Rich McCor este un artist britanic care isi deseneaza lumea cum ii place.
Face sa fie posibil o invazie a lui King Kong, o vizita a lui Marilyn Monroe, un loc trist sa fie transformat intr-un fluture minunat, iar Statuia libertatii sa se imprieteneasca cu un domn.
McCor este britani, este specializat in crearea diferitelor forme din hartie si dupa o calatorie prin America a transformat cateva dintre locurile iconice in situatii cu mult umor.
Iata cateva dintre lucrarile lui foarte simpatice
Noi traim in tara in care, cum zicea scriitorul american David Sedaris dupa o vizita prin Centru Vechi, femeile se machiaza ca si cum ar fi personajul negativ dintr-o piesa politista de teatru, cu sprancenele mega colorate si accentuate si cu buzele agresiv conturate.
In alte locuri, de exemplu in Paris, femeile fac o arta din a se machia cat mai fin – sa nici nu para machiate. Ei bine, tot in locurile astea, la Academia de Make-up din Paris, machiajul devine o arta.
La lucrarea de licenta a studentilor Academiei de Make-up tema a fost reinterpretarea unor lucrari ale artistului japonez Takashi Murakamis, un pictor faimos pentru lucrarile sale de pop art. Atat de celebru ca desenele sale au devenit imprimeuri pentru un brand faimos de incaltaminte. Iata doua dintre lucrarile lui Murakamis.
lucrarile de licenta ale studentilor s-au transformat si ele in opere de arta, iata cateva dintre ele. Uitati-va cu atentie la felul in care folosesc culorile pentru a crea efecte optice spectaculoase.
Text de Raluca Antuca
Există nenumărate feluri în care poți aranja jucăriile LEGO.
Și sunt convinsă că acesta este motivul pentru care sunt atât de îndrăgite în toată lumea. Îți permit să îți construiești un univers propriu, care funcționează după gusturile tale, dar și după regulile pe care le-ai setat sau nu.
De-a lungul timpului, artiștii au folosit aceste bucăți colorate pentru a crea obiecte funcționale, nu pentru a se juca. Astfel ne demonstrează că jucăriile pot fi și pentru oamenii mari, care nu au uitat să fie creative și jucăuși în gândire.
Un artist din Berlin, pe nume Jan Vormann, a luat jucăriile LEGO din casele copiilor și le-a mutat în stradă. Practic, el „peticește” clădirile dărâmate sau abandonate cu cărămizi colorate LEGO. Unele persoane numesc acest proiect Lego Bombing, dar el preferă să-i spună patchwork.
Pare a fi foarte distractive, dar lucrările lui au un mesaj în spate. Jan caută acele clădiri care au o importanță istorică sau politică, pentru a aduce un contrast de culoare și energie. Unul dintre aceste locuri este în spatele peronului de tren Berlin- Grunewald, acolo unde evreii erau deportați înainte să se termine Al Doilea Război Mondial.
Artistul și-a dorit de la bun început să lucreze cu obiecte cărora lumea le-a dat deja o etichetă, tocmai pentru a le demonstra versatilitatea lor. Și se pare că i-a reușit acest lucru, pentru că publicul a fost foarte receptiv la această „joacă” cu LEGO.
Text de Raluca Antuca
Pentru că banii ne dictează viața, transformă societatea și ne împarte în categorii sociale, un artist vrea să ne arate că aceste bancnote pot fi privite dintr-un alt unghi și cu o altă întrebuințare.
Won Park este specialist în origami și transformă bancnotele în artă. Le pliază în așa fel încât capătă forma unor animale, obiecte sau monumente istorice. Aș putea spune că Won este expert în simbolism, pentru că aceste forme nu sunt alese întâmplător, ci în concordanță cu ce semnifică banii pentru noi.
De apreciat și talentul artistului, care redă incredibil de verosimil aceste frânturi din realitate.
Text de Raluca Antuca
La prima vedere nu înțelegi prea multe. De ce ar mâzgăli cineva jumătate de perete fără să transmită ceva? Măcar de și-ar fi desenat numele sau o formă ceva… Mai faci câțiva pași și vezi că modelul desenului se repetă și pe clădirea din față și în lateral.
