip de camera.

Pe atunci cutremurele erau ultima mea preocupare. Auzisem ca se intampla des in Japonia si credeam ca e de ajuns sa te bagi sub masa. Dar se pare ca japonezii tineau mai mult la siguranta mea decat mine insami din moment ce pusesera deja intr-o trusa de prim-ajutor, din partea caminului, o lanterna puternica, baterii, un fluier si o lista cu ce trebuia sa cumpar eu: apa, conserve, bani, radio-emitator etc. Nu le-am cumparat niciodata.

La nici doua saptamani politistii de la sectia la care era arondat caminul au venit, de buna voie si nesiliti de nimeni, nici macar de o lege, sa ne faca un instructaj. Un domn politist intre doua varste ne-a explicat parinteste care sunt situatiile periculoase cu care ne-am putea confrunta in traiul nostru zilnic japonez. Am simtit ca-si dadea cu adevarat interesul, era acolo pentru noi.

Avusesem deja ragaz sa observ ca in Japonia unele fete mergeau cu gentile deschise pe strada, in trenuri nu-si pazeau deloc lucrurile, fustele extra-scurte si tocurile ametitoare se impacau fara probleme cu faptul ca a te uita fix la cineva este considerat nepoliticos, in general domnea o atmosfera de siguranta si amabilitate. Asa ca nu vedeam prea bine rostul masurilor de prevedere mentionate de politist. Daca cineva ar fi privit din afara, ar fi crezut ca Japonia e o tara cu un grad inalt de criminalitate. Cand este, de fapt, tocmai opusul!

Politistii nu s-au limitat la prelegeri. Dupa discurs, ne-au impartit niste alarme minuscule pe care sa le purtam in geanta, urandu-ne fiecaruia, ca si cum ar fi vorbit unor membri de familie, sa fim in siguranta. Apoi ne-au dat lectii de autoaparare, toata sala a exersat timp de cateva minute bune miscari de parare si atac. La cateva zile am gasit in cutia postala un ziar in care aparuse poza mea blocand o lovitura si razand din toata inima.

Cand s-au anuntat simularile de cutremur si incendiu am stiut ca toata lumea le ia in serios. Deja la a doua astfel de simulare ma straduiam sa scot un timp cat mai bun la iesirea din imobil. Cunosteam bine caile de evacuare si precautiile ce se impuneau, atat la camin, cat si la facultate. Munca pe care o depuneau administratorii, profesorii si autoritatile pentru noi se cerea a fi respectata.

2008 a fost anul in care regiunea Sichuan, China, a fost lovita de un cutremur important. Imi amintesc si acum chipurile pline de compasiune ale japonezilor care veneau sa doneze bani la punctul de ajutor pe care-l infiintasera colegii mei chinezi. Ma asteptasem la mai multa indiferenta, avand in vedere istoricul chinezo-japonez, insa, in fata adversitatii, japonezii devin mai buni.

De-a lungul timpului petrecut in Japonia mi-am pierdut cu totul asteptarile negative, lasand loc increderii, acel sentiment care pare atat de nesabuit prin alte parti ale lumii.

Am inceput sa ma simt si sa ma port ca o rotita bine unsa din sistem, una pentru care celelalte munceau suplimentar, dar cu zambetul pe buze. Colegii mei mergeau cu mine, pe rand, la banca, primarie, oficiul pentru straini, furnizorul de internet, operatorul de telefonie mobila sau la doctor. Un student de la aceeasi universitate, pe care nu-l mai vazusem in viata mea, mi-a platit intr-o dimineata biletul de autobuz pana la facultate pentru ca eu nu aveam schimbat pentru masinaria cu pricina, aflata in autobuz si pe care trebuie s-o hranesti cu monedele potrivite fix la coborare. Apoi a alergat senin catre cursurile lui, fara sa astepte vreo multumire. O doamna in varsta mi-a facut cadou niste farfurii din ceramica facute de dansa numai pentru ca i-am spus cat de frumoase mi se pareau. Cei de la camin m-au ajutat cu sortarea gunoiului (!), expedierea de pachete in Romania si o sumedenie de alte probleme. Cineva mi-a preluat perioada contractuala la telefon, pentru a carei retezare din scurt trebuia sa platesc in plus. Profesorul meu a organizat la facultate 2 petreceri in cinstea mea (!): una de bun-venit si una de despartire.

Peste tot oamenii m-au ajutat sa citesc kanji, sa cumpar bilete de la automate, sa cobor la statia potrivita, sa deslusesc un meniu de restaurant. Niciun casier nu a profitat de multiplele ocazii cand m-am incurcat intre bancnotele si monedele japoneze, nimeni nu m-a grabit la vreun ghiseu sau magazin, cineva a alergat dupa mine o buna bucata de drum cu portofelul pe care il uitasem intr-o sala de clasa, altii s-au trezit la 5 dimineata ca sa ma conduca la aeroport si au inceput sa planga cand le-am facut cu mana. Japonezi plangand n-o sa vedeti prea des.

Cel mai tare m-a impresionat insa colega mea, Ako. Dupa aproape 2 ani imi spunea zilele trecute ca vrea sa vina in Europa si sa ma vada. Ca sa-mi multumeasca pentru ca acum 2 ani, cand ea era foarte trista ca nu reusea sa scrie o lucrare de diploma valoroasa (!) eu am incurajat-o cu toata japoneza pe care o stiam atunci si i-am imprumutat o batista…

As vrea sa dau toate aceste lucruri inapoi Japoniei acum, dar stiu ca nu asteapta ajutorul nimanui ca sa lupte cu ceea ce i se intampla. Oricine cunoaste Japonia vreun pic stie ca isi invata lectiile la perfectie si iese intotdeauna mai puternica din incercarile la care este supusa. Si nu datorita tehnologiei sau bogatiei tarii, nu. Ci datorita oamenilor de rand, niste oameni demni de toata admiratia.

*
pe Mirona a.k.a. MisakiJaponia o puteti citi pe http://japonia-departe-aproape.blogspot.com

ioanacutremur

cutremur

Ieri dimineata am simtit fiori prin tot corpul. Vestea cutremurului din Japonia mi-a taiat respiratia, m-a facut sa-mi pun foarte multe intrebari si mi-am adus aminte de primul cutremur pe care l-am simtit.

Aveam 17 ani si eram in Brasov. Locuiam cu chirie intr-un bloc de opt etaje, destul de vechi. Mama, care locuia impreuna cu tata in orasul in care m-am nascut – Zarnesti, venise la mine in vizita si a ramas peste noapte. In jurul orei 23, la cateva minute dupa ce ne-am dus la culcare, am auzit un sunet foarte ciudat pe care nu-l mai auzisem pana atunci.
Am simtit cum incepe patul sa se miste. Nu realizam ce se intampla , dar mama, m-a luat de mana si m-a pus sub tocul usii. Mi-a spus cu o voce foarte calma: ” Ionunta mama, e cutremur.” Am inceput sa plang si in tot corpul meu era un haos pe care nu-l puteam controla.

Imi aduc aminte fata mamei…ochii erau foarte mari, fata palida, iar mainile ii tremurau. Nu era din cauza cutremurului care tocmai trecuse, ci din cauza faptului ca sora mea, care locuia in Bucuresti, nu raspundea la telefon. Am trait unul din cele mai crunte momente de panica: doua ore nu am reusit sa dam de ea.

Astazi am simtit din nou acel haos in corp. Nu am putut sa nu ma uit la imaginile socante care au aparut in mai putin de o ora de la cutremurului din Japonia si sa nu ma gandesc la ce e in sufletele acelor oameni. La cati dintre ei isi cauta disperati copii sau se zbat pentru o gura de aer ca sa supravietuiasca.

In momente ca astea realizez ca cel mai important e sa te bucuri de viata pe care o ai, sa iesi sa te plimbi, sa iei o gura de aer proaspat sa lasi de-o parte toate lucrurile materiale pentru care te zbati o viata intreaga pentru ca intr-o clipa poti ramane fara ele.

M-au zguduit evenimentele acestea si, o data cu ele, am inceput sa-mi pun in ordinea prioritatilor ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine.

Pamantul s-a suparat pe noi. Il doare si NOI l-am ranit.

Hai sa ne unim fortele si sa ne RUGAM cu tot sufletul pentru binele Planetei!

3170
37109ce face fetitza?

ce face fetitza?

uitati-va la fotografia alaturata si raspundeti: ce face fetita?

a) aseaza marul in gramada

b) ia marul din gramada.

*

a fost jocul cu care am deschis prelegerea de la Litere de astazi. fotografia aceasta a fost laitmotivul prezentarii mele.

raspundeti la intrebare printr-un comentariu si miine va interpretez raspunsurile:) una dintre simpaticele participante la curs (anca nelersa) doreste sa stie in ce “tabere” – a) sau b) – se imparte lumea.

raspuns: acesta e un exercitiu de proiectie personala pe o imagine. sigur ca ambele situatii sunt valabile, important e ce alegi, cu ce te identifici.

cei care au ales ca fetita aseaza marul sunt gata sa faca mai multe eforturi de dragul unei diferentieri, sunt mai “assertive”, sunt mai “artisti” ( si , in contextul prezentarii mele despre PR, sunt in profilul unui bun PR)
cei care au ales ca fetita ia marul sunt cei care sunt mai dornici de atentie, sunt mai eco centrati. (iar in contextul PR-ului, ar fi mai buni clienti decit PR-isti)

35326ce-si doresc femeile?

ce-si doresc femeile?

