Pentru orice om care are o cat de mica legatura cu industria spectacolelor (de orice fel) din Romania, nevoia de sali in care sa se poata intampla lucruri de mare amploare nu mai e o noutate. Mi s-a intamplat de multe ori sa asist la discutii ale unor tehnicieni de sunet straini care, odata aflati in Sala Palatului cