Category : o saptamina

sandvichce am descoperit la McDonald’s, part 2

ce am descoperit la McDonald’s, part 2

Ma intorc la programul meu zilnic si vreau sa va mai povestesc cite ceva dintre lucrurile descoperite dincolo de tejghea la McDonald’s.

Acum citeva saptamani am avut voie sa merg oriunde am vrut in culisele McDonald’s, am mai scris aici despre ce am descoperit.

***

McDonald’s e locul in care recordurile conteaza. la restaurantul de la Unirii, in camera de relaxare a angajatilor, e o placutza cu recordul absolut din Romania, 15302 sandwich-uri vindute in 24 de ore!!!!!!

e recordul din ziua deschiderii magazinului, primul restaurant McDo din Ro, cind a fost coada cu mult la iesirea din magazin, toata ziua.

fiecare store manager stie recordurile restaurantului lui, cum stie si cele mai bune vinzari pe ora/zi in toate restaurantele din tara. cind se doboara recordul, toti angajatii care au fost de serviciu primesc prima:) e un mare motiv de mindrie sa detii recordul de vinzare pe ora sau pe zi si se fac pregatiri, se anticipeaza lucruri pentru a fi doborit (de ex, cind e un concert in zona in care e restaurantul se suplimenteaza personalul, se verifica sa fie stocuri necesare).

***

McDonald’s e locul unde in fiecare zi e o inspectie:)

Mai intii e verificarea sefului de tura; cel care vine dimineata verifica daca toata aparatura este curata (este spalata de tura de noapte- tot timpul e cineva intr-un restaurant McDonald’s, chiar daca e inchis noaptea:) ) si daca fiecare coltisor din restaurant a fost spalat.

seful de tura de dimineata are viata foarte grea pentru ca trebuie sa testeze toata aparatura. in fiecare dimineata se prepara – pentru teste – cite un produs din meniu. este verificat temperatura din carne, cum a iesit produsul si o multime de detalii tehnice care par matematici superioare.

pe linga aceste verificari, mai sunt consultantii de business ( supervizeri peste mai multe restaurante) care trec aleatoriu in control.

iar cea mai tare verificare e cea care se numeste Mystery Shopper. o firma specializata isi trimite oamenii – ca simpli clienti – si care fac un raport al calitatii: in cit timp au fost serviti, cum era mincarea, cum au vorbit vinzatorii etc etc etc. daca nu iese bine la verificarea asta e cam necajeala. daca iese bine, tura care era de serviciu cind a fost controlul primeste prima.

***

dupa prima mea zi de “lucru” la McDonald’s ( impropriu spus, pt ca n-am avut curaj sa fac nici macar un sandwich pentru a nu incurca timpul de livrare si mecanismul din bucatarie), m-am gindit ca toti adolescentii ar trebui sa faca un stagiu de 6 luni in aceste restaurante.

e ca un fel de scoala a vietii. sunt momente in care e asa de mare aglomeratia si sunt atit de multe solicitari incit de la store manager si pina la ultimul angajat toata lumea munceste contracronometru.

in aceste momente iti dai seama ca tu esti o rotita intr-un mecanism – daca gresesti, ii incurci si pe altii in munca lor ( pe cel de la casa de exemplu, care are de infruntat privirea clientului care isi asteapta mincarea).

e o lectie despre stapinirea de sine, dar si despre automatism – capeti relaxare dupa ce stii foarte bine tot ce ai de facut ( niciun “ucenic” nu e lasat singur “pe zona” pina nu stie foarte bine ce are de facut si nu s-a relaxat cu indatoririle lui)

e o lectie despre disciplina. totul e contra cronometru ( de ex, e un ceas care suna la fiecare jumatate de ora si te avertizeaza sa te speli din nou pe miini), sunt zeci de proceduri care te obliga sa verifici temperatura la care e fiecare aliment sau… (de exemplu) cum asezi la copt/prajit unele lucruri ( nu mai stiu cum e cu placintele – dar unele dintre ele, mere sau visine, sunt puse la margine.)

e o lectie despre valorizarea oricarui detaliu. pentru ca McDonald’s are standardele de calitate de care povesteam data trecuta si arunca mincarea care nu a fost vinduta intr-un timp alocat fiecarui produs, angajatii sunt foarte responsabili cu fiecare dintre operatiuni.

***

cum ziceam, daca as avea un copil de 17-18 ani, l-as trimite sa munceasca 6 luni la McDonald’s. nu doua luni, nu trei – ci sase. pentru ca e si o lectie de vointa, sa faci fata zi de zi acelei presiuni de a rezista cronometrului.