GFK Austria a facut un studiu despre ce-si doresc femeile de la un (1) barbat. iata rezultatele:


Femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională – de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, “Super-bărbaţii” sunt la mare căutare.

cind am citit asta primul gind a fost: de asta sunt asa de multe femei singure! bagati-va mintile in cap.

gindul nr 2: sigur e posibil, doar ca pentru fiecare calitate/atribut iti trebuie un alt barbat si ar trebui sa fii si tu o super woman ca sa le poti face fatza la toti.

ce-si doresc barbatii?

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) – chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

ok, domnilor si voi trebuie sa va bagati mintile in cap.

2086
SAINTHALOroger moore e in bucuresti

roger moore e in bucuresti

cel mai faimos si mai frumos dintre actorii care l-au jucat pe James Bond, Roger Moore, a ajuns la Bucuresti in urma cu mai putin de doua ore, cu un avion British Airways de la Londra.

( a calatorit in acelasi avion cu un prieten de-al meu… lumea e mica:) )

Moore, acum in virsta de 83 de ani, se afla la Bucuresti pentru ca va filma la studiourile MediaPro o comedie care se numeste “Crăciun la Castlebury Hall”, iar regizor va fi Michael Damian (mai cunoscut ca actor din longevivul serial Tinar si nelinistit – Danny Romalotti ). Alaturi de Moore, mai filmeaza la Bucuresti Katie McGrath ( pe care o stiti din The Tudors) si un frumusel scotian, Sam Heughan.

850
19953ce sa citesc saptamina asta?

ce sa citesc saptamina asta?

poate sa fie o bucata sclipitoare de literatura dintr-o revista de specialitate…
poate sa fie un fragment emotionant de pe un blog pe care nu-l stiu…
o nuvela…
un articol…
un interviu…
sau o proza scurta…

ce-mi recomandati sa citesc saptamina asta?

(nu intra in joc romanele… vreau sa citesc cit mai multe dintre recomandari; deci recomandati-mi doar “short form”)

interviu mirelaMirela Oprisor in Tabu de martie

Mirela Oprisor in Tabu de martie

o pindesc de ceva vreme pe Mirela Oprisor pentru un interviu. ratasem sansa lansarii filmului Marti, dupa Craciun (trebuie sa publicam interviuri de actualitate in revista) si, cind am auzit ca va juca in Ivanov (la Bulandra, sa mergeti sa vedeti piesa!) i-am pus “gind rau”.

mi-a facut o deosebita placere sa fac acest interviu si, caz rar pentru mine, i-am anuntat cu mult inainte pe colegii mei “am sa va arat o fatza pe care n-o stiati la Mirela Oprisor”.

nu pentru ca stiam ce o sa-mi raspunda, cit pentru ca stiam ca nimeni nu o mai intrebase pina acum ceea ce vroiam eu sa stiu. iar lumea de “dinauntrul” ei este foarte foarte bogata.

*
cind a venit la sedinta foto a fost maxima veselie, ne-a interpretat tot felul de personaje (ea a scapat de tracul de stat la poza pentru ca era un personaj, noi am ris cu lacrimi). dupa ce a plecat fetele m-au rugat sa-i transmit neaparat ca o mai asteapta la cafea, iar peste citeva zile art directorul, diana cuciuc, mi-a adus un proof ca de tipar cu toate fotografiile care apar in revista “pentru mirela, cind mai vine pe la noi te rog sa-i dai asta, sa pastreze si ea o amintire.”

astea sunt doar 2 dintre momentele care dovedesc cit de mult o placem noi, intreaga redactie tabu, pe Mirela Oprisor.
sper ca, citind textul din Tabu de martie, o veti descoperi si voi asa cum e dincolo de ecran si scena. Oricum, stiu ca o placeati dinainte:)


Pentru a doua încercare la actorie s-a pregătit tot singură, între momentele în care era cu fiecare simț alert ca să poată înmuia depresia mătușii. Iar destinul i-a făcut din nou cu ochiul.
A aflat cu două zile înainte de examen că trebuie să știe și o fabulă. S-a panicat, a învățat repede ceva, i-a găsit cheia comică, dar când a ajuns la examen, lucrurile au devenit dramatice.
– Să auzim fabula, i-a zis Dem Rădulescu, cum a intrat în examen.
|ntr-o secundă și-a dat seama că nu își amintește mai mult de patru versuri și-a început să traga de ele, cu o spaima care-i ieșea prin toți porii.
Dem Rădulescu și Olga Tudorache, profesori în comisia de examinare, râdeau în hohote de fata care devenise ea însăși comică, în loc să joace comedia.

– Lasă drăguță. Să trecem mai departe, i-a zis Dem Rădulescu. Avem aici, pe masă, fotografii cu toți băieții care au dat anul acesta admitere. Alege, te rog, unul și spune-i lui monologul, a continuat Bibanul cu vocea nazală, fermă.
Mirela s-a dus la catedră, s-a uitat la toți băieții din fotografii și-a ales un brunet. Mai târziu, a aflat că-l cheamă Mimi Brănescu. Peste 10 ani au devenit soț și soție.

