Category : personal

kong kong, part 3. cum sa te tunzi japanese in china

ce nebunie puteam face in hong kong?! m-am tuns:)

hair spa se chema locul. foarte fancy. in cartierul rezidential din hk.

spalatul pe cap a debutat cu un masaj cu ulei de un sfert de ora. un alt masaj a incheiat rasfatul cu apa calda. numai pt aceste masaje si m-as mai tunde si miine o tura:)

operatiunea de scurtare a parului a durat cam 2 ore si cred ca am nimerit cea mai migaloasa coafeza posibila. era tare frumu, f cool imbracata si f frumos tunsa. ‘japanese style’, mi-a spus ncet si-a plecat capul rusinata.

i-am zis sa-mi faca orice vrea ea. s-a uitat speriata si cred ca in prima jumatate de ora n-a stiut cum sa ma tunda. asa ca mi-a indreptat parul.

apoi m-a tuns aproape ca pe ea. doar ca eu sunt blonda. “doll hair ”, a zis zimbind

l-am anuntat pe catalin – styleman ca m-am tuns, ca sa se obisnuiasca pina ajung in redactie cu gindul ca arat ca o gheisha, dupa cum a spus ana. in felul asta poate nu face prea mult scandal pentru ca mi-am taiat parul dubios.

546

hong kong – (inform) me

eat me. drink me. connect me. take me. restore me. wine & dine me. inspire me. clean me.

pe fiecare obiect din camera e o eticheta. ceva cu “me”. pe sticla de apa plata, pe punga in care sa-ti pui hainele pentru curatatorie, pe cablul de conexiune la net, pe cartolina cu nr de taxi etc etc
:)

*

la micul dejun m-au lovit informatiile de pe reuters, yahoo, AP.

stiti genul ala dreptunghi din plastic or hirtie pe care e meniul restaurantului sau oferta speciala si pe care ti se pun tacimurile? pe chestia aia, la micul dejun, erau stirile diminetii.
eu am mincat la 9 si stirile erau de la 7. cu logo-ul hotelului, ora la care au intrat pe fluxul agentiilor si tot tacimul. tiparite special. urmau sa fie tiparite altele cu stirile de la ora 10.

491

hong kong part 1- mad max

– am fct scoala engleza. in prima zi profesoara m-a intrebat: care e numele tau englez? n-aveam. asa ca m-am dus acasa si m-am uitat la filme. multe. ai vzt Mad Max?

– da.

– de acolo mi-am luat numele. in engleza ma cheama Mad Max.


ghidul meu prin Hong Kong. 26 -27 de ani, niste miini superbe si manichiura impecabila.

*
deja de 6 ore in Hong Kong, suficient cit sa mi se para ca e un fel de mix intre New York si Istanbul. timp suficient sa nimeresc intr-o piata (Harbor) unde la ora 8 fix incepea un joc de lumini considerat cel mai mare din lume; de fapt jumatate din cladirile lor inalte ieseau la prezentare imbracate in lumini, pentru ca sa danseze un pic pe muzica.
desigur, timp si sa maninc creveti cu usturoi, 3 feluri de pui (era si ratza acolo pun pariu, desi au zis ca e pui!) cu sosuri picante si un fel de mango caramelizat.
chelnerul avea unghiile lungi, dar curate.

*
din anunturile publicitare de pe strada nu pot intelege decit cifrele si e foarte amuzant cind fac deductii ce ar putea sa insemne.

e 12 si jumatate noaptea la HK si ma prega sa parasesc camera de la et 23 sa vad orasul noaptea cit mai de aproape, nu doar prin luminitele de la fereastra care e cit tot peretele.

ma simt ca in Lost in Translation, da’-mi place:)

547

cursul pt initiati in jurnalism narativ

am fo ieri la cursul lui Cristi Lupsa pentru initiatii in jurnalismul narativ.

in sala de curs erau 12 tineri. cu mintea curata. care nu judeca/eticheteaza inca, ci descopera.

si Cristi care construia o plasa emotionala in care ei ca sa se poata arunca in cap cu toate emotiile si problemele pe care le aduce o scriitura atit de personala si de consuming.

*
ei se concentrau pe cum, el ii indrepta usor catre de ce
ei erau mai interesati de destinatia finala, el le aprindea citeva lumini pe alee
ei si-ar fi dorit sa se teleporteze la punctul terminus, el ii tragea de mineca sa se uite la ce e pe drum

ei se temeau sa nu-si rateze subiectele, el le spunea ca daca nu le-ar mai fi teama ar trebui sa stea acasa si sa nu mai faca meseria asta.

*
la capatul drumului unii dintre ei vor face cariera in genul asta de scriitura, altii vor stii sti sa citeasca si sa aprecieze corect munca acelora care scriu jurnalism narativ.
mi-ar placea sa stiu ca fiecare dintre ei sunt constienti cit de important este faptul ca sunt printre primii in Romania care invata asta. si ca de ei depinde ca genul asta de scriere sa fie inteles si apreciat corect, prin urmare si munca lor sa le fie rasplatita pe masura. de modul in care vor stii sti sa se prezinte altora, sa se vinda, dar mai ales sa se ajute intre ei.

in ziua in care in grupul asta restrins de tineri (care scriu aparent doar cu sufletul, dar cu multa minte si munca atasata) cineva se va duce cu un subiect catre altcineva si-i va spune: “tu il poti scrie mai bine decit mine, nu vrei sa incerci sa-l faci?”, ei vor deveni o forta.
pentru ca din momentul acela pentru ei va fi mai importanta povestea care trebuie sa ajunga la public in forma cea mai de impact, in rama cea mai potrivita, cu lumina cea mai frumoasa pe ea.

sunt convinsa insa ca pina atunci vor invata sa faca bungee jumping cu subiectele lor aruncindu-se in gol stiind ca, la o adica, jos de tot e plasa aia emotionala. care va deveni tot mai sigura pentru ca va aduna multe din gindurile lor despre confuzie, neputinta, teama, ratare. ca-ntr-o familie.

(editarea de gramatica post scriere dupa commenturi cu tras de urechi:) sorry. la revista ma salveaza corectura de asemenea greseli. imi pare rau ca le mai fac din cind in cind )

563

insectarul cu oameni

Trebuie sa te scot cu el intr-o zi la cafea.
Ok (…pauza…) Da’ de ce?
Pt ca o sa va placa sa va intilniti, sa va cunoasteti.
A, da. Bine. (…pauza…) Insectarul tau cu oameni alesi pe sprinceana.
Da’ d c insectar?
Pentru ca niciunuia nu ne place sa stam mult afara. Sub sticla e mai bine.

*
am purtat discutia asta cu un prieten acum doua zile. de atunci mi-am mai dorit ca un prieten sa-l cunoasca pe altul, si-am mai descoperit doi oameni pe care i-as putea aduce fatza in fatza pentru o intilnire care sa fie memorabila. mi-am dorit sa o cunosc si sa o simt mai bine pe o doamna care a fost subiectul unei sedinte foto pt revista pt ca m-a surprins cu caldura ei si cu mobilarea interioara. m-am incarcat tare frumu din niste povesti in care mi-as fi dorit sa cunosc fiecare dintre subiecti or semnatari. m-am emotionat la gindul ca in curind ana o sa-l cunoasca pe un pusti care m-a fct sa pling odata intr-un film si pe care la vremea aia mi-am dorit tare tare sa-l intilnesc. (dupa ce-si face ana treaba o sa-l si cunosc)
*
Oameni cu acelasi limbaj emotional.
*
Foto e de la Petrila, mina cu 12 morti, fcta ieri de Cristian Movila.

Cristi mi-a zis azi ceva care m-a dus cu gindul la o marturisire a lui Cristian Lupsa, iar atunci cind imi povestea domn Lupsa imi amintisem de o vorba asemanatoare spusa de Radu Afrim.

Si nu se cunosc intre ei. Inca:)

442

ada milea, profa in germania – premiera quijote

ada: is in germania
ada: avem vineri premiera cu don quijote (cu studentzii)
ada: am 6 sancho
cristina: in engleza?
ada: ai vrea sa vii? jucam pina-n 30
cristina: unde jucati quijote in engleza, acolo sau aici
ada: in germania, linga munchen, joaca studentzii nemtzi
ada: http://www.athanor.de/spielplan2008.html
cristina: ce tareeeeeeeeee
cristina: hai ca ma orientez si vad cum e cu avioanele si poa ajung, dar nu promit
ada: ne-am distraaaaat…
cristina: cum ai ajns la proiectu’ asta?
cristina: cu studentii nemti
ada: pai, david esrig, regizoru’, a vazut apolodor
ada: si m-a-ntrebat daca nu vreau sa incerc sa lucrez cu studentzi
ada: am fost asta vara si-am facut niste fragmente
ada: acuma-s Dozentin aici
cristina: :)
cristina: ce tareeeeeeeeeee
cristina: bravooooo
ada: (profa)
ada: :))
ada: in primavara lucrez si cu anu’ 3 . acu’ lucrez cu anu’ 2
cristina: am inteles ca profa
cristina: dar cred ca esti misto ca profa
ada: :)
cristina: ti-a fo teama la intilnirea cu studentii?
ada: da, da’ cind am vz ca si lor le era frica ne-a trecut si-am ris. sint foarte misto studentzii
ada: a, am uitat sa-tzi zic: cei 6 sancho sint fete
cristina: haidi maaaaaaaaaai
cristina: ce nebunie
ada: numa’ quijote e baiat
cristina: f tare
cristina: inregistrari ai?
ada: nu
ada: daca iei avion la munchen, vin dupa tine. doar in 14, 15 nu pot si nici in 22, 23

***

ieri vorbeam cu radu afrim de ada milea si pt ca mi s-a fct dor de ea, am cautat-o. asa am aflat ca tocmai ce se preg de premiera cu quijote :)

aici quijote in varianta cu dorina chiriac si bobo

520

portrete – kevin spacey by E.J. Camp

“Kevin was very intimate with the camera. whatever you asked him to do, he would take it a little further in order to make the shoot more playful. how strange it could have appeared to have a subject balance a coffe cup on his knee, but kevin makes it look like the most natural place to put it.”

E.J. Camp in The World’s Top Photographers (and the stories behind their greatest images), sau ce vezi cind te uiti pe gaura cheii la relatia intima fotograf -subiect.

*

cadou-voyeur de la karin karin,

313

portrete – tom cruise by tony duran

“he is sitting on the gilmore girls television show bench in the midlle of a movie studio lot at midnight! the set happened to have snow on it, and it was the only set I could actually see at midnight because there were no lights. I couldn’t really look around and see what other kinds of locations there were, so I went to see the one that had bright light. I had 15 minutes to shoot him “as is” , and he just come driving up in a golf cart and told me that he was Tom. I slapped my jacket on him and said ‘sit on that bench, let’s go!’ ”

*
fotograful tony duran in The World ‘s Top Photographers (and the stories behind their greatest images) cu un exemplu f real despre cum se fac marile fotografii la care rivnesti cind le vezi in reviste. cel mai adesea in timp scurt, folosind la maximum intuitia si prezenta de spirit a fotografului.
*
am primit cartea de la Karin, cadou de ziua mea. si-o luase pt ea, dar s-a gindit ca eu am sa ma bucur daca mi-o da ( si m-am bucuuuuuuuraaaaat tare tare). e o privire intima in lumea fotografilor.

337

tabu – special film/teatru. inimi cicatrizate/ gramofonul

cind am vzt inimi cicatrizate (acum 2 ani, la constanta, piesa regizata de radu afrim) mi-am dorit f f tare sa am un gramofonel ca al unuia dintre personaje.

eva se numeste personajul, e infirmiera intr-un sanatoriu de atit de multa vreme incit toti cei care sunt acolo internati o considera o mobila. pentru ea, gramofonul unuia dintre pacienti e accesul la lumea de afara, muzica lui inseamna pt ea ceva la care n-o sa ajunga niciodata. pentru ca toti fac glume pe seama dorintei ei de a avea gramofonul, si cum nu-si poate cumpara unul, si-a fct mai multe gramofonele din ghips cu care se joaca pe ascuns.

