Tag : ada teslaru

love gaspar noecontroversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

controversa: Gaspar Noe revine la Bucuresti vineri cu Love in 3D

Controversatul regizor francez de origine argentiniană Gaspar Noé revine la București la cinci ani după ce a fost invitatul special al Les Films de Cannes à Bucarest (23 – 29 octombrie). Acesta își va prezenta cel mai recent film, melodrama sexuală 3D Love, proiectată în afara competiției la Cannes și interzisă minorilor.

Sâmbătă, 24 octombrie, de la 20:15, la Cinema Studio, Gaspar Noé își va introduce filmul și va sta de vorbă cu spectatorii la final. La proiecția 3D de la București au acces doar cei peste 18 ani, prețul unui bilet fiind 20 de lei.

Biletele la festival pot fi achiziționate atât în ziua proiecției, cât și în avans, pe Eventbook.ro, dar și la casieriile celor trei cinematografe.
*
Am avut onoarea sa ma intilnesc cu Gaspar Noe la precedenta sa vizita in RO si, gratie Adei Teslaru si a lui Cristian Mungiu, sa-l intervievez.

mi-a spus atunci ca viata e un act egoist

cred ca oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire, un instinct primordial, animalic, si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

(…)

timpul si scurgerea lui inseamna altruism, pentru ca ne ajuta sa uitam, sa stergem lucrurile rele care ni s-au intåmplat, sa cernem ce a fost bine si ce a fost rau. E un alt carton care spune asta in „Irreversible”: timpul e vindecarea.

restul interviului aici, impreuna cu detalii despre singura floare pe care o are Gaspar Noe acasa:)

1853
femei sec 20Ladies in the City

Ladies in the City

text de Noemi Meilman

Ieri mi-am amintit cum am descoperit-o pe Cristina Bazavan. Se intampla prin anul 2005 si primele articole citite au fost cele de mai jos:

http://atelier.liternet.ro/articol/1203/Cristina-Bazavan/Sex-and-the-City-Episodul-I-Charlotte.html

http://atelier.liternet.ro/articol/1222/Cristina-Bazavan/Sex-and-the-City-Episodul-II-Samantha.html

http://atelier.liternet.ro/articol/1280/Cristina-Bazavan/Sex-and-the-City-Episodul-III-Miranda.html

http://atelier.liternet.ro/articol/1335/Cristina-Bazavan/Sex-and-the-City-Episodul-IV-Carrie.html

Imi placeau atat de mult, incat le printam (da, cred ca am printat cat un pui de cires, dar m-am revansat ulterior) si le citeam acasa, in weekend, la cafeaua de dimineata.

Cum mi-am amintit de aceste materiale? Pentru ca am inceput sa schitez cateva personaje de secol 20 pe care le admir si in joaca le-am gasit cate un corespondent feminin contemporan si pe deasupra si din cercul meu de prietene si amice. Si asa, draga Cristina si dragele si dragii mei, faceti cunostinta cu doamnele din Bucurestii  secolului 21:

Ada Teslaru – o Gertrude Stein de secol 21.

Ana Morodan, Marchesa Casati in anii de inceput. Ana, ai grija cu instalatiile electrice.

Cristina Bazavan – un melanj de Simone de Beauvoir, Francoise Sagan si Gertrude Stein.

Cristina Mazilu (Mazilique) – o Julia Child mult mai cool.

Cristina Pop, (Antz / EroiiRomanieiChic, 1000desfaturi.ro) – Doamna Margareta Paslaru (asa cum si-a ales sa fie intr-unul dintre primele proiecte ERC) si as mai spune si ½ Isabella Blow.

Ioana Chira (Harper’s BAZAAR), un amestec de Gertrude Stein si Peggy Guggenheim.

Ioana Dumitrescu (109), un melanj de Brooke Astor si Diana Vreeland.

Ioana Ulmeanu (Elle), un melanj de Gertrude Stein si Isabella Blow

Irina Milenkovici, o Peggy Guggenheim la New-York si in Venetia.

Lil Bulgac (Harper’s BAZAAR), o combinatie perfecta intre Dorian Leigh si Dovima.

Lili Misaila (Antz / EroiiRomanieiChic, 1000desfaturi.ro) in Renee Perle si Isabella Blow.

Mihaela Muresanu (Artmark), o Peggy Guggenheim interbelica

Mirela Bucovicean, un melanj de Gloria Guinness si Bianca Jagger

Miruna Micsan, o Loulou de La Falaise

Smaranda Vornicu, o Julia Child mult mai mucalita.

Vicki Nicola (vickipedia.ro), O Diana Vreeland autentica.

In cazul in care nu cunoasteti aceste personaje nascute in Romania si nu vizualizati asocierea mea cu cele de secol 20, ei bine, nu le-am ales pentru ca seamana fizic (desi in unele cazuri asemanarea este si fizica), ci pentru ceea ce fac ele: scriu superb, descopera talente autohtone in literatura, poezie, muzica, teatru, film, pictura, fotografie, tineri designeri si sunt femei foarte speciale.

Micul meu serial va continua. Stati aproape, hidratati-va si sa fiti bine.

Surse de inspiratie foto: http://the100.ru, http://culturalcat.com, http://www.sanfranciscosentinel.com, http://www.amazon.com, http://magicsurrounds.blogspot.ro, http://www.huffingtonpost.com, http://nycdauphine.com, http://decadentoldbitches.blogspot.ro, http://enchantedvintageclothing.com, http://theredlist.com, http://aritmodeboogie.blogspot.ro, http://chicspotting.wordpress.com, http://gloria-guinness.tumblr.com, http://www.eroiiromanieichic.ro, http://www.behindballet.com

***

Noemi Meilman este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazzar Romania si o puteti citi si pe Placerile lui Noe

4345
domestic foto1Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Exclusiv: Strategia din spatele campaniei filmului Domestic

Vineri intra pe ecrane filmul Domestic, in regia lui Adrian Sitaru, care are una dintre cele mai surprizatoare campanii de promovare pentru o pelicula romanesca. V-ati “lovit” de film pe internet, intr-o campanie foarte smart pe facebook, incepeti sa-i vedeti in strada si… acum sunt in alimentare si in locurile in care se vind produse din pui si curcan.

Iata detalii din spatele unei campanii care asemeni filmului te face sa zimbesti, dar iti aduce si gindul “eu de ce nu m-am gindit la asta?”

 

O pagina de Facebook care creste exponential in like-uri cu doua postari zilnice?

In februarie pagina de Facebook a filmului Domestic avea 800 de like-uri, cu doua zile inainte de lansarea filmului are peste 13.000 de fani. Totul cu doua postari pe zi, in medie/campanie. (Ritmul a mai crescut putin inainte de premiera, dar nu mai mult de 4 postari intr-o zi). Asa mi-au atras atentia: postau putin, totul era strategic si cresteau exponential. Am aflat ca ii au in grija Kaleidoscope Proximity – divizia online a Grupului BBDO – si m-am gindit ca sunt multi bani la mijloc, dar am descoperit ca bugetul pentru Facebook Ads a fost minuscul: s-a cheltuit in jur a 400 de euro.

In piata din Romania, agentiile media convertesc cu 0.99 RON fiecare like, asa ca un calcul simplu arata ca bugetul pe care producatorii filmului Domestic ar fi trebuit sa-l aiba depaseste 13000 RON, adica aproape 3000 de euro.

“Am avut target de 2500 de likeri pentru bugetul pe care ei il alocasera, dar am zis ca optimizam la maximum si obtinem cit mai mult. In 2 saptamini ne atinsesem targetul”, spune Vlad Ciocan – Director Interactive Kaleidoscope Proximity – cel care a avut in grija optimizarea ad-urilor pe Facebook.

A pornit in februarie cu mai multe mesaje pe care le-a testat la public 25+ (cei care merg la mall pentru ca filmul este o comedie simpatica) pe grupuri de orase, si pe Bucuresti. A vazut care dintre mesaje converteste investitia in like-uri si le-a eliminat pe celelalte. A lucrat in paralel si cu sponsored story si cu ad-uri clasice si in fiecare zi si-a adaptat mesajul si strategia in functie de rezultatele precedente. A optat pentru o convertire la cost per mie, nu cost per click, pentru ca filmul are un grad mare de simpatie si reactiile celor care intrau in contact cu informatii despre el erau foarte bune.