Tabu, martie 2011

2633
ioanaun vis

un vis

o stiti de la matinaului Radio21 sau din reclamele tv; stiti ca e actrita, dar nu o stiti…asa. va invit sa cititi in fiecare simbata Povestile Ioanei ca sa o descoperiti si altfel pe prietena mea, Ioana Blaj :) . CB

In fiecare an in preajma zilei de 8 martie mi-e imposibil sa nu-mi aduc aminte de una din cele mai frumoase intamplari din copilaria mea.

Obisnuiam sa dorm in acelasi pat cu sora mea; eu la margine, ea la perete.  Erau foarte multe seri in care imi doream foarte mult ca mama sa doarma cu noi. Plangeam pana cand o convingeam sa ramana in patul nostru, iar dupa ce adormeam, pleca.

In una din serile in care mama a ramas cu noi, am fost nevoita sa dorm la mijloc. Ma simteam foarte bine, pentru ca fiind cea mai mica primeam dragoste din doua parti, simteam doua maini calde pe mine.

E o senzatie pe care nu am cum sa o uit niciodata. Eram foarte rasfatata de cele doua mame ale mele.

In seara aia, nu stiu exact cum s-a intamplat, dar in somn, am ajuns sa stau cu capul pe mijlocul mamei si cu picioarele la gura surorii mele, ele dormind profund si nesimtind nimic. Asta nu e tot…Cum stateam eu in pozitia asta foarte comoda pentru mine, am inceput sa cant :

e ziua ta mamico/ si-n dar ti-am adus inima/ si crede-ma mamico/ un dar mai frumos nu se putea.

Ma simteam foarte usoara, mi-era foarte bine si foarte cald. E o senzatie imi seamana acum cu mirosul de vanilie cu lapte si cu prune uscate.

Nu mi-am dat seama ce se intampla decat pe la finalul ultimului vers, cand una din ele s-a miscat, iar eu am inceput sa ma trezesc si sa constientiz ce fac.

M-a busit rasul si am intrebat-o pe mama daca i-a placut. Nu-mi amintesc daca mi-a raspuns.

A fost un vis in vis sau a fost realitate inca nu stiu, in schimb pot spune ca traiesc cu senzatia ca a fost real.

Pentru mine ziua de 8 MARTIE e acea zi din an pentru care ma pregateam o luna ca sa fac o felicitare mamei la lucru manual; pentru mine ziua de 8 martie e visul asta; pentru mine ziua de 8 MARTIE e ziua ta…mamico.

801
34267genial: literatura vs matematica

genial: literatura vs matematica

mi-ar fi placut sa scriu eu eseul lui Masahiko Fujiwara despre atractia teribila intre literatura si matematica, despre podul fragil pe care matematicienii il trec in pasi mici catre literatura, iar literatii il parcurg sovaielnic catre matematica.

inteleg foarte bine gratia unei teoreme si, daca cititi explicatia lui Fujiwara fara sa fi avut vreodata treaba cu matematica, o veti intelege si voi:

It is impossible to put in words the intrinsic grace of a theorem. It is highly abstract and complex. I can only describe it as being akin to a perfect piece of music in which each note is irreplaceable or to a haiku in which no syllable can be changed. The beauty I speak of is like the exquisite tension that holds together aspects of a work of art; a fragile serenity that cements its perfection. And so the magnetic force that draws art—and therefore literature—to mathematics is the dignified beauty of its pure logic.

stiu ce inseamna nesiguranta draftului 1 si teama ca ceea ce tocmai ai incheiat de scris nu va fi de inteles, nu respecta adevarul, nu transmite tot ce ai tu in minte, dar – desi am studiat Matematicile – nu m-am gindit niciodata la comparatia asta.

No writer is absolutely confident in his story, no matter how much he has devoted himself to the piece, how many times he reworded and rearranged it. In my case, I cannot hand over my draft to the editor unless someone else has checked it first. This someone is usually a member of my family, so I ought to feel relaxed, but I am always afraid of being criticized for having left some ambiguity in the piece. I remember my father also being anxious about initial reactions to his work, particularly during the first few days after he submitted a draft, even after he had become an established writer. But once the editor’s favourable verdict was delivered, he would grin childishly, his anxieties erased, and say, ‘How about that? I did it! This is the Jirō Nitta!

In mathematics, no one assures you that you will definitely achieve something after striving for a long period. If his attempted theorem transcends the standards of modern mathematics or is beyond the mathematician’s resources, it may never be proven, regardless of the amount of work invested. Worse, the theorem to which he dedicates himself for so long might prove, in the end, to be mercilessly wrong. The fear of this uncertain result can swell into a terror so numbing, it chips away at the mathematician’s ambition. On top of this, he has to endure the pressures of academia. A mathematician must therefore be a man of patience and of courage. Personally, I have not always had the mental stamina to bear these internal terrors and external pressures, and have abandoned some projects in the past.

un minunat eseu, absolut minunat- Literature and Mathematics in Asymptote Journal

2125
spring2008_moodboard_blackswhitestrend vs creativ

trend vs creativ

unii au nevoie de repere ca sa se imbrace/sa vorbeasca – au citate la indemina si trenduri in moda. altii sunt creativi.

*
va mai amintiti comentariile literare din scoala?
aveam colegi care scriau zeci de pagini citind critici, autori similari cu cel analizat etc.
dar aveam si colegi care scriau din mintea lor, folosindu-si creativitatea ca sa obtina concluzii noi, dup ace se documentasera.

profesorii ii notau mai bine pe primii.

*
cum ne imbracam (si cit de mult copiem reperele date de trend-uri/ stiu oameni care-si cumpara exact combinatia din vitrina magazinului ca sa fie siguri ca “sunt la moda”), arata cum suntem.
la fel cum arata si ceea ce scriem: cit de mult ii citam pe altii, in loc sa punem propriile noastre cuvinte intr-o ordine care sa ne reprezinte.

*
m-am gindit la asta citind propunerea de text a unei tinere care doreste sa colaboreze la revista.

1320
1430320,000 $ premiu pt o femeie de cariera: participa!

20,000 $ premiu pt o femeie de cariera: participa!

iata mai jos un proiect minunat de sustinere a femeilor antreprenor. mi-ar placea foarte mult sa fie si o femeie din romania intre finaliste. sunt sigura ca sunt multe femei de la noi care sunt in brieful acestei competitii si ca totul depinde de cit de rapid ajunge informatia la ele pentru a se inscrie.
asa ca va rog, ajutati-ma sa popularizam asta. multumesc.

CARTIER SEEKS EXCEPTIONAL ENTREPRENEURS

The Cartier Women’s Initiative Award is a social entrepreneurship competition aimed at creative,
financially sustainable and responsible women-led start-ups, in all countries and industries.

women can APPLY now !

The Cartier Women’s Initiative Awards are looking for committed female entrepreneurs heading initiatives with the potential to grow significantly in the years to come.
To apply for the 2011 edition, fill out the application form on www.cartierwomensinitiative.com. All applications must be submitted online.
Application deadline: March 15, 2011 at 10am Paris time (CET). As it can not be extended, please verify the corresponding deadline in your time zone.

What can the candidates win?
Eighteen finalists* representing the best projects worldwide will be selected in the first phase of the contest. They will receive coaching and media exposure and will be invited to France for the Finale week which includes a presenta tion in front of the international Jury, entrepreneurship workshops and the Global Meeting of the Women’s Forum.
The six Laureates* nominated for the Award receive an additional year of coaching and US$ 20 000 in funding.

Eligibility Criteria
The business project to be considered for the Cartier Women’s Initiative Awards must be:
• An original for-profit business creation,
• In the start-up phase: (at least one year old and no older than three years),
• The main leadership position must be filled by a woman.
The competition is open to women from any country, nationality and industry.

1081
tabu_2011_martie_ef24474tabu de martie – INTRECEREA

tabu de martie – INTRECEREA

dupa o zi pe care am inceput-o cu incrincenarea lui Andrei Gorzo pentru ceea ce ar trebui sa fie filmul romanesc (in opinia lui, desigur), gindurile pe care le-am scris in editorialul din Tabu de martie mi se par si mai actuale.

*
Intrecerea

Ne-au invatat sa ne privim vietile ca pe o intrecere sportiva: care e timpul maxim påna la care trecem linia de sosire a casatoriei, care e recordul pe care trebuie sa-l depasim in numarul membrilor familiei, pe ce loc iesim in cursa cu obstacole a carierei, cåte kilograme si ce masuri trebuie sa avem ca sa putem intra in finale.

Asa ca ne antrenam ca sportivii: ne punem obiective, ne impingem limitele tragånd in toate colturile de noi, cu un unic scop care e ca valoarea unei medalii de aur la Olimpiada: recunoasterea publica.

In timpul antrenamentelor, in lupta cu noi, am invatat ca daca avem controlul situatiei, avem sanse mai mari de cåstig, ne apropiem mai mult de perfectiune – asa cum ne imaginam noi perfectiunea. Am ajuns, astfel, obsedate sa detinem controlul, pe care il confundam deseori cu puterea.