mi-a plct mult secventa asta, cu joaca, bombaneala evei pe ascuns. si mai ales mi-a plct simbolul pe care-l aveau gramofonelele din ghips ( daca nutz dau altii ceea cetz doresti, iti poti face tu lumea ta in care sa te bucuri) .

zilele trecute interpreta evei din piesa (lana moscalciuc, incredibil de frumu in realitate) mi-a adus un gramofonel. facut special pentru mine.

in prima seara am dormit cu el la capul patului, acum sta pe o masuta destul de aproape de mine. e mic, fragil si plin de simboluri, iar eu il iubesc tare tare.

iata foto din joaca evei, iar aici povestile de la vremea vizionarii piesei, care a fo si prima mea intilnire face to face cu (acum prieten cu mine) radu.

piesa, din pacate, nu se mai joaca. foto by radu afrim

*

de miine mergem la teatru. a vnt in bucuresti Andrei Serban (m-a sunat cind eram la londra, voi merge sa vad unchiul vania la bulandra) si incepe Festivalul National de Teatru (la care mergem sa ne distram pentru ca, exceptind citeva piese, restul e o mare….tristete)

1012

(aproape) gata pt londra & james bond

daca n-as fi aflat ca in seara asta ningea la londra, cit d bine mi-ar fi fost:)

acum trebuie sa meditez la ce haine groase pun in bagaj.

incepind cu aceasta dupa amiaza, aici pe blog, detalii despre lumea lui james bond.

premiera mondiala a noului film james bond e joi seara si vor fi muuuuulte de pove.

i’ll be back, vb unui alt domn dintr-un alt film d actiune:)

439

daruri pe care nu le poti cumpara cu bani

in octombrie e ziua mea, cum e pe la inceputul lunii si am prieteni multi, toata luna primesc daruri.

toti se “vaita” ca e greu sa-mi faca mie daruri;

pot sa-mi cumpar orice vreau si, ca sa fie si mai nashpa pt ei, cred din toata inima ca “darurile adevarate sunt cele care nu se pot cumpara cu bani”

cind se gindeste cineva la tine si vrea sa imparta un lucru frumu pe care l-a vzt/trait, mi se pare un dar minunat, dar e destul de greu sa intilnesti multi oameni care sa stie sa faca asta. ( me happy)

*

azi am primit d la anaceadesteapta o gravura de mircea dumitrescu, “saritul peste gard” din ciclul Patru probabilitati de evadare.

dar darul n-a fost gravura in sine (care e f valoaroasa si f frumoasa si pe care, daca reusesc sa o foto, o si postez), ci asocierea cu experientele noastre, cu discutiile noastre, cu darul de l-a primit ea anul trecut, cu desenul d mi l-a fct radu. iar drumul asta pe care l-am fct mental cind am deschis desenul si emotia care l-a insotit, nu se poate cumpara cu niciun ban, nicaieri in lume.

o zi frumu azi. multzuuuu ana.

(care ana era cu mos craciun in redactie azi. stateau d vb p o canapea si toti cei care treceau aveau luminite in ochi. a fost tare frumu sa constat ca toti mai credem in mos craciun.)

903

sofia by dodi

ca sa vezi ce mica-i sofia! zilele trecute, dupa ce am plecat de la redactie si o scurta halta intr-o circiumioara, am poposit intr-un club linistit, linga vreo 20 de oameni, ca sa-l ascult pe frank sinatra al lor .
care cinta de zor new york, new york. si am constatat cu surprindere ca cel cu care cinta nu era nimeni altcineva decit domnul acesta:

foarte normal, care se simtea f ok, incognito. fara nici un fel de fitze.
si uite asa, intr-o seara linistita, intr-un loc la fel de linistit, am schimbat citeva amabilitati cu domnul acesta si am ascultat aceeasi muzica. un lucru marunt. dar lucrurile marunte dau echilibru.

*
despre dodi info mai jos.

417

mix suprinzator si sexy

de la dodi, primit in seara asta.


