Tag : carti

galaGala Industriei de carte – prima editie

Gala Industriei de carte – prima editie

cred ca pentru buna desfasurare a unei industrii, pentru stimularea dezvoltarii ei, trebuie sa existe si recunoasterea venita din interiorul propriei bresle. oricit de multe orgolii ar fi (sau poate tocmai de aceea), oricit de multe suspiciuni (mai ales in romania, ca sunt gasti de interese), premiile unei industrii inseamna un pas in dezvoltarea sa.

cei din interior (chiar daca nu vor recunoaste) isi vor dori sa fie validati de “ai lor”- deci premiati, cei din afara vor dori sa cunoasca premiantii si le vor cumpara muzicile/filmele/ cartile.

de anul acesta si cartile au premiile lor. si sunt foarte bucuroasa de asta.
Gala Industriei de Carte are loc vineri , pe 11 mai.

mai jos nominalizarile. am desigur preferati in multe dintre sectiuni, sunt cumva legata de unele dintre proiectele nominalizate, dar cel mai tare ma bucur ca am citit multe dintre cartile nominalizate. ceea ce sper sa vi se intimple si vou.

1. Categoria „Cea mai frumoasă carte“

a) Concepţie grafică

Găsiţi şi pierduţi / Found and lost de Nicu Ilfoveanu, Octav Avramescu – concepţie grafică: Nicu Ilfoveanu (Asociaţia de Artă Ilfoveanu)

Ultima transhumanță de Dragoș Lumpan – concepţie grafică: Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică)

Hexachordos de Şerban Foarţă – concepţie grafică: Loredana Tîrzioru (Brumar)

Amintiri de Zoe Cămărăşescu – concepţie grafică: Corneliu Alexandrescu (Casa Editorială Ponte)

Seria „Co-lecţia de economie” – concepţie grafică: Alexe Popescu (Publica)

b) Carte ilustrată

Electro+ de Agnes Birebent, Nicu Ilfoveanu – ilustraţii: Nicu Ilfoveanu (Asociaţia de Artă Ilfoveanu)

Grafica fără computer. Vol. 2: Litere. Desen, relief, volum – concepţie: Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică)

Vise despre case. Carte de poveşti pentru copii şi părinţi de Eliza Yorkina (Igloo Media)

Poveste cu un gînd strănutat de Laura Grünberg – ilustrator: Alexandra Rădulescu (Paralela 45)

Versez de Iv cel Naiv – ilustraţii de Vali Petridean (Vellant)

2. Categoria „Cea mai bună carte a anului“

a) Beletristică

Hexachordos de Şerban Foarţă (Brumar)

Contorsionista de T.O. Bobe (Humanitas)

În iad toate becurile sînt arse de Dan Lungu (Polirom)

Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici (Polirom)

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu (Polirom)

b) Non-ficţiune

Protocol si etichetă diplomatice de loana Vârsta (CH Beck)

Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii de Clara Mareş (Curtea Veche)

Capcanele istoriei de Lucian Boia (Humanitas)

Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă de Neagu Djuvara (Humanitas)

Jurnal Zen. 2004-2010 de Mircea Cărtărescu (Humanitas)

Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale de Ioana Pârvulescu (Humanitas)

3. Categoria „Cea mai bună traducere“

Apocalipsa memoriilor. Vol. I, Vol. II de Péter Nádas – traducere de Anamaria Pop (Curtea Veche)

Obscena pasăre a nopţii de José Donoso – traducere de Dan Munteanu Colán (Leda)

Opera poetică, Fernando Pessoa – traducere de Dinu Flămând (Humanitas Fiction)

Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică de Herta Müller – traducere de Alexandru Al. Şahighian (Humanitas Fiction)

Opere I. Integrala prozei scurte, Samuel Beckett – traducere de Ileana Cantuniari şi Veronica Niculescu – (Polirom)

Cartea Roşie de C.G. Jung – traducere de Viorica Nişcov (Trei)

4. Categoria „Cea mai bună carte de copii şi tineret“

Ce poţi face cu două cuvinte – Liviu Papadima, coord. (Art)

Seria „ Ludex” (Amadeus, Încă un căpcăun, Test pentru domnişoarele prinţese) – Şerban Foarţă (Brumar)

Mici poeme… cu probleme de Marius Mărăcinescu (Litera)

Poveste cu un gînd strănutat de Laura Grünberg (Paralela 45)

Vise despre case. Carte de poveşti pentru copii şi părinţi de Eliza Yorkina (Igloo)

5. Categoria „Cea mai bună colecţie“

1. Strada Ficţiunii – ALLFA (All)

2. Prima dată – Art

3. Performa – Cartea Românească

4. Plantaţii – Max Blecher

5. Seria Aniversară – Paralela 45

6. Co-Lecţia de Economie – Publica

7. Byzantivm – Nemira

6. Categoria „Cea mai bună carte netipărită“

a) E-Book

Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carrol (Cartier)

Proiectul de eBOOK al Elefant.ro

Proiectul de eBOOK al LiterNet.ro

Ceremonialul riturilor de trecere de Ion Căliman (Excelsior Art)

b) Audiobook

Colecţia „Lecturi pe întuneric” (Casa Radio)