E o secventa in filmul Black Swan (inspiratia noastra pentru fotografiile cu Andreea Raicu si Flori Badita) in care o balerina se confrunta cu directorul trupei din care face parte. El sustine ca nu e buna sa joace rolul negativ pentru ca – desi are tehnica- n-are suficienta pasiune, ea ii da replica (referindu-se la multele exercitii pe care le face zi de zi): „Am vrut sa fiu perfecta”
Directorul o invaluie ca un animal de prada si-i spune „Perfectiunea nu este doar despre a detine controlul. Este si despre relaxare. Lasa-te surprinsa.”

In paginile urmatoare veti descoperi femei care s-au lasat surprinse de viata si-au ajuns la Cannes (Mirela Oprisor), pe trei continente (Silvia Ghetie) sau lideri intr-o lume de barbati (Roxana Vasilescu).

E felul nostru de a va spune ca, daca tot privim viata ca pe o intrecere olimpica, avem drept calauza dictonul lui Coubertin „important e sa participi si sa te bucuri de ce ti se intåmpla”

*
Tabu de martie e la chioscuri; aveti din nou lucruri inedite de citit.

3323
31670romanii fura

romanii fura

“Ii facem hoti pe tigani dar si noi, romanii, furam”, vorba asta mi-a spus-o o doamna medic de 78 de ani, simbata la coafor.

Era suparata pe o stire de la televizor legata de investigatiile din vami.

Suntem un popor de hoti, din totdeauna am invatat sa furam. In studentie ne duceau la practica agricola la cartofi si, tot ce ne interesa, era sa luam si noi acasa. Nici macar nu ne gindeam ca e furt, pentru ca luam de la STAT si STAT-ul era nimeni.
Fiica mea, tot in studentie, a fost la un laborator de medicamente in practica. A venit acasa cu un pumn de medicamente. “Ce faci mama cu ele? De ce le-ai luat” am intrebat-o si ea mi-a raspuns simplu “Luau toti colegii, daca nu le-as fi luat as fi fost diferita si s-ar fi gindit ca-i torn”.

Asta e Romania pe care o avem fie ca ne place, fie ca nu. Nu s-a schimbat nimic in ultimii 50 de ani…
Pentru noi statul e ala care trebuie sa ne dea, iar noi sa-l furam… si desigur, cum scriam zilele trecute, sa faca altii in locul nostru lucrurile pe care noi le declamam ca niste cocosi vinjosi ce suntem.

1420
Picture 7in culise la Oscar via Twitter

in culise la Oscar via Twitter

Mai mult ca niciodata, ceremonia Oscarurilor de anul acesta a fost “aproape de oameni”. N-are legatura cu prezentatorii (alesi gresit dupa parerea mea), n-are legatura nici cu filmele/actorii care au primit statueta.

Are insa legatura cu retelele de socializare.

Pentru ca actorii, regizorii si producatorii au conturi pe retelele de socializare, noaptea Oscarurilor pe FB sau Twitter a fost muuult mai atractiva decit la tv: pentru ca aveai informatii la prima mina; pentru ca erau “neprelucrate”, pentru ca erau “live”.

Campionul comentariilor a fost Dana Brunetti, producatorul filmului The Social Network care a fost f activ pe twitter.

Iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat Brunetti pe parcursul serii.

Cea mai simpatica a fost insa sotia lui Colin Firth, Livia, care la inceputul ceremoniei s-a scuzat in fata celor care o urmareau pe twitter ca nu le poate acorda atentie pentru ca… au asezat-o in primul rind si se vede la televizor ca scrie mesaje.

Putin mai tirziu a lasat raceala englezeasca si …

liviafirth Livia Firth

I mean…. Is this amazing or what? Colin won an Oscar!!!!!!

liviafirth Livia Firth

Off to Madonna party. Changed into flats and trousers and so ready to dance!!

Si iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat.

Cele mai controversate mesaje le-a avut Vincent Gallo

vincent_gallo Vincent Gallo

Helen Mirren rolls the tightest, sweetest joint I have EVER put to my lips.

Cel mai sincer, cu o proiectie personala de invingator in timp ce se uita la ceremonie:

piersmorgan

My #oscars speech, in totality, if I ever win one: ‘Thanks, I deserve it.’

cel mai putin politically correct:)

JohnStamos

wow, christian bale got fat!

Cel mai vesel:

iamjamiefoxx Jamie Foxx

Just broke bread w/ Elton John…. Music is Paramount!!

*

In zona fashion s-au impartit laude, dar s-au si facut alegeri ciudate.

VeraWangGang Vera Wang

We agree! :) RT @piersmorgan: Sandra Bullock, classy as ever: http://ht.ly/44qhK

DitaVonTeese

My picks for Oscar’s best dressed are Helen Mirren in Vivienne Westwood and Mila Kunis in Elie Saab.

1241
oscar-1-300x300daca ai cistiga un oscar…

daca ai cistiga un oscar…

e seara Oscarurilor. asa ca intrebarea din aceasta duminica seara e la tema.

sa facem un exercitiu de imaginatie:

e seara oscarurilor, ai fost nominalizat (a) la sectiunea…. (tu spui care sectiune) si te-ai urcat pe scena. ai statueta in mina si trebuie sa-ti spui speech-ul… cui multumesti?