“Partea asta de Facebook Ad e foarte bine gindita de Facebook pentru ca scade costul in functie de interactiune, are like si comment, tine costul jos pentru ca il considera ca nu e spam, ca e bine gindit.”, spune Vlad si e un detaliu pe care doar cei care lucreaza zi de zi cu uneltele Facebook il stiu, plus ca atunci cind il intrebi ce strategie a avut si cum s-a prins ce e bine, ride si spune “ Mi-a intrat in singe, fac asta pentru toti clientii nostri, stiu ce sa testez, verfic zilnic, e ca un reflex.”

Cum au ajuns producatorii Domestic la Kaleidoscope Proximity?

De fapt au ajuns in primul moment la Ada Teslaru, consultant BBDO Group, cea care – imbindind pasiunea ei pentru cinema cu cunostintele de marketing si PR – s-a aflat in spatele promovarii filmelor distribuite de Cristian Mungiu sau a filmelor “Marti, dupa Craciun” “Buna, ce faci?”, “Eu cind vreau sa fluier, fluier”, dar si a promovarii festivalurilor Kinodiseea si Les Filmes de Cannes a Bucharest.

Era in septembrie 2012, cu 6 luni inainte de lansarea filmului, iar Monica Lazurean-Gorgan, producatorul filmului, si Adrian Sitaru stiau ca au nevoie de cineva care sa-i ajute la lansarea filmului Domestic, dar – asemeni tuturor producatorilor de film din Ro – nu se gindeau ca isi pot permite sa angajeze o agentie.

“Producatorii se gindesc eu n-am bani sa angajez o agentie’, dar  e o prostie, dupa parerea mea, pentru ca fiecare dintre agentii s-ar aseza la masa la discutii pentru un astfel de proiect. O campanie ca asta iti mai spala creierii dupa clientii comerciali, pentru ca iti ofera ceva mai mult spatiu de creativitate.

Plus ca iti poate aduce beneficii, se pot face productii de festival. Dar producatorii de film se sperie…”o sa-mi ia sapte piei de pe mine”.. si nu mai incearca”, spune Ada Teslaru care, cu experienta ei in multe colaborari pentru lansari de filme, a invatat sa transeze foarte clar situatia “tu ca regizor stii sa-l faci, tu ca producator stii sa-l produci, dar partea de promovare e aparte…”

Ce face o agentie cind are un film de promovat?

Desigur, mai intii vede filmul, iar in acest caz l-au vazut mai intii cei de la Graffiti BBDO creatie, pentru ca urmau sa gasesca solutii inovatoare pentru partea de ATL. Dupa aceea, asculta nevoile clientului (care simtea ca nu stie cum sa se descurce optim pe internet) si se aseaza la masa intr-un brainstorming pentru o strategie.

Mi-as fi dorit foarte foarte tare sa fiu la acest brainstorming pentru ca ideile de ATL, dar si cele de promovare in online sunt atit de simpatice incit as fi vrut sa simt mecanismul, drumul pe care l-au parcurs pina la ele.

Domestic e un film in care sunt prezente si citeva animale de casa, iar creativii BBDO au gasit solutia sa le transforme in personaje cu tratament egal cu al actorilor din rolurile principale. Au gasit un slogan care sa capteze atentia “trebuie sa vezi Domestic ca sa intelegi” si de aici au declinat totul in ATL si in online.

Ce avem in campania Domestic?

In ATL, pe linga clasicele afise, spoturi la metrou,  tv si radio, outdoor, echipa de la Graffiti BBDO a iesit total din conventional si a dezvoltat un parteneriat cu La Provincia si cu Penes Curcanul, asa ca intre 15 martie -15 aprilie – produsele din pui marca La Provincia  vor avea o eticheta pe ele cu textul “daca vrei sa vezi ce a patit gaina, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceapatitgaina.ro”, iar produsele de la Penes Curcanul vor avea o eticheta cu “daca vrei sa vezi ce a facut curcanul, trebuie sa vezi Domestic. Din 22 martie in cinematografe si pe www.ceafacutcurcanul.ro. Ambele adrese te duc in site-ul filmului,www.domesticthemovie.ro, unde afli detalii despre cele doua “zburatoare”.

In online, animalutelor le-a fost creat profil pe IMDB, Domestic fiind considerat debutul lor actoricesc si de aici s-au facut biografii foarte simpatice in filmulete care au devenit virale pe internet.

Pagina de facebook a filmului va fi insotita de aplicatii prin care – cu un quiz despre relatia om-animale – poti obtine invitatii la film, iar personalitati din domenii diferite au facut marturisiri despre relatia lor cu animalele de casa in filmulete care au devenit si ele virale.

A fost creat un site interactiv pentru film – www.domesticthemovie.ro, iar intr-o campanie pe bloguri a fost lansata o leapsa in care oamenii sunt invitati sa-si spuna povestile despre animalele domestice , povesti care vor fi strinse intr-o carte care va insoti lansarea pe DVD a filmului.

Au dezvoltat parteneriate media cu o valoare de ratecard de aproape 300 000 de euro.

 Cit a platit Domestic catre GRAFFITTI BBDO?

Zero lei. Totul a fost facut pro bono. Vlad Ciocan a rezumat cel mai bine situatia “sunt un mare fan al filmelor romanesti, am facut totul pe mega pasiune”. Pare incredibil mai ales ca au fost implicati mai mult de 10 oameni la nivelul grupului BBDO in aceasta campanie – pentru ca au tratat filmul ca pe un client clasic, cu echipa Client Service-Creatie atat pentru digital, cat si pentru ATL. Desigur, a contat mult experienta Adei Teslaru in lansari de filme, dar dincolo de pasiunea ei pentru cinema, le-a si placut colegilor ei sa lucreze pentru acesti film simpatic.

E insa un foarte bun exemplu (de asta am si scris pe larg despre campanie) pentru cum, daca te lasi pe mina specialistilor care nu pun emotionalul in fata, ci cifrele, eficienta,  si care sunt antrenati sa gindeasca out of the box , poti avea rezultate foarte frumoase.

Sper ca baietii de la Kaleidoscope Proximity sa faca cindva o prezentare pe larg, la o conferinta online, despre strategia lor pentru acest film pentru ca mi se pare incredibil de eficienta: 2 postari pe zi, aproape 400 de euro cheltuiti, peste 13.000 de fani si alte multe mii de oameni care au auzit de film doar via online.

***

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

1646
Technobohemian-by-John-Malkovich-Pop-Up-Shop-Coming-to-ParisJohn Malkovich si moda

John Malkovich si moda

Nu mai este o stire HOT faptul ca minunatul John Malkovich a intrat in lumea modei in urma cu vreo doi ani. O prietena draga ( Ada Teslaru m-a sunat intr-o seara de ianuarie 2009 ca sa-mi spuna sa ma mut pe CNN, unde era un material amplu despre aceasta poveste).

Pe www.technobohemian.it puteti sa cititi despre colectiile lui Malkovich si despre provenienta materialelor ( majoritatea din Italia sau Japonia). Nu pot sa spun ca sunt un fan al colectiilor de dama ( da, suna foarte optzecista aceasta exprimare:)) dar bijuteriile sunt foarte cool. Iar camasile barbatesti sunt speciale.

Mai nou a fost lansat al doilea site marca Malkovich, www.unclekimono.com mult mai young & cool. Iar preturile tricourilor sunt fantastice: 4 dolari e un adevarat chilipir.
Faceti un tur al site-ului de unde puteti cumpara si filme interesante si va puneti la curent cu tot ce ii place lui Mr. John.

Sarbatori frumoase si pe curand!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar R

1307
ada teslaruCea mai premiata persoana de la Gopo 2011 nu joaca in niciun film

Cea mai premiata persoana de la Gopo 2011 nu joaca in niciun film

Are cele mai multe premii la cea mai recenta editie a premiilor Gopo 2011; a avut 3 din cele 5 filme nominalizate la cel mai bun film, inca un film in competitie la alte sectiuni, dar nu apare in distributia niciunuia si nici n-ati vazut-o pe scena.

Ada Teslaru, omul din spatele promovarii filmelor Marti, dupa Craciun, Eu cind vreau sa fluier, fluier, Portretul luptatorului la tinerete si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu a “adunat” in seara galei 12 premii.

Acum are in grija “Periferic” si “Buna ce faci”, banuiesc ca se va ocupa si de “Lover Boy” si, sper eu, se va mai ocupa de 2 dintre filmele pe care eu le astept cu drag anul asta, pentru ca la anul sa bata acest record.

Probabil ca nici eu nu m-as fi prins ca Ada e cel mai premiat om de la gala Gopo 2011 daca nu as fi lucrat cu ea pentru avanpremierele Tabu, la aproape toate aceste filme.

Asa ca draga veri –peri ( e un grad dubios de rudenie, prin alianta incrucisata, intre noi), felicitari.

*
Altfel, desi n-am fost in sala pentru ca am mers la facultatea de jurnalism sa tin o prelegere, am vazut o parte din ceremonie. Si-am plins la “multumesc”-ul dlui Rebengiuc, atit de frumos emotionat de reactia salii, si i-am tinut pumnii strinsi Mirelei Oprisor pentru ca imi doream f tare sa cistige ea.
Asa ca la sfirsitul galei eram fericita, chiar daca nu votasem la toate sectiunile in conformitate cu cistigatorii.

3554
buna_ce_faci1Buna! Ce faci?

Buna! Ce faci?

cind am vazut la TIFF anul trecut filmul “Buna! Ce faci?” am anuntat imediat ca vreau sa sustin promovarea acestui film. cu orice pot eu.

(am un respect deosebit pentru ce au facut regizorii premiati la marile festivaluri si pentru efortul lor de a deschide un nou drum cinematografiei noastre, dar cred ca e loc pentru toata lumea sub soare si ca noi, spectatorii, avem nevoie de filme de toate genurile. “nu poti sa maninci doar caviar, e nevoie si de cite o friptura la gratar cu cartofi prajiti”, imi spunea acum ceva vreme o prietena care are 87 de ani si apartine boierimii de alta data)

*
aseara, de martisor, citeva dintre cele mai importante bloggerite din Romania au vizionat in avanpremiera filmul “Buna, ce faci”.

A fost o vizionare diferita de avanpremierele pe care le-am tot gazduit cu Tabu; in primul rind totul a fost foarte personalizat (fiecare invitata a primit un mesaj pentru ea: fie de la regizorul Alexandru Maftei, fie de la actorii din rolurile principale Dana Voicu si Ionel Mihailescu); Dana Voicu si Ana Popescu, actritele din film, au conversat cu fetele; a fost bere ( Redd’s) asortata cu floricele calde si aromate; au fost cocktailuri ( Cointreaupolitan) linga nachos picante, au fost cafele (chiar si fara cofeina) de la Illy si tehnologie on line cu sprijinul Samsung si Logitech.

Dar nu doar asta a facut diferenta. Aseara in sala-cafenea, mica si cocheta, de la Cinema Patria (unde puteti vedea si proiectii 3D, e noua si f cool, linga sala mare) a fost o atmosfera de familie.
am auzit chicoteli familiare;
am vazut miini ridicate in semn de marturisire a experimentarii unei iubiri via net;
am vazut tinere care au adus martisoare pentru celelalte invitate (Oana Bratila – love u, ma bucr tare ca te-am cunoscut, esti un spiridus s!mpa – a facut ea insasi martisoare origami);
am intilnit bloggerite pe care le citesc, dar nu le cunosteam (imi doream mult sa o cunosc pe Iren; acum pot sa spun ca e tres tres s!mpa – la fel ca si blogul ei mintea de ceai);
mi-am revazut prietene bloggerite cu care am descoperit ca am lucruri comune (cam ca-n filmul asta) in seri lungi petrecute in fata paharelor cu vin roshu.

A fost o energie foarte foarte buna; daca Sex & The City ar fi avut 50 de personaje principale, in loc de 4, ar fi fost ca aseara. (am avut-o printre noi si pe Daniela Petrescu pe care de cite ori o vad o invidiez pentru gratia si eleganta ei care-mi aduce aminte de Carrie Bradshaw)

Plus ceva ce invitatele n-au de unde sa stie: lucrurile pentru avanpremiera aceasta s-au legat intr-un fel minunat si toata echipa de la voodoo films (distribuitorul filmului) a muncit cu drag pentru fiecare detaliu al acestei intilniri. multumesc frumos Cristiana, Marina si my dear “veri peri” Ada Teslaru.

*
Mie imi place foarte foarte mult “Buna, ce faci”, ii iubesc personajele si replicile; m-a emotionat si m-a bucurat. Sper sa mergeti la cinematograf si sa va bucurati de el.

Iata cronici ale filmului de la invitatele de aseara. Multumiri tuturor ca au inceput primavara cu noi bucurindu-se de un film tres s!mpa.

miruna molodet (coborita de pe ecran, direct pe canapelutza)
ina taranu hofnar
raluca popa
nina costea
marie jeanne
adina necula
andreea pietrosel
anca bundaru
daniela petrescu
elena ciric
diana stoleru
corina georgescu
andreea vasile
anne marie chelariu
ana maria ciobanu
alina constantinescu

daca sunt cronici pe care eu nu le-am descoperit inca, anuntati-ma si va link-uiesc aici, intru istoria evenimentului.
Claudia Tocila
ruxandra predescu
a scris si spiridusa Oana Bratila :)

si Iren cea zen
si Andra Zaharia

si Bicuitele meu preferat
*
stiti cind m-am bucurat cel mai mult aseara? la 11 jumatate noaptea cind am ajuns acasa.
eram obosita, scapasem de orice grija pentru vreun detaliu al evenimentului si fost primul moment in care am putut savura un cocktail.
am deschis laptopul si am vazut 50 de postari pe twitter cu #bunacefaci si cronici pe bloguri. era la o ora de la terminarea evenimentului.
astazi hastagul #bunacefaci era al treilea la nivel national!

iar asta inseamna ca si voua v-a placut tot la fel de mult ca mie.

P.S. am vorbit astazi cu Lia Bugnar (autoarea scenariului). vine cu noi la cafea ca sa ne explice cum e cu camasile de insurati sau vinatori de femei:) cine doreste sa o intilneasca pe Lia, sa se anunte aici.

gaspar noeGaspar Noe:  „Viata e un act egoist”

Gaspar Noe: „Viata e un act egoist”

Oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

Gaspar Noe: „Viata e un act egoist”

Regizorul Gaspar Noe a fost punctul de atractie al festivalului „Filme de Cannes la Bucuresti”, organizat de Cristian Mungiu la sfårsitul lui octombrie. Venit in festival sa-si prezinte filmul cu care a fost la Cannes anul acesta, „Enter the void”, Noe a adunat cel mai numeros public la intrebarile de dupa proiectie, iar biletele pentru vizionarea filmului sau au fost o rara avis. Toata lumea vroia sa-l vada si sa-l simta pe celebrul regizor al lui „Irreversible”.

Prima data l-am intålnit pe Gaspar Noe pe holul cinematografului Studio din Bucuresti. Statea la intrare si se uita la studentii care se inghesuiau la casa de bilete, cu speranta ca vor putea cumpara, pe ultima suta de metri, un bilet. Era la trei metri de ei, dar imbracat intr-o camasa albastra in carouri si cu geaca grea de fås parea unul de-al lor, nicidecum regizorul, asa ca nimeni nu-l baga in seama.
Cåteva minute mai tårziu, Cristian Mungiu ne-a facut cunostinta si ne-a condus intr-unul dintre birourile cinematografului. Aveam privilegiul unei intålniri private. Bucuria de a vedea ce e dincolo de filmele controversatului regizor argentinian.
|n sala cu mobilier comunist din lemn galbui-cafeniu, Noe s-a asezat pe un scaun in fata unei masute care-i atingea genunchii. S-a strecurat, literalmente, printre ele, ca sa nu le miste din loc.
|n mai putin de 30 de secunde, s-a ridicat in picioare:
– E prea cald aici!
A sarit peste masuta aruncåndu-se sa deschida primul geam de långa el.
Fata in fata, Noe n-avea nimic din nebunia si violenta filmelor lui, zåmbea cald si era mai degraba pregatit sa asculte decåt sa vorbeasca.

In primul dvs film, „I stand alone”, spuneti ca „viata e un act egoist”. De ce credeti asta?

Nu o spun eu. Era un carton care aparea pe ecran, ajuta povestea. Personajele trebuie sa spuna uneori lucruri mai dramatice ca sa ajute dinamica actiunii filmului. Eu, insa, cred ca oricåt de multi prieteni am avea, oricåt de mare ne-ar fi familia, suntem singuri. Iar in momentele limita, pe viata si pe moarte, intervine instinctul nostru de supravietuire, un instinct primordial, animalic, si-atunci luam decizii egoiste, pentru ca vrem sa traim.