Ca atunci când o singură viziune nu este suficientă pentru a descoperi adevărul absolut, această pictură murală trebuie privită în ansamblu, nu pe bucăți. Pentru că a fost realizată pe 50 de clădiri, pictura capătă sens atunci când este văzută de undeva de sus.
Artistul francez, de origine tunisiană eL Seed a realizat un calligraffiti în limba arată, care se traduce astfel- Dacă cineva vrea să vadă lumina soarelui, trebuie să-și limpezească privirea. Lucrarea de artă se numește sugestiv Perception și el speră ca oamenii să vadă dincolo de aparențe și să nu judece la prima vedere.
Timp de trei săptămâni, o echipă de 20 de oameni a lucrat la proiect în secret. Fără a anunța autoritățile egiptene, care nu permit acest tip de exprimare artistică, eL Seed s-a resemnat cu gândul că pictura va fi ștearsă la un moment dat.
Însă pentru el acest graffiti este doar un moment; povestea din spatele lui este cea care contează!
Text de Raluca Antuca
Dacă locuiți în Germania sau plănuiți să vizitați Berlin-ul până pe 1 mai, vă sfătuiesc să mergeți la centrul comercial Bikini Berlin.
Nu pentru a face un shopping spree, ci pentru a admira o grădină suspendată în interiorul mall-ului. Sună ciudat acest concept în condițiile în care centrele comerciale sunt destul de modern create și nu implică elemente naturale.
Însă aceste aranjamente florale prinse de tavan aduc un aer primăvăratic și imaginați-vă parfumul pe care îl răspândesc în jur!
Această grădină suspendată este denumită simplu Garten, cuvântul german pentru “grădină”, și a fost realizată de artista din Londra, Rebecca Louise Law. Ea a prins cu sârmă de cupru 30.000 de flori, iar rezultatul este de poveste!
În acest caz, nu sunt suficiente doar fotografiile pentru a ne bucura de frumusețea acestei lucrări!
Nu ma pricep la arhitectura si e posibil ca aceasta forma de design care aminteste de Gaudi sa fie utilizata de mai multi arhitecti, dar o sala de concerte ca aceasta aratata in fotografiile de mai jos n-am mai vazut.
De asta vi-o si arat.
E creata de studioul de arhitectura al spaniolului Fernando Menis pentru orasul polonez, Torun.
Ideea echipei lui Menis a fost concentrarea pe acustica salii si pe emotia pe care o poate transmite cladirea, constructia, el fiind – de altfel autorul – unor studii care vorbesc despre emotiile cladirilor.
Puteti citi mai multe aici despre teoria lui Reason & Emotion.
Text de Raluca Antuca
NEOCLASSICAL se numește seria de fotografii făcute de Thierry Bansront, un fotograf francez talentat, care se inspiră din picturile clasice pentru a crea aceste portrete captivante.
Mulțumită unei îmbinări de lumină și culoare, dar și compozițiilor gândite dinainte, el reușește să redea o atmosferă clasică și să aducă un tribute frumuseții feminine.
[gallery columns="2" size="large" ids="43715,43716,43717,43718,43719,43720,43721,43722,43723,43724,43725,43726,43727,43728,43729,43730,43731,43732,43733,43734"]
Text de Raluca Antuca
Ești în fața unui coridor lung și simetric. Este foarte luminos, iar culorile de pe pereți sunt fresh, în nuanțe de Blue Serenity. Vezi un model destul de interesant care acoperă pereții și tavanul; pare a fi un cerc. Mai faci câțiva pași, iar forma cercului se schimbă. Dungile de culoare trasate pe pereții albi formează modele abstracte.
Această iluzie poartă numele de Space Oddity și este rezultatul unei tehnici numite anamorfoză și a unui design grafic, care amintește de graffiti. Această lucrare artistică a fost creată special în acest loc, pe care l-am descris mai devreme, și pe care îl puteți vedea în imagini, special pentru ca iluzia să aibă un impact mai mare.
Designerii de la Truly Design s-au inspirat din experimentele vizuale ale lui Holbein și Da Vinci, dar au urmărit și formele geometrice moderne plus arta abstractă. Iar denumirea de Space Oddity vine de la melodia cu același nume a lui David Bowie.