Plugarul şi moartea de Johannes von Tepl, în traducerea lui Marin Taragul şi lectura lui Andrei Pleşu (Humanitas Multimedia)

Audiobook-urile Editurii Mac Mac (Oglinda Fermecată, Făt Frumos cel Adormit, Penelul Fermecat, Tichia Fermecată)

7. Categoria „Cea mai bună bibliotecă“

Biblioteca Central Universitară „Carol I“

Biblioteca Judeţeană Cluj

Biblioteca Judeţeană Dolj

Biblioteca Judeţeană Timiş

Biblioteca Judeţeană Vrancea

8. Categoria „Cea mai bună tipografie“

Monitorul Oficial

G. Canale & C S.A.

9. Categoria „Cea mai bună librărie“

Avant Garde (Iaşi)

Cărtureşti

Centrul de Librării Bucureşti

Diverta

Elefant.ro

Humanitas „Constantin Noica” (Sibiu)

Libris Braşov

10. Bestseller românesc

a) Cel mai vândut titlu – va fi anunţat la Gală

b) Cel mai popular autor – va fi anunţat la Gală

Premii speciale: Best New Entry

a) Edituri

Blumenthal

Casa de Pariuri Literare

Herg Benet

Mac Mac

Max Blecher

b) Librării

Elefant.ro

Librăria Bastilia

1427
books-gottschalldovezi ca jurnalismul, teatrul, filmul nu vor muri

dovezi ca jurnalismul, teatrul, filmul nu vor muri

Human minds yield helplessly to the suction of story. No matter how hard we concentrate, no matter how deep we dig in our heels, we just can’t resist the gravity of alternate worlds.

o spune un domn – Jonathan Gottschall – care a scris o carte pe nume The Storytelling Animal: How Stories Make Us Human. vorbele lui, foarte adevarate, sunt cea mai buna demonstratie ca atit de mult timp cit vom spune o poveste prin jurnalism/teatru/film publicul va fi impresionat si ne va urmari.

aici intervine insa smekeria: conteaza insa felul in care vom reusi sa spunem povestea – in pas cu timpurile, intr-o forma adaptata mintii celui care o primeste, dar – mai ales – cu emotie.

iata un exemplu minunat ca poti citi cu rasuflarea taiata un text lung, foarte lung, daca are un subiect puternic si e scris in asa fel incit transmite emotie.

The Boy Who Heard Too Much
Written by David Kushner, ROLLING STONE

He was a 14-year-old blind kid, angry and alone. Then he discovered that he possessed a strange and fearsome superpower – one that put him in the cross hairs of the FBI

It began, as it always did, with a phone call to 911. “Now listen here,” the caller demanded, his voice frantic. “I’ve got two people here held hostage, all right? Now, you know what happens to people that are held hostage? It’s not like on the movies or nothing, you understand that?”
“OK,” the 911 operator said.

“One of them here’s name is Danielle, and her father,” the caller continued. “And the reason why I’m doing this is because her father raped my sister.”

The caller, who identified himself as John Defanno, said that he had the 18-year-old Danielle and her dad tied up in their home in Security, a suburb of Colorado Springs. He’d beaten the father with his gun. “He’s bleeding profusely,” Defanno warned. “I am armed, I do have a pistol. If any cops come in this house with any guns, I will fucking shoot them. I better get some help here, because I’m going fucking psycho right now.”

The 911 operator tried to keep him on the line, but Defanno cut the call short. “I’m not talking anymore,” he snapped. “You have the address. If I don’t have help here now, in the next five minutes, I swear to fucking God, I will shoot these people.” Then the line went dead.

Officers raced to the house, ready for an armed standoff with a homicidal suspect. But when they arrived, they found no gunman, no hostages, no blood. Danielle and her father were safe and sound at home — alone. They had never heard of John Defanno, for good reason: He didn’t exist.

“John Defanno” was actually a 15-year-old boy named Matthew Weigman — a fat, lonely blind kid who lived with his mom in a working-class neighborhood of East Boston. In person, Weigman was a shy and awkward teenager with a shaved head who spent his days holed up in his room, often talking for up to 20 hours a day on free telephone chat lines.

***

restul textului e aici. cititi-l pina la capat si uitati-va la cit de curat e prezentat eroul. informatie pura, fara pareri personale, fara judecati.

e un text din 2009.

1439
sublackwellbooksculptures4cartile nu sunt doar pentru citit

cartile nu sunt doar pentru citit

cartile mai sunt si pentru facut cornete, ar zice golanii.
dar uite ceva la care nu v-ati astepta sa se intimple cu cartile

lucrarile apartin unei artiste britanice, Su Blackwell, al carei site e o bucurie. e un exemplu de reinventare a printului in generatia ebook-urilor.