(despre cel mai tinar, dar si cel mai in virsta angajat de la McDonald’s Unirii va povestesc zilele viitoare)

prin cartea de oaspeti Carol Parc Hotel

m-am intrebat mereu de ce oamenii MARI scriu in cartile de oaspeti. cum de isi fac timp pentru un asemenea amanunt?

cartile de oaspeti ascund povesti foarte frumoase; poti descoperi nu doar “urma” emotionala a celui care s-a aflat in acelasi loc cu tine, dar il poti vedea altfel pe semnatarul rindurilor.
scrisul de mina iti arata caracterul omului, cuvintele alese- temperamentul lui.

m-am uitat in cartea de oaspeti de la Carol Parc Hotel, sunt foarte multe mesaje frumoase de la vedete si personalitati internationale. am insa citeva preferate:

1. Enrique Iglesias pentru povestea pe care am aflat-o zilele trecute – se vede si din scris ca e latin:)

2. Beyonce – o simti ca e in viteza dupa semnatura. a vrut sa cinsteasca locul, sa-l crediteze cu semnatura ei, dar – asa cum e ea – a facut-o simplu, in viteza:)

3. Hamid Karzai – presedintele Afganistanului – pentru grija pentru acuratete si exactitate; scrie cu majuscule, cu distante egale intre litere ca si cum ar vrea sa fie sigur ca se intelege ce a scris:)

preferata mea absoluta e insa o pagina pe care se afla doar doua cuvinte “Sincerement, Anne”, scrie simplu, cu litere mici si delicat-tremurinde. dar cuvintele astea doua , desi sunt in mijloc asezate cuminti, umplu toata pagina cu eleganta si simplitatea lor.

Regina Anna a Romaniei

990

Carol Parc Hotel – bucataria

Ieri am facut o excursie in bucataria Carol Parc Hotel si cind zic excursie, nu e o exprimare metaforica. M-am plimbat prin mai multe camere si camarute, cu frigidere sau doar cu chiuvete si cu reguli stricte.

l-am cunoscut pe Mihai Ionita – cel mai tinar chef de restaurant de 5 stele – care are o poveste buna de un film.

Mihai era debarasator la unul din hypermarketurile din Bucuresti si, pentru ca isi dorea sa intre in sistemul hotelier, s-a dus si s-a angajat la Marriott la curatat cartofi.
Dupa citeva luni a ajuns sef de tura la bucatarie, iar la mai putin de 30 de ani a condus bucataria unui restaurant de 5 stele.

De anul viitor puteti invata dintre secretele lui Mihai la un cooking class care se va organiza la Carol Parc Hotel, acum insa citeva mici trucuri pe care mi le-a spus ieri☺

– in bucataria unui restaurant de lux alimentele necuratate, mincarea si gunoiul nu se intilnesc niciodata. Fiecare are drumul sau pe culoare separate. Alimente vin de la furnizori pe o intrare pe care nu vor iesi niciodata gunoaiele – ca sa se evite infestarea prin incrucisare, din aer, cu tot felul de bacterii.
– Regula de sortare a alimentelor pentru depozitare (pe care ar trebui sa o respectam si noi acasa) are legatura cu temperatura de preparare a lor: alimentul care se pregateste la temperatura cea mai inalta va sta in frigider cel mai jos pentru ca in caz de decongelare accidentala, prin scurgere sa nu infesteze cu bacterii un alt aliment care se prepara la o temperatura mai mica.
– Din aceleasi considerente, alimentele se toaca pe suporturi de culori diferite: galben pentru pui, verde pentru legume, alb pentru fructe, rosu – pentru carnea rosie. (n-are sens sa va spun ca am un singur tocator in toata bucataria, da?)
– Pentru ca muschiul sa-si pastreze textura la preparare, el nu trebuie decongelat fortat (pus sub apa calda sau la microunde). Se lasa carnea in frigider, scoasa din congelator, pentru o zi, iar ea se decongeleaza treptat pastrindu-si toate proprietatile.

Si-acum pentru ca se apropie ora mesei, iara o supa de dovleac preparata de Mihai.

Pofta buna☺

1391

Carol Parc Hotel – Operatiunea Meniul Thanksgiving:)

Pentru o saptamina, ma uit la ce se intimpla in culisele unui hotel de 5 stele, Carol Parc Hotel. E parte dintr-un proiect personal care include mai multe asemenea experiente de o saptamina.

*
operatiunea Meniul Thanksgiving

Luni seara, la una din mesele restaurantului Hotel Carol Parc s-au adunat o parte importanta din “creierele” administrative.

Asteptindu-si supa, dl Adrian Petre – proprietarul hotelului – le-a spus celorlalti.

– Tocmai ce i-am dus bucatarului un teanc gros de retele pentru Thanksgiving. Trebuie sa le ierarhizeze in functie de ingredientele pe care le gaseste in Romania, sansele de reusita impecabila a retetei si eficienta prepararii. I-am spus ca le vom gati amindoi – el aici, eu acasa – pe cele care se afla pe primele locuri in ierarhia lui si vom compara ce a obtinut fiecare. Vreau 3 categorii de curcan in meniul nostru de Thanksgiving.

Sotia- Sylvia, fiul – Ludwig si Brand Ambasadorul – Cristina Turnagiu l-au ascultat cu atentie. Stiau proiectul “Meniul de Thanksgiving” la care se lucreaza de citeva zile. Retele colectate apartin unora dintre cei mai mari chef-i din lume, responsabili pentru bucatariile unor restaurante foarte bine cotate international.

Dl Petre si-a continuat prezentarea.
– Clientul trebuie sa poata opta pentru un curcan intreg la masa, pentru preparate din carnea alba – pieptul, carnea rosie – pulpele, sau pentru preparate numai din piept. Si sa-i dam posibilitatea sa poata lua la pachet restul de curcan pe care nu-l consuma.

– Si in ce-i dam acasa curcanul? Trebuie sa gasim alte caserole elegante, mai mari, a adaugat doamna Petre.

– Da, dar un curcan inseamna… asa, a desenat Cristina deasupra farfuriei o movilitza inalta de 15-20 de cm.

– Am vazut cutii de aluminiu la (…), le-a raspuns rapid Dl Petre.

– Trebuie sa anuntam clientilor aceasta oferta speciala a restaurantului, a continuat Ludwig.

– Facem un newsletter, avem evenimentele din aceasta saptamina si anuntam si meniul, il trimitem in seara asta, a replicat Cristina.

Au inceput sa faca planuri, cine ce scrie si cind, intr-o conversatie ca intr-un meci de ping pong in care fiecare avea o lovitura scurta si eficienta, iar Dl Petre le-a atras atentia ca meniurile vor fi insotite vinurile recomandate de restaurantele in care au fost create initial retetele si ca fiecare client va putea lua cu el nu doar cu curcanul preparat Haute Cuisine, ci si cu vinul, ba chiar si cu reteta tiparita, intr-un format foarte elegant, pentru posibiitatea in care cineva doreste sa-l prepare acasa.

In bucatarie, Mihai Ionita, cel mai tinar chef de restaurant de 5 stele, isi primise tema si provocarea. Pentru reusita retetelor sunt foarte importante ingredientele; unele foarte rare – era pe lista un preparat cu un vin obtinut din struguri stafiditi, altele “obisnuite” – dar e foarte important furnizorul “pentru ca rosia sa fie rosie si la gust si la miros, nu doar la culoare”. Asa ca Mihai are mult de lucru, nu doar in prepararea propriu zisa a curcanilor.

Astazi, miercuri, ar trebui sa se ia decizia asupra meniului si sa sa se confrunte preparatele realizate de fiecare. Miine trebuie sa se faca layout-ul meniului si sa se tipareasca, iar vineri va fi pe mesele restaurantului, la dispozitia clientilor.
Prea putini dintre cei care vor comanda (probabil dintre cei care au legatura cu munca in bucatariile cu multe stele) vor sti ca tot ceea ce e in meniu a fost testat, analizat, produs inainte intr-o competitie interna.

Lui Mihai Ionita, chef-ul restaurantului, i se pare insa ceva normal. Dar ca sa intelegeti de ce, trebuie sa va povestesc cite ceva despre el.
Voi face asta, fix la ora 12.00, ca sa va fac pofta de mincare☺

1135

O saptamina la… Hotel Carol Parc – ziua 1

timp de o saptamina intru in culisele unuia dintre cele mai spectaculoase locuri din Bucuresti: Hotel Carol Parc, parte din proiectul O Saptamina la….

In lumea hotelurilor de 5*+ nu conteaza doar produsele oferite (editii rare ale bauturilor vechi, delicatese alimentare etc) si nici doar serviciile oferite.

Un obisnuit al hotelurilor de 5*+ beneficiaza adesea de asemenea servicii, oriunde ar merge, asa ca diferenta o fac …oamenii.

“Intr-un hotel butique de 5 stele fiecare angajat e ca un personaj intr-o piesa, trebuie sa se potriveasca cu locul, atmosfera si, mai ales, sa stie sa personalizeze locul pentru client.”mi-a spus ieri domnul Adrian Petre, proprietarul Carol Parc Hotel.

Inainte de a se intoarce in Romania (la mijlocul anilor ’90), domnul Petre a lucrat pentru Hotelul Lowell din NY (uitati-va o clipa cum arata hotelul ca sa intelegeti nivelul la care se discuta… un penthouse costa 9000 euro ) si are povesti incredibile (le voi afla zilele viitoare in detaliu) despre presedinti, muzicieni sau artisti faimosi in toata lumea pe care i-a gazduit.

Si-aici, la Bucuresti, in hotelul pe care-l detine si administreaza impreuna cu sotia sa, Sylvia Schlie Petre, si fiul, Ludwig, au fost gazduiti nume mari din toate domeniile. (astazi ma uit in cartea de onoare si va spun cine ce a scris:) )

O dovada ca a reusit sa detina ceva mai mult de un hotel super luxos?

