Tag : chinezu

inelsynchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

synchronicity: doua inele, acelasi mesaj si doua femei care s-au vazut o singura data

stiu ca titlul de mai sus pare ca un teaser de roman, dar el reflecta o realitate mai aproape decat va imaginati.

in turneul nostru lung cu Scoala Flanco ne-am oprit pentru o zi (si-o seara) la Cluj si-am avut ocazia sa o revad pe Barbara hangan, o doamna pictorita foarte foarte talentata pe care Sorana o place foarte mult.

Chinezu se obisnuise deja cu micile noastre popasuri culturale (la Craiova, dupa cursuri, a mers la Casa Minerva in vizita si a fotografiat vitraliile) si era la un pas sa vina cu noi in atelierul Barbarei.

ne-am asezat insa la un pahar de vorba (si de Aperol Spritz pt mine, pt Chinezu bere, desigur, doar Sorana a ramas la limonada) si Barbara ne-a vizitat pe terasa hotelului unde urma sa dormim.

dupa cateva minute de conversatii Barbara s-a intors catre Sorana si i-a aratat inelul pe care tocmai si-l facuse.
one sees clearly only with the heart, scria pe el

inel barbara

 

cand am inteles ce are pe inel, l-am scos pe al meu si am rugat-o sa citeasca

“limpede vezi doar cu inima”, scrie pe el

inel

 

Cand Sorana a vazut coincidenta a exclamat “e o intamplare de-a ta”, uitandu-se la mine si facand referire la multele coincidente care imi apar in viata.

*

citatul de pe inelul ei e mai lung pentru ca si spatiul e mai mult.

m-am mai intalnit cu Barbara o singura data, la cateva zile dupa una dintre expozitiile pe care le-a avut in bucuresti.

*

cum i-am povestit si Barbarei, am pierdut acest inel la inceputul anului, l-am cautat mult si m-am resemnat spunand ca poate cat a fost sa stea la mine, a stat si-acum va bucura pe altcineva.

l-am gasit intr-o zi de vineri la cateva ore dupa ce luasem o decizie radicala de a renunta la o colaborare. nu-mi placeau oamenii cu care trebuia sa lucrez, nu stiau meserie, minteau si barfeau prea mult.

din momentul in care l-am gasit am stiut ca am luat decizia cea mai buna de a renunta la acel contract.

“limpede vezi doar cu inima”

 

1926
music_is_the_drugAzi si maine, live streaming: super interviuri despre business-ul din muzica

Azi si maine, live streaming: super interviuri despre business-ul din muzica

Colegul Chinezu duce lucrurile mai departe dupa invitatia de a vorbi la prima conferinta dedicata industriei muzicale din RO, MASTERING THE MUSIC BUSINESS,  si face o emisiune in parteneriat cu Chivas și Kooperativa 2.0 cu sprijinul Star Management și ARCUB.

Chivas Sound of Business isi propune sa arate cum o afacerile pot face echipa de succes cu muzica, pentru o dezvoltare mai corecta a pietei, industriei si, sper eu, a relatiilor profesionale din industrie.

În timpul celor două zile de conferință – 16 și 17 februarie (intre orele 11.00-18.00) -, Chivas Sound of Business Pop Up TV aduce specialiști, artiști și antreprenori și îi pune față în față cu moderatorii emisiunii, pentru a dezbate integrarea antreprenoriatului social în industria muzicală din România.

Chivas Sound of Business Pop-Up TV înseamnă 16 ore de streaming video online, într-un talk show ce se va desfășura pe tot parcursul conferinței Mastering The Music Business, cu Cristian China Birta, Anca Lupeș, Marius Matache și Andrei Vulpescu în rol de moderatori.

Conectează-te, urmărește-te transmisiunea live pe http://masteringthemusicbusiness.ro/ și pe http://kooperativa.ro/live. De asemenea, te poti alatura discutiei folosind hashtag-ul #ChivasSoundofBusiness!

 

 

 

Daca esti la inceput in industria asta (ma rog, chiar si cand te crezi avansat pt tot ai nevoie) si nu ajungi la conferinat din cine stie ce motiv, la linkul de mai jos poti vedea aceasta emisiune in live streaming. E doar o parte din conferinta, dar se vor spune multe lucruri importante acolo

Maine ajung si eu la conferinta, voi vorbi despre comunicari creative si tehnici de PR pentru artisti, muzica eficiente in epoca internetului.

music_is_the_drug

 

778
Heineken_PR_Lady_Teaser_Color_Corrected_1-H264_high-24controversa: cu barba, fara barba, dar cu “real men”

controversa: cu barba, fara barba, dar cu “real men”

de citeva zile circula pe net fotografii cu Andi Moisescu, Cristi Manafu, Cristi China toti cu un nou look, cu barba.
fotografiile au fost parte din teasingul unei campanii care vorbeste intr-un mod amuzant despre cum in fiecare barbat e un om legendar.

baietii s-au simtit parte din trupa ABBA (ma rog, bArBBA) si s-au distrat foarte tare la realizarea fotografiilor cind unul dintre putinii peruchieri pe care ii mai are RO, le-a schimbat drastic look-ul (si domnul peruchier e legendar, a lucrat printre altele pentru Cold Mountain, dar va spun povesti despre el zilele viitoare)

in spotul Heineken – Odyssey – pe care-l vedeti si pe tv-uri e un super erou – un domn barbos – care face tot felul de lucruri – de la salturi spectaculoase la miscari geniale de dans latino, de la aruncare la punct fix pina la vorbit cu pasarile sau dezbracat viteza.

partea simpatica la spot este ca desi domnul pare ca e unul si acelasi, pentru fiecare dintre aptitudinile spectaculoase a fost folosit un alt barbat… care nu e model si nu s-au folosit trucaje pentru filmare/montare…
adica un “real man”.

ai nostri au vrut si ei in spot (au zis ca sunt barbati legendari la uitatul lucrurilor, la facut dezordine si alte asemenea aptitudini), asa ca si-au pus barba… si evident ca au generat reactii multe in online cu “e fake”/”nu e fake”.

la fel s-a intimplat si cu spotul Heineken – oamenii nu au crezut ca e facut cu real men… ca barbatii aia din clip chiar stiu sa faca toate acele giumbuslucruri.

asa ca Heineken a raspuns comentariilor printr-unul dintre cei mai inalti oficiali ai sai: directoarea departamentului de comunicare, Sandrine Huijgen: “După ce am văzut comentariile despre noul spot, The Odyssey, am vrut să arătăm că nu există granițe între real și fals și să demonstrăm că oamenii obișnuiți au calități unice și că fiecare este legendar în felul său.”

Si ca sa arate ca nu glumeste, una dintre subalternele sale i-a pus pe domnii respectivi sa faca din nou giumbuslucrurile.

acest spot simpatic – Odyssey – este o continuare a campaniei “Legends”, in care protagonistii sunt provocati sa isi descopere limitele si sa le depașeasca.

si da, stiu ca si amicii mei Moisescu, Chinezu si Manafu – cu sau fara barba – sunt si ei legendari… in felul lor.

953
chinezuBrandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

Brandu’ lu’ Chinezu la tv, de miine

il cunosc pe Cristi China de pe vremea cind blog era un cuvint doar in cine stie ce dictionar tehnic sau nici macar nu fusese inventat. asa ca da, ii fac reclama in aceste momente pentru ca sunt mindra de ceea ce a realizat.

voi il stiti – cei mai multi dintre voi – de pe chinezu.eu si partea frumoasa e ca multi altii vor incepe sa-l stie de la Look TV de miine incolo.

Cristi realizeaza un pas mare pentru online-ul ro; isi duce brandul la tv (la fel cum se intimpla cu doza de has- Mikey H care a ajuns partenerul lui Bendeac in noua lui emisiune de la Antena 1).

Ce spune asta despre ce se intimpla in media?

ca sa se intoarca la tv publicul care nu mai foloseste acest canal media de citiva ani, e nevoie de oameni care au captat comunitati si audiente in online – acolo unde este acum acest public.