1171
coperta-1-oleg-danovskiCarte despre Oleg Danovski

Carte despre Oleg Danovski

ma bucur sa va anunt ca luni, editura Curtea Veche impreuna cu Fundatia Culturala Camil Petrescu si revista Teatrul Azi lanseaza o carte despre Oleg Danovski.

cartea – Oleg Danovski, omul, artistul, legenda – semnata de Doina Jela recupereaza memoria celui care a pus bazele dansului modern in Romania si e o bucurie ca – in sfirsit – ramine ceva scris despre activitatea acestui foarte talentat balerin si coregraf. ceva scris care sa stea in biblioteci pentru elevi si studenti.

nu stiu inca multe detalii despre carte (am primit invitatia cind eram la Odeon la filmarile de la Pozitia Copilului – m-am si rusinat ca a venit o doamna catre mine cu invitatia – n-am citit inca nimik din carte), dar stiu despre autoare. doamna Doina Jela a scris cartea Drumul Damascului care l-a inspirat pe Lucian Pintilie sa faca filmul Dupa amiaza unui tortionar.

lansarea va avea loc la sediul ICR, luni pe 19 martie de la ora 18.00.

1868
Cehov-O-mica-glumaCe am mai citit…

Ce am mai citit…

din cauza (sau datorita, mai bine) de proiectul Ca-n filme de la Digi 24, am fost aglomerat-stresata saptaminile astea si n-am mai apucat sa va povestesc ce am mai citit. (aglomerare, aglomerare, dar lecturile ramin obligatorii:) )

de Dragobete, Editura All a lansat o colectie de povestiri de alta data, minunate povesti de dragoste. am fost la lansare sa povestesc despre carti si, pentru asta, evident, le-am citit.

Cehov – o mica gluma.

proza scurta, povestioare despre laturile iubirii, vazute cu raceala de medic a lui cehov, dar si cu umor. daca mai punem si profunzimea nostalgica ruseasca, rezulta o combinatie minunata.

un fragment simpatic din povestirea Iubirea

***

Acum sunt însurat. Acum e seară. Stau în cabinetul meu şi citesc. În spatele meu, pe sofa, stă Saşa şi ronţăie ceva cu zgomot. Vreau să beau nişte bere.

― Ia caută, Saşa, tirbuşonul… zic. E pe undeva pe aici.

Saşa sare în picioare, scormoneşte fără milă în două, trei teancuri de hârtii, dă jos chibriturile şi, fără să găsească tirbuşonul, se aşază în tăcere… Trec vreo cinci minute… zece… Începe să mă roadă un viermişor – mi‑e şi sete, şi necaz…

― Saşa, dar caută tirbuşonul ăla! zic.

Saşa sare din nou în picioare şi scormoneşte în hârtii lângă mine. Mestecatul ei şi foşnetul hârtiilor acţionează asupra mea ca zgomotul a două cuţite frecate unul de celălalt… Mă ridic şi încep chiar eu să caut tirbuşonul. În cele din urmă e găsit şi berea e desfăcută. Saşa rămâne lângă birou şi începe să‑mi povestească cu detalii despre nu ştiu ce…

― Mai bine ai citi ceva, Saşa, îi zic.

Ea ia cartea, se aşază în faţa mea şi începe să‑şi mişte buzele… Îi privesc fruntea micuţă, buzele ce se mişcă, şi cad pe gânduri.

„Are douăzeci de ani…“ îmi zic. „Dacă ai lua un băiat inteligent de aceeaşi vârstă şi i‑ai compara, ce diferenţă ar fi! Băiatul are şi cunoştinţe, şi convingeri, şi niţică minte.“

Dar eu iert această diferenţă, aşa cum iert şi fruntea cea mică şi îngustă, şi buzele care se mişcă… Uneori, îmi
21 aduc aminte, pe vremea când o făceam pe craiul, părăseam o femeie din cauza unei pete pe ciorap, din cauza unui cuvând stupid, din cauza unor dinţi nespălaţi, şi acum iert orice : mestecatul, agitaţia cu tirbuşonul, lipsa de îngrijire, discuţiile lungi despre oul pe care l‑a mâncat. Şi eu iert astea aproape inconştient, fără a‑mi silui voinţa, de parcă greşelile Saşei sunt ale mele, iar multe dintre cele care odinioară mă chinuiau, mă fac acum să mă înduioşez sau să cad în extaz. Motivele acestei iertări complete se află în iubirea mea pentru Saşa, dar unde sunt motivele iubirii înseşi, asta nu mai ştiu.

***

tot in colectia Povestiri de alta data de la Editura All mai sunt povestiri de dragoste scrise de Edmondo de Amicis ( dada, domnul cu Cuore, inima de copil ), de Alphonse Daudet si de Machado De Assis. dar va arat fragmente din ele, zilele viitoare.

***

sunt foarte foarte simpatice cartile si daca vreti sa va relaxati cu o lectura de calitate, in parc, acum ca a venit primavara, asta e o optiune buna.

o primavara de indragosteala sa aveti!

1336
ana onisei amos ozFata in fata cu Amos Oz

Fata in fata cu Amos Oz

“Vreti o cafea?”, au fost primele cuvinte ale lui Amos Oz inainte de interviul pe care urma sa-l facem, putin dupa ora 12, in bistroul de la etajul 21 al Hotelului Intercontinental.

Eram amindoi in picioare, ii fusesem prezentata la scurt timp dupa ce aparuse imbracat intr-un costum gri deschis. Atunci a intrebat si-a asteptat sa ma asez pe unul dintre fotolii si abia apoi s-a asezat si el, ca intr-un mic ritual.

