Category : personal

portrete – kevin spacey by E.J. Camp

“Kevin was very intimate with the camera. whatever you asked him to do, he would take it a little further in order to make the shoot more playful. how strange it could have appeared to have a subject balance a coffe cup on his knee, but kevin makes it look like the most natural place to put it.”

E.J. Camp in The World’s Top Photographers (and the stories behind their greatest images), sau ce vezi cind te uiti pe gaura cheii la relatia intima fotograf -subiect.

*

cadou-voyeur de la karin karin,

198

portrete – tom cruise by tony duran

“he is sitting on the gilmore girls television show bench in the midlle of a movie studio lot at midnight! the set happened to have snow on it, and it was the only set I could actually see at midnight because there were no lights. I couldn’t really look around and see what other kinds of locations there were, so I went to see the one that had bright light. I had 15 minutes to shoot him “as is” , and he just come driving up in a golf cart and told me that he was Tom. I slapped my jacket on him and said ‘sit on that bench, let’s go!’ ”

*
fotograful tony duran in The World ‘s Top Photographers (and the stories behind their greatest images) cu un exemplu f real despre cum se fac marile fotografii la care rivnesti cind le vezi in reviste. cel mai adesea in timp scurt, folosind la maximum intuitia si prezenta de spirit a fotografului.
*
am primit cartea de la Karin, cadou de ziua mea. si-o luase pt ea, dar s-a gindit ca eu am sa ma bucur daca mi-o da ( si m-am bucuuuuuuuraaaaat tare tare). e o privire intima in lumea fotografilor.

205

tabu – special film/teatru. inimi cicatrizate/ gramofonul

cind am vzt inimi cicatrizate (acum 2 ani, la constanta, piesa regizata de radu afrim) mi-am dorit f f tare sa am un gramofonel ca al unuia dintre personaje.

eva se numeste personajul, e infirmiera intr-un sanatoriu de atit de multa vreme incit toti cei care sunt acolo internati o considera o mobila. pentru ea, gramofonul unuia dintre pacienti e accesul la lumea de afara, muzica lui inseamna pt ea ceva la care n-o sa ajunga niciodata. pentru ca toti fac glume pe seama dorintei ei de a avea gramofonul, si cum nu-si poate cumpara unul, si-a fct mai multe gramofonele din ghips cu care se joaca pe ascuns.

mi-a plct mult secventa asta, cu joaca, bombaneala evei pe ascuns. si mai ales mi-a plct simbolul pe care-l aveau gramofonelele din ghips ( daca nutz dau altii ceea cetz doresti, iti poti face tu lumea ta in care sa te bucuri) .

zilele trecute interpreta evei din piesa (lana moscalciuc, incredibil de frumu in realitate) mi-a adus un gramofonel. facut special pentru mine.

in prima seara am dormit cu el la capul patului, acum sta pe o masuta destul de aproape de mine. e mic, fragil si plin de simboluri, iar eu il iubesc tare tare.

iata foto din joaca evei, iar aici povestile de la vremea vizionarii piesei, care a fo si prima mea intilnire face to face cu (acum prieten cu mine) radu.

piesa, din pacate, nu se mai joaca. foto by radu afrim

*

de miine mergem la teatru. a vnt in bucuresti Andrei Serban (m-a sunat cind eram la londra, voi merge sa vad unchiul vania la bulandra) si incepe Festivalul National de Teatru (la care mergem sa ne distram pentru ca, exceptind citeva piese, restul e o mare….tristete)

620

(aproape) gata pt londra & james bond

daca n-as fi aflat ca in seara asta ningea la londra, cit d bine mi-ar fi fost:)

acum trebuie sa meditez la ce haine groase pun in bagaj.

incepind cu aceasta dupa amiaza, aici pe blog, detalii despre lumea lui james bond.

premiera mondiala a noului film james bond e joi seara si vor fi muuuuulte de pove.

i’ll be back, vb unui alt domn dintr-un alt film d actiune:)

296

daruri pe care nu le poti cumpara cu bani

in octombrie e ziua mea, cum e pe la inceputul lunii si am prieteni multi, toata luna primesc daruri.

toti se “vaita” ca e greu sa-mi faca mie daruri;

pot sa-mi cumpar orice vreau si, ca sa fie si mai nashpa pt ei, cred din toata inima ca “darurile adevarate sunt cele care nu se pot cumpara cu bani”

cind se gindeste cineva la tine si vrea sa imparta un lucru frumu pe care l-a vzt/trait, mi se pare un dar minunat, dar e destul de greu sa intilnesti multi oameni care sa stie sa faca asta. ( me happy)

*

azi am primit d la anaceadesteapta o gravura de mircea dumitrescu, “saritul peste gard” din ciclul Patru probabilitati de evadare.

dar darul n-a fost gravura in sine (care e f valoaroasa si f frumoasa si pe care, daca reusesc sa o foto, o si postez), ci asocierea cu experientele noastre, cu discutiile noastre, cu darul de l-a primit ea anul trecut, cu desenul d mi l-a fct radu. iar drumul asta pe care l-am fct mental cind am deschis desenul si emotia care l-a insotit, nu se poate cumpara cu niciun ban, nicaieri in lume.

o zi frumu azi. multzuuuu ana.

(care ana era cu mos craciun in redactie azi. stateau d vb p o canapea si toti cei care treceau aveau luminite in ochi. a fost tare frumu sa constat ca toti mai credem in mos craciun.)

497

sofia by dodi

ca sa vezi ce mica-i sofia! zilele trecute, dupa ce am plecat de la redactie si o scurta halta intr-o circiumioara, am poposit intr-un club linistit, linga vreo 20 de oameni, ca sa-l ascult pe frank sinatra al lor .
care cinta de zor new york, new york. si am constatat cu surprindere ca cel cu care cinta nu era nimeni altcineva decit domnul acesta:

foarte normal, care se simtea f ok, incognito. fara nici un fel de fitze.
si uite asa, intr-o seara linistita, intr-un loc la fel de linistit, am schimbat citeva amabilitati cu domnul acesta si am ascultat aceeasi muzica. un lucru marunt. dar lucrurile marunte dau echilibru.

*
despre dodi info mai jos.

256

mix suprinzator si sexy

de la dodi, primit in seara asta.


*

Anaceadesteapta: ce-am iubit-o io e femeia asta
Anaceadesteapta: exemplu pur de stil feminin french
cristina: da, de rafinament
cristina: io am vzt-o in real
cristina: la bucuresti
cristina: la 2 m d mine
cristina: si pe iubitu ei
Anaceadesteapta: e superba
Anaceadesteapta: f taaaare
Anaceadesteapta: si cum e, asa, off the record?
cristina: rece
cristina: si-l tine si pe iubit sub un control rece , distant
Anaceadesteapta: interesant, cred ca e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: hmm
Anaceadesteapta: f tare perspectiva
cristina: sigur e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: mi-o imaginam mai exuberanta, expresiva
cristina: nu, deloc
Anaceadesteapta: iaca ce ti-e si cu imaginatia asta
cristina: dar cred ca e, ca multi artisti, cu o latura pe care o exprima doar artistic
cristina: ca sa compenseze
cristina: sa echilibreze
Anaceadesteapta: da, se prea poate, ihim
conversatie cu ana, dupa ce a ascultat cintecelu’

*
despre dodi pot sa scriu romane. ne stim d un car de ani si ma vegheaza cu grija si cu info misto in momentele importante din viata mea. uneori din instinct (fara sa stie ca am nevoie de sprijin atunci), alteori in cunostiinta de cauza; dar in oricare dintre situatii, o face cu drag si cu mult spirit.
asta cind nu se ocupa de rusi/bulgari si stiri la protv:)

190

rochia rebeca

Din instinct as fi ales rochia “little black dress” a lui Audrey Hepburn, pentru ca ma caracterizeaza si defineste pentru cine sunt acum, imi defineste imaginea si stilul. Ar fi fost o alegere usoara.
Dar apoi m-am gandit sa gasesc o rochie care sa-mi defineasca metamorfoza interioara. Pentru ca in ultima vreme am evoluat interior extrem de mult, intocmai unei primaveri eterne.

Am ales o metamorfoza a rochiei verzi: in diferite nuante si forme, de la verde crud la verde intens, mulandu-se pe un corp de copil, de prietena, de iubita sau de muza, pictata sau atinsa cu iubire si dorinta.
In final rochia verde devine alba, pura si simpla, ca un vis.
Ma regasesc 100% in aceasta metamorfoza

*
rebeca are blog , dar eu o stiu tot de pe y360. stiu ca e sensibila si delicata, dar acum pt ca a observat acest detaliu rafinat al filmului lui alfonso cuaron (care ar eo obsesie pentru verde si intradevar a mers cu nuantele de verde de la deschis la inchis ca sa arate evolutia personajului feminin), mi-a devenit f f draga.
stiam ce film ai ales, ce cadre, din descrierea metamorfozei.
bravoooo rebeca.
*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

329

rochia zina carabina

“Am găsit rochia asta şi mi s-a părut superbă. Unu la mână, vişiniul sau alte nuanţe apropiate sunt preferatele mele. Doi, are corset gotic. Trei, merge cu cozi împletite şi cercei verigă sau gypsy mai simpli. Pe scurt, conturez o imagine avangardistă. Pentru mine, asta înseamnă stil.

E genul de rochie pe care aş purta-o la prima întâlnire când vreau să îl impresionez pe bărbatul cu care ies. Şi cred că rochia asta mă reprezintă sută la sută. E superbă. Poate că totuşi, e nevoie de un pic de Festivalul Medieval de la Sighişoara ca să o scot din dulap. E un fel de rochie pe care ar fi purtat-o Milady de Winter dacă ar fi fost ţigancă.”

zina carabina

*

pe zina carabina (andreea) o stiu de pe y360. e bataioasa, ambitioasa si are afacerea ei. si cu ea, din cind in cind, face fapte bune.

zina are 25 de ani si pentru ca ii place revista, si-ar dori sa scrie si ea alaturi de noi.
ii raspund si aici, ceea ce raspund tuturor. CU FOARTE MARE DRAG, VENITI CU SUBIECTE MISTO, DISTINCTE, DIFERITE, NOI, SURPRINZATOARE SI GASIM LOC.

*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

218

mimo is my hero!

15.30 piata romana costa cafe.
merg cu mimo pe strase si povestim. adica eu povestesc cu ochii prin vitrine si ea asculta. pina cind urla de imi muta urechea din loc: ATENTIEEEEEEE!

in fata noastra la 20 d m, un domn rrom si o batrinca se intorc. domnul rrom ( e f negru, mic d statura si bine facut) se uita la noi ca o pantera. ii simti toata ura in ochi.

citeva secunde care par minute bune, ne uitam unii la altii, batrinica mirata, luindu-si geanta in brate la gestul meu de a-mi duce geanta aproape de corp, domnul rrom ( nu mai mult de 25 de ani, imbracat in trening) fixindu-ne cu privirea. cu ura.

apoi domnul traverseaza strada printre masini, batrinica vine linga noi, mimo ii explica ca nu a apucat sa ii ia nimik, a vzt ea cum dusese mina la geanta dar avea miinile goale.

dupa care batrinica traverseaza si ea, sa-si cumpere pateuri.

iar eu o declar eroina mea pe mimo pt curajul ei si spiritul ei civic.
love youuu mimo.
***
mimo e prietena mea de aproape 10 ani (aniversam in noiembrie 10 ani de la prima noatra intilnire)
me happy ca am asa prieteni misto. aici intr-o foto dintr-un mall unde, contrar orice v-ati gindi nu facea shopping, ci muncea. lucreaza la revista styler.

430

rochia maria – rochia l’amant

Nici nu trebuie sa ma gandesc. Rochia “L’amant”: vreau sa fiu si exact in momentul din poza. Inocenta, pasionala,reala,carnala,feminina, interzisa, exotica, misterioasa. Si contextul este fascinant. Sunt sigura ca multe femei s-au vazut in postura de “dama de companie” in situatii total complicate si carnale.
maria alexe

*
maria e stilist si e colega cu noi. sau a fost stilist pentru ca vrea sa faca altceva acum, vrea sa treaca in partea mult mai creativa, vrea sa se intoarca la desene. pe maria o iubesc pentru amestecul ei de inocenta cu sexualitate directa, uneori agresiva; pentru vorba ei fara ocolisuri si fara rusine. e foarte frumoasa maria, seamana cu angelina jolie si-are dozade nebunie pentru care o plac si mai tare.

oamenii banali fac lucruri banale, imi spun mereu. maria nu intra la categoria asta.

*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

412

rochia Ioana. Rachel Weisz

Asa arata Rachel Weisz cand a luat Oscarul. Era foarte gravida si stralucea. Si jucase intr-un film frumos un rol pe care eu l-as juca eu toata viata. Am iubit-o atunci desi nu iubesc nici oscarurile, nici femeile insarcinate. Nu am cuvinte multe si nici explicatii pentru asta, si nici macar nu sunt convinsa ca rochia este vreo parte importanta din aceasta poveste. Tocmai de aceea…

*
oana (ioana) e colega mea. face parte dine chipa de citeva luni, desi scrie pentru noi de aproape un an.
e persoana care are in singe sentimentele anti discriminare, drept si pentru care se chinuie cel mai tare cu dosarele noastre pentru ca deviza dosarelor e sa prezentam lucruri si oameni, fara sa-i judecam.
nu exista nimeni care sa ia mai personal si sa se supere mai tare cind cineva este discriminat; pt orice (etnie, orientare sexuala, culoare politica sau a tenului)
e prietena buna cu noemi (mama bunatatii) si cu robert (fostul nostru coleg) si e din categoria oamenilor din aluatul bun.

*

286

leibovitz – maini

o palma usoara pe obrazul unei blonde de 1,80m, ca si cum o mama isi dojeneste cu drag fiica.

*

o mana stransa cald, prinzand in pumn alta mana, discret, cu tandrete, ca si cand sora si frate impart ceva in timpul unui concert, la distanta de doua scaune.

*

Doamna L. vorbeste putin, dar vorbesc mainile pentru ea. Cu degete lungi si palma care pare grea, cu unghii taiate scurt, nelacuite. Ca de femeie cu simt practic.

*

Blonda inalta e fata de pe coperta calendarului lavazza si e prima persoana in fata careia s-a relazat doamna L. Domnul de la doua scaune distanta e director creativ si a facut conceptul calendarului.

*

aseara, la ROMA

sursa: blog.photoshelter.com

353

lavazza, leibovitz… Roma, partea 1

prima data am intalnit-o in aprilie la New York. Mai vorbisem la telefon, ca sa pregatim conceptul, dar atunci am vazut-o fata in fata. Am stat o zi impreuna si mi-a zis: In urmatoarele zile nu voi putea vorbi cu tine pentru ca ma voi concentra pe ce avem de facut. Si in saptamana urmatoare nici macar n-a zambit.
Francesca Lavazza.

Am baut de dimineata un espresso cu mama calendarului Lavazza. E parte din familia cu cafeaua si e tare simpa. Lucreaza la calendar de la editia facuta de Mondino.

Am vazut in avampremiera fotos din calendar: italian icons in a surreal background.
seamana cu ce a facut Leibovitz pentru Disney la aniversare.
si e si my love, Fellini acolo:)

Ca sa ma bucur de moment am dat o fuga si pana la casa lui Fellini de langa Piata di Spania.
Fotos cand vin acasa.
In 2 ore press meeting cu dna Leibovitz.

SUNT LA ROMA!!!!

scarlett johansson, cenusareasa. by annie leibovitz. 4 disney.

504

rochia diana

“Rochia pe care Scarlett a facut-o din draperii – nu atat pentru cum arata cat pentru cum a fost facuta si in ce moment. Sa faci din nimic ceva, sa ai puterea sa o iei de la capat, sa fii optimist si sa crezi mereu ca “se poate” pe de o parte si pe de alta parte sa ramai frumoasa si feminina oricat de greu muncesti. :D”
cu diana e ceva magic. ne-a fct odata poze la o petrecere, ne-am intilnit pe y360 si la un moment dat am constatat ca am numarulul ei de telefon in agenda. dar ea spune ca nu mi l-a dat niciodata:)
e simpatica si calda si are lecturi misto. ea m-a pus sa-l citesc pe steinbeck, ceva mai mult decit oameni si soareci.
si am acasa un brat d carti pe care tot sper sa i le dau, dar nu am reusit sa n vdm. (cind vin d la roma, tre sa ne vdm)
*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

347

rochia oana

oana e frumusetea din preajma noastra. ofteaza baietii de la cotidianul la greu dupa ea cind trece pe holuri.

o stiu de aproape 2 ani. mi-a scris un mail simpa foc pe cind era eleva cum ca vrea sa vina la tabu. era prea mica pt noi, dar cum simteai dintre rinduri ca are spiritul care ne trebuie, am rugat-o sa-mi scrie din nou cind e studenta.

cind mi-a scris din nou, i-am fct cunostinta cu cei de la j’adore care au angajat-o pe loc, iar la un an distanta a ajuns redactorul sef al revistei. (mai pastrez si acum mailul tatalui ei in care imi povesteste cit de fericita e pentru ce i se intimpla, iar pe tatal ei nu l-am intilnit niciodata si cred ca nici oana nu stie ca mi-a scris tatal ei:) )

oana, zisa si titicson, e un om frumu ( cu totul, nu doar in ambalaj)

437

noro

acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.

la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.

in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.

*

– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.

*

am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.

“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias

*

in foto, doamna victoria cocias si tudor, in noro

307

Rochia oanamaria

“Rochia eu trebuie s-o imbratiseze pe Tereza din „Insuportabila usuratate de a fi”, in timp ce se apropie in pasi de dans de Tomas al ei, si apoi cand inainteaza orbeste pe coridor.

Pentru ca e o rochie demodata si atat de simpla. Pentru ca respira candoare si seductie. Pentru ca e copil si femeie. Si pentru ca privirea lui Tomas catre Tereza ma aduce in pragul lesinului. La fel si melodia. Pentru ca e o rochie care ma face sa plang si sa rad.”

*

oanamaria e cea care scrie despre vintage aici. o stiu din gasca d p y360, are un blog cu atitudine si nerv. regret si acum ca n-a prins trenul angajarilor (nu mi-a trimis nimik scris de ea desi m-am rugat intens, cind cautam oameni pentru echipa). si ea e din categoria oamenilor care intorc si celalalt obraz daca e sa primeasca o palma

“las, daca eu stiu ca am avt dreptate si asa ii e mai bine omului, las sa mai dea o data”, mi-a spus acu ceva vreme la green, singura data cind am intilnit-o face to face.

*

si-acum oana, tine-te bine: stii care e unul din cadourile pe care le-am primit d ziua mea? dvd-ul cu “the unbearable lightness of being” ( d la noemi si oana- colegele mele). cred ca tre satz fac cunostinta cu ele.

oanamaria’s blog

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ai dori sa fii?

trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

488

despre morti numai d bine

am o problema cu utilizarea corecta a cuvintelor cind e vorba de descris emotii.

cred ca romanii sunt patetici. nu stiu sa fie eleganti in suferinta. ( sau in bucurie)

si mai cred ca multi dintre bunii mei colegi, jurnalistii, aleg calea cea mai usoara – aia cu descris suspine – cind e vorba de scris despre cei care pleaca spre alte lumi. se comporta in scris precum ne e traditia-balcanici, cu bocitoare.

*

mi-am spus of-ul in Jurnalul National, dar ca sa fiu sigura ca afla cit mai multa lume il postez si aici

:)

306

actori minunati

Doi dintre cei mai mari actori ai nostri au venit sa faca o fotografie la muzeul satului. Una singura. Dintr-un film cu o mare istorie in spate.

Participarea lor la revista e doar cu fotografia asta. nu-i rasplatim cu bani, nu au alta expunere (gen interviu).

Si-au venit pentru trei ore, au stat desculti, au zimbit dezbracati pentru vremea de afara si pentru virstele lor. Doar pentru ca i-am rugat.

Au amindoi virste trecute de jumatate de secol, iar numele lor e recunoscut in orice colt al acestei tari. Si-au fost atat de populari, de normali si de umani, incit ne-au dat o lectie minunata.

*

– M-a salutat tinarul ala, ai vazut? a spus EL catre EA in timp ce mergeam pe aleile din muzeu.

– Da, te-a recunoscut, a zimbit ea bucuroasa.

-M-am intrebat intotdeauna la ce va ginditi cind va saluta necunoscutii pe strada; recunosc ca am fost tentata de multe ori sa spun ceva, fie si doar “buna seara”, asa de dragul unui actor sau a altuia, am zis eu

– Ne bucuram, cum sa nu. Ne deranjeaza doar cind vin peste noi ca san e intrebe daca ala e cu aia sau cine stie ce alta grozavie, a raspuns EL.

*

Fotografia care reface o secventa celebra dintr-un film, in numarul de noiembrie din tabu.

*

uneori am cea mai frumoasa meserie din lume. azi e una din ocaziile cu “uneori”.

354
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!