Acum citiva ani, Enrique Iglesias intors de la un concert de Revelion in miezul noptii de Anul Nou s-a oprit direct in bucatarie. Erau doi bucatari de serviciu pentru ca, stiind ca il aveau oaspete, erau pregatiti sa-l serveasca cu tot ce si-ar fi dorit. Dar Enrique s-a asezat cot la cot cu bucatarul sa pregateasca el o mincare “de acasa” pe care si-a dus-o singur la masa, zimbindu-i chelnerului care era acolo sa-l serveasca.

E un exemplu despre cum un hotel -“locul unde oamenii vin mai ales pentru ca sa doarma, sa aiba un acoperis deasupra capului noaptea” – a devenit “acasa” chiar si la nivelul luxului de 5*+.

Care e chimia care face asta posibil?
Mai sap ca sa o pot descrie. Stiu sigur ca are insa legatura cu familia proprietara, Sylvia Schlie Petre si Adrian Petre, veti vedea asta din povestile viitoare.

*
in ziua 1 am descoperit citeva lucruri foare simpatice.

te gindesti: unde sunt angajatii unui asemenea hotel de nu-i vezi niciodata?
undeva in peretele de la etajul 2 exista o scara care urca catre pod unde se afla o parte din birouri.

intr-un asemenea hotel, menajera nu are voie sa plimbe pe holuri lenjeria pe care o schimba, asa ca la fiecare etaj, pe hol in perete, exista un topogan rotund pe care sunt trimise cearceafurile direct la spalatorie.

ieri am vazut cum se face curatenie intr-o camera si primul meu gind a fost “nu mai las niciun pic de deranj, niciodata, in nicio camera de hotel”. Nicoleta a muncit 45 de minune stergind si aranjind frumos fiecare lucru, respectind insa reguli stricte: sunt obiecte pe care nu e voie sa le misti si chiar daca trebuie sa faci curat le ridici, stergi praful si le pui la loc in acelasi aranjament. si sa vedeti cum e asta cind pe masa de toaleta sunt zeci de cutiute si pensule:)

(asta e camera in care s-a facut curat,in mega detaliu, inclusiv cu o ceara speciala pe parchet; clientul iesise in balcon si erau ceva urme pe jos. aaaaa, clientul era in oras in timpul asta…)

tot ieri am asistat la planificarea pentru meniul destinat acestui week end si sarbatorii de Thanksgiving. despre el insa, intr-o poveste separata care are suspans, deadline si…competitie.
stiu, nu ne gindim ca, in spatele meniului, poate exista asa ceva cind – intr-un restaurant – cerem mincarea preferata unui chelner…

si astazi ma uit in culisele Carol Parc Hotel, unde e mister, multa munca si… liniste. in locul asta timpul are alta dimensiune, uiti de toate…

2381

O saptamina la… partea a II-a

Sunt locurile in care putem sa luam ce identitate vrem:

– relaxati – cu tinute pastel, vaporoase, de vara; business – cu costume inchise la culoare prin care se intrezareste un accesoriu chic.

– veseli si sociabili sau distanti si inabordabili.

Nimeni nu stie cum suntem noi de fapt, asa ca aici putem fi orice/oricine vrem.

Sunt locurile in care lenevim, nu trebuie sa gatim, sa stergem praful sau … sa frecam chiuveta.

Sunt locurile care poarta sute de povesti, de fericire sau de tristete; de iubire – ascunsa sau nu.

Camerele de hotel –detinatoarele celor mai multe mistere.

*
V-ati intrebat vreodata care e mecanismul din spatele unui hotel de lux?
Cum fac sa respecte regula “nu te intilni niciodata cu clientul cand mergi sa pregatesti patul pentru culcare”?
Ce spun despre noi, clientii, lucrurile pe care le lasam prin camera de hotel?

Cum isi da seama camerista ce personalitate avem doar dupa “urmele” noastre?

Care sunt regulile interne ale unui hotel de 5 stele?
*

De miine, proiectul “O saptamina la…” revine cu o noua experienta.

Timp de o saptamina voi fi la Hotel Carol Parc (Aleea Suter 23-25) – singurul hotel din Romania inclus in ghidul Conde Nast Traveler pe lista celor mai Hot hoteluri din lume.

De miine, cititi pe blog povesti incredibile despre unul dintre cele mai spectaculoase si mai luxoase locuri din Bucuresti.

Bonus: miine facem si-un concurs care are drept premiu invitatii la un vernisaj de 5 stele in acest hotel.

Vrei sa citesti prima parte a proiectului O saptamina la…?

1227

cine merge la degustari starbucks?:)

Miercuri, 20 octombrie 2010 de la ora 19:00 la Starbucks America House sunt invitati urmatorii domni si doamne la degustari de Starbucks pentru ca au fo desemnati cu bucurie castigatorii concursului de pe blog.

1. Draga Miruna
2. Dendda www.denndda.ro
3. Simona Florea: http://your-climb.blogspot.com/
4. Corina: http://www.iulicika.wordpress.com/
5. Laura
6. Diana
7. Ioana: http://califragilistical.blogspot.com/
8. Fifi: http://www.jurnalulmariucai.blogspot.com/
9. Valentin
10. Emilia: http://www.metropedia.ro/emilie/

va rog tare mult sa-mi trimiteti un mail la cristina.bazavan la tabu.ro, cu numele vostru real si complet.

va multumesc si abia astept sa va cunosc (pe cei pe care nu i-am intilnit inca:) )

1841

concurs: hai la Starbucks…

saptamina trecuta am trait la Starbucks, la propriu.
am invatat acolo, am mincat acolo, am avut intilniri de business si – multe foarte multe – intilniri cu prieteni.

acum imi lipseste Latte-ul grande din fiecare dimineata si aproape in fiecare zi mai sochez cite un prieten cu cite o informatie despre cafea.

de la cum arata florile si fructele

cit poate produce un arbore de cafea la o recolta – 400 de grame (sunt 2 recolte pe an)

si ajungind la retete rafinate de combinatii desert – cafea ca sa potenteze gustul cafelei in functie de tara de provenienta si modul in care a fost prelucrata cafeaua.

abia astept sa-mi treaca raceala ca sa le prepar colegilor cafea ethiopia sidamo, reteta cu gheata si portocale:)

in zilele pe care le-am petrecut in Starbucks am invatat ceva tare frumos: pe cit de multe cocktailuri pe baza de cafea stim si ne rasfatam cu ele, exista cu mult mai multe cafele aromate diferit in functie de tara de provenienta, locul si modalitatea unde sunt uscate, cafele care pot fi un extaz culinar daca stii sa le prepari si sa le (de)gusti.

la strabucks sunt 18! sortimente de cafea, asa ca… sa tot inveti sa degusti
*
daca sunteti pasionati de cafea si daca vreti sa participati la un curs scurt dar puternic – ca un expresso – despre cafea, o parte comprimata a cursurilor pe care le-am facut saptamina trecuta, participati la urmatorul concurs:

scrieti aici intr-un comentariu experienta voastra legata de starbucks.
semnatarii celor mai frumoase 8 comentarii merg cu mine la degustari & cursuri intr-o intilnire speciala.
vor mai fi doi invitati speciali (10 locuri aveam pentru aceasta degustare/curs), dar… toate la vremea lor.

concursul este deschis pina luni 18.10.2010, ora 12.00

*
e un lucru pe care nu l-am povestit despre starbucks – la sfirsitul experimentului meu, am primit un cadou emotionant: toti partenerii barista din Starbucks Victoriei s-au semnat pe o cana Starbucks si mi-au dat calificativul de recunoastere pentru colegul care a invatat bine, Knowledgeable (LOVE WHAT YOU DO/SHARE IT WITH OTHERS).
in cana se afla boabe de cafea care miros demential si in fiecrae dimineata, cum ajuns in bucatarie, rontzai citeva boabe gindindu-ma la ei:)

de la starbucks invatate

v-am spus ieri ca, in spate, in fiecare cafenea starbucks exista filtre care purifica apa pe care o gasim in cafea.

ei bine, mai exista o smekerica: o masina de facut gheata care are un sistem de purificare a apei care se ingheata, dar si un anume mod de a produce gheata.

cind am ridicat capacul masinii de gheata, m-am simtit ca la un party de citeva sute de persoane, pentru ca e o masina cit un dulap, care produce sute de cuburi de gheata.

partea smekera e ca aceste cuburi sunt tratate special pentru a evita pericolele.

mi s-a povestit ca exista o bacterie care traieste “la rece” si ca de fapt pe noi ne doare in git/ facem infectii de la acea bacterie, nu de la gheata.

asa ca, cuburile de gheata din masinaria starbucks sunt tratate “steril” ca sa nu capete acea bacterie.

ma rog, am invatat si despre cafea servita rece, cu gheata, dar asta e de povestit alta data.

*
ieri si eu si adi ciubotaru ne-am simtit foarte mindri. pina seara in cosul in care erau pachete mari de zatz nu mai era nimik. scrisesem amindoi despre zatzul care se ofera free impachetat steril pentru iubitorii de gradinarit, era un lucru care nu-l anuntase starbucks in mod public si ni s-a parut dintr-o data ca dam si noi ceva la schimb pentru lucrurile simpatice pe care le invatam aici.
pay it forward.

1760

Incredibile lucruri despre o cafea Starbucks

Stau deja de 3 zile la Starbucks si, pentru ca in fiecare zi testez dintre cafele (Romania ocupa locul 2 in Europa la vinzarile cafelelor Starbucks boabe), iar Camelia Toma ne explica (fac lectii cu Adi Ciubotaru) detalii incredibile despre cafea, as putea sa-mi dau doctoratul in bobul de cafea:)

Serios scriind, iata citeva lucruri spectaculoase.

Ne imaginam ca daca e o cafea pe care multi dintre noi o bem in drum spre birou, lucrurile nu sunt foarte pretioase sau spectaculoase. Ce poate sa fie in paharul mare – Venti – altceva decit un lichid aromat, a carui caldura pina sa-ti incalzeaza stomacul si sa te motiveze pentru munca, iti mingiie buricele degetelor?

Ei bine, iata ceva detalii “ascunse” in cafeaua noastra de fiecare dimineata.

– Cafelele Starbucks sunt doar Arabica (culturile de cafea realizate in conditii “de lux”, la atitudine, fara influente de poluare urbana)

– Dintr-un copac se obtin doar 400 de grame de cafea. Recolta se poate culege de doua ori pe an. (ginditi-va la consumul zilnic la nivel global si imaginati-va citi copaci de cafea sunt necesari)

– Odata culeasa cafeaua, ea este verificata bob cu bob, selectata manual inainte de a fi trimisa spre prajire. Pina la prajire trece prin 3 filtre de calitate.

– Exista oameni care gusta cafeaua din fiecare recolta inainte de a-I da drumul pe piata, pentru a spune daca recolta din acel an se ridica la standardele de calitate cerute. (asta pare un job de vis)

– Pentru fiecare regiune in care se distribuie cafea Starbucks, cea pe care o gasim doar in cafenele in rafturile special amenajate, exista un singur om care se ocupa de procesul de prajire.

(stiu o poveste cu domnul care are in grija tara noastra si care s-a intilnit cu district managerul roman in Olanda. Dupa ce au facut cunostinta si i-a spus ca e din Romania, domnul in cauza a replicat “aaaaa, pentru tine m-am dus eu simbata la munca?”. Cum Romania consuma foarte multa cafea Starbucks, domnul care are in grija prajirea a trebuit sa se ocupe de un stoc necesar pe neprevazute:) )

(mai multe despre bobul de cafea dupa lectia de astazi, acum alte citeva lucruri la care nu te gindesti cind te bucuri de cafeaua ta)

Pentru noi pare usor prepararea unei cafele Starbucks pentru ca totul merge repede, iar clientii sunt serviti fara sa astepte mult, daaaaaaaaar… in spatele barului sunt multe proceduri de calitate si reguli de respectat.

De exemplu:

Exista termometre in fiecare canata in care se prepara laptele- daca temperatura nu are intre 66-74 de grade pentru laptele fiert, el nu se mai foloseste.

Daca o cutie de lapte a fost tinuta pe bar mai mult de 30 de minute, nu se mai foloseste laptele.

Cu laptele e o intreaga procedura de calitate cu detalii SF (vara, cind se primeste laptele de la furnizor, unul din barista merge la masina, deschide o cutie de lapte, pune termomentrul in ea si daca nu are 5 grade, refuza marfa!)

Frisca folosita la cappuccino se prepara in house!!! M-a socat asta, am vazut in spate in depozit smintina Brenac in cantitati industriale si, dupa ce am intrebat, mi s-a spus foarte natural: folosim frica proaspata pe care o preparam chiar noi. (mi-au dat si reteta☺ )

Apa care se foloseste la bauturi e filtrata special. Tot in spate exista niste filtre uriase care prepara apa in trei etape – curatind-o si adaugindu-i apoi sarurile necesare organismului.

Ieri m-am uitat pe toate retetele de bauturi pe baza de cafea de la starbucks si am intrebat despre bauturile care se vind cel mai bine. Am fost mindra sa aflu ca la America house se bea foarte multa cafea la filtru, pentru ca asta e un semn ca oamenii stiu ca Starbucks inseamna si cafea pura, nu doar cocktailuri pe baza de cafea (scriu asta cu un Latte mare in fata, adica un cocktail minunat)

Tot ieri am facut si doua degustari noi (cafeaua Kenia si cafeaua Sumatra – din Asia/Pacific) si mi-am marit portofoliul de cafele Starbucks pe care le cunosc. Si-am invatat si trucuri despre cum poti potenta gustul cafelei, asortind-o cu o prajitura si un fruct surpriza.

(despre asta voi scrie insa separat, pentru ca necesita spatiu muuuult)

Si inca ceva tres tres simpa, despre care a scris si Adi: daca sunteti cultivatori de flori, va place gradinaritul pe balcon sau pe linga casa si aveti nevoie de ingrasamint pentru plante, puteti veni la Starbucks si, linga casa de marcat, intr-un cos special se afla foarte frumos ambalat zatz de cafea. E free si e parte din campania Starbucks pentru protejarea mediului

P.S. astazi stau pina la ora 22.00 sa vad procedura de inchidere a cafenelei, care e una speciala:) asa ca am timp sa mai scriu si ceva povesti simpa despre oamenii din Starbucks America House.

starbucks – dimineata- 6 oct

la 7 dimineata cafeneaua se deschide.

cu o jumatate de ora inainte unul dintre partenerii barista a intrat pe usa din fata, apoi prin stinga barului, parcurgindu-l dintr-un capat in altul in timp ce a deschis casa si un expressor. pe drum catre verstiar a dat drumul la muzica. dupa ce s-a schimbat, s-a asezat intr-un fotoliu si si-a baut cafeaua. momentul lui de relaxare de la inceput de zi, cu lumina mica si calda.

apoi a inceput sa desfaca produsele de patiserie, sa le ia temperatura, sa verifice temperatura frigiderelor (si la setari, dar si la temperatura fizica din interior), sa regleze expressoarele, sa pregateasca laptele, sa verifice stocurile.

a avut la dispozitie fix 30 de min. daca in timpul acesta i-ar fi intrat un client, chiar daca oficial cafeneaua nu era deschisa, i-ar fi oferit o cafea gratis. asa e regula: chiar daca nu suntem gata, nu refuzam clientul.

gata. e 7 dimineata. acum incepe iuresul.

Starbucks America House, Piata Victoriei, 6 octombrie 2010

1503

Starbucks – oameni si intimplari – 5 octombrie

8.20 domn inalt si subtire, skinhead trecut de 40 de ani, ochelari dreptunghiulari cu rama neagra, casti la urechi, Ipod pe masa. S-a uitat la un filmulet pe Ipod prêt de 5 minute. Expresso-ul si-l bause mai devreme.

9.10 blonda, micuza, delicata, haina bej ca o pelerina, un rucsac mare in spate in care-si sprijinea umbrela lunga de parca ar fi fost sabie de samurai. A petrecut citeva minute bune la barul cu zahar si arome ca sa-si personalizeze bautura. A transformat-o intr-un personaj. Cum era si ea.

10.30 – englez posesor de 2 pui de rottweiler(?), unul adapostit intr-o geanta alba, ascuns bine doar cu nasul si urechile la vedere; celalalt amuzindu-i pe cumparatori cu tumbe in doua picioare. Si-a luat o cafea mare, mor de curiozitate ce (aflu mine de la fete pentru ca parea de-al casei si ele tin minte bauturile preferate ale clientilor)

14.00 – liceeni cu laptopuri colorate, asezati la masa cu prize si veioze. Rizind la comentariile de pe Facebook. Ciocolata calda.

Intre ei, oameni pe care-i stiu: Raluca Zamfir (lucreaza la BRD, o stiu de pe FB, a venit direct si cald din prima la mine, am povestit business cu detalii personale din primele clipe, foaaaarte simpa), Anna Pope – cea mai simpatica, cocheta si sexy viitoare doctorita pe care o stiu (povesti despre viata si moarte, la propriu dar cum zimbet, cu promisiunea ca mine ii duc o carte…pe care acum nu o gasesc, desi am rascolit toata casa), Cosmin Tudoran, Carmen Gheorghita, Cristina Chipurici, Cristian China Birta si Adrian Ciubotaru la o intilnire care nu era pentru mine, nici pentru Adi (cu care impart “scoala de cafea”) – dar ce sa facem daca ne-am intilnit cu prietenii care aveau business de facut? Am facut si noi business cu ei:) si le-am facut cinste cu cafea din bonusurile noastre:)

Si lectiile despre cafea…cu muuuulte cifre, proceduri si oameni care fac zeci de lucruri migaloase/riguroase. Abia astept sa le sintetizez sa va pot spune cit de multe lucruri sunt in spatele acelei cafele care, dupa ce o degustati dimineata, va face sa zimbiti.

Si miine sunt la Starbucks.

P.S. Vara mea, pe jumatate americanca, stabilita in San Diego mi-a scris pe FB astazi

“Sa stii ca barbatul meu a fost Industrial designer la Starbucks in anii ’90. Toate magazinele lor au fost create de echipa lui. Poate sa-ti explice Toy despre ce au gandit si ce inseamna fiecare obiect. E tare interesant.”

Cam ce probabilitate era ca tocmai varul prin alianta sa fi desenat mobilierul Starbucks?! Zilele viitoare povesti de la el.

1390

Starbucks: culori, ore, haine si cafele

astazi, dupa mai bine de 7 ore in cafeneaua Starbucks din American House am dezvoltat o teorie legata de culori, ore, haine si… cafele.:)
*
La 6 dimineata oamenii se imbraca precum lumina de afara, ca animalele de prada, sa se piarda printre strazi, sa se ascunda printre alti oameni. Dimineata, cind inca nici n-a rasarit soarele, e ora negrului, a griului inchis sau a maro-ului. Astia-s oamenii care beau cafeaua cu mult zahar, viata lor are nevoie de un pic mai multa dulceata ca sa poata zimbi.

Pe la 9 apar oamenii-n bleumarin, albastru, verde. Culorile se mai deschid, cafeaua e altoita cu lapte, intervine cappuccino-ul vesel si amuzant.

Pina la prinz apar si roshu, roz, alb, galben sau culori in/cu forta. S-ar potrivi cu un expresso care se bea in 10 secunde pentru ca altfel e “expirat”. Dar cei care poarta culorile astea au curajul sa incerce orice bautura.

*
Astazi la Starbucks m-am gindit ca personalitatea noastra poate fi ghicita-ntr-o cafea.
Nu in genul ala de ghicit – in zat – ci in preferinta noastra pentru o anume bautura pe baza de cafea sau o cafea pura (ca expresso).

“Uneori nu cunoastem clientii dupa nume, ci dupa bautura lor preferata” ne-a zis Costin Gheorghiu, District Manager Starbucks Romania

“Spune-mi ce cafea bei ca sa-ti spun cine esti” – te bagi la jocul asta?

imediat Oameni si intimplari din prima zi la Starbucks:)

o gura de cafea

Cind iei o gura din lichidul cald, maroniu-negru, primul lucru care te izbeste e aroma: o pelerina de miresme care se rasuceste pe tine. Ma rog, chiar prin tine.

N-ar fi sexy o femeie imbracata doar in parfum de cafea?!

Dupa ce cafeaua a atins buzele tale si-a pornit prin tunelul in care locuieste sufletul, incepe magia: papilele gustative aflate pe lateralul limbii transmit semnale despre gust – mai acid sau mai prietenos, iar creierul sopteste: ciocolata, lamiie, portocale, scortisoara, vulcan etc

E secretul pe care-l duce cu el bobul de cafea, intr-un ulei aflat la mijlocul sau. Ulei care, in perioada de crestere a captat aromele apropiate din zona in care a crescut. A luat de la prieteni cite ceva.

Cind cafeaua coboara catre stomac creierul stie ca un ingredient misterios o sa-l ajute sa stimuleze cortizonul si adrenalina, iar el va fi mai vesel si mai activ.

E vesel pentru ca lichidul asta magic il ajuta sa nu mai faca Alzheimer, reduce riscul de Parkinson, creste memoria pe termen scurt, inlatura migrenele, protejeaza ficatul reducind incidenta cirozei, reduce riscul de cancer farigian, previne cariile dentare si e un puternic antioxidant (adica incetineste imbatrinirea)

Cind caldura cafelei ajunge in stomac se mai petrece o magie: se deschid barierele conversatiei.

Si vorbim, povestim, ne amintim, birfim. Cu voce tare sau cu noi insine.

*

Din aceasta dimineata, pina la sfirsitul saptaminii sunt la Starbucks – America House, invat trucuri despre cafea, aflu povesti despre oamenii care o prepara si ma uit la oamenii care o cumpara si o consuma.
Si cind mi se va face pofta sa povestesc, birfesc, vorbesc il voi avea partener pe Adrian Ciubotaru

E 6.25 am si n-am baut nici macar o gura de cafea; in 5 min ies pe usa si ma indrept catre Starbucks.
O zi buna.

865

de miine traiesc la Starbucks:)

De mine traiesc la Starbucks.

Pina vineri, incepind cu ora 7 dimineata – la deschiderea magazinului din American House – pina dupa ce ultimul cumparator a plecat.

Starbucks aniverseaza 40 de ani de la deschiderea primului magazin. Se intimpla in Seattle in 1971. De atunci e parte din experienta de calatorie a turistilor din lumea intreaga, dar si a locuitorilor oraselor in care exista Starbucks pentru ca pot calatori cu gindul in oaza de liniste creata in magazin.

La aniversare sa, Starbucks ma ajuta sa demarez un proiect personal: o saptamina intr-un loc special.
La fiecare inceput de luna voi fi in alt loc surprinzator, cu full acces, pina in cel mai ciudat colt.

Asta a fost regula si cu Starbucks – am voie oriunde: de la masa de servire (daca ma descurc, voi si servi intr-o zi :) ) pina la vestiarele partenerilor – barista – Starbucks pe care-i intilniti in magazin. Va voi spune povestile lor dar si povesti despre cafea… incredibile povesti despre cafea…

Si da, imi voi tine toate intilnirile de business la Starbucks, toata saptamina, pentru ca revista trebuie sa mearga mai departe.

Daca ajungeti prin Victoriei, veniti si la Starbucks America House :)

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!