*
eu n-as putea fi nominalizata niciodata la o sectiune care tine de actorie/regie/costume…asa ca aleg “cel mai bun scenariu original”

Multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa vada in mine ceea ce sunt. Si tuturor celor care au consumat timp ca sa ma transforme in ceea ce am devenit. (urmeaza niste nume pe care le am in gind, majoritatea de barbati:) dar nu le scriu aici)

cum arata discursul tau?

interzisinterzis comentariilor anonime

interzis comentariilor anonime


incepind de astazi (ca tot a decis BOR ca saptamina incepe de duminica) nu voi mai accepta comentariile anonime.

ai ceva de spus, spune cum poti si cum te tine tastatura, dar spune-ti numele si lasa o adresa de mail valida.

pentru eventualele comentarii de genul “dar e libertate de exprimare”, raspunsul e simplu: in casa mea, eu fac regulile. nu-ti convine, citeste altceva.

va multumesc pentru intelegere
o duminica frumoasa.

1892
Julia_Roberts_Julia Roberts holds Oscar for Best Actress, photo.standardCeremonia Oscarurilor asa cum nu o stiti de la TV

Ceremonia Oscarurilor asa cum nu o stiti de la TV

In 2001 am fost unul dintre norocosii care au vazut ceremonia Oscarurilor, la Los Angeles, ca jurnalist acreditat.

Cum orientarea mea jurnalistica nu e foarte “glamour”, ci mai degraba in zona de investigatii, anul acela am descoperit la fata locului citeva lucruri s!mpa pe care jurnalistii romani care au mai fost acolo nu le remarcasera.

A fost editia in care Julia Roberts a cistigat Oscarul pentru Erin Broncovich, iar ceremonia in Romania a fost comentata de Andi Moisescu si Teo Trandafir. Cind am vazut inregistrarea am fost onorata sa constat ca citasera multe dintre informatiile pe care eu le descoperisem si pe care le publicasem, prin contract, intr-un cotidian. Evident nu citasera si sursa, dar asta e doar o remarca a orgoliului meu.

Iata citeva dintre lucrurile nespuse despre Oscar:

limuzinele pe care le vedeti linga covorul roshu nu sunt… ceea ce par.
Doar actorii/regizorii mari nominalizati au limuzina lor inchiriata de studioul producator care-i aduce de acasa prin tot LA-ul. Restul vin cu masinile personale, le parcheaza in cea mai apropiata parcare subterana si iau una dintre limuzinele de la iesirea din parcare, conform unei programari atent stabilite.

intr-o sala cu 6000 de locuri, unde unii ar ucide ca sa poata intra sa vada ceremonia, sunt citeva sute de figuranti platiti de Academie.
Pentru ca ceremonia e lunga si personajele principale se plictisesc (mai ies la tigara, mai ies la toaleta etc), cineva trebuie sa le “acopere” disparitia din sala. Asa ca sunt figuranti frumos imbracati care stau pe locurile ramase libere, inclusiv cind un actor/regizor se ridica de pe scaun ca sa mearga sa inmineze/ridice un premiu.

pentru ca secretomania academiei e deja celebra, figurantii sunt alesi dintre rudele organizatorilor si sunt obligati sa semneze un contract stufos; printre clause: nu au voie sa vorbeasca cu actorul/regizoru/producatorul linga care stau. daca vecinului de scaun i se face rau, nu au voie sa-l atinga, trebuie sa ceara ajutorul paramedicilor. In plus, figurantii – ca sa fie acceptati- trebuie sa faca dovada ca sunt foarte sanatosi (aduc analizele la zi), femeile aduc o dovada de la medic ca pot sa stea pe tocuri cel putin 8 ore si ca nu sunt gravide.

pe covorul roshu se da din coate teribil, in zona jurnalistilor.
Acreditarea nu-ti spune unde ai loc pe covorul roshu ca sa poti sa faci fotografii si doar greii ABC, NBC, CNN au studiourile lor. Restul jurnalistilor vin de joi dupa amiaza (cind zona covorului roshu e disponibila pentru jurnalisti) si isi marcheaza teritoriul: pungi, sticle, etichete. Ca pe vremea lui Ceausescu la coada la lapte. Jurnalistii sunt obligati sa vina in tinuta de gala (rochii lungi si tocuri pentru doamne, frac-uri pt domni)

Joi si vineri se fac repetitii pentru actorii care anunta cistigatorii;
sunt programati pe ore, nu se intilnesc intre ei, dar trebuie sa vina constiinciosi sis a repete cele citeva replici scrise de scenaristii show-ului. Pentru ca prin lege Academia nu are voie sa plateasca actorii prestatori la ceremonie, drept recompensa pentru deranjul lor de a veni la un show care are o audienta incredibila la nivel modial, actorii primesc un cos cu bunatati: sponsori diversi isi lasa cite un cadouas (ceasuri, diamante, tratamente cosmetice etc) in cosul minune. Valoarea lui depaseste annual 35k dolari.

In acest week end pe tabu.ro puteti afla o multime de exclusivitati legate de Oscar. Vor fi imagini de culise de la ceremonie ( ce fac cistigatorii in press room dupa ce au primit statueta, ce se intimpla la petrecerile Vanity Fair si Elton John etc) si analize ample despre rochiile alese de actrite, toate exclusiv de la Los Angeles.

2313
meniu1cocktailuri de oscar: tabu vs NY Times:)

cocktailuri de oscar: tabu vs NY Times:)

marile minti gindesc la fel: si noi si NYTimes am rugat barmani celebri sa creeze cocktailuri inspirate de filmele nominalizate la Oscar.

despre ale noastre am scris aici (le puteti degusta miine seara la Tabu Oscar Party), despre ale lor puteti citi aici

iata si doua dintre cocktailurile lor:)

Named for the best actress nominee (for “Black Swan”) and created by Eamon Rockey of Compose.

Beforehand, chill red wine that’s been sweetened slightly with sugar (about a tablespoon per half cup of wine) and steeped with lemon peels. Next, combine one and a half ounces of Brooklyn gin, three-quarters of an ounce of lemon juice, a half-ounce of triple sec, a quarter ounce of gum syrup and an egg white. Shake and strain into a cocktail glass. Using a funnel, pour the red wine into the bottom of the glass so it forms a deep layer of color. Mist the top of the cocktail with absinthe (if you don’t have a spare mister, drizzle a few drops of absinthe) and garnish with a few dashes of Angostura bitters.

The Helena Bonham Carter

Named for the best supporting actress nominee (for “The King’s Speech) and created by Meaghan Dorman of Raines Law Room.

This will go into an absinthe-rinsed cocktail glass, so first swirl some absinthe in a glass, then pour it out. Next, combine three-fourths of an ounce of apricot liqueur, an ounce of Cocchi Aperitivo Americano and one and a half ounces of Plymouth gin. Stir with ice and strain into the glass. Spritz with lemon peel oil (by squeezing a zest of lemon over the drink) and garnish with a twist of lemon peel.

890
romaniacea mai mare pedeapsa pentru romani

cea mai mare pedeapsa pentru romani

Dragos Bucurenci a scris zilele trecute despre o fatza mai putin placuta a romanilor (cu care am rezonat foarte tare pentru ca m-am lovit recent de comentariile pe care le mentioneaza el), motiv pentru care m-am gindit sa adaug si eu o descriere legata de o parte mai putin placuta a Romaniei

*
Noi, romanii, suntem ca niste cocosi; cotcodacim mult si facem putin.
Ii consideram pe ceilalti niste gaini si facem tot ce e posibil sa-i “calcam”.

Ne pricepem la toate si vrem sa luam toate laudele. Celebram cu totii in dreptul lui Eliade, Brincusi, Hagi si cine o mai fi avut vreo victorie, nu din patriotism, ci pentru ca “nu ti-am spus eu ca o sa fim mai tari?”. Pentru ca noi avem intotdeauna dreptate.

Ba ne laudam si cu ce nu putem sa facem pentru ca e mai important sa stie altii ca putem, decit sa fim onesti cu noi si sa admitem ca nu suntem in stare.

Daca suntem prinsi ca furam/inselam/mintim, primul lucru pe care-l spunem e “da’ ce X n-a facut cutare lucru?!” si mutam atentia catre o fapta cel putin la fel de grava. Asta pentru ca sistemmul nostru de valori are o scala care se sprijina pe ceilalti, nu sta stabil infipta in pamint.

Daca ar fi sa ni se dea cea mai mare pedeapsa, noua, ca popor, aceea nu ar fi “sa traim in saracie toata viata”, nici “sa raminem prosti pina la adinci batrineti”, ci SA FIM UN POPOR “DE AMELIE” (sa fim obligati sa traim facind fapte bune anonime)

P.S. Marti, Coco Popescu, cea mai tinara alpinista care a cucerit traseul 7 vulcani, a venit in Romania si online-ul mioritic s-a frasuit cu trompete ca o va astepta la aeroport. S-au dat RT peste RT (uite mai jos o foto cu citi au dat RT doar la un singur post de blog si au fost multe de acest gen), s-au postat mesaje pe bloguri, toate pline de sustinere. Era asa un val de simpatie ca parea un tsunami, iar citiva oameni s-au gindit sa inchirieze un autocar de la RATB ca sa le faca viata mai usoara zecilor de oameni care pareau ca vor sa mearga sa o intimpine.
In autocar au fost, in cele din urma, 8 oameni!

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!