Si reversul, ce este pentru dvs „un act altruist”?

Nu neaparat un act, dar timpul si scurgerea lui inseamna altruism, pentru ca ne ajuta sa uitam, sa stergem lucrurile rele care ni s-au intåmplat, sa cernem ce a fost bine si ce a fost rau. E un alt carton care spune asta in „Irreversible”: timpul e vindecarea.

Acum, la cel de-al treilea dvs film, „Enter the void”, desi sunteti extrem de perfectionist, ati acceptat sa-l aratati la Cannes fara sa fie gata. De ce?

N-am avut incotro. Producatorul mi-a cerut-o pentru ca urma sa fie vazut de multa lume din industrie, ne ajuta la distributie. Genericul filmului si cåteva editari le-am facut dupa Cannes.

Nu v-a fost teama de asaltul criticilor care analizau un film neterminat?

Mi-am facut un calcul simplu: cei care o sa inteleaga filmul se vor bucura de el si in aceasta varianta, cei carora nu o sa le placa il vor distruge oricum.

Stiu ca spuneti mereu ca nu va intereseaza parerea criticilor, totusi, nu exista niciun critic a carui parere sa conteze pentru dvs.?

Daca scrie New York Times ca filmul e bun, asta ma ajuta la vånzarea lui si, da, ma intereseaza. Dar ma intereseaza mai mult parerea regizorilor despre munca mea. As suferi mai mult daca Gus van Sant mi-ar spune ca nu-i place filmul…

„Enter the void” e realizat dintr-o perspectiva subiectiva, spectatorii vad actiunea in cea mai mare parte a filmului din perspectiva personajului principal, ca si cum camera ar fi montata in locul capului lui. E posibil sa intreb o prostie, dar risc. Cred ca sunt måini diferite, in cadre diferite, pentru ceea ce ar trebui sa fie, de fiecare data, trupul personajului principal. Gresesc?

Nu, nu. (Råde). Nimeni nu m-a intrebat asta påna acum. Asa este. Sunt måinile a trei oameni in secvente diferite in tot filmul. O buna parte am filmat eu, sunt cåteva secvente filmate de operator si doar una in care apar måinile actorului, cånd ia niste droguri dintr-o cutie aflata in frigider.

Din punct de vedere tehnic, a fost greu sa filmati din perspectiva aceasta?

Am facut filmul acesta ca sa experimentez vizual, totul a fost o provocare tehnica. E o secventa in care personajul principal se spala pe fata in baie si se priveste in oglinda; ea de fapt a fost filmata fara oglinda, apoi imaginea personajului reflectata in oglinda a fost filmata separat si montata.

Toate drogurile despre care se vorbeste in film sunt adevarate? Pot sa va intreb cine a facut research pentru asta?

Da, toate exista. Drogul de la inceput, pe care-l ia personajul principal in primele minute, e dintr-o planta care poate fi gasita in Argentina si intr-o bautura, e legal. Eu am facut research-ul pentru toate drogurile si i-am aratat apoi directorului de imagine cum vreau sa ilustreze trip-urile. I-am adus picturi, am facut schite, am facut referiri la atlase de botanica.

Mai e ceva real in subiectul filmului acesta? Ceva care pleaca din convingerea sau viata dvs? De exemplu, credeti in reincarnare?

Nu, nu cred in reincarnare, nu promovez nicio religie cu acest film. Am o sora –cum are personajul din film, am avut amåndoi in copilarie un accident de masina – dar nu la fel de grav cum se intåmpla in film. Mai sunt trimiteri la vietile private ale actorilor din rolurile principale, dar n-am facut filmul pentru a spune o poveste a mea sau a lor, ci pentru a experimenta.

In toate cele trei filme pe care le-ati facut, nu apar flori, nici copaci, de fapt, niciun pic de natura. Stiu ca sunteti un fan al urbanului, dar as vrea sa stiu daca aveti acasa vreo planta… Cresteti acasa vreo floare?

Acasa? (Råde.) Stau putin acasa. Dar da, cresc.