*

Anaceadesteapta: ce-am iubit-o io e femeia asta
Anaceadesteapta: exemplu pur de stil feminin french
cristina: da, de rafinament
cristina: io am vzt-o in real
cristina: la bucuresti
cristina: la 2 m d mine
cristina: si pe iubitu ei
Anaceadesteapta: e superba
Anaceadesteapta: f taaaare
Anaceadesteapta: si cum e, asa, off the record?
cristina: rece
cristina: si-l tine si pe iubit sub un control rece , distant
Anaceadesteapta: interesant, cred ca e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: hmm
Anaceadesteapta: f tare perspectiva
cristina: sigur e cu mai multe straturi
Anaceadesteapta: mi-o imaginam mai exuberanta, expresiva
cristina: nu, deloc
Anaceadesteapta: iaca ce ti-e si cu imaginatia asta
cristina: dar cred ca e, ca multi artisti, cu o latura pe care o exprima doar artistic
cristina: ca sa compenseze
cristina: sa echilibreze
Anaceadesteapta: da, se prea poate, ihim
conversatie cu ana, dupa ce a ascultat cintecelu’

*
despre dodi pot sa scriu romane. ne stim d un car de ani si ma vegheaza cu grija si cu info misto in momentele importante din viata mea. uneori din instinct (fara sa stie ca am nevoie de sprijin atunci), alteori in cunostiinta de cauza; dar in oricare dintre situatii, o face cu drag si cu mult spirit.
asta cind nu se ocupa de rusi/bulgari si stiri la protv:)

320

rochia rebeca

Din instinct as fi ales rochia “little black dress” a lui Audrey Hepburn, pentru ca ma caracterizeaza si defineste pentru cine sunt acum, imi defineste imaginea si stilul. Ar fi fost o alegere usoara.
Dar apoi m-am gandit sa gasesc o rochie care sa-mi defineasca metamorfoza interioara. Pentru ca in ultima vreme am evoluat interior extrem de mult, intocmai unei primaveri eterne.

Am ales o metamorfoza a rochiei verzi: in diferite nuante si forme, de la verde crud la verde intens, mulandu-se pe un corp de copil, de prietena, de iubita sau de muza, pictata sau atinsa cu iubire si dorinta.
In final rochia verde devine alba, pura si simpla, ca un vis.
Ma regasesc 100% in aceasta metamorfoza

*
rebeca are blog , dar eu o stiu tot de pe y360. stiu ca e sensibila si delicata, dar acum pt ca a observat acest detaliu rafinat al filmului lui alfonso cuaron (care ar eo obsesie pentru verde si intradevar a mers cu nuantele de verde de la deschis la inchis ca sa arate evolutia personajului feminin), mi-a devenit f f draga.
stiam ce film ai ales, ce cadre, din descrierea metamorfozei.
bravoooo rebeca.
*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

576

rochia zina carabina

“Am găsit rochia asta şi mi s-a părut superbă. Unu la mână, vişiniul sau alte nuanţe apropiate sunt preferatele mele. Doi, are corset gotic. Trei, merge cu cozi împletite şi cercei verigă sau gypsy mai simpli. Pe scurt, conturez o imagine avangardistă. Pentru mine, asta înseamnă stil.

E genul de rochie pe care aş purta-o la prima întâlnire când vreau să îl impresionez pe bărbatul cu care ies. Şi cred că rochia asta mă reprezintă sută la sută. E superbă. Poate că totuşi, e nevoie de un pic de Festivalul Medieval de la Sighişoara ca să o scot din dulap. E un fel de rochie pe care ar fi purtat-o Milady de Winter dacă ar fi fost ţigancă.”

zina carabina

*

pe zina carabina (andreea) o stiu de pe y360. e bataioasa, ambitioasa si are afacerea ei. si cu ea, din cind in cind, face fapte bune.

zina are 25 de ani si pentru ca ii place revista, si-ar dori sa scrie si ea alaturi de noi.
ii raspund si aici, ceea ce raspund tuturor. CU FOARTE MARE DRAG, VENITI CU SUBIECTE MISTO, DISTINCTE, DIFERITE, NOI, SURPRINZATOARE SI GASIM LOC.

*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

349

mimo is my hero!

15.30 piata romana costa cafe.
merg cu mimo pe strase si povestim. adica eu povestesc cu ochii prin vitrine si ea asculta. pina cind urla de imi muta urechea din loc: ATENTIEEEEEEE!

in fata noastra la 20 d m, un domn rrom si o batrinca se intorc. domnul rrom ( e f negru, mic d statura si bine facut) se uita la noi ca o pantera. ii simti toata ura in ochi.

citeva secunde care par minute bune, ne uitam unii la altii, batrinica mirata, luindu-si geanta in brate la gestul meu de a-mi duce geanta aproape de corp, domnul rrom ( nu mai mult de 25 de ani, imbracat in trening) fixindu-ne cu privirea. cu ura.

apoi domnul traverseaza strada printre masini, batrinica vine linga noi, mimo ii explica ca nu a apucat sa ii ia nimik, a vzt ea cum dusese mina la geanta dar avea miinile goale.

dupa care batrinica traverseaza si ea, sa-si cumpere pateuri.

iar eu o declar eroina mea pe mimo pt curajul ei si spiritul ei civic.
love youuu mimo.
***
mimo e prietena mea de aproape 10 ani (aniversam in noiembrie 10 ani de la prima noatra intilnire)
me happy ca am asa prieteni misto. aici intr-o foto dintr-un mall unde, contrar orice v-ati gindi nu facea shopping, ci muncea. lucreaza la revista styler.

672

rochia maria – rochia l’amant

Nici nu trebuie sa ma gandesc. Rochia “L’amant”: vreau sa fiu si exact in momentul din poza. Inocenta, pasionala,reala,carnala,feminina, interzisa, exotica, misterioasa. Si contextul este fascinant. Sunt sigura ca multe femei s-au vazut in postura de “dama de companie” in situatii total complicate si carnale.
maria alexe

*
maria e stilist si e colega cu noi. sau a fost stilist pentru ca vrea sa faca altceva acum, vrea sa treaca in partea mult mai creativa, vrea sa se intoarca la desene. pe maria o iubesc pentru amestecul ei de inocenta cu sexualitate directa, uneori agresiva; pentru vorba ei fara ocolisuri si fara rusine. e foarte frumoasa maria, seamana cu angelina jolie si-are dozade nebunie pentru care o plac si mai tare.

oamenii banali fac lucruri banale, imi spun mereu. maria nu intra la categoria asta.

*
daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ai vrea sa fii?
trimite rochia eu la cristina.bazavan@tabu.ro

632

rochia Ioana. Rachel Weisz

Asa arata Rachel Weisz cand a luat Oscarul. Era foarte gravida si stralucea. Si jucase intr-un film frumos un rol pe care eu l-as juca eu toata viata. Am iubit-o atunci desi nu iubesc nici oscarurile, nici femeile insarcinate. Nu am cuvinte multe si nici explicatii pentru asta, si nici macar nu sunt convinsa ca rochia este vreo parte importanta din aceasta poveste. Tocmai de aceea…

*
oana (ioana) e colega mea. face parte dine chipa de citeva luni, desi scrie pentru noi de aproape un an.
e persoana care are in singe sentimentele anti discriminare, drept si pentru care se chinuie cel mai tare cu dosarele noastre pentru ca deviza dosarelor e sa prezentam lucruri si oameni, fara sa-i judecam.
nu exista nimeni care sa ia mai personal si sa se supere mai tare cind cineva este discriminat; pt orice (etnie, orientare sexuala, culoare politica sau a tenului)
e prietena buna cu noemi (mama bunatatii) si cu robert (fostul nostru coleg) si e din categoria oamenilor din aluatul bun.

*

428

leibovitz – maini

o palma usoara pe obrazul unei blonde de 1,80m, ca si cum o mama isi dojeneste cu drag fiica.

*

o mana stransa cald, prinzand in pumn alta mana, discret, cu tandrete, ca si cand sora si frate impart ceva in timpul unui concert, la distanta de doua scaune.

*

Doamna L. vorbeste putin, dar vorbesc mainile pentru ea. Cu degete lungi si palma care pare grea, cu unghii taiate scurt, nelacuite. Ca de femeie cu simt practic.

*

Blonda inalta e fata de pe coperta calendarului lavazza si e prima persoana in fata careia s-a relazat doamna L. Domnul de la doua scaune distanta e director creativ si a facut conceptul calendarului.

*

aseara, la ROMA

sursa: blog.photoshelter.com

505
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!