***
pe Cristi China o sa-l vedeti facind interviuri cu oameni MARI si misto, pe care altfel televiziunile nu prea ii baga in seama. adica exact genul ala de emisiune pentru care ai lasa calculatorul ca sa te intorci la tv, genul ala de emisiune care-ti lipsea asa de mult incit ai abandonat tv-ul.

luni marti miercuri si vineri la Look TV, Brandu’ lu’ Chinezu – si pun pariu ca in ceva vreme o sa vorbim despre genul de oameni “brandu’ lu’ chinezu”, adica oameni misto cu care ti-ar placea sa stai la masa la un pahar de vorba… ma rog, de bere, ca tot e vorba de Chinezu.

sa va uitati la emisiune, stiu deja cite ceva despre primele interviuri si vor fi acolo marturisiri care o sa tina prima pagina a ziarelor.

bafta Chinezu. sunt cu ochii pe tine! (asta nu stiu daca e chiar de bine:) )

639
OnteachingJournalism1prima mea zi de blogging si o fapta buna

prima mea zi de blogging si o fapta buna

zilele astea am vorbit cu Chinezu despre o idee de campanie pe care o are pentru Blogal Initiative si mi-am dat seama ca eu nu imi mai amintesc care a fost prima mea zi de blogging.

m-am tot gindit – stiu de ce si cum am inceput blogul – dar efectiv prima zi, prima postare, prima propozitie nu o mai stiu.

***
am inceput sa scriu pe platforma yahoo360 acum niste multi ani cind prietenii mei Bogdan si Elena au plecat in Canada. Elena nu se adaptase in primele luni, ii lipseau zilele in care mergeam la teatru sau la film in gasca si Bogdan ne-a rugat sa scriem – fie si pe mail – despre ce mai vedem, ce mai citim ca sa simta si ea putin gustul de acasa.

stiu ca primele povestiri au fost pe mail, dar de la a treia sau a patra, tot bogdan a venit cu ideea sa le punem in spatiu public. asa mi-am facut cont pe yahoo360.

eu scriam pentru toata lumea – pentru ca restul erau lenesi, desi ei se scuzau ca eu scriu mai repede si mai frumos. mda.

dupa citeva luni aveam 10000 de oameni in comunitatea 360 care citeau despre spectacolele pe care le vedeam. imi aduc aminte ca, undeva pe atunci am fost la Constanta sa vad Inimi Cicatrizate si-a inceput dragostea mea mare (artistica, nu altfel:) ) pentru munca lui Radu Afrim, si pentru Nicoleta Lefter si pentru Lana Moscaliuc.

lucram la revista, stiam ce inseamna puterea contentului, am avut nevoie de inca doar citeva luni ca sa inteleg ca daca a aparut un public cititor e util sa am un plan editorial, sa scriu constant si intr-o anume identitate stilistica si, mai ales, sa ma mut pe o platforma mai performanta. m-am mutat pe platforma revistei pentru care lucram pentru ca, dupa 2 ani, timp in care am crescut coerent o comunitate, sa-mi cumpar propriul domeniu.

mai am inca 2 domenii cumparate si probabil ca voi mai cumpara inca unul curind, pentru ca peste inca 2 ani, sper, blogul asta va fi altceva.

***
Chinezu vorbea de prima zi de blogging comparind-o cu prima zi de scoala, dar nici despre aceea nu am nici cea mai mica amintire. Imi pare rau.
Pot descrie in detaliu emotiile unor oameni pe care i-am vazut bucurindu-se sau intristindu-se cu ani in urma, dar – in dreptul meu – imi aduc aminte foarte putine lucruri.

Ideea lui de campanie care e deja in desfasurare pe Bogal Initiative era pentru a promova o idee foarte simpatica a supermarketurilor Profi: dupa ce ai cumparat la ei, iti alegi o scoala dintre cele pe care le au in grija si Profi face o donatie scolii alese.

Zic sa stiti ca poate va faceti cumparaturile acolo.

Nu, nu m-a platit Chinezu sa scriu despre campania lui. Am discutat la telefon despre altele, am ajuns si la asta si m-a facut sa ma gindesc serios la prima mea zi de blogging. Daca amintirea mea poate face si o fapta buna, atunci sa fie:)

1215
heineken 1vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

vrei sa pleci la Amsterdam? stiu cum poti sa cistigi concursul Heineken

Vrei sa pleci la Amsterdam? Tot ce trebuie sa faci este sa-ti aduci aminte de momentele in care Heineken ti-a fost tovaras bun si sa-i trimiti un mesaj pentru capsula timpului, un mesaj la aniversarea de 140 de ani.

(am eu asa o impresie ca nici nu trebuie sa te straduiesti sa-ti aduci aminte de vreo intimplare cu Heineken, pentru ca ai mintea limpede de aseara, de la meci, cind ati avut o relatie strinsa)

***

luni impreuna cu 6 domni simpatici –  ChinezuAndi MoisescuCristi ManafuCosmin TudoranPiticu  si Ionut Bunescu- voi delibera, analiza si vom alege cel mai frumos mesaj dintre toate mesajele trimise prin aplicatia de pe Facebook catre Heineken la aniversare.

cistigatorul cel mare pleaca la Amsterdam pentru un week end impreuna cu o persoana draga lui (draga de stat la masa si baut multa bere:) ), alti 5 cistigatori merg la petrecerea aniversarea Heineken care – din ce am aflat spionind intens – va fi una foarte foarte tare : cu multa tehnologie, cu multe surprize si , desigur, cu multa bere.

***

ca sa intelegeti doar o parte din tehnologie (si e vorba de un aperitiv fata de ce va fi la petrecerea aniversara), va mai zic de aplicatia super super simpatica de pe magazinul Cocorul de acum citeva zile. v-am mai spus ca printr-un program special toti cei care iubesc berea Heineken au putut sa dea noroc cu o sticla virtuala si s-au vazut mare cit tot magazinul Cocorul.

a trecut pe acolo si Loredana, dar si Delia.

ce trebuie sa faceti daca n-ati intrat inca in competitia pentru excursia la Amsterdam?

trimiteti un mesaj cu o urare aniversara pentru Heineken in aplicatia Capsula Timpului de pe Facebook (mesajul va fi public peste 20 de ani intr-o expozitie mondiala) si asteptati luni decizia juriului.

(ma rog, ma puteti spagui pe mine, ca sunt in juriu si sunt singura femeie dintre jurati, iar domnii vor fi gentlemani si imi vor asculta parerea.:) )
1010
absolut votcasunt posesoarea unei sticle unice in lume de Absolut Vodka

sunt posesoarea unei sticle unice in lume de Absolut Vodka

 tot timpul i-am invidiat pe cei care au lucrat pentru brand-ul Absolut pentru ca au avut cele mai tari campanii, cele mai creative, mai iesite din limitele normalului.

 

cea mai recenta idee e despre unicitate. au produs 4 milioane de sticle diferite intre ele, dar parte din aceeasi editie limitata, Absolut Unique.

35 de culori diferite si 51 de modele. niciuna din cele 4 milioane de sticle nu seamana cu alta, fiecare poarta un numar de identificare.

e un proiect pentru care au modificat toata linia de productie din fabrica din Stockholm, parte din nebunia editiilor speciale Absolut din fiecare an.

*

eu sunt fericita posesoare a sticlei cu numarul 408 141 si am privilegiul de a face cadou o alta sticla unei persoane pe care eu o aleg. un fel de leapsa in online cu sticle Absolut  unice in lume.

am asteptat sa scriu astazi, desi am primit sticla de saptamina trecuta (n-am baut-o inca:) ), dar am asteptat ca sa am un motiv bun si frumos cui ii fac cadou o asemenea raritate.

cum miine este ziua lui Chinezu, implineste niste 15 primaveri, m-am gindit ca ar fi frumos sa primeasca el o asemenea sticla. stiu ca echipa Absolut se va ocupa de toate detaliile, asa ca sunt linistita ca ma rezolvat totul dintr-o postare pe blog. :)

908

despre ETICA, la SMS Cluj

Unul dintre subiectele despre care imi place sa vorbesc la conferinte este ETICA.

Multi imi spun ca intr-o lume in care daca lucrurile nu  functioneaza pe principiul “ba pe-a ma-tii”, sigur apare replica “dar si alalaltul a facut asta” ca scuza pentru abaterile zilnice, e o utopie sa te gindesti ca ETICA mai conteaza. dar mie imi place sa merg in fata oamenilor si sa spun codul meu de valori, codul meu de onoare – profesional – pe care-l respect de ani de zile si care nu m-a impiedicat sa avansez in cariera, ba din contra. si sper de fiecare data ca macar un spectator va pleca acasa gindindu-se “se poate si asa”.

(sunt atit de nebuna dupa unii, incit sunt gata sa pierd bani din campanii, dar nu-mi doresc sa ma alatur unor nume care stiu ca nu au principii morale sau care au incalcat in fata mea etica profesionala. e o pierdere pe termen scurt, caci pe termen lung – pentru mine – ies cistigatoare)

*

pe 5 decembrie impreuna cu o gasca simpatica (Cristi Manafu, Alex Negrea, Cristi China) merg la Cluj la Social Media Summit, un eveniment de traditie al revistei Biz. Marta Usurelu m-a rugat sa vorbesc despre ETICA, asa ca am zimbit larg cind am aflat vestea.

Ne intilnim acolo cu trei dintre bloggerii mei preferati – Groparu (fratele meu cu diactritice:) ), Adi Hadean si Gaben.

In aceasta editie de Social Media Summit, pe langa sesiunile de prezentari va fi si un workshop special dedicat Facebook sustinut de Alex Negrea.

*

cum despre Groparu si Hadean am mai scris, iar Manafu, Chinezu si Alex Negrea sunt faimosi :),  as vrea sa va povestesc putin despre Gaben – Gabi Oana.

ne-am cunoscut acum citeva saptamini cind am mers la invitatia HP la concertul privat No Doubt de la Paris – in gasca a mai fost si Bogdan Serban de la Radio Guerrilla – ocazie cu care Gaben mi-a dat, indirect, o lectie de profesionalism.

ca sa marcheze cititorilor lui deplasarea  la Paris facuse un concurs prin care cistigatorul urma sa vada totul “prin ochii lui Gaben”: purta un tricou cu chipul cistigatorului si s-a fotografiat – tag-uindu-l – in toate locurile si momentele importante ale vizitei noastre. o forma creativa si simpatica de a-si implica cititorii in activitatea lui.

o lectie pentru mine despre cum sa iesi din obisnuita si sa fii mai interactiv cu comunitatea ta, dar si un semnal de alarma: pentru ca e din provincie, Gaben nu are expunerea comunitatii de la bucuresti, desi e mai creativ si mai talentat decit multi cei  aflati pe listele agentiilor centrale. mi-am promis atunci ca, la prima ocazie, am sa scriu despre el.

Gaben e un tip foarte fain (ca sa vorbesc pe limba lui), cu un simt al umorului teribil si-si spune glumele pe un tot atit de serios incit am cazut de multe ori in capcana – si eu, si Bogdan – crezind ca ceea ce spune e “pe bune”. la fel e si blogul lui.

***

deci, daca sunteti in Cluj pe 5 decembrie va asteptam la SMS CLUJ, evenimentul are loc la City Plaza Hotel, participarea se face pe baza de inscriere aici. primesti pe mail invitatie, dupa ce te-ai inscris.

sunt sigura ca va fi o intilnire memorabila.

*

sponsorii evenimentului sunt Staropramen, Danone si Johnnie Walker

 

424
make si vladBloggers Inc – cine sunt sefii?

Bloggers Inc – cine sunt sefii?

cind scoti 20 de oameni in natura si-i pui sa intre intr-o competitie, le dezvalui o parte din caracter. asa s-a intimplat la Bloggers Inc, teambuilding pentru bloggeri din Bucuresti, Timisoara si Craiova.

incapatinarea si rasfatul meu s-au vazut imediat; n-am facut decit o proba din competitie (mi-am incurcat echipa, deci as puncta si ceva la egoism); ma rog am avut scuze, stiau ca nu voi presta multe activitati, functia mea in aceasta companie plina de directori era…

am petrecut 2 zile si jumatate cu acesti oameni; pe unii ii stiti, pe altii nu. am ales sa va povestesc citeva secvente care m-au facut sa-i vad altfel pe unii dintre ei. sper sa le cititi blogurile, fie si pentru aceste mici intimplari.

make – marius matache – m-a facut sa pling.

“toni tecuceanu stia sa glumeasca din orice. ma suna si-mi zicea “ce faci? hai sa iesim sa ne plimbam.” ne suiam in masina si povesteam. ii placeau trenuletele. linga eroilor e un magazin cu trenulete si voia sa-si ia unul. cind s-a facut un an de la moartea lui – care a fost cu o saptamina inainte de ziua lui de nastere – ne-am vazut toti prietenii si am facut un party in cinstea lui. apoi m-am dus si am luat o locomotiva de trenulet si i-am dus-o.”

**

adriana cocis = joie de vivre. e gravida in 6 luni (Ana Cristina se va numi fetita ei:) ) si n-a avut nici cea mai mica ezitare sa execute toate probele din competitie (urcat pe munte, biciclit, intrecere cu caiac-ul). toata toata admiratia mea pentru felul linistit si elegant, cu mega bun simt, cu care se bucura de ce i se intimpla.

***

bogdan antohe – am sa tin minte mult timp bucuria lui de a face sport care e la fel de mare cu bucuria de a imparti asta cu ceilalti. e gata sa te invete orice, sa te incurajeze cu cele mai frumoase cuvinte, doar ca sa incerci sa faci sport. pentru ca stie, din propria-i experienta, cit de mult te schimbi dupa ce ai mici victorii personale in lupta cu propriile limite fizice. (mi-a povestit despre asta in masina:) )

***
augustin radu – stiu ca majoritatea oamenilor il vad un Peter Pan modern (cu dorinta lui de a ramine copil) sau ca un povestitor fara de sfirsit, dar…

iata un dialog din masina ( renault megane – ul simpatic):

– nu vreau sa fiu eu primul in coloana; e chinezu in echipa, e si make; ei sunt mai mari, mai importanti, trebuie sa fie mai in fata, nu o sa-mi arat eu acum talentele de sofer intr-o competitie.

– e frumos gestul tau, dar crezi ca ei o sa observe asta? si daca nu observa, tu fiind atit de atent la detalii – pentru ca ceea ce faci in coloana de masini e un detaliu fin – ai sa remarci si daca ei nu-ti raspund la fel, nu vei fi dezamagit?

– nu. am invatat sa fac lucrurile asa pentru ca simt, fara sa cer ceva inapoi.

***
o alta conversatie cu garda jos, despre business, cu Chinezu – in alt Renault:) – m-a facut sa-mi limpezesc ideile despre cum ma voi dezvolta in online. a doua zi mi-am cumparat un domeniu nou:). e evident ca la asta nu pot sa dau detalii. Multzam Cristi. (pila lui eram in Bloggers Inc:) )

***

Vlad Dulea – m-a impresionat generozitatea lui.

Vlad a fost printre organizatorii evenimentului si a avut partea cea mai grea din munca, asa ca a fost tot timpul atent sa avem toate lucrurile pregatite pentru probe, pentru evenimente.

in ultima seara nici macar n-a mai stat la masa, avea de pregatit sonorizarea pentru concertul pe care-l sustinea impreuna cu Make.

habar n-am avut ca Vlad cinta atit de bine (n-am fost niciodata la acustic bloggers), dar ce m-a impresionat a avut legatura cu relationarea sa la ceilalti.

desi cinta cel putin la fel de bine ca Make, pentru ca Marius e mai celebru si mai mare, Vlad se uita cu atit de mult drag si cu asa un mare zimbet la Make, incit ii vedeai toata generozitatea acolo. si bunul simt.

mai vazusem asta si pe dunare cind, in caiac alaturi de Ruxa, a avut nevoie de doar citeva secunde sa o faca sa se simta confortabil, dar in acelasi timp sa-i ordoneze miscarile ca sa fie in sincron.

tare mult mi-a placut asta.

partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.

623
catalintu mai ai emotii?

tu mai ai emotii?

emotiile si controlul lor sunt o mai veche preocupare de-a mea.

sunt timida, am mai recunoscut asta.

***
martea trecuta m-am dus la MNAC la un eveniment SILVA. nu stiam mare lucru despre ce va fi acolo, totul fusese pastrat secret, asa ca la intrare paseam timid incurcata.

– ce faci mai? bine ai venit, m-a intimpinat Catalin Stefanescu cum am iesit din liftul care ma ghidase catre etajul 2 unde avea loc ceremonia.

Catalin era intr=o zona de fumat, cu o mapa in fata si aproape ca nu-l observasem, era concentrat si se uita undeva in lateral: isi repeta vorbele, pentru ca el urma sa fie gazda ceremoniei.

– Auzi, tu, dupa atitea evenimente, interviuri si aparitii publice, tu mai ai emotii?, am intrebat si-am vazut incurcarea pe care a produs-o intrebarea, in usoara roseata din obraji. “eu am mega emotii de fiecare data si nu stiu cum sa ma descurc”

A inceput sa rida la marturisirea mea.