Ce aveti?

Un cactus…

Conversatia noastra s-a interupt cånd Cristian Mungiu l-a anuntat ca trebuie sa mearga in sala de cinema, sa-si prezinte filmul. Cristian il grabea pentru ca publicul era nerabdator in sala, dar el – dupa ce mi-a stråns måna si mi-a multumit – s-a indreptat catre fereastra, s-o inchida. Am incercat sa-i salvez din timp.

Lasati, duceti-va, o inchid eu.

Nu, nu. Eu am deschis-o, eu trebuie sa o inchid.

A inchis-o si-a luat-o la fuga, sa-l ajunga din urma pe Cristian Mungiu. Cåteva minute mai tårziu, dupa ce le-a spus zecilor de studenti din sala cum si-a dus filmul la Cannes si cum a fost primit acolo, s-a sprijinit de un perete din spatele salii. In intuneric, l-au remarcat prea putini cum se bucura de genericul pe care-l vedea pentru prima data pe ecran mare. A stat cåteva minute, i-a rugat pe organizatori sa dea sunetul cåt se poate de tare, apoi a iesit si a inceput sa vorbeasca la telefon despre noi proiecte.

Multumiri speciale Adei Teslaru si lui Cristian Mungiu pentru sprijinul acordat la realizarea acestui interviu.
Tabu decembrie 2010

2758

citeva momente cu gaspar noe

Gaspar Noe e la Bucuresti pina joi dimineata, invitat de Cristian Mungiu la festivalul Filme de Cannes la Bucuresti.

astazi m-am intilnit cu el, pt 10 min. ramase inregistrate in reportofonul meu. alte citeva clipe, pe care nu le pastreaza banda, le descriu aici:
*
la 12, la Cinema Studio era coada la bilete si o multime de lume afara. in holul mic, pina la taxatoarea biletelor, uitindu-se la cei care stateau la coada – Gaspar Noe. doar ca studentii care venisera sa-i vada filmul, nu stiau ca domnul in camasa cu carouri albastre e chiar regizorul.

*
10 minute mai tirziu, intr-un amuzant sir indian – cristian mungiu in fata, gaspar noe dupa el, eu in spatele lor, urcam scarile care duc la birourile din cinematograf.

“o cafea?” intreaba Mungiu pe cineva dintr-un birou lateral in timp ce deschide usa catre o sala in care ne asezam.

“e cald aici”, zice Noe care se duce si deschide fereastra. in timp ce-si lasa geaca de fis bleumarin pe un fotoliu.

*
vorbim si vorbim si vorbim (asta o sa cititi in revista de decembrie)
intra Domn Mungiu si-mi zice “mai ai 2 min pentru ca trebuie sa mearga jos sa introduca filmul”
noi mai vorbim un pic, vine cafeaua, el bea o gura, eu scanez sa nu fi uitat o intrebare importanta…

si-apoi il intreb de “living is a selfish act” un carton care apare in filmul lui de debut Stand alone.
zimbeste, isi ia obrajii in palma, fix pe linga mustata lunga, si-mi povesteste cum, de fapt, traim singuri, oricind ne-am inconjura de rude si prieteni, oricit ne-am ajuta unii pe altii. pentru ca la sfirsit, dincolo de toate astea, e vorba de supravietuire si – in lupta noastra pentru supravietuire -suntem egoisti.

*
trebuie sa plece, mai intra o doamna si spune ca acum chiar trebuie sa plece… mai pun o intrebare personala, ride, raspunde si ii spun: gata, multumesc du-te, te asteapta oamenii.
da sa inchida fereastra pe care a deschis-o si-i spun “lasa, o inchid eu, te asteapta. ”

“o, nu, eu am deschis-o. eu trebuie sa o inchid.”

*
am avut emotii de dimineata gindindu-ma la intilnirea asta (bine, am emotii la orice interviu pe care-l fac, pentru ca e nevoie de multe lucruri ca sa se creeze ceva propice marturisirilor). ii multumesc mult Adei Teslaru pentru ajutor si sprijin, si lui Cristian Mungiu. m-a emotionat cu grija lui post interviu; a venit la mine doar ca sa ma intrebe: “a fost ok? esti multumita?”
*
tocmai ce le sunt datoare pe viata:)

1593
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!