Category : personal

Vorbeam zilele trecute cu un prieten la telefon despre puncte tari si puncte slabe in personalitatile noastre si m-am trezit povestind  despre ce gandesc de mica in chestiunea supravietuirii, mod de gandire pe care – mai tarziu – l-am descoperit in strategiile sportivilor.

Am inteles relativ repede ca nu o sa fiu la masa bogatilor pentru ca vin dintr-o familie mult prea modesta si e fara sens sa vorbim despre lux cand eu am stat la casa cu wc-ul in curte in primii 3-4 ani de viata. Sau cand am facut iarna in 2 ani din scoala gimnaziala cu acelasi pulovar gros, foarte gros, din lana toarsa mare, tricotat de mine, pe post de haina (se mai uda, il puneam pe calorifer sa se usuce si il luam a doua zi peste uniforma pana la scoala).

Luxul tine de educatie, inainte de orice, nu de bunurile pe care le detii, iar eu n-am avut educatia aceasta deloc – sigur am invatat sa mananc cu furculita si cutitul, dar ai mei aveau alte probleme in viata, nu auzisera ei de obiecte de lux care valoreaza cat salariul lor in toata viata.

Am inteles la fel de repede ca nu sunt o frumusete rapitoare si n-am sa pot specula niciodata frumusetea intr-un beneficiu personal. Nu e o tragedie, ce sa vezi, e la fel ca si cu inaltimea, am 1.55m si atat o sa ramana. Ma rog, chiar o sa ma scad cu timpul ca se taseaza coloana vertebrala si gravitatia isi spune cuvantul.

Am inteles foarte repede ca nu are sens sa ma vait pentru ce nu am, ci ca trebuie sa pun in valoare si sa cultiv ce am. Si m-am pus pe citit, pentru ca singurul meu atu era creierasul.

Astazi un sportiv ca Simona Halep (care nu era nascuta pe vremea cand ajungeam eu la aceste concluzii) nu se concentreaza sa loveasca mai puternic decat o jucatoare care are 2 metri inaltime si dublu greutatii sale, ci isi doreste sa o alerge mai mult ca sa-si creeze brese in atuurile adversarei.

Asa am facut si eu de mica, pe limba mea, in felul meu. Pe supravietuire.

Astazi nu sunt nici la categoria saraci, as mania pe doamne doamne daca as spune asta, dar nu sunt nici la masa celor bogati. Mi-e bine asa cum sunt si stiu ca ceea ce am facut a fost realizat pe fortele si mintea mea.

Am si eu momente ca oricare alt om cand sunt in deriva, dar nu din cauza lucrurilor pe care ar fi bine sa le detin ci pentru ca de multe ori nu am raspuns la intrebari de genul: “Construiesc si eu ceva util pentru cei din jur? Las si eu o urma decenta prin viata?”

Astazi, mantra mea de dinainte de fiecare moment de meditatie si rugaciunea mea la culcare e “ sa am intelepciunea sa aleg corect. Si sa fac bine in jurul meu”.

Si de fiecare data cand aud un prieten care spune ca nu are cutare sau nu poate nu stiu ce, incerc sa-i amintesc sa se concentreze pe ce are, pe atuurile lui, sa si le asume si se foloseasca de ele ca sa mearga mai departe.

Si, daca pe drumul asta, poate sa faca si ceva bine in jurul lui, toata lumea e castigata.

• Am scris randurile acestea poate va ajuta in momentul in care sunteti prea absorbiti de ce aveti nevoie, uitand sa apreciati ce detineti deja.

Azi Europa FM implineste 20 de ani. Acum 20 de ani eram in mega vrie si stress si pret de niste ani, cum venea inceputul de mai, eram disperata sa se faca ciresele pentru ca aveam o campanie pentru EFM si trimiteam cosuri de cirese catre multi oameni. Nu erau o avere ca acum:)

Pentru ca eram f f tanara la momentul muncii pentru Europa FM si pentru ca aveam responsabilitati multe – eram brand manager si responsabilul cu marketingul (am avut bugete mari in grija pentru ca era lansarea si erau investitii serioase), anii de Europa FM m-au consumat teribil fizic si emotional, dar m-au si invatat multe despre viata.

M-a invatat ca rasa si clasa nu se cumpara cu bani.

Asta e o lectie pe care am primit-o fara sa stie, de la directorul de atunci al EFM, Dan Ghibernea, de departe cel mai cultivat, mai citit si mai rafnat dintre cei care au condus statia. Avea educatia de acasa, din aceea de burghez intelectual, si lua decizii cu stil, cu substanta.

 M-a invatat sa ma feresc de oamenii cu interese.

Eram mica, aveam mai multa influenta si putere decat puteam eu intelege (eram preocupata sa-mi fac treaba care era foarte multa, nu sa stau sa inteleg ce putere aveam), si pentru ca ma aflam in aceasta ipostaza imi cautau multi prietenia.

Nu stiu daca prea multa munca si consticiozitate (modelul tocilar) m-au impiedicat sa cad in plasa linguselilor, sau daca pur si simplu asa era felul meu. Dar sunt foarte multumita ca atunci am invatat sa ma feresc de oameni.

Mi-a consolidat o prietenie cu Zaff (George Zafiu, cum il stiu cei mai multi) care o sa stea in picioare multi ani.

Am lucrat impreuna si in perioada de pre efm cand pregateam lucruri, eram amandoi ca doi pui de gaina care asimilam multe informatii de la sefii nostri francezi care erau pe post de closca.  Dar am muncit amandoi cu super onestitate si super mult suflet, desi si el avea putere si influenta si a schimbat mult din muzica ro in anii aia. Stiu ce ne invatau francezii, stiu ce discutam noi din birourile vecine, stiu cum luam deciziile incercand sa respectam regulile pe care le invatasem si cum ne tineam de promisiunea de a fi corecti.

Anii aia de multa munca si multa scoala la locul muncii, si pe la Paris,  au insemnat mult. Viata ne-a dus pe fiecare pe multe drumuri, dar pentru mine – pt cat ne-am chinuit noi in anii aia de munca, am muncit cu pasiune, dar foarte foarte mult – Zaff e fratele meu. Si de oricate ori ne-am mai certat pe drum in anii astia, ca am mai avut si noi decizii diferite, ne-am respectat si am mers mai departe.

M-a invatat sa nu-mi las niciodata toate ouale intr-un cos. Si in viata sa merg independenta profesional.

Nu mai stiu cum am ajuns la concluzia asta, dar cand am plecat de la EFM, absolut epuizata, mi-am promis ca nu voi depinde niciodata de cineva profesional. Nu depindeam nici in EFM, dar cred ca francezii mi-au dat incredere in mine sa “be brave”, cum imi zicea seful meu direct, Frank Lanoux de fiecare data cand pleca inapoi la Paris, dupa o saptamana de traininguri si strategii.

M-am intors la EFM dupa plecarea din 2004, de doua ori, de fiecare data pentru ca m-a rugat Zaff sa-l ajut cu ceva. De fiecare data l-am enervat cumplit pe Zaff cu deciziile mele legate integritate si etica. S-a obisnuit cu mine stie ca sunt “nebuna” si fac doar ce cred ca e corect si etic, si ca nu ma insotesc in drumul meu decat cu oamenii cu care impart aceleasi valoari.  De fiecare data mi-am promis ca nu ma mai intorc alta data. 🙂 Sper sa ma tin de promisiune de data asta. Si sa nu mai mai roage Zaff vreodata ceva legat de EFM. 🙂

Ma tenta sa scriu aceste randuri pentru urban.ro, dar incercam sa pastram acest site cat mai curat, cat mai fara judecati si opinii personale, asa ca scriu aici.

Emisiunea de pe youtube a lui John Krasinski, Some Good News, o inventie in gluma pentru vremea de izolare, filmata de acasa de fiecare dintre invitati, cu telefonul, a fost cumparata de Comedy Central Production si va fi transferata pe tv. In noua versiune, Krasinski nu va mai fi prezentatorul dar va avea un rol permanent.

Vestea m-a facut sa ma intreb daca exista vreo televiziune in Romania care sa-si poata permite sa cumpere cateva dintre productiile care au aparut in online si la noi in vreme de izolare.

Miejii Noptii cu Bobonete si Costi e o emisiune care desi pe format-ul – do it yourself – a respectat standardele unei productii late show si a confirmat ca are audienta, fara sa aiba platforma de promovare a unei televiziuni.

Sigur ca baietii au lucrat ca la carte pentru ca au citit cartea asta cu productiile tv, au avut producator, un prieten a mai scris dintre glume, si-au pregatit rubricile in fiecare emisiune si au avut sedinta de redactie.

Isi gaseste emisiunea aceasta locul la ProTv? Baietii au facut-o cu bani de acasa. Practic gratis ca oricum n-au incasat niciun ban pe ea.

 In aceeasi categorie intra productiile de interviu ale lui Bartos, sau de coveruri dupa cantece celebre… Cu un script gandit in avans, cu detalii pe care niciun jurnalist nu le-ar sti pentru ca se bazeaza pe relatia lui directa cu subiectii, interviurile lui Bartos arata, intr-un format de divertisment o parte din personalitatea unor actori si cantareti cum nu vedeti la tv.

E de departe mai bun decat majoritatea interviurilor de la tv – in primul rand are avantajul timpului ( sunt mai lungi interviurile decat in orice emisiune cu vedete de la tv), in al doilea rand are avantajul “relaxarii pe net”; oamenii vrobesc de acasa de la ei si nu sunt atat de formali ca la tv. Sigur, sunt in continuare profesionisti constienti de imaginea lor publica si sunt atenti la ce haine au, cum le sta parul etc…

Si tot pe linia asta e emisiunea lui Marius Manole si a Ilonei Brezoianu – welcam us in our home . Au inceput in joaca, se mascareau ei intre ei, apoi au ajuns la un format, au invitati, sub pretextul glumelor discuta si lucruri serioase.

Ar fi un minunat late night show de week end…

Poate Antena 1 sa cumpere o asemenea emisiune? Spun acum antena pentru ca Ilona joaca in serialele acestui post tv, dar si ca sa fie in balans cu protv pe care l-am mentionat mai sus.

 Oricum ar fi isi permite o televiziune din Romania sa ia una dintre aceste productii?!

Piata exista, publicul le vrea… s-a facut deja focus grupul, avem rezultatele… dar banii sunt? Sau interesul?

 Pe de alta parte, ca sa mentionez putin si partea mai putin placuta a experientelor tinerilor actori in social media, o remarca venita dn conversatii private cu oameni din industrie: casting, productie, regie.

Daca actorul se mascareste la nesfarsit pe youtube sau pe Instagram pentru ca asta i se pare cel mai usor sa faca, va mai fi luat el vreodata in calcul la casting de un regizor ca Mungiu, Puiu sau Porumboiu pentru un rol dramatic, complicat si sofisticat?

Imi povestea un domn regizor, premiat international, cum ii e greu sa gaseasca o actrita tanara (de varsta liceului, sau sa poata sa joace in acea categorie) care sa nu faca mutrite de “Instagram” sau tik tok… care sa nu se fi imbibat de atitudinea cu care ai succes la prima mana in social media.

Sunt copii care au crescut in epoca digitala, care traiesc jumatate de viata in Instagram sau tik tok de acolo isi iau validarea, dar e oare e potrivita cand vrei sa fii actor?

N-am raspunsuri, evident…. Dar sunt ganduri pe care le las aici pentru cine are ochi de vazut si timp de gandit pe termen lung pentru cariera sa.

Teoretic mai avem doar o saptamana de izolare, pentru mine probabil ca nu se va schimba prea mult pentru ca recomandarile medicilor in cazul meu sunt sa stau cuminte in casa cat mai mult. Voi face insa plimbari mai lungi dimineata si o sa ma duc la orice alimentara vreau fara declaratie, ceea ce ma bucura.

Sunt norocoasa pentru ca munca mea poate sa fie de acasa, desi am prieteni care vor incepe in cateva saptamani filmari pentru un lung metraj si am sa ma duc cateva zile la ei.

Mindsetul tuturor e ca de joi , 15 mai, gata… ne intoarcem la viata noastra, sa facem bilantul cu ce a fost in aceste 2 luni. Nu va fi la fel, avem in continuare f f multe locuri inchise, foarte multi oameni care nu au job, foarte multi artisti care stau acasa si isi dramuiesc banii… in cateva saptamani vom intelege cum s-a schimbat lumea noastra si cat de dramatice sunt efectele economice.

Oricum, daca e sa fac un bilant al celor 9 saptamani jumatate de izolare – pentru mine, genul de persoana in care nu urla sociabilitatea si dorinta de intalniri mondene, nu a fost o mare suferinta.

Mental, gandul ca nu am putut sa ies in parc si sa stau la soare, masina politiei care trece in fiecare dimineata la 9 si putin si se aud mesaje prin megafon ca si cum am fi intr-un  mare lagar, imposbilitatea de a ma duce la ce alimentara sau piata vreau, au fost disconfortul meu.

In imaginea  macro a lucrurilor, problemele mele sunt un mic moft, un rasfat…

Dar izolarea aceasta a fost un filtru minunat pentru prieteni si prietenie.

Inainte nu vorbeam la telefon decat strictul necesar, informatiile de baza care trebuiau comunicate intr-o conversatie, in aceste saptamani am vorbit ore la telefon… despre structuri de scenariu, despre etica in arta, despre comercial in televiziune si cum pot fi amendate emisiunile mizerie… si acestea sunt doar o ramura a conversatiilor pentru ca am vorbit si despre microbiologie, retete, psihologie, buddism, meditatie, respiratie, exercitii care corecteaza diverse probleme ale corpului…

Una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta izolare e legata de conservele cu soici marinate.

Am scris o reteta cu supa de scoici usor picante (aici) pe care o fac si cum preferatele mele pentru aceasta supa sunt scocile care sunt 3 la set la 10 ron, in gama SolMar de la Lidl care apare doar in saptamana iberca. Pandesc saptamana aia tot anul si cand a inceput izolarea m-am gandit “hai ca nu aveti ibericii acum, hai nu” pentru ca cel mai apropiat lidl e la 3, 5 km de mine… iar langa casa mea la 300m e cel mai mare Kaufland, deci nu intram la stricta necesitate pe declaratia de deplasare.

Luni dimineata mi-am facut curaj si plan sa merg la lidl, a doua zi dupa lansarea saptamanii iberice, marti; m-am organizat cu masina, tot. Doar ca pe la pranz au inceput sa sune telefoanele de la diversi prieteni “cobori si tu putin in fata blocului sa-ti dau ceva?”… rand pe rand am primit scoici cat pentru tot anul:) si cum trece perioada asta grea facem supa la cazan si o petrecere pe balcon. Le multumesc din suflet tuturor, nu le pot scrie numele unora ca-s celebri, asa ca spun doar ca gandul vostru bun o sa ma insoteasca de cate ori o sa mananc supa asta de acum inainte.

O alta amintire in partea opusa a prieteniei vine de la o persoana cu notorietate pe care de-a lungul timpului am ajutat-o cand i-a fost greu si am simtit eu ca un sprijin emotional ar face diferenta.

Aceasta persoana care nu ma cauta niciodata sa ma intrebe ce mai fac, in primele zile de pandemie mi-a lasat un mesaj manifestandu-si ingrijorarea fata de cum ma protejez facand referire la problemele mele de sanatate. Am raspuns uimita, cu ganduri bune si… in urmatoarea secunda mi-a cerut ceva, o favoare care avea legatura cu expunerea publica…

Inca mai sunt socata ca sunt naiva si cred ca unii oameni se pot interesa de tine fara sa vrea ceva la schimb, desi in atatia ani de joburi care asigura expunere publica am vazut multe, foarte multe – de la zambete si false prietenii pana la intentia de spaga sau amenintari 🙂

Altfel, in dreptul meu… au inceput sa apara efectele colaterale.

Orice atingere de un aparat electric inseamna si o descarcare electrica, la fel si cand trec pe langa planta zanzi (un fel de ficus cu frunze mai mici si multe multe ramuri), plec cu hartiile lipite de degete prin casa.

E clar ca sunt incarcata electromagnetic si ca ar trebui sa merg mai mult desculta pe pamant, dar unde sa fac asta cand trebuie sa dam cu subsemnatul pentru o plimbare si ne dezinfectam orice lucru cu care iesim afara?!

E in plan sa lucrez in balcon in ghivecele cu flori sa plantez niste rasaduri, poate se va rezolva o parte din problema.

Muschii mei o iau razna in jos. Ma doare spatele, incep sa am echilibru precar la mersul cu ochii inchisi si altele mici schimbari. (execitiul de a masura mersul cu ochii inchisi este din experienta cu kineto)

N-am fost vreo sportiva nici inainte de izolare, dar acum sunt… varza. Incerc sa compensez cardio si mentinerea activa a muschilor spatelui cu 5 minute de dans pe un cantecel dimineata (cel mai adesea Relax, take it easy – Mika, sau Memories – Maroon 5), fac cateva genuflexiuni, niste exercitii geniale pentru relaxarea muschilor gatului si cateva abdomene. Dar… e nevoie de mult mai mult. Abia astept sa nu mai dam cu subsemnatul pentru iesirile din casa. Voi fi dintre cei care la 7 dimineata sunt pe strada la plimbare. Probabil ca voi arata ca un astronaut, cu masca si, poate viziera, dar macar voi iesi.

Exercitiile absolut minunate pentru umeri si gat

In saptamanile astea am scris multe multe ore – cele mai multe pentru urban.ro, am citit putin – 3 carti destepte , una cu Wikipedia alaturi ca nu intelegeam nimic din referintele la business –urile mentionate acolo. Am facut doua dintre cursurile de la MasterClass si m-am apucat sa invat italiana. (am sa scriu separat despre carti)

Cum prevad ca in ceea ce ma priveste pana in septembrie va fi izolare, mai lejera dar va fi… mai am multe de facut, de scris, de invatat.

Perioada asta mi-a aratat inca o data ca felul meu este sa fiu ocupata. Am petrecut si zile fara sa fac nimic, dar maximum una pe saptamana, in restul timpului am avut ceva de facut pentru ca mi-am gasit eu ceva de facut.

Si am fost pe linia dintre “e util ce fac, bucur niste oameni, le creem o oaza de bine” si “nu conteaza oricum nimic, suntem musculite de vin care se invart prin casa”.

Si m-am apucat sa lucrez la o carte.

Ce-am invatat pana acum din tot ce ni se intampla, sau ce mi-a ramas cel mai pregnant in minte, e impartit in doua: tampitii care nu inteleg nimic din ce se intampla si se cred supersoameni si n-o sa-i atinga pe ei virusul, si oamenii incredibili de buni care au facut eforturi uriase – din companii, persoane private – ca sa dea o mana de ajutor; adevaratii super oameni.

Stim ca traim in tara lui „ce faci boss” si „hai mai c…e”, stim ca avem multi mitici, multi gertzoi, multi oameni care ar face orice pentru propriul beneficiu, ca sa mai dea un tun din care sa traiasca neamurile lor , fie si pentru o saptamana sau doua, chiar daca-i infecteaza dupa aia. Romania asta o stiam din totdeauna si nu ne mai surprinde.

Dar Romania buna, altruista, care vrea sa ajute pare acum poate nu mai mare decat versiunea „boss”, dar cu siguranta mai eficienta. Sunt multe companii care au cumparat aparatura de terapie intensiva pentru spitale – care  VA RAMANE IN DOTARE si cand se va termina necazul, sunt multi oameni privati care au donat si au ajutat oamenii din comunitate. Mi se pare ca insulitele de bunatate pe care le intuiam si le mai vedeam din cand in cand, incep sa se uneasca si sa se faca o insula mai mare.

Si sper sa pastram energia aceasta a intentiei bune si cand pandemia se va fi terminat. Sper sa fi inteles ca sansa noastra, reala, la supravetuire, e sa fim buni cu ceilalti, pentru comunitate pentru ca daca ii e bine comunitatii, imi va fi si mie bine. Sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem ca, in situatiile de viata si de moarte – ca aceasta pe care o traim – solutia nu e in individualism, ci in bunatate si grija pentru comunitate.

Ar fi un pas frumos pentru a ne mai curata de ego. Aproape ca nici nu am simti ce ni se intampla, ca devenim mai curati, mai usori – mai neatarnati de false greutati emotionale si materiale.

Zilele acestea in care oamenii se roaga si celebreaza Invierea, eu am sa ma rog in felul meu sa fim mai buni. Ar fi ca un fel de a ne naste din nou, si de a o lua de la capat mai curati; o oportunitate pe care suntem privilegiati ca ni s-a oferit in viata.

Mintea e cel mai mare dusman sau aliat al nostru.

Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.

M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.

Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.

Poate va inspira.

Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.

Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.

Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.

Incercati sa respectati un program fix de somn.

Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.

Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.

N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.

Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur

Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.

Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.

Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde.  Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.

Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.

O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.

(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)

Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa  multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.

Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.

Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.

Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.

Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.

Ma enerveaza teribil expresia “femeie puternica”. Am auzit-o de multe ori despre femei care au cariere importante sau care au depasit situatii delicate.

Am auzit-o de cateva ori si despre mine. Mai ales in perioada in care plecasem de la revista Tabu si am continuat linistita, muncind constant, sa-mi fac treaba la acelasi nivel si sa am rezultate bune. Oamenii se gandeau ca am trecut prin greutati cand am plecat de la revista, ca am fost curajoasa si uite ce puternica sunt pentru ca acum mi-e bine.

Nimic mai fals. Am plecat cand am stiut ca pot sa incep sa construiesc singura, pentru mine, un business. Dar asta nu are legatura cu nimic de “femeie puternica”, cel mult pragmatica, rationala, onesta cu fortele ei.

Nu aud la fel de des ca spune cineva ca un barbat e puternic. Cel mult daca e sportiv si e in zona de haltere, rugby sau alte sporturi care necesita o forta fizica speciala.

Delimitam foarte clar deci cum e o femeie puternica si cum e un barbat puternic. Noua ni se pune in evidenta puterea “emotionala”, lor cea fizica.

Dar tot ma enerveaza teribil expresia si, pentru ca tot suntem in saptamana in care se vorbesste mult despre femei, saptamana care se incheie cu un eveniment foarte frumos si emotionant TEDxBucharestSalon – Women March Together (din care sunt sigura ca vom gasi multe momente de inspiratie autentica) vreau sa fac cateva marturisiri.

*

Viata m-a invatat ca oamenii te judeca – si cand fac aprecieri de bine si cand sunt pe “hate” – avand o proiectie personala pe nevoile lor. Nimeni nu sta sa se gandeasca la niste nuante posibile din spatele unei intamplari, nici eu nici voi. Luam informatia de baza si emitem o judecata.

Dar de cele mai multe ori ceea ce lumea vede din afara drept “puterea de a merge mai departe” nu e despre nicio putere.

E despre vointa pe care o pui in actiune ca sa invingi o durere fizica sau emotionala, vointa care te ajuta sa mergi mai departe strangand din dinti. Mai e despre ratiunea si intelegerea cu mintea limpede ca nu ai incotro si trebuie sa mergi mai departe in viata, si ca poti alege sa te scufunzi in griji si dureri, sau poti sa te concentrezi pe atuurile tale care te pot duce intr-o zona pozitiva.

De exemplu, cei mai multi dintre voi stiti despre mine ca ma trezesc la 5 dimineata ca sa pot sa-mi duc la bun sfarsit multe task-uri din activitatea mea care include acest blog, un site cultural pe care-l administrez (urban.ro) si munca de PR & Promovare pt mai multi artisti din zona muzicala si a teatrului/filmului.

Dar doar apropiatii mei stiu ca sunt zile cand, luptandu-ma cu un istoric medical complicat, doar un efort urias de vointa ma ajuta sa ma dau jos din pat, rostogolindu-ma la propriu, uneori in dureri foarte grele. Si in cele mai multe dintre zile, oricat mi-ar fi de greu, ma trezesc si merg mai departe dupa programul meu. E alegerea mea de a nu ma lasa invinsa, de a nu ma complace in ciorba unei dureri pe post de scuza.

Sigur ca am si zile in care corpul si mintea mea refuza sa faca orice, am invatat sa le recunosc drept zile de pauza, de incarcat bateriile, sa mi le asum iar de a doua zi fac aceleasi eforturi constant si oneste de vointa sa merg mai departe.

*

Pe mine ma inspira foarte mult in drumul meu prin viata marii sportivi. Simona Halep, de exemplu.

Acesta copila devenita domnisoara sub ochii nostri e o inspiratie imensa pentru mine, desi nu fac sport decat ca sa ma pot misca mai usor. Ma emotioneaza si ma inspira foarte mult lupta ei interioara cu sine pentru a fi un om mai bun in ceea ce face.

Ma impresioneaza vulnerabilitatea pe care o afiseaza cateodata pe teren, de care se rusineaza in raport cu ea – nu cu restul lumii – si vointa incredibila pe care o are ca sa-si invinga mai intai slabiciunile din mintea ei, pentru ca apoi sa-si invinga adversarele.

Ma impresioneaza si ma motiveaza  promisiunea pe care si-a facut-o siesi, departe de ochii lumii, de a face lucrurile cel mai bine posibil la momentul respectiv si disciplina cu care urmareste sa respecte aceasta promisiune.

Ma impresioneaza mai ales pentru ca atunci cand mi-e foarte greu fizic nu ma ridic decat prin puterea mintii si a vointei mele si cred ca pot intelege putin din nuantele efortului imens al Simonei. Si din darzenia de a merge pe drumul ei, indiferent de “gura lumii”.

*

Mintea noastra e cea mai puternica arma pe care o avem, poate sa ne fie un aliant foarte puternic, dar si un dusman foarte mare. Si e o lupta zilnica pentru ca vointa noastra sa castige cat mai mult teren in actiunile noastre, iar intentiile noastre in viata sa fie spre mai bine, spre a face bine pentru altii si, indirect, pentru noi.

De asta nu cred in expresia “femeie puternica” pentru ca nu exista asa ceva. Exista femei care accepta sa se lupte zilnic cu slabiciunile lor, sa le recunoasca mai intai, apoi sa le invinga cateodata si sa accepte si cand sunt invinse stiind ca vor invata lucruri noi despre ele pe linia fina dintre infrangere si victorie personala.

*

Cum ziceam am scris aceasta marturisire, nu ca sa ma vait ca uneori mi-e greu (I can deal with it  ) ci pentru a arata si o alta fata a lucrurilor, dar mai ales pentru a va provoca sa povestiti despre o vulnerabilitate a voastra cu care va luptati zilnic si pe care o invingeti de multe ori, acceptand ca mai sunteti si invinse din cand in cand.

Cred ca e mult mai util pentru oricare femeie sa vorbeasca despre vulnerabilitatile sale puse fata in fata cu victoriile sale. Ajuta celelalte femei mai mult decat credeti.

Am sa aleg dintre marturisiri prin tragere la sorti doua castigatoare care primesc cate o invitatie la TEDxBucharestSalon – Women March Together, care are drept Creativity Partner in acest an Qreator, locul magic unde va fi si after party-ul. Invitatiile includ si acces la acest after party official TEDxBucharestSalon, unde le puteti vedea indeaproape pe femeile care va vor inspira cu speech-urile lor pe 7 martie.

Puteti afla mai multe detalii despre speakerii TEDxBucharestSalon – Women March Together, aici https://tedxbucharest.ro/

Sunt dintre cei care isi incep ziua in jurul orei 5. Nu fac un efort special, asa functioneaza corpul meu.

In prima ora dupa trezire, ma rasfat… fac cateva exercitii ca sa-mi indrept coloana, alte cateva exercitii mentale, fac cu dus cu un gel care sa miroasa super fresh, eventual exotic sau a prajitura, imi aprind doua trei lumanarele parfumate si beau o cafea Nespresso. Imi place foarte mult sa-mi creez startul de zi din arome calde si confortabile.

Nu e un efort special ceea ce fac. In ora respectiva, uneori ascult o carte/un podcast, sau un interviu fain, sau citesc o carte, in acest context pe care mi l-am creat.

Fac asta de mai bine de 10 ani, mi-am creat aceasta oaza special pentru mine cand am realizat ca uzura mentala e foarte mare si am nevoie de un confort si o curatire a mintii la fel cum am nevoie de igiena personala.

Pe parcurs am descoperit ca genul acesta de ritual care duce la relaxare si curatenie interioara face parte din stilul de viata al danezilor si norvegienilor si se numeste Hygge, al suedezilor si se numeste Lagom, al japonezilor si poarta numele de Wabi- Sabi.

Desigur fiecare dintre aceste stiluri de viata au si caracteristci specifice culturii din care provin, dar toate sunt despre simplitate si valorificarea fiecarui moment pe care-l traiesti.

Pentru aceste Sarbatori, Nespresso a scos o colectie Nordica inspirata de conceptul Hygge – concept care se refera la confortul si micul rasfat pe care ti-l creezi singur, din lumanari, arome si are scopul de a te ajuta sa te detasezi de orice problema, concept care e preocupat de “confortul sufletesc”.

Hygge te invata cum sa-ti creezi un confort in prezenta unor necunoscuti, cum sa-ti creezi dimineti perfecte si seri armonioase, e un concept care e ingrijit in Danemarca si Norvegia de Institutul fericirii.