– Normal ca mai am emotii, n-ai cum sa nu ai. Dar le am aici, acum, cit repet, acolo am alte emotii si sunt concentrat la ce fac.

I-am povestit ca nu stiu cum sa rid la tv (in fata camerei de luat vederi adica, in emisiunea noua de la Digi 24), a ris si-a zis ca o sa vina cu vremea. Mi-a mai dat citeva sfaturi si l-am lasat sa-si repete textele.

Am pastrat din conversatia aceasta minunata, imbujorarea lui la o intrebare atit de directa si de personala: tu mai ai emotii?

O intrebare care are multa incarcatura pentru toti cei care trebuie sa performeze intr-un spatiu public si asteapta validarea din opiniile oamenilor.

***
Mai tirziu in sala l-am vazut pe Catalin intervievind oameni MARI cu performante minunate, oameni care veneau din orase cu traditie din Transilvania, oameni care aveau emotii, desigur, desi in viata lor au facut lucruri marete.

ReLansarea Silva a vorbit si ea despre emotiile care vin din traditie si din bucuriile victoriilor mici sau mari, despre oameni si locuri emotionante si-a inclus si niste blogeri din Transilvania , acolo pe scena linga Catalin Stefanescu vorbind despre experientele lor. ( Tudor Popa din Sibiu, Groparu din Cluj, Ovidiu Eftimie din Brasov si Mihai Negrea din Tg Mures )

N-am apucat sa-i felicit pe cei de la Silva pentru relansarea eleganta si pe tinerii bloggeri care au reprezentat Transilvania. mi-a fost drag de ei cum erau acolo pe scena si mai spun o data felicitari cui a facut selectia lor: domn Chinezu. (cu tot respectul pentru ce inseamna comunitatea bloggerilor, dar daca nu era o selectie smart, putea iesi mh mh)

***

Mi-a placut seara aceea de marti de la MNAC, care pentru mine a fost despre emotii (bine cred ca si pentru domnii care s-au suit pe scena:) ), dar cind am plecat de acolo, vorbind la telefon cu un prieten, explicindu-i fericita ca, uite, chiar si Catalin Stefanescu are emotii, el mi-a reamintit o vorba a dlui Albulescu:

“daca mai ai emotii, esti pasibil de fericire”

P.S. doresc si pe aceasta cale sa-i transmit domnului Sorin Tranca , autorul campaniei Silva cu vocea dlui Radu Beligan in spot, ca m-a stricat la cap: eu nu ma mai pot gindi la Silva fara sa aud vocea aceea, care, da, inseamna traditie, si bun gust, si educatie. si alt fel de emotii, decit alea de mai sus.

fografia este de la Dragos Astafei :)

1201
heineken topMost Dateable Men

Most Dateable Men

inspirati de spotul heineken foarte simpatic care vorbeste despre barbatul super erou la prima intilnire (care gateste, face magie, danseaza si face si alte lucruri complicate, plus arata impecabil), comunitatea simpatica online stabileste cine este the most dateable blogger

avem o aplicatie pe Facebook, unde sunt toti cei care au adunat multe voturi de la o votare preliminara intre doamne si de aici trebuie sa alegem, Heineken il premiaza pe cel care aduna cele mai multe voturi.

ca o doamna care ma respect, anunt ca votul meu e pretios si ca, il licitez aici:) pe un bax de bere, pe care il fac cadou (dar va spun zilele viitoare cui)

sa vedem cum trebuie sa arate domnul cu care eu as iesi la o cina (apropo, de ce nu a obtinut si Adi Hadean suficiente voturi sa fie in short list? ca eu il votasem cu punctaje maxime la toate categoriile:) )

sa se priceapa la restaurante ca sa aleaga un loc rafinat, nu neaparat scump, dar mai ales un loc in care eu n-am mai fost… aici cred ca ar fi punctat Hadean, dar el nu e pe lista:(((

sa stie sa aleaga un vin bun… sau berea potrivita:) – aici bifeaza Chinezu, stiu sigur.

sa stie sa vorbeasca si sa ma amuze, sa faca glume de bun simt… votez oricind cu Cosmin Tudoran la asta.

conversatia sa fie ca o mare – linistita si adinca/ profunda – dar placuta si relaxanta, plus sa am ceva de invatat din ea -, stiu sunt pretentioasa, dar Andi Moisescu, Vlad Petreanu si Manafu sunt cistigatori la asta. (been there, done that… stiu ca e adevarat)

am deci 5 preferati in topul Most Dateable Bloggers by Heineken, cum sa fac? pe cine sa votez? dati-va astazi cu parerea ca trebuie sa votez cel mai tirziu miine.

daca vreti sa vedeti topul celor mai cei barbati cind e vorba de un “date” intrati pe aplicatia Heineken, most dateable bloggers

***

citeva zeci de jurnaliste, bloggerite si alte personalitati feminine au votat si topul celor mai cei barbati din romania cu care ai iesi cu drag la un date.

CEI MAI DORITI BARBATI, intr-un top realizat de Heineken sunt:

1. Horia Brenciu

2. Florin Piersic Jr.

3. Marius Moga

4. Alexandru Tomescu

5. Radu Vâlcan

6. Adrian Despot

7. Dragoş Bucurenci

8. Mihai Petre

9. Răzvan Fodor

10. Dan Cruceru

***

ma declar norocoasa, trei din top sunt prieteni cu mine, i-am votat si acum pot sa ma laud cu ei. dar cel mai tare si mai tare ma bucur ca Alexandru Tomescu e in topul acesta, pentru ca Alex e violonist si a intrat in clasament mai sus de multe nume din showbiz, iar asta vorbeste mult despre notorietatea lui, greu de obtinut cind cinti muzica clasica.
Bravooo Alexandru!

***
acum ajutati-ma sa votez la categoria blogger:)

P.S. daca platiti bine ( cu ciocolata mai ales), va spun birfe despre majoritatea din top, ca sa va “ajut” la vot. lasati intr-un comentariu numele si l-am rezolvat:))

eclipsa-de-luna-A listeri & A hateri – un f lung comentariu

A listeri & A hateri – un f lung comentariu

Zilele astea a fost un mare iures pe net (si nu era vorba de Marcel Iures care are ghinionul sa joace intr-unul dintre cele mai nashpa filme ro, Fantoma Tatalui), a fost ceea ce eu as numi “societatea civila 2.0 a luat atitudine in privinta liderilor de la putere”.
E bine sa existe o voce a societatii civile, dar eu vreau sa va zic ceva despre cei de la putere. Am vrut sa spun/scriu de luni cind citeam schimbul de vorbe inflacarate, dar mi-am spus ca e mai frumos sa nu ma amestec cu cei mari si sa spun ce am de spus cind se mai linistesc apele.

*
Mie imi plac A listerii de pe lista plingerii. Si, pentru ca sa pot sa dorm linista noaptea ca s-a mentionat pe undeva si o parte frumoasa din ceea ce sunt ei, dau cite ceva din casa. (iertati-ma domnilor)

Zoso.
Cind Tabu a iesit din trustul realitatea catavencu si era o furtuna si-n redactie dar si prin sufletul meu, in dimineata zilei de dupa anuntul official, Zoso a trimis un mesaj pe twitter catre Daniel Enache “te rog angajeaza-o pe Cristina Bazavan pentru mine”. Nu mi-a spus mie nimik direct, dar mesajul ala public a fost mai mult decit orice alta incurajare. La momentul acela nu schimbasem mai mult de 20 de min de vorbe la telefon pentru un articol si nu ne intilnisem niciodata.

De ziua mea am facut un wishlist nebunesc cu tot felul de cadouri atipice care le-ar fi facut viata amuzanta prietenilor mei cind ar fi trebuit sa le obtina. Una dintre dorinte era sa fiu in blogroll-ul lui Zoso. Imi imaginam cum prietenii mei se straduiau sa-I faca rost de nr de tel, se vor speria la gindul ca trebuie sa vorbeasca cu el etc. Si-am vazut un mesaj pe twitter de la el “de ce si-ar dori cristina ceva ce are deja?”. am fost in blogroll-ul lui o saptamina, iar pentru asta i-a scos pe toti cei – putini – care erau acolo!

Arhi
E unul dintre oamenii cu sufletul cel mai mare si mai inocent pe care-i stiu. Cind am aflat ca mergem impreuna la Sibiu la festivalul de teatru am inceput sa ma rog de el sa mearga la un anume show de dans. M-a intrebat in ce zi e, era catre sfirsitul saptaminii, si mi-a replicat “ufff, nu stiu daca pot sa stau atit de mult fara fetele mele”
La sibiu am povestit lucruri atit de cu garda jos si de personale, incit stiu ca daca azi il sun sa ma ajute cu ceva de viata si de moarte, o sa faca tot posibilul sa ma ajute. Cum si eu as face la fel, fara nicio ezitare.
Experienta lui de viata e demna de un film, dar asta nu-l impiedica sa aiba super umor si sa faca fapte bune.

Chinezu
Pe Cristi il stiu cel mai bine (cred ca sunt vreo 8 ani), de asta imi e si cel mai greu sa scriu despre el. Stiu cit de frumos isi creste copiii (cu participarea Adinei care are un dar special de a sti sa ramina cumva in umbra si sa coordoneze discret). Cristi mi-a trimis mesaje de incurajare si m-a ajutat de cite ori mi-a fost greu. Am fost in casa lui de la Baia Mare, i-am tinut in brate copiii. Il STIU pe Cristi, stiu multele fapte bune pe care le face impreuna cu familia sa.

*

Domnii din societatea civila 2.0 uita ca si A listerii astia sunt oameni; de fapt, nu uita: nu le mai dau nicio sansa in directia asta.

Ceea ce nu stiu(sau le e mai comod sa nu recunoasca) domnii pe care eu i-am numit “societatea civila 2.0” este ca oamenii astia muncesc in draci.
La ora 6 dimineata Zoso, Bogdana si Orlando Nicoara sunt singurii care sunt consecvent on line. Iar eu, care de la 25 de ani ma trezesc la 6 dimineata dupa o regula autoimpusa – ca sa am timp de invatat, citit etc – stiu cit de greu este sa faci asta zilnic. Ce vointa implica si ce disciplina.

Cei 3 lideri de putere din on line pe care sunteti voi suparati au citeva caracteristici comune: puterea de sinteza foarte mare si rapida (uitati-va la stirile de pe blogurile lor, la viteza cu care gasesc unghiuri noi de abordare), au un simt al stirii teribil. Si sunt extrem de bine informati. (Iar asta nu vine peste noapte, sunt lucruri care se dobindesc prin exercitiu, ca la sportivii de performanta.)

Toti trei au un grad mic de toleranta la prostie ( Chinezu e cel mai diplomat dintre ei), iar oamenii acepta cu greu sa li se spuna ca au gresit si cind e intr-o varianta diplomatica, darmite cind e intr-o versiune frusta. Si-asa si-au facut dusmani.

Am vazut la Arhi cite injuraturi primeste zilnic pe blog (si ce injuraturi) si-mi imaginez ca nici ceilalti doi nu stau mai roz la categoria asta. Eu am avut nevoie de 2 ani – stiu sunt zuza – ca sa inteleg ca pot rezolva totul cu un delete, fara sa ma mai consum pentru fanteziile sexuale transmise in comentarii de tot felul de domni. Probabil ca ei au invatat asta mai repede, dar la fel de repede sunt sigura ca au invatat sa se apere de toti idiotii care – la capatul argumentelor – ar sfirsi tot cu o injuratura. Si-si salveaza timpul. Iar asta nu e aroganta, ci – ma iertati – inteligenta de a merge linistit mai departe.
*

Eu n-am nimik de cistigat de la acesti “lideri de putere” in online, nu de asta am scris toate cele de mai sus. Dar mi se pare corect ca internetul asta mare sa pastreze si lucruri frumoase despre ei, spuse de cei care au beneficiat de ele.

Scandalul asta cu societatea civila 2.0 mi-a consolidat teoria cu “oamenii sunt ca oglinzile- ceea ce le arati, reflecta”. Poate de asta, domnii astia au fost simpatici cu mine, desi nu ma stiu foarte bine si nici n-au lucruri de impartit cu mine.

P.S. acest post este inchis comentariilor, ca sa nu va consumati timpul sa va alaturati unei tabere sau alteia. Multumesc pentru intelegere.

704
moleculeMolecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F – 1 an si-o lectie simpa

Molecule F, site romanesc care promoveaza designerii romani, a aniversat saptamina asta 1 an cu o petrecere la care a anuntat care sunt surprizele pe care le-a pregatit pentru sezonul toamna iarna 2011.

pentru fiecare dintre sectiunile surpriza din “colectia Molecule F” exista un blogger care, la party, a facut endorsement.
Chinezu pentru sectiunea “barbati” (haine pentru barbati, create de designeri romani of cors, vor putea fi cumparate din toamna de pe Molecule F);
Alex Mazilu a reprezentat sectiunea “foto” (unde veti gasi fotografii din lumea modei care sa va inspire);
Andreea Inankur (alomoda) a reprezentat sectiunea “fashion feminin” ( si ea va fi imbogatita in toamna cu noi designeri romani),
eu am reprezentat sectiunea “life style” (unde veti gasi o multime de sugestii pentru cadouri speciale – de la carti rare pina la obiecte de decoratiuni f f cool; pe unele am sa le recomand chiar eu:) );
Daniela Petrescu (maldita) a fost purtatoarea de mesaj a “creativitatii” (cel mai valoros atribut al acestui site, alaturi de calitate).

imi imaginez ca oamenii care apartin industriei modei s-au incruntat cind au aflat care erau cei 5 bloggeri care relatau in direct ce se intimpla la party, gindindu-se “sunt bloggeri care n-au legatura cu moda, ce cauta ei aici?”

dar daca ne uitam putin la ce s-a “intimplat” in online in zilele de dinainte si dupa party, invatam citeva lucruri simpa:

postarea lui alex maxilu de pe blogul lui a fost preluata de peste 100 de pagini de facebook, de oameni care nu sunt implicati in industria modei.
mesajul Danielei a facut ocolul Twitterului pentru ca a fost preluat de multi tineri care n-au legatura cu moda, dar care cred in opinia ei
– la petrecere fiecare dintre cei 5 bloggeri a avut invitati oameni care in mod normal nu ar fi ajuns acolo, gindindu-se ca nu au cu ce sa se imbrace, nu fac fatza unui asemenea eveniment, nu e lumea lor. si toti au fost incintanti ca s-au simtit confortabil.
chinezu a recunoscut cu sinceritate ca lumea de la petrecere era absolut ok si n-avea nicio legatura cu prejudecatile pe care el le avea din reviste si ziare despre acest gen de petreceri si “petrecareti”.

la aniversarea de 1 an, Molecule F a dat un exemplu de normalitate. sigur ca exista oameni mult mai priceputi la moda decit toti cei 5 bloggeri la un loc, sigur ca intotdeauna e loc de mai bine (si poate relatarile noastre n-au surprins tot ce era la party pentru ca ne-a prins socializarea; bine, fie: si cocktailurile cu Campari), dar… ceea ce s-a realizat saptamina asta e dincolo de o aniversare a unui site. pentru ca incep sa se uneasca niste lumi.

daca vrem sa avem un public educat vestimentar trebuie sa unim lumile – specializatii in moda si novicii cu bun simt si bun gust – si sa le aratam celorlalti ca a te imbraca frumos nu inseamna pitziponceala, e mai degraba o chestiune de educatie, de – oricit ar parea de ciudat – scoala.
si daca vrem sa mearga ceva in industria asta, trebuie sa construim impreuna; si aia pregatiti si cei care sunt deschisi la minte si vor sa invete.

la multi ani Molecule F.

asta e fotografia mea preferata de la party, Mirela Bucovicean – Molecule F si Corina Barladeanu – 2Active PR surprinse de Alex Mazilu

muuulte foto de la party, cu tot cu comentarii despre tinute, la Andreea pe blog

776
molecule5 bloggeri pentru aniversarea Moleculef

5 bloggeri pentru aniversarea Moleculef


primul si cel mai cool site de moda 100% romaneasca http://www.molecule-f.com/ implineste zilele acestea un an. si va fi aniversat in stil mare cu un party in care 5 dintre cei mai cei bloggeri vor fi special guest stars.

nu va spun acum de ce sunt bloggerii guest stars la aceasta petrecere, va spun insa numele lor ca sa va surprind.

incep cu domnii:)
Cristi China Birta (chinezu) si Alex Mazilu.

apoi doamnele:)
Daniela Petrescu (maldita), Andreea Inankur (alomoda) si subsemnata.

5 bloggeri cu competentze si preferinte din domenii diferite vor avea momentele lor in acest party cu totul si cu totul special.

ce inseamna asta si de ce am acceptat cu totii sa fim alaturi de Molecule F?

– e unul dintre site-urile care priveste foarte serios moda romaneasca si care promoveaza sustinut designerii romani.
– e unul dintre putinele site-uri care a reusit sa cistige credibilitate in online, dar si in offline, fiind prezent in toate publicatiile glossy quality, ba chiar si la tv – in putinele emisiuni de specialitate de la noi.
– alaturarea unor nume din domenii atit de diferite ca special guest star la aniversarea de un an e un semnal pe care vrem, impreuna cu Molecule F, sa-l transmitem celor din jur: moda nu e ceva frivol, e un business care, daca e tratat cu profesionalism, da rezultate spectaculoase.

eu, trebuie sa recunosc am un motiv in plus (pe care cred ca-l are si Andreea Inankur) o stiu pe Mirela Bucovicean – cea care se afla in spatele brandului Molecule F- si stiu ca e un om cu viziune in business, perfectionista si o femeie foarte misto (din toate perspectivele – interne si externe:) ).

*
implicarea noastra, a celor 5 bloggeri, in aceasta aniversare aduce ceva beneficii si comunitatilor noastre online. zilele viitoare veti afla cum puteti participa alaturi de noi la cea mai cool petrecere a sezonului, unde vor fi toti cei implicati in industria modei din Romania (de la designeri la modele, de la jurnalistii de moda la VIP-urile care poarta creatii romanesti)

asa ca stati pe aproape:)

580
Poza-2-Alexandru-China-Birta-micul-print_thumbRepetitiile de la Micul Print

Repetitiile de la Micul Print

Un pusti de 11 ani si jumatate sa stea singur pe scena unui teatru bucurestean de top, timp de o ora si sa joace unul dintre cele mai frumoase personaje din literature universala nu e o intimplare pe care sa o gasesti des. Asa ca n-am vrut sa ratez o perspectiva “din culise”.

In ziua premierei, cind mai erau doar citeva ore pina la intilnirea cu publicul – si presiunea era cu atit mai mare pe echipa – am fost la repetitiile de la Micul Print (cu Alexandru China Birta, in regia lui Carmen Lidia Vidu)

*
Un actor invata in scoala o multime de trucuri tehnice prin care poate, pe scena, sa fie “natural” orice spune sau face, dar cum poate sa invete un copil asta, intr-un timp scurt (aproape 2 luni)? Si cum il inveti fara sa-l stresezi, fara sa-l intimidezi, ca sa-i pastrezi prospetimea?

Asta cred ca a fost marea provocare pentru Carmen Vidu si mi-ar fi placut sa vad mai mult din repetitii ca sa inteleg trucurile pe care le-a folosit. Iata insa citeva dintre secventele pe care le-am vazut in mai putin de o ora cit am stat la repetitii.

*

– Spui asta ca la Cintarea Romaniei, ai o melodie in ce spui, nu e bine.

Carmen il opreste pe Alex care e aproape de marginea scenei, are o stea (un bec) in fata si trebuie sa vorbeasca cu publicul despre cum prietenia ii schimba pe oameni. E dificil ce are de facut pentru ca trebuie sa ajunga in lumina becului pe o anumita replica (pe care o aude de pe banda – toate celelalte personaje sunt in proiectii video), trebuie sa se aseze astfel incit becul sa nu-i optureze privirea, dar sa-I dea o lumina aparte pe chip. Tocmai ce i-a fost schimbat parcursul pina la aceasta stea, trebuie sa-si ia repere noi, sa-si schimbe tonalitatea interpretarii, sa tina minte tot ce e nou (sa “fixeze” cum spun actorii, dar ei sunt antrenati cu zeci de exercitii ca sa se obisnuiasca cu “fixatul”).
Alex are 11 ani jumate si sta cu becul in fata, ride de expresia “cintarea romaniei” – nici nu se nascuse pe atunci, habar nu are ce e.

– Joaca-te cu becul, cauta-ti o miscare care sa-ti fie familiara si in timpul asta spune-ti textul in cap, ii spune Carmen.

Alex ia becul cu podurile palmelor si-ncepe sa-l miste in balans, apoi cu stinga il miingiie ca si cum ar fi o floare. Ii imprima din nou o miscare de balans. E concentrat la bec, pentru ca nu stie inca in ce fel sa-l miste ca sa nu-l incurce pe fatza lumina, dar isi spune incet textul

– Mai spune-l o data. Aici vorbesti despre prietenie, despre cum tocmai ti-ai facut un prieten, pentru ca ai imblinzit vulpea si e unica pentru tine. Gindeste-te la ce spui, ce semnifica cuvintele, continua Carmen.

Si Alex in timp ce zimbeste la bec incepe sa spuna textul; isi ia pauze, coboara vocea, e constient de ce spune… sta o vreme cu privirea in bec, apoi – pentru ca simte ca e altfel, ca a ajuns intr-o zona diferita – isi ridica ochii si se uita catre scaunele goale unde, peste citeva ore, va fi public.

Si-si spune textul de ti se zbirleste pielea si te gindesti la toti prietenii care au insemnat vreodata ceva pentru tine.

*

– E foarte frumos ce faci, ii spun lui Alex in prima pauza pe care o are.
– Multumesc.
– Stii ca s-au vindut toate biletele la spectacolele din saptamina asta.
– Stiu, pentru ca vrea o colega sa vina si nu a mai gasit.
– Dar asta e foarte tare, stii da? Iar spectacolul e foarte bun, eu am plins de citeva ori acum.
– Of. Si mama mi-a zis ca o sa plinga. Stii, eu inteleg ca e important ce fac, ca e ceva mare, ca e teatru, dar pentru mine e tot ca o serbare scolara. Asa pot sa vad eu cu mintea mea de copil, sa nu te superi pe ce am zis.
(…)
– Dar cind te-ai intilnit cu actorii care apar in proiectii cum a fost?
– Wwwwaaau. M-am simtit….mic.

*

– Alex, aseaza-te pe jos si ia-ti mai mult timp ca sa te ridici. Ai 2 minute cit vorbeste banda ca sa te ridici, fa in asa fel incit miscarile tale sa fie lente si sa nici nu te simtim ca te ridici, ii spune Carmen indicindu-i sa se duca sa se aseze catre spatele scenei linga un norisor care coboara din tavan.

Alex se aseaza cuminte pe jos, in salopeta neagra cu care e imbracat tot spectacolul, isi intinde picioarele, apoi pune miinile dupa ceafa. Incepe banda si el, cu miscari atit de lente de par relanti, incepe sa se miste. Pare un practicant de yoga, asa concentrat isi misca fiecare muschi, mai intii piciorul drept, apoi stingul, apoi se ridica in fund, isi pune miinile sub el ca sa se ajute sa se ridice… Cind se termina sunetul de pe banda e in picioare, pregatit sa-si spuna replica.

(e un lucru complicat sa te coordonezi pe timp si sa ai rabdare si calm interior ca sa faci niste miscari atit de lente; si asta e un exercitiu pe care studentii la actorie il exerseaza mult)

*

Mi-a placut tare ca semanau Carmen si Alex – ca atitudine, ca look; ca Alex – desi ii vorbea la per tu- o privea pe Carmen cu mult respect, iar Carmen – desi avea in fata un copil- il trata ca pe un adult.

M-am gindit ca, oricit de serios e el si oricit de respectuos il trateaza ceilalti (m-au impresionat tehnicienii care-i vorbeau cu un deosebit respect – si-am vazut tehnicieni vorbind de sus si cu actori f f mari), el tot copil ramine: “Ma pacaleeesti”, a ris cind Carmen i-a zis ca nu intelege engleza ca sa nu-l incurajeze sa vorbeasca in alta limba si sa se concentreze pe ce are de facut.

Mi-a mai placut ca parintii lui i-au dat independenta pentru acest proiect. A venit singur la repetitii dupa scoala, cu metroul, pe toata durata repetitiilor; in ziua premierei parintii au venit ca spectatori la sala, desi el ajunsese cu doua ore jumatate inainte sa mai repete o data.

(nu cred ca putem descrie ce era in sufletul Adinei si al lui Cristi, parintii lui, dar au tot respectul meu ca s-au luptat cu ei insisi si nu l-au cocolosit, nici nu l-au intimidat cu emotiile pe care ei le aveau. ce zice tatal lui, Cristi China Birta – chinezu – despre aceasta experienta puteti citi aici)

*
Mai zic inca o data: e foarte greu ce face Alex pe scena la virsta pe care o are, stiu ca o parte din lucrurile de acolo le face instinctual (iar parintii lui, in caz ca nu se asteptau la asta, tre sa se prinda ca se va face artist), o alta parte o face pentru ca a deprins-o via Carmen Vidu, dar cea mai mare parte o face pentru ca a descoperit-o singur, exersindu-si textul. Si pentru un copil de 11 ani si jumatate asta e f f tare.

*
– Repetam aplauzele?, ii zice Carmen.
– Sigur, hai sa-ti arat ce vreau sa fac.
Alex se duce prin lateralul scenei, in partea stinga unde e un fel de pod care merge pina la culise.
– Pe aici am iesit, merg pina in spate, astept sa se termine banda si vin de acolo, dansind, spune Alex aratindu-si dansul cu miinile in sus, ca de personaj animat.
Merge pe podul acela din lateralul scenei, ca si cum nu ar vrea sa ia caimacul atentiei.
– Pai nu, trebuie sa vii aici in fata, in centru. Vii de acolo, iti faci un traseu, aici e mijlocul scenei, cind ajungi te uiti in fata si apoi te apleci.
Alex o insoteste pe Carmen pe traseul din spatele scenei pina in fata, se apleaca.

Ride si-i sopteste ceva.

Bate palma cu ea, in salutul acela smekeresc “hai 5!”, si trec unul pe linga altul, in directii opuse. Carmen spre stinga, unde se misca ceva la décor si trebuie sa verifice; Alex spre dreapta catre unul din scaunele din primul rind, unde are bagajele si se uita la mesajele de pe telefonul mobil.

*

Micul Print se joaca la Teatrul Odeon.

1090
Picture 4http://chinezarisme.chinezu.eu/

http://chinezarisme.chinezu.eu/

Cristi China Birta – Chinezu pt cei mai multi – lanseaza astazi un sub brand al blogului lui, specializat pe chestiuni culturale http://chinezarisme.chinezu.eu/

Vezi gasi acolo cronici de spectator obisnuit pentru teatru/ dans/muzica/ filme, spectacole pe care Chinezu le vede.

Salut cu bucurie acest loc cultural in online, din mai multe motive:

1. Cristi a ajuns la un nivel in online (expunere, credibilitate, notorietate) care, pentru ca e un om cu bun simt, il obliga sa si construiasca lucruri.

2. Pentru acest blog va face reporting (va merge la spectacole, va iesi din sfera lui de interes) si va oferi un content original spatiului virtual, iar in acest moment online-ul romanesc are nevoie de content care sa nu mai fie facut din fotoliu de acasa, din fata televizorului.

3. E spectator, nu specialist in teatru/film/dans (la muzici stie mai multe, nu pun si categoria asta) si oamenii au nevoie sa stie daca un film-spectacol e bun/prost de la unul ca ei, nu de la cronicari care scriu ca sa vada toata lumea cit de mult au studiat ei in scoala.

4. E o schimbare pe care o face si pentru el (pentru ca nu era un spectator obisnuit de teatru sau dans), iar asta e un lucru care o sa-l imbogateasca si o sa-i deschida alte perspective.

Marea provocare pe care o are Cristi de trecut e CU SINE: sa stie sa ramina spectator, sa fie mereu proaspat; sa nu-si faca prieteni in lumea teatrului/filmului/dansului – nu pentru ca prieteniile lor n-ar fi valoroase, ci pentru ca aceste prietenii il vor schimba si nu va mai ramine doar SPECTATOR.

bafta chinezu. o sa te citesc:)

650
Background_TheatreIvanov- vzt de un barbat

Ivanov- vzt de un barbat

pina sa vada aseara Cristi (Chinezu) repetitiile de la Ivanov nu m-am gindit niciodata la textul lui Cehov ca la unul despre branding.

da, mi se parea un text masculin (dincolo de istericalele din iubire ale celor doua femei care vor sa-l salveze pe Ivanov, e drama unui barbat de 30 si ceva care si-a pus prea multe provocari in viata si acum nu le mai poate duce), dar tocmai de aia m-am gindit ca Andrei Serban l-a distribuit pe Vlad Ivanov in rolul principal. (cind am vazut cum spune monologul cheie al piesei m-am gindit la Marlon Brando cu monologul despre copilarie din fata cosciugului sotiei sale, din Ultimul tango la Paris)

dar a venit Cristi la repetitii, s-a uitat barbateste si proaspat (iubesc oamenii care pot sa se uite cu prospetime la teatru, eu deja-s virusata) si-a scris un text in care m-am descoperit pe mine acum citiva ani, la primele mele repetitii de teatru la Pescarusul (tot Cehov, tot Andrei Serban regia).

Nici măcar nu știu dacă ce am văzut e o capodoperă sau nu. Și nici nu mă interesează. Pentru mine e una din piesele care o să însemne toată viața ceva și care o să îmi aducă aminte de faptul că mă pot face vinovat nu neapărat făcând ceva, ci nefăcând ceva. Pentru mine ceea ce am văzut aseară este o capodoperă. Pentru că m-a schimbat. Pentru că m-a făcut să-mi doresc să mă schimb.

Ca să nu credeți că am căzut în găleata cu nostalgism melancolic, dacă îmi permiteți barbarismul (necesar pentru o și mai necesară rupere de ritm și aducere a textului în ceea ce erați obișnuiți aici pe blog), vă pot spune că ”Ivanov” este despre branding. Văzut și înțeles pe 3 niveluri. Brandingul pe care ți-l faci tu în mintea ta, oglinda aia în care te vezi sau crezi că te vezi. Aici Vlad Ivanov este, din nou, magistral. Apoi e vorba despre brandingul pe care ți-l fac ceilalți și care funcționează pe principiul nu ești ceea ce crezi tu că ești, ci ceea ce cred ceilalți despre tine. Aici scena în care ceilalți discută despre Ivanov, așezându-se în fața reflectoarelor și luând niște trăsături demonice este fantastică. Și apoi mai este vorba despre brandingul pe care tu, ca spectator, îl vezi că se întâmplă în ceea ce te privește. Pentru că, așa cum se întâmplă când vezi mari actori pe scenă, pentru o fracțiune de secundă (sau mai multe…) te trezești că tu ești personajul acela, că tu îți joci propria viață. Și respirația ți se oprește, transpiri brusc și te forțezi să ieși din starea aia, care nu îți place, nu, nu îți place, pentru că te-a făcut să te vezi așa cum credeai că nu ești…

intregul text aici

eu cred ca teatrul nu e pentru critici; adica actorii si regizorii nu trebuie sa lucreze pentru ei, ci pentru spectatorii obisnuiti, aia care nu-s culti in ale teatrului, dar sunt smart ca sa inteleaga si sa simta emotia de pe scena. si daca la sfirsitul piesei, macar un spectator pleaca incarcat cu o energie pe care nu si-o explica, cu o stare care-l impinge sa faca lucruri noi in viata, sa faca o schimbare – de atitudine, de emotie, de stare – e cea mai mare victorie pe care o pot avea cei implicati intr-o piesa de teatru.

asa ca multumesc frumos cristi ca ai venit aseara, ai stat 4 ore la repetitii si, apoi, ai avut curajul sa spui pe bune ce ai simtit.

507

nu iubesc Romania, ci niste oameni de aici

Nu iubesc Romania in felul in care zic colegii mei pe la televizor.

Nu cred nici in ideea de patriotism.

Uneori ideea asta e exprimata prin “sunt mindru ca traiesc/m-am nascut in Romania”. Daca ma nasteam in Coreea de sud as fi zis ca sunt mindra de tara mea? Sau prin cine stie ce trib african?

*

Inca mai am sechele pentru ca profesorii mei m-au mintit la scoala spunindu-mi ca am fost un popor care a luptat cu dirzenie in fata cotropitorilor. Ba pardon, am avut victorii cit sa incapa pe degetele de la miini si, chiar si alea, au tinut 2- 3 zile maxim.

Nu-mi iubesc tara pentru peisajele uimitoare si minunatiile pe care natura le-a facut pe aici. Da, e adevarat mi se taie de multe ori respiratia cind merg pe valea Oltului, pe Transfagarasan sau cind ajung in cine stie ce poienita, dar… Am vazut in alte colturi de lume lucruri cel putin la fel de uimitoare si n-am fost mindra de tara lor, m-am bucurat de ele, intr-un mod cit se poate de egoist, savurind momentul.

Cred ca patriotismul exprimat prin “mindria ca inca un roman a luat o medalie, un premiu, o certificare internationala” e doar o satisfacere a uneia dintre frustrarile noastre: sunt unii – de-ai nostri – care pot face ceva ce noi nu putem face si care reusesc in lume… iar noi proiectam pe reusita lor, hranindu-ne orgoliul din ea.

Pentru ca doar asta facem: ne hranim ogoliul propriu; nu ne ducem sa-I facem cadouri campionului, nu-i dam nimic la schimb pentru ceea ce el ne da, la nivel emotional.

*
Nu iubesc Romania, dar iubesc si admir multi oameni de aici.

Iata unii dintre ei.

Familia Petre – proprietarii hotelului Carol Parc care s-au intors de la New York ca sa construiasca aici. au facut un hotel care a ajuns in ghidurile lumii, dar au construit si sustinut si multi muzicieni/oameni de cultura. Fara sa apara la televizor pentru asta.

Diana Stoleru si Ruxa Predescu (plus gasca de zine) care au facut anul asta minuni reusind sa uneasca o tara intreaga pentru o cauza, cea a lui Daniel Raduta.

Liana Buzea care impreuna cu echipa ei a scos multe zeci de mii de oameni in strada, sa voluntarieze facutul curateniei publice in campania Let’s do it Romania

Dragos Bucurenci care a transformat voluntariatul intr-o forma de educatie.

Tudor Chirila care si-a depasit de mult nivelul de solist de trupa rock dupa care ofeteaza fetele, transformindu-se nu doar in model pentru o generatie, ci si in “constructor emotional cultural”; Cruciada Culturii e cel mai bun exemplu.

Pumnul de regizori care fac lucruri incredibile in teatru sau film cu mijloace financiare minuscule ( Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Radu Afrim, Andrei Serban, Andrei Ujica) si actorii care-i ajuta sa faca asta ( Vlad Ivanov, Marius Manole, Mirela Oprisor, Victor Rebengiuc)

Razvan Penescu care a miscat muntii in online-ul cultural cu Liternet.ro; Zoso, Piticul, Chinezu, Bobby Voicu, Cristi Manafu care au miscat internetul cu totul.

Marius Constantinescu, Ana Maria Onisei, Vlad Mixich, Cristi Lupsa si multi alti jurnalisti tineri pentru care a scrie/intervieva/face un reportaj e o pictura care trebuie sa respecte realitatea in cel mai mic detaliu.

*
Ii stiu pe toti oamenii astia, de asta i-am numit aici – si-as mai fi putut numi citeva zeci -, toti au ceva in comun.

Oamenii astia, in orice tara s-ar fi nascut, ar fi fost deasupra mediei, ar fi iesit la suprafata precum uleiul pus in apa. Pentru ca au perseverenta, au inteligenta, au talentul care-i face sa iasa in fata. Fiecare o face in felul lui, cu resursele lui, dar cu credinta ca trebuie sa duca lucrurile la bun sfirsit in cel mai bun mod in care pot ei. N-are legatura cu expunerea publica, toti au ajuns cunoscuti pentru ca rezultatele lor au iesit deasupra mediei. Si, sunt sigura, ar putea face asta in orice colt de lume.

N-are cum sa fie mindria noastra ca ei sunt romani, cum nu ne putem mindri (daca suntem onesti) cu faptul ca Alina Pogras (gimnastica) sau Radu Voina (antrenorul echipei nationale feminine de handbal) sau Simona Alexandru (scrima) au devenit campioni mondiali anul acesta. Nu e meritul tarii si nici al nostru.

Dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram de succesul lor.

*

Cind eram mica, mamaie – femei simpla de la tara – mi-a explicat ca o candela, ca sa arda mult si bine, trebuie sa aiba o combinatie potrivita intre cantitatea de ulei si cea de apa.

Oamenii astia ( si multi altii) sunt uleiul care iese la suprafata, cu ajutorul lor, restul – marea de oameni “de apa” – tin in viata o flacara pe care unii o numesc patriotism.

Imi pare rau, eu nu iubesc Romania; iubesc niste oameni care, din intimplare, locuiesc sau s-au nascut aici.

Family feelings la Sibiu

Family feelings in week end-ul asta la Sibiu.

– o intilnire super super tare cu Nebuloasa.
In 2 ore de la momentul in care ne-am cunoscut, deja ne povesteam lucruri f personale. Ca si cum ne-am fi stiut de-o viata.
F f tare.
Raul, imi pare rau pt tine, dar ai incurcat-o: eu si Titza o sa mai stam ore in sir de vorba, spre suferinta ta.

• multzam pentru capsunile adunate din gradina. Au fost foarte foarte dulci.

*

– doua ore de conversatie cu Adrian Ciubotaru.

Foarte misto, foarte personal si pe aceeasi lungime de unda (dragi fane ale lui Adi, discutia a fost semiprofesionala, respirati linistit :) )
Pe Adi il stiu de mai multa vreme si simteam un pic din el si dincolo de interfata publica, dar dupa discutia de astazi dupa amiaza i-am zis de doua ori “o sa stii sa-ti cresti foarte frumos copiii”

Si m-am gindit ca seamana cu un alt prieten care e la Sibiu zilele astea, Dragos Bucurenci.
(despre Dragos am scris un text in Tabu de iunie pe care mi-ar placea tare sa-l cititi)

*

– o revedere cu Adina, sotia lui Cristi China Birta, pe care cei mai multi il stiu drept Chinezu.
Am vazut poze cu Alex si Mara, copiii lor. Incredibil cit de mult au crescut.
Iar Alex se pricepe la muzica: a votat la Eurovision cu Germania:)

255

O intilnire cu Vlad Ivanov

Desi lucrez de vreo 15 ani ca jurnalist, nu m-am obisnuit sa iau de bun/uzual intilnirea cu oamenii MARI pe care-i admir. Stiu ca face parte din job, dar mi-e mai usor sa vorbesc cu ei cind fac interviu decit intr-o conversatie normala, pentru ca intilnirea imi provoaca intotdeauna un amestec de bucurie-rusine- spaima- incintare.

Oricum e greu de descris reactia care apare intr-o asemenea situatie, adrenalina pe care o simti prin vene. Cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei asteia.

*
Si pentru ca stiu cit ma bucur de asemenea intilniri, imi place sa le dau ocazia oamenilor care admira pe cineva foarte tare, sa-l vada pe acel cineva de aproape.

Asa s-a intimplat cu Cristi China – chinezul pentru bloggeri – pe blogul caruia am citit ca, dupa vizionarea de la Politist adjectiv, l-a clasat printre actorii lui forever favoriti pe Vlad Ivanov.

Eu sunt o foarte mare fana a lui Vlad Ivanov si, pentru ca am avut norocul sa-l intilnesc, stiu ca e un super om in real life. Asa ca l-am invitat pe Cristi China la vizionarea de la Amintiri din Epoca de Aur, in speranta ca Vlad va veni si le voi face cunostinta.

S-a intimplat asta si sper ca domn Cristi s-a bucurat la fel de tare ca mine de intilnire.

(acum citeva luni, cind am primit un sms in care eram anuntata ca, in citeva minute, o sa ma intilnesc cu Vlad Ivanov, am avut nevoie de 10 minute de plimbare prin Mall ca sa –mi gasesc rasuflarea si sa –mi construiesc un raspuns decent la intrebarile “WTF? Ce ma fac acum? Ce vorbesc cu omul asta?”)

*
Am pus in editorialul meu din JN, o secventa din intilnirea de dupa proiectia de Aminitiri …part2.

Pe holul cinematografului, Vlad Ivanov comenta familiar filmul împreună cu doi dintre tinerii faimoşi în online-ul românesc (Cristian China-Chinezu şi Adrian Ciubotaru) cu care tocmai îi făcusem cunoştinţă. Se râsese mult în sală la o replică în care şoferul încearcă să capteze atenţia unei hangiţe care frământă un cozonac, iar Vlad – provocat de băieţi – a comentat: “Şi cum zice: «E bună drojdia?». Ar fi putut să întrebe orice, dar el întrebă asta”. Băietii au râs din nou, recunoscând perfect intonaţia din film, iar eu am conştientizat că şi Vlad Ivanov, oricât de mare actor ar fi, se uită la un film ca oricare alt spectator, bucurându-se de poveste.

Vlad Ivanov in 30 de secunde, JN, 24 oct

*
aici puteti citi, cum s-a vzt dinspre partea lui cristi aceasta intilnire

480
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!