Venea dupa o zi in care avusese o conferinta de presa, citeva intilniri si un dialog cu Gabriel Liiceanu, pe scena Ateneului Roman. De dimineata fusese la Universitatea Bucuresti, unde i se decernase titlul de Doctor Honoris Causa. Iar dupa interviuri – doua in ziua aceea – se pregatea de o sedinta de autografe, la Libraria Humanitas Kretzulescu.

***

Oz nu lasa sa se vada oboseala. Il tradau gurile dese de cafea – mina tinea, insa, ferm ceasca – si privirea. Fara sa faca pauze lungi intre raspunsuri, Amos Oz isi decupa cite o felie milimetrica de destasare, de visare si ochii lui albastri sorbeau din imaginea blocurilor cenusii ale Bucurestiului vazut de la inaltime, luminate de soare.

Calm – de o liniste adinca, rascolitoare –, s-a intors cu rabadare in timp, pentru a nu stiu cita oara, intr-un trecut marcat de Holocaustul anilor ’40 si de sinuciderea mamei sale, cind avea doar 12 ani:

Dacă mama dumneavoastră n-ar fi murit, în ce moment al vieţii v-aţi fi dorit foarte mult s-o aveţi aproape?

Nu mă pot gândi la un singur moment. Mi-aş dori să fi fost lângă mine oricând. Pur şi simplu mi-aş dori să fie în viaţă. Să împărtăşesc cu ea tot ce trăiesc, să-mi cunoscă copiii şi nepoţii – asta ne-ar fi făcut mult bine, şi ei, şi mie.

Aţi plâns când a murit?

Nu, aproape deloc. Eram mai degrabă furios. Furios pe ea, pe tatăl meu şi pe mine. N-am plâns nici mai târziu. În acele vremuri, nu credeam în lacrimi. Lacrimile nu erau pentru bărbaţi, nici măcar pentru cei mai tineri. Etosul societăţii era puternic masculin, iar lacrimile erau o treabă femeiască.

***

In urma cu doi ani, am facut un interviu prin telefon cu Amos Oz. Am scris atunci despre vocea lui, care cucerea totul in cale.

Acum, fata in fata, Amos Oz avea aceeasi voce, insa, fiindca nu mai era distanta, devenise uman. A si glumit la un moment dat, cu trimitere la anduranta casniciei lui, de aproape 50 de ani: “Oi fi eu celebru şi plin de expunere, dar spăl bine vasele!”

P.S. Un citat frumos din conferinta de la Ateneu, pentru Cristina: “Când scriu, uneori, mi-e milă de mine. Stau câte două ore ca să găsesc locul potrivit într-o frază pentru un cuvânt, dar nimeni nu observă că e pus unde trebuie. Observă doar
dacă e plasat greşit. Aşa că muncesc pentru a trece neobservat.”

***
Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie pentru Adevarul, Dilema Veche.

Foto Lucian Muntean/ Adevarul.

1966
amos oz 1Conferinta lui Amos Oz la TVR Cultural

Conferinta lui Amos Oz la TVR Cultural

daca sunteti asemeni mie, printre cei care au suferit ca nu au putut ajunge sa -l vada live pe Amos Oz in conferinta de la Ateneul roman, de luni seara, ei bine, aveti un motiv de bucurie.

miine de la ora 17.15 TVR Cultural transmite integral conferinta lui Amos Oz in dialog cu Gabriel Liiceanu.

***

am citit in avanpremiera interviul pe care Amos Oz l-a acordat Anei Maria Onisei si trebuie sa va spun ca miine e obligatoriu sa cititi Adevarul; Oz vorbeste despre erotismul de la 70 de ani, despre momentele in care a avut sentimente extremiste si despre mama sa care a incetat din viata pe cind era adolescent.

in plus e o declaratie simpatica “oricit as fi de celebru, spal vase”. in adevarul, miine (macar pe site sa va uitati)

1099
bbI love BB?

I love BB?

pe principiul postasul suna de cite ori vrea el, iar a sunat la usa in dimineata asta.

mi-a adus o pungutza care are inauntru un tricou dintr-un material f misto, pe care scrie I love BB.
si pe punga la fel si e numele meu.

am intrebat curierul de la cine e si-a spus “nu pot sa va raspund”

ok, eu iubesc BB, dar ce e BB asta?

daca stiti sau daca pur si simplu vreti sa va dati cu parerea, fac cinste cu o carte simpa celui mai creativ raspuns:)

amos-oz308x418Oz, vrajitorul

Oz, vrajitorul


Acum vreo luna, la o cafea, Cristina mi-a spus ca Amos Oz urmeaza sa vina in Romania, la finalul lui februarie. Acum o saptamana, Alice Ene de la Humanitas imi trimitea un email cu detaliile venirii lui Oz si despre seara de 27 februarie, cand va vorbi in fata fanilor, la Atheneul Roman.

Nu sunt o fanatica obsedata de personalitati si nici nu obisnuiesc sa-mi rup hainele pe la concerte si alte adunari cu celebs. La serata Oz voi merge ca sa il ascult pe unul dintre scriitorii mei preferati, care in acelasi timp este un mare sustinator al pacii in Orientul Mijlociu.