De cand a aparut colectia Nordica de la Nespresso am daruit-o catorva prieteni – aromele sunt Almond Cake, Cloudberry si Nordic Black, si-acum au inteles si ei mica mea obsesie de a-mi incepe dimineata cu arome/parfumuri care sa-mi creeze mental senzatia de confort.

Preferata mea din serie e Almond Cake – e ca si cum ai pregati la fiecare mic dejun si o prajitura pufoasa si aromata, dar sunt foarte speciale si Cloudberry care e mai fructat sau Nordic Black care e mai masculina si e pentru cei care iubesc cafeaua black.

Hygge e despre a-ti crea confort din lucrurile mici din jurul tau, despre a invata sa gandesti si sa-ti asezi viata cu scopul de a pune printre primele locuri confortul sufletului.

Vedem mereu scris prin cate o revista, carte sau site despre “daca tu nu te simti bine cu tine si nu te apreciezi pe tine, nu poti sa fii bine nici cu cei din jurul tau”, iar asta se obtine din lucruri mici si un mind set care, fara sa fie despre ego, e despre a te rasfata emotional.

Ma bucur ca Nespresso a lansat aceasta colectie Nordica, poate ca unii dintre cumparatori nu stiu foarte multe despre conceptul Hygge, dar sigur – odata cu o cafea intr-o dimineata de iarna – cand vor fi simtit aroma de prajitura calda de casa si o sa li se para ca a fost Mos Craciun in vizita si a ramas urma parfumului lui in jur, ziua va incepe cu un zambet frumos.

Asa ca daca vreti sa faceti o bucurie de Craciun cuiva care cauta sa-si construiasca o oaza de echilibru, sau chiar voua, faceti-i cadou noua colectie Nordic de la Nespresso si o carte despre Hygge.

E vremea rezolutiilor. Sa punem in capul listei “confortul sufletului meu”.

Dau bani la USR pentru ca vreau sa creasca in Romania un partid nou curat, care sa se lupte cu coruptii din celelalte partide si sa-i elimine rand pe rand. Cred ca asa contribui si eu cat pot de putin la dezvoltarea democratiei. In aceeasi idee, am semnat pentru ca dl Barna sa poata candida – mai multi candidati curati, mai multe sanse de a ne fi mai bine.

Nu l-am votat pe domnul Barna pentru ca l-am auzit doar criticandu-i pe ceilalti, neavand niciodata un mesaj pozitiv, cu o aroganta care m-a scos din minti de multe ori. Prea mare aroganta pentru asa mica experienta, extrem de neadecvate mesajele, nimic emotional, nimic motivational, nimic care sa ma faca sa-l plac. Nimic care sa arate ca e lider… A fost, cu tot respectul, la fel ca oricare alt PSD-ist care se rasteste la restul lumii pentru ca i se cuvin lucruri din perspectva partidului din care face parte.

Plus prostiile de poze de pe fb: le inteleg tehnica, dezbaterea si controversa lor duc la cresterea notorietatii, dar… too low pentru ce asteaptam eu de la partidul pentru care cotizez. (mi-au trimis acum cateva saptamani si un mail imbecil cu o dezbatere despre cutremure, – sa actionam si pe frici, ca pentru batranii fara carte- la care am protestat direct in scris la ei… oribila strategie care nu are cum sa mearga cand publicul tau a citit si el ceva carti)

Plus, mizeriile ipocrite gen “dati-mi gogoasa cu zahar sa apar murdar in poze sa rada lumea pe net”… – el a zis asta, in timp ce era filmat de baietii de la Recorder.

Imi respect votul, stiu importanta lui si nu l-a fi pus niciodata pe numele domnului Barna, n-are nimic de lider in dansul. (i-as fi votat fara probleme pe Dacian Ciolos sau pe Vlad Voiculescu, voi si face asta la anul la primarie).

Cred ca dl Iohannis a avut cea mai de succes politica externa a unui presedinte roman post decembrist. Stiu etichetele care i se pun, mi se pare propaganda, pentru ca – daca privim in macro – vom vedea cum, si la nivel national, a reusit cu arme legale sa distruga mult rau. Desigur, pe o mare durata de timp, nu foarte rapid.

Apreciez tot efortul celor care au muncit pentru campania dlui Barna, pe unii ii cunosc personal.

Imi pare foarte rau ca analfabeta clasei e in turul 2, dar jumatate din tara seamana cu ea si cealalta jumatate e aroganta in raport cu ei, deci nu ajutam la progres.

Sper sa avem fiecare respect pentru votul celorlalti, oricare ar fi fost el, si sa mergem cat mai multi la vot in turul 2.

Scriu asta nu ca sa va contrati cu mine, nu schimbam nimic, votul s-a dus.

Ci pentru ca oamenii din USR sa aiba si raspunsuri la intrebarea – de ce nu ne-a votat cineva care ne dadea deja bani si ne-a votat la euro parlamentare?

Ca mine mai sunt si altii.

Uneori ma apuca disperarea cand vad ce e in jurul nostru si imi vine sa ma duc in padure si sa traiesc acolo pentru ca mi se pare ca nu e locul meu aici.

Stiu, sunt oameni care au probleme mai presante decat ale mele – care n-au ce manca, copii care n-au parintii langa ei – dar in lumea mea, care a devenit mai relaxata si mai usoara decat a multora pentru ca am muncit si muncesc f f mult, sunt si alte probleme.

Zilele trecute am aflat ca un om foarte talentat si un profesionist in domeniul lui a ales sa se duca la o emisiune mizerie, gen reality show, unde se va “porcai” cu alti colegi de filmare.

De ce sa vrei sa faci asa ceva? Omul despre care vorbesc are o cariera profesionala minunata, munca lui e recunoscuta international, e departe de orice problema financiara.

Si el alege sa dea ca exemplu pentru comunitatea lui profesionala si pentru oamenii cu care lucreaza ca o cale in viata e prin emisiuni reality show in care se injura mult, sunt caractere indoielnice si oameni care n-au facut mare lucru in viata, dar trebuie sa traiasca si ei cumva asa ca se duc sa se mascareasca la tv.

O prietena mi-a zis ca e nevoia de adrenalina. Ca poate isi doreste aventura.

Doar ca are banii sa-si asigure singur orice fel de activitate producatoare de adrenalina in orice colt de glob.

De ce sa fii educat, rafinat, sa te fi plimbat prin toata lumea, sa fi intalnit familii regale si tu sa vrei sa transmit ca mesaj pentru cei din jur ca e cool si e bine sa te mascaresti cu prostii intr-un reality show?

Pur si simplu mintea mea nu poate sa inteleaga de ce ai accepta asa ceva. Nu vad decat consecintele foarte grave, pe termen lung la nivelul mesajului pe care-l transmiti comunitatii tale, dar si oamenilor din afara ei, oameni care natural vor zice “ daca si X face asa ceva, e ok”.

Asa se creeaza obisnuita prostului gust. Asa devin normal si “divertisment” superficialitatea,  mascareala fara sens, cuvintele vulgare.

Si, pe termen si mai lung, copiii care se uita la televizor copiaza acest comportament.

Pur si simplu, mintea mea nu intelege de ce sa vrei sa faci asa ceva, de ce sa vrei sa rostogolesti un bulgare de prost gust peste oameni, ajutandu-i sa se prabuseasca etic.

Cum m-am inteles, si am fost teribil de mahnita, de ce Tudor Chirila s-a dezbracat in prime time la televizor in chiloti.

Inteleg tehnicile de show tv, le inteleg foarte bine, stiu ce s-a urmarit cu aceasta “miscare”, inclusiv cu rapida replica postata dupa ce s-a terminat show-ul.

Dar, de ce sa faci asta din primul moment? Nu merge explicatia cu “m-a luat valul”, pentru ca acolo a fost – in tot contextul – ceva f trivial care tinea un anume public, iar Tudor e un profesionist, stie exact ce face in show, uneori are gandite de acasa  – scriptate chiar de el – lucruri pe care sa le spuna/faca.

Nu e o problema ca un actor se dezbraca pe o scena, intr-un spectacol de teatru sau un film in care naratiunea sustine aceasta actiune, problema e cand alegi (sau accepti) sa faci asta cand iesi din acest cadru doar pentru o audienta facila la tv, doar pentru un mic scandal care sa atraga atentia asupra ta/show-ului intr-o mare de alte stiri.

De ce sa vrei sa cobori nivelul atat de jos? De ce sa vrei sa arati ca asta e divertisment?

De ce tu, care stii ca ai devenit un model pentru tineri prin munca ta sustinuta, prin crezurile tale, alegi sa faci ceva care e departe de limita bunului simt?

*

Cele doua exemple pe care le-am dat ar trebui sa fie pentru etica de viata a fiecaruia dintre noi un prag de asa nu. Asta cred eu, dupa reperele si ceea ce-mi doresc sa las in viata ca exemplu, ca forma de exprimare in spatiu public – forma care stiu ca ii poate inspira pe altii. Din cand in cand trebuie sa facem un pas in spate si sa incercam sa ne uitam obiectiv la decenta actiunilor noastre, la reperele de bun simt pe care le transmitem.

Stiu ca sunt din ce in ce mai putine repere de decenta si bun simt in tara noastra, in spatiu public – pentru ca oamenii de bun simt nu-si doresc nicio asociere triviala – dar cred, si sper, ca va aparea curand un punct de cotitura sa ne intoarcem la reperele bune. Sa-i luam pe cei educati si rafinati, care au trecut prin multe in viata, drept reper si sa ne intrebam cand ne ia valul vietii cu cate o prostie; “ei ar face asta?”

Doar sa nu-i distrugem intre timp pe toti cei care ne-ar putea fi repere. Zilele astea incercam sa demitizam un om care e istorie vie: dl Mihai Sora.