Mi-ar plăcea să văd ideea aplicată și în RO, în acele spații destinate lucrului, dar și în cafenele. Cred că aș avea mai mult spor într-un loc așa colorat și creativ. 🙂
[gallery columns="2" size="large" ids="43686,43687,43688,43689"]
Text de Raluca Antuca
Exact ca într-un vis în care nu mai știi ce se întâmplă cu tine, pentru că tot universul pare că se dematerializează, lucrările artistice ale lui Yuichi Ikehata reprezintă bucăți descompuse dintr-un corp oarecare, dar care poate fi considerat al oricăruia, inclusiv al tău.
Arta lui se situează între iluzie și realitate, pentru că ne arată o altă latură a trupului fragmentat, care face publicul să se întrebe ce este real și ce nu. Yuichi folosește lipici, sârme și hârtie pentru a sculpa aceste părți ale corpului, după care le fotografiază.
Proiectul se numește Fragment of Long Term Memory și explorează hotarele fragile care există între real și ireal. Sculpturile sunt foarte intime și grațioase, chiar dacă viziunea artistului este una macabră. Îmi place mult mâna care ține o floare, căci mie îmi pare a fi o reprezentare a morții și a vieții, care se contopesc în figură.
Text de Raluca Antuca
Pentru a combate consumerismul atât de ușor afișat în domeniul beauty & fashion, o artistă din Lituania s-a gândit la o modalitate inedită de a face artă. Agnė Kišonaitė a folosit 1.969 de sticluțe de ojă pentru a face un tablou simbolic, care atrage atenția prin buzele cărnoase și roșii.
Proiectul se numește Glass Blowing și Agnė folosește ojă, deoarece vrea să transmită un mesaj industriei cosmetice despre importanța produselor care pot fi reciclate. Inițial, ea a colecționat 5.000 de recipiente, pe care le-a sortat în funcție de 21 de nuanțe principale. După care a folosit un fel de șablon în care a pus sticluțele colorate, opera de artă arătând ca un mozaic.
Iată un fel creativ de a atrage atenția asupra unui fapt trecut cu vederea în aceste timpuri moderne- reciclarea produselor.
Text de Raluca Antuca
Vești bune pentru cei care consideră că băutul vinului este un ritual sacru în care paharele de vin sunt alese în funcție de aroma vinului. Această artă de a savura băutura presupune o întâlnire a privirilor atunci când se ciocnesc paharele și e musai să răsune o muzică bună pe fundal.
Pentru că este vorba de atmosfera creată și nu de a termina cât mai repede sticla de vin, paharul obișnuit a fost readaptat nevoilor oamenilor. Astfel s-a inventat suportul pentru pahar, care poate fi poziționat lângă cadă, pentru a sorbi câte o înghițitură în timp ce te relaxezi după o zi grea de muncă.
După care oamenii s-au gândit cum ar fi dacă ar exista un pahar în care să poți turna o sticlă întreagă. Și astfel s-a creat paharul gigant, din care mi se pare foarte greu să bei, dar care aduce multe zâmbete pe buze celor care iubesc vinul.
Zilele acestea un nou pahar face furori, pentru că este foarte inventiv. Deși arată ca un pahar normal până îl umpli, invenția de la Red5 îți permite să bei din piciorul paharului, exact invers față de cum se bea în mod normal. Ca și cum nu ai ști cum se bea, îți garantez că prietenilor tăi nu le va veni să creadă ce văd, ba chiar vor spune că au băut cam mult.
Costă doar 12 dolari și este un cadou foarte bun pentru iubitorii de vin și colecționarii de pahare (iar în unele cazuri este vorba de aceeași persoană).
Text de Raluca Antuca
Nicolas Amiard este tipul de om căruia îi place să-și imagineze lucruri care nu există, doar de dragul de a se gândi la posibilități pe care alții nu le-au gândit. Partea bună este că job-ul îi permite să concretizeze aceste gânduri și să ne ofere nouă inspirație.
Nicolas îmbină fotografia cu designul, iar creațiile lui sunt atipice. Dacă proiectul Back in 2015, în care și-a imaginat cum ar fi dacă tehnologia din filmul Back to the Future ar fi existat în 2015, a făcut furori, noul proiect promite același lucru.
De data aceasta, s-a gândit cum ar fi dacă pictorii faimoși ar fi tatuat personajele din tablouri. Seria The Art of Tattoo prezintă două stiluri diferite, arta clasică și tatuajele moderne, și ne arată cât de schimbate sunt personajele cu aceste desene pe piele. Ca și cum ar avea altă personalitate, personajele par îndrăznețe, în contrast cu decorul acelor vremuri.
Enjoy!
Text de Raluca Antuca
A merge cu taxiul înseamnă a avea conversații absolut delicioase cu taximetriștii care se încadrează în tipologii mai ceva ca personajele lui Caragiale. Fie că îți recită Luceafărul lui Eminescu sau îți povestește de prietenul fetei lui, poți să fii sigur că îți va aduce multe statusuri comice, numai bune de pus pe Facebook.
Când te gândești la decorul unui taxi, imaginația ta probabil se limitează la numărul mare de cruciulițe atârnate peste tot în jurul șoferului și la acel brăduț verde și parfumat suspendat de oglinda din față. Destul de previzibil, drumul cu taxiul în România nu impresionează prin multe lucruri.
Nu știu cum sunt taximetriștii în India, dar taxiurile lor sunt opera de artă… în interior. O companie de textile din Mumbai, Taxi Fabric, a avut ideea de a îmbrăca canapeaua și scaunele din taxi cu artă realizată de designerii locali. Desenele pline de culoare acoperă absolut toată mașina, inclusiv tavanul.
Odată cu această idee inovativă, șoferii au remarcat că acum călătorii tind să ofere un bacșiș mai mare și rămân în mașină mai mult timp. Iar artiștii sunt fericiți că au șansa de a-și expune lucrările la o audiență destul de largă și sunt ușor de identificat printr-o etichetă de pe spatele fiecărui scaun.
Mai multe pe Tumblr.
Text de Raluca Antuca
Dacă stăm să ne gândim puțin la felul în care culoarea părului nostru comunică despre noi, am ajunge la concluzia că foarte multe persoane își doresc un păr în culori vibrante, pentru că simt că se potrivește cu stilul și personalitatea lor. Iar unele persoane apelează la o culoare extravagantă pentru a atrage atenția. Lucru care nu este neapărat rău, atâta timp cât respectă cumva regulile acestui joc.
Stiliștii din ziua de astăzi pot fi considerați niște artiști moderni, pentru că duc vopsitul și coafatul la un alt nivel. Lucrurile pe care ei le pot face cu puțină culoare sunt deja opere de artă.
De exemplu, Ursula Goff, un hair-stylist din Kansas, s-a inspirat din picturi faimoase precum The Scream a lui Edvard Munch sau Starry Night a lui Vincent van Gogh pentru a crea niște vopsele de păr foarte expresive.
Pentru clientele care își doresc mereu ceva nou, ea a reinterpretat arta prin culori. Iar aceste reinterpretări durează între trei și șase ore pentru a fi create, iar unele mai elaborate chiar și 10 ore, pentru că fiecare design folosește o gamă largă de culori și umbre.
Dacă vă pasionează aceste stiluri colorate, vă recomand să intrați pe site-ul Ursulei, unde veți găsi multe idei și inspirație!
Text de Raluca Antuca
Îmi place foarte tare de pictorul armenian Tigran Tsitoghdzyan.
Considerat o minune în lumea artei, el s-a apucat de pictură la doar patru ani, iar prima expoziție a avut-o la zece ani. A continuat să facă artă, iar ultima serie de picturi nu numai că este realizată impecabil, dar are și un mesaj de transmis… un mesaj în care mă regăsesc eu și noile generații pentru care mediul online este realitatea în care trăiesc.
Seria Mirrors este o colecție de chipuri acoperite cu straturi transparente de mâini care modifică expresia facială și distrag atenția de la pictură în sine. Sub forma unei noi combinații de tehnici și idei, picturile susțin ideea de individualism într-o epocă a selfie-urilor. Denotă viziunea noastră ușor modificată de social media.
Artistul consideră că Internetul a schimbat dorința oamenilor de a fi văzuți așa cum sunt, în favoarea aspirației de a fi în trend sau de a atrage atenția cu un stil extravagant. Mâinile suprapuse, care încearcă să ascundă fața modelului, reflectă incapacitatea noastră de a ne ascunde într-un mediu virtual în care totul este la vedere. O altă interpretare ar putea fi aceea a unei măști care acoperă adevărata identitate, diferită față de cea din online.
Picturile de dimensiuni foarte mari se situează la limita dintre hiperrealism și suprarealism, arătându-ne faptul că arta poate comunica prin gesturi și expresii. Tigran analizează efectul social media asupra societății și impune oamenilor o privire mai amănunțită la picturile care ascund nesiguranță.
Text de Raluca Antuca
Flora Borsi este o artistă din Ungaria, cunoscută pentru talentul său inedit de a crea fotografii fascinante. Nu degeaba a fost numită în anul 2014 imaginea programului Adobe Photoshop… ea reușește să își prezinte viziunea artistică prin manipulare foto.
Ultimul proiect se numește Animeyed, iar în fiecare imagine profilul unui animal este perfect suprapus cu chipul artistei, astfel încât un ochi aparține animalului. Editarea foto este făcută impecabilă și aspectul general al imaginii este foarte verosimil.
Flora se folosește de expresia facială și de makeup pentru a capta atenția (ochii sunt foarte expresivi). Culorile de background sunt alese cu atenție pentru a completa fiecare cadru și fiecare imagine pare a fi desprinsă dintr-un alt univers. Îmi place tare mult că fiecare fotografie este diferită cromatic, tocmai pentru că este o serie dinamică, care te face să spui “wow!”.
Text de Raluca Antuca
Fiecare compoziție artistică are în spate o filozofie, care este în strânsă legătură cu viața de zi cu zi și care motivează artistul să-și depășească limitele pentru a crea ceva grandios. Aș spune că această viziune îl impinge spre dorința ca fiecare dintre lucrările sale să fie mai bune decât cele precedente.
Motto-ul care a stat la baza fotografiilor lui Serge Najjar este următorul- It’s not about what you see, but how you see it. Firește că fiecare fotograf înțelege conceptul de vizual într-un mod diferit, însă Serge are un mod unic de a surprinde viața într-un oraș.
Prin seria The Architecture of Light, el explorează felul în care lumina naturală acaparează clădirile din orașul său nativ, Beirut. Pozele alb-negru sunt pline de contrast și se focusează pe formele geometrice, liniile și modelele de pe pereții clădirilor.
Serge așteaptă momentul potrivit al zilei, în care lumina oferă cadre spectaculoase și se joacă cu umbrele. Oamenii surprinși în mișcare oferă dinamism unor fotografii care par a fi făcute într-un alt univers.
Text de Raluca Antuca
Fiecare om vede lumea într-un anume fel și are păreri diferite cu privire la orice îl înconjoară. Pe când unii hotărăsc să recreeze lumea într-o manieră care să le ofere confort și protecție, alții sunt dispuși să o reproducă prin artă, folosindu-se chiar și de cele mai banale materiale.
Un artist din Taiwan, pe nume Chien Chu Lee, realizează sculpturi în miniatură utilizând creioane. Inspirat de tot ce îl înconjoară, el face artă din mina de creion, reproducând elemente de arhitectură internațională și persoanje din cultura pop contemporană.
Fiecare lucrare de-a lui Lee ne arată răbdarea și îndeletnicirea lui. Absolut fascinante sunt acele detalii pe care el reușește să le facă, deși vorbim de un material grafit nu foarte rezistent și o formă care nu-ți permite să dai greș. Nici nu par a fi create de mâna unui om, atât de bine realizate sunt! Iar atunci când sunt vopsite cu tematică de Crăciun arată ca niște bijuterii pe care vrei să le expui pe biroul de lucru.
Mare atenție și la literele alfabetului înșirate pe o mină de creion de doar 0.5 mm! Wow!