Daca nu ati citit cartea ,,Cum sa lecuiesti un fanatic’’, este o recomandare valabila nu numai celor care traiesc in acea zona de coflict.

[caption id="attachment_15449" align="alignnone" width="232" caption="Amos Oz copil"][/caption]

L-am descoperit pe Amos Oz prin clasa a X-a, cand am citit mult premiatul roman ,,Sotul meu, Michael’’. Apoi am citit ,,Cutia neagra’’ ( care mi-a placut la nebunie!) si apoi au urmat toate celelalte carti scrise de Oz si traduse in limba romana.

De cate ori mi se face dor de casa, de mama, citesc un fragment ales la intamplare din cartile lui Oz. Apoi inchid ochii si vad Marea Mediterana, kibutzurile cu portocali si cu oameni cool, bronzati de vant si de soare si ma simt tare bine.

In urma cu cativa ani am primit de la mama ,,Poveste despre dragoste si intuneric’’. O rugasem sa mi-o cumpere dupa ce am citit in ziarul Yediot Aharonot un fragment foarte bine ales din acest roman autobiografic, care urmeaza a fi ecranizat de Natalie Portman.

Acum recitesc aceasta carte minunata, de aceasta data, in limba romana, ( publicata de Humanitas) pentru ca, sper sa nu se supere Mr Oz pe mine, tot in limba materna rezonez cel mai bine cu scriitura si pot spune ca traducerea este foarte buna.

Cred ca ati aflat deja, daca vreti sa-l vedeti pe Amos vorbind, biletele se pun in vanzare in data de 21 februarie.
Pana atunci, aici este un link cu trailerul filmului documentar despre viata lui Oz, Amos Oz: The Nature of Dreams.

Un weekend minunat,
Noemi

foto: Amos Oz in copilarie, cu mama sa Fanya si tatal, Arye, sursa: www.eilatgordinlevitan.com

*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1560
HouellebecqHOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie

HOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie

INTERVIEWER What about marriage?

HOUELLEBECQ :I think that there is a sharp contrast for most people between life at university, where they meet lots of people, and the moment when they enter the workforce, when they basically no longer meet anyone. Life becomes dull. So as a result people get married to have a personal life. I could elaborate but I think everyone understands.

INTERVIEWER So marriage is just a reaction to . . .

HOUELLEBECQ To a largely solitary life.

***
Dintr-un interviu mai vechi din Paris Review, in care recunoaste ca plinge la anumite pasaje din carti:)

(…) that’s what I like best in literature. For example, the last pages of The Brothers Karamazov: not only can I not read them without crying, I can’t even think of them without crying. That’s what I admire most in literature, its ability to make you weep. There are two compliments I really appreciate. “It made me weep,” and “I read it in one night. I couldn’t stop.”

1705
alain-debottontatal lui Alain de Botton

tatal lui Alain de Botton

Alain de Botton va lansa in martie o noua carte, Religion for Atheists, pentru care a inceput de acum PR-ul, ocazie cu care publicul a aflat detalii despre tatal lui:)

iata un fragment din The Guardian

***
Before the interview, his publicists warned that De Botton didn’t want to talk about Gilbert de Botton, Egyptian-born secular Jew and multimillionaire banker. He was especially keen not to discuss his father’s business dealings and the repeated suggestion that his literary career was bankrolled with daddy’s money.

But asking about De Botton’s father is irresistible because Religion for Atheists is, he readily concedes, an oedipal book. “I’m rebelling,” he says. “I’m trying to find my way back to the babies that have been thrown out with the bathwater.” He’s elsewhere described his father as “a cruel tyrant as a domestic figure, hugely overbearing”. He was also surely crushingly impressive – the former head of Rothschild Bank who established Global Asset Management in 1983 with £1m capital and sold it to UBS in 1999 for £420m, a collector of late Picassos, the austere figure depicted in portraits by both Lucian Freud and Francis Bacon and an atheist who thrived without religion’s crutch.

***

tatal a murit in 2000. cartea poate fi comandata in avans de pe amazon

1645
Stephen-King-002Stephen King – On writing

Stephen King – On writing

Around 1960, Forry (who sometimes referred to himself as “the Ackermonster”) spun off the short-lived but interesting Spacemen, a magazine which covered science fiction films. In 1960, I sent a story to Spacemen. It was, as well as I can remember, the first story I ever submitted for publication. I don’t recall the title, but I was still in the Ro-Man phase of my development, and this particular tale undoubtedly owed a great deal to the killer ape with the goldfish bowl on his head.

My story was rejected, but Forry kept it. (Forry keeps everything, which anyone who has ever toured his house—the Ackermansion—will tell you.) About twenty years later, while I was signing autographs at a Los Angeles bookstore, Forry turned up in line . . . with my story, single-spaced and typed with the long-vanished Royal typewriter my mom gave me for Christmas the year I was eleven. He wanted me to sign it to him, and I guess I did, although the whole encounter was so surreal I can’t be completely sure. Talk about your ghosts. Man oh man.

***

Nobody ever asks about the language.
They ask the DeLillos and the Updikes and the Styrons, but they don’t ask popular novelists. Yet many of us proles also
care about the language, in our humble way, and care passionately about the art and craft of telling stories on paper.
What follows is an attempt to put down, briefly and simply, how I came to the craft, what I know about it now, and how it’s done. It’s about the day job; it’s about the language.

***
citesc cartea lui Stephen King “On Writing”. nu-mi place King pentru ca nu-mi plac SF-urile, dar cartea aceasta pe jumatate autobiografica, pe jumatate despre tehnicile de scris sper sa ma motiveze pentru a ma apuca de un proiect maricel care e in plan. si pentru care nu-mi gasesc inca entuziasmul.

am cartea lui King in pdf, nu cred ca va fi tradusa la noi, asa ca pentru cine e fan, as putea sa o trimit pe mail.
daca va intereseaza, lasati un comentariu & adresa reala de mail in semnatura pe care vi-o cere blogul cind comentati

never-let-me-go-posterbest of 2011

best of 2011

De vreo trei ani obisnuiesc sa fac un top al celor mai bune lucruri din anul de care ma despart. Nu stiu cat de interesati sunteti de best of-urile mele, dar vi le impartasesc, cu incapatanarea unei nostalgice careia i-ar fi placut sa aiba varsta si infatisarea unui Highlander.

Locuri cu cafea buna ( da, cafeaua este bautura mea preferata): Reader’s Cafe. Cafe Late este insotit aici de niste biscuiti fantastici, home made. Van Gogh Cafe ( illy, cu gustul sau inconfundabil).

Cel mai bun tort de biscuiti – la Cafepedia.

Cea mai buna prajitura cu branza: aici am doua locuri, Gargantua si French Bakery.

Cei mai buni creveti: la Belle Epoque.

Cel mai gustos mic dejun: la Rue du Pain si la Gargantua

Cele mai bune salate: la Uptown

Cele mai bune cocktailuri: cele pregatite de Ionut Ivanov si de Bogan Costiniu ( care din pacate nu se mai afla printre noi).

Cea mai frumoasa expozitie vazuta in 2011: André Kertész, L’intime plaisir de lire, la MNAC.

Cel mai frumos apus de soare : plaja Gordon din Tel Aviv

Cea mai frumoasa luna ( de pe cer) : la Akko, in septembrie.

Cea mai frumoasa plimbare : la Berlin, in toate locurile vizitate

Cea mai frumoasa dimineata: la Sibiu, in timpul Festivalului de teatru

Cea mai frumoasa seara: la Brasov, in luna mai; si la Uri Buri ( un restaurant divi), la Akko.

Cea mai frumoasa carte: Consolarile filozofiei, a minunatului Alain de Botton

Cel mai frumos album: Romanian Cultural resolution

Cel mai frumos film: Sunt doua, de fapt: Never let me go si PINA.

Cea mai frumoasa zi: de ziua mea:)

Cea mai noua pasiune: Sa citesc despre copiii celebritatilor. Unii dintre ei sunt foarte speciali, dar faima parintilor le umbreste personalitatile.

Pe foarte curand si sper sa impartasesc cu voi intamplari frumoase.

* Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

2141
antoaneta raliano bucurie de carte

o bucurie de carte

am cumparat ieri de la tirg, m-am dus special pentru lansare, o carte minunata: Radu Paraschivescu in dialog cu doamna Antoaneta Ralian – Toamna decanei. (Ed Humanitas)

citesc si mi se umple inima de cald si de bine. si de frumos.

o invidiam pe doamna Ralian pentru prietenia cu o doamna pe care eu o iubesc mult – scriitoarea Iris Murdoch, dar acum citind aceasta carte imi doresc foarte tare ca, atunci cind voi fi mare, sa fiu ca domna Ralian.

cautati cartea in librarii. e mi-nu-na-ta. va arata un om de un rafinament rar, de un bun simt si de o frumusete care te emotioneaza. si de o autoironie care te umileste pentru ca tu, cititor – nu la fel de cult si nici la fel de rafinat – nu poti sau nu stii sa faci “misto” de tine.

*
“De ce oare nu exista si o spaga pentru putina inteligenta sau buna cuviinta? De ce sunt ata de atragatoare uritul, sordidul, meschinul? Nu astept raspuns.”

*
“Ce supape de supravietuire am? As putea raspunde automat si conventional.

Munca, adica inefabilul panaceu. Cartile, muzica, discutiile cu putinii prieteni inteligenti. Dar ar fi un raspuns partial, incomplet. Cred ca ma ajuta mult simtul umorului. Sesisez partea nostima, hilara a lucrurilor. Ma amuz, desi nu sunt un om vesel. Rid rar si nu sunt optimista. Dimpotriva, vad jumatatea goala a paharului si ma si justific: jumatatea goala e, totusi, transparenta. Ea iti ofera, deci, posibilitatea unei perspective, a unei asteptari. Jumatatea plina e un fapt implinit, nu te mai incita. (…)

In afara de virsta, eu trebuie sa lupt cu singuratatea totala, cu diverse dureri fizice. Si lupt, cit oi mai putea lupta. Probabil ca e ceva care tine de ingredientele din coca, nu stiu. Poate ca sunt mai puternica decit cred. Ah, dac-as putea cunoaste mingiierea religiei. Ma inconjor de oameni tineri – e un soi de vampirism, ma infrupt din tineretea si energia lor. E adevarat, uneori situatia ma depaseste, dar nu-mi dau voie sa obosesc.

Nu-mi dau voie sa ma plictisesc. Nici sa sper, nici sa fac proiecte. Stiu ca timpul mi se comprima vazind cu ochii. Il vad grafic cum se ingusteaza in fata mea. Dar refuz sa-mi pling de mila. Ma agat de orice placere.”

***
Antoaneta Ralian are 87 de ani, a semnat peste 120 de traduceri din autori imensi – Henry James, Virginia Woolf, J D Salinger, Saul Bellow, Iris Murdoch

2115
Bookshelfde ce cred in…

de ce cred in…

de ce cred in booktopia.ro?

am fost ieri la Gaudeamus la lansarea retelei sociale dedicata oamenilor care iubesc cartile si-am povestit despre “de ce cred eu in Booktopia”

– cred ca Booktopia ar putea sa ajunga un fel de cinemagia sau imdb pentru carti. un reper popular pentru decizia de a citi/cumpara o carte. o comunitate libera si deschisa care crediteaza cu bun simt cartile, scriindu-si parerile sincere si “pure” – neafectate de sisteme de gindire sintetice

– cred ca Booktopia ar putea fi un loc de intilnire pentru cei care au disciplina cititului, un loc de schimb de idei si de bucurii.

astept sa va inscrieti in Booktopia pentru ca sunt curioasa ce carti veti alege pentru raftul vostru virtual. si ce fotografii pentru profil. (eu am ales coperta cartii Corectii)

mai jos un mesaj pe care l-am inregistrat impreuna cu cei care au creat site-ul Booktopia din care o sa aflati de ce vecinii mei in Booktopia vor fi Mihai Morar si Mihai Dobrovolchi:)

1947
franzen_jonathan-corectiice coperta ai alege?

ce coperta ai alege?

facem o excursie in Booktopia?

cum ar fi o retea sociala in care in locul fotografiilor de vacanta am avea copertile cartilor preferate?

eu mi-as pune la fotografia de la profil Corectiile lui Jonathan Franzen… voi ce coperta ati avea la profil?

ne vedem simbata la ora 17.00 la Gaudeamus pentru mai multe povesti despre prima retea sociala pentru carti din RO, Booktopia

3083
trepteelefant.ro: ebook-uri in romana!

elefant.ro: ebook-uri in romana!

site-ul elefant.ro a lansat zilele trecute o frumoasa biblioteca virtuala. nu stiu daca e cea mai mare (liternet.ro e primul site care a scos carti electronice si face asta de ceva ani), dar e cu siguranta o oaza de bine in spatiul online si in cel al cartilor.

am mai spus-o de multe ori, cred in cartile electronice pentru ca tinerii de astazi, ba chiar copiii de miine, nu vor avea racordul emotional pentru cartea tinuta in mina, pentru parfumul cernelii de tipar; ei vor stii gadget-urile si, daca vrem ca ei sa mai citeasca ceva, e bine sa le oferim informatia pe suportul si in limbajul cu care sunt familiari.

asa ca aparitia unei librarii virtuale in care sa poti gasi titlurile actuale (ceea ce ai si in librariile clasice) mi se pare o minunatie. si un pas imprtant intru modernizarea publisherilor romani.

eu visez la vremurile in care autorul va fi platit in functie de cite carti i-au fost downloadate , cu o mica margine pentru editor. asta ar insemna mai multi bani pentru autor si o corectie a pietei; ar aparea cartile care se citesc.

sigur ca lucrarile importante – mai putin comerciale – ar putea fi sponsorizate. am si idei despre cum sa fie sponsorizate, dar toate la vremea lor.

iata aici libraria virtuala de la elefant.ro, ebook-urile din colectia lor. bravo Vlad Puescu – stiu ca ai muncit din greu ca sa-i convingi pe editori sa-ti dea cartile in format electronic. nu stiu daca se pune, dar pe mine m-ai facut fericita cu variantele electronice ale acestor carti.

1790
happiness12 lucruri pe care oamenii fericiti le fac diferit

12 lucruri pe care oamenii fericiti le fac diferit

nu m-am apucat de citit carti motivationale, am gasit din intimplare un articol scris de autoarea cartii The How of happiness, psihologul Sonja Lyubomirsky, si – din aproape in aproape – am ajuns la cele de mai jos.

ar putea sa ne dea putin de gindit de ce nu ne credem fericiti.

eu cred ca fericirea e o stare pe care, cel mai adesea, o constientizam post factum. ca in intimplarea cu cucerirea virfului Makalu de catre Horia Colibasanu.

iata lucrurile pe care oamenii fericiti le fac diferit de … ceilalti.

1. Express gratitude. – When you appreciate what you have, what you have appreciates in value.We’re gonna have a hard time ever being happy if we aren’t thankful for what we already have.

2. Cultivate optimism. – Winners have the ability to manufacture their own optimism. People who think optimistically see the world as a place packed with endless opportunities, especially in trying times.
3. Avoid over-thinking and social comparison. – Comparing yourself to someone else can be poisonous.  If you feel called to compare yourself to something, compare yourself to an older version of yourself.

4. Practice acts of kindness. – Performing an act of kindness releases serotonin in your brain. (Serotonin is a substance that has TREMENDOUS health benefits, including making us feel more blissful.) Selflessly helping someone is a super powerful way to feel good inside.

5. Nurture social relationships. – The happiest people on the planet are the ones who have deep, meaningful relationships.

6. Develop strategies for coping. – How you respond to the ‘craptastic’ moments is what shapes your character. Sometimes crap happens – it’s inevitable.

7. Learn to forgive. – Harboring feelings of hatred is horrible for your well-being. You see, your mind doesn’t know the difference between past and present emotion.

8. Increase flow experiences. – Flow is a state in which it feels like time stands still. It’s when you’re so focused on what you’re doing that you become one with the task.  Nothing is distracting you or competing for your focus.

9. Savor life’s joys. – Deep happiness cannot exist without slowing down to enjoy the joy.When we neglect to appreciate, we rob the moment of its magic.

10. Commit to your goals. – Being wholeheartedly dedicated to doing something comes fully-equipped with an ineffable force.  When you’re fully committed to doing something, you have no choice but to do that thing.

11. Practice spirituality. – When we practice spirituality or religion, we recognize that life is bigger than us. We surrender the silly idea that we are the mightiest thing ever.

12. Take care of your body. – Taking care of your body is crucial to being the happiest person you can be. If you don’t have your physical energy in good shape, then your mental energy (your focus), your emotional energy (your feelings), and your spiritual energy (your purpose) will all be negatively affected.

eu respect 10 din aceste 12 puncte. voi cite? ( nu e important acum, cu aceasta intrebare, pe care dintre puncte le respectati, ci cite dintre ele)

2762
Afis-campanie-Doneaza-citindbilant: cea mai frumoasa campanie

bilant: cea mai frumoasa campanie

mai stiti cind v-am invitat sa cititi ca sa daruiti si sa va implicati astfel intr-una dintre cele mai frumoase campanii din online?

erau in joc 500 de carti puse la dispozitie de Grupul Editorial ALL. reactiile au fost atit de frumoase incit pina la urma au fost 600 de carti (cu plecaciune, multumiri inca o data si felicitari pentru initiativa Editurii ALL)

in campania online “Donează citind. Întră în Clubul de ficţiune ALL” iniţiată de Grupul Editorial ALL au mai fost implicati  Marie Jeanne Schweffer, Sana Nicolau, Roxana Precu şi Marius Manole .

in “echipa mea de lupta” au fost ruxachinezumanafu si sutu carora le multumesc inca o data pentru implicarea lor, precum si cititorilor lor si voua, cititorii mei.

noi am stris 170 de carti pentru asociatia Up Down care are in grija copii cu sindromul Down. o sa mergem zilele viitoare sa le ducem cartile si va aratam fotografii.

va multumesc tare tare mult ca ati facut o fapta buna, citind.

pentru detalii despre celelalte donatii, intrati pe blogul editurii, ALLCafe.ro, pe paginile de Facebook: Editura ALL sau Strada Ficţiunii, sau  pe contul de Twitter, Editura_ALL.

1300
299048_103381696432723_103381139766112_15514_7272885_nSpune-ti Povestea! Ai curaj?

Spune-ti Povestea! Ai curaj?

Toti ascundem cite un secret. Sau mai multe.

Pentru toti, undeva in viata a fost o intimplare care a facut un switch. Ne-a schimbat de pe traseul initial.
Uneori e greu sa povestim asta, alteori e amuzant. Depinde si de context, ambianta sau… bautura fina pe care o ai alaturi.

Eu mi-am spus povestea “rusinoasa” pentru Grant’s: cind eram mica, nu citeam. Nimik. Ce si cum s-a intimplat de s-au schimbat lucrurile aflati din povestea de mai jos. Va mai dau un singur hint: are legatura cu barbatii din viata mea. Ca toate lucrurile bune pe care le-am invatat:)

Stiu sigur ca si tu ai o poveste.

Impresiile din calatorii, oameni si fapte care ti-au schimbat viata, intamplari care te-au impresionat, reintalniri cu oameni dragi sau amintirile din copilarie… toate sunt povestile tale. Povesti pe care le impartasesti cu prietenii si familia pentru ca nici o intalnire cu cei dragi nu ar mai fi la fel fara ele.

Ce-ar fi sa mi te alaturi? Descopera Grant’s. Spune-ti povestea! Si apoi invita-ti prietenii sa o voteze.

Cele mai votate 25 de povesti inscrise in campanie vor primi cea mai populara tableta de 16 GB . Concursul se desfasoara in perioada 15 septembrie – 15 decembrie 2011.

Spune-ti povestea pe pagina de FB www.facebook.com/grantswhiskyromania . Abia astept sa votez intimplarile care ma emotioneaza.

P.S. Povestea produselor Grant’s este un amestec de traditie si ingrediente special alese, arome si gusturi unice si, poate cel mai important, nenumarate picaturi de pasiune. Este povestea unei familii care intelege, apreciaza si respecta valoarea momentelor petrecute impreuna. Dar am sa-ti povestesc despre asta, cu exemple intr-un interviu tres tres simpa zilele viitoare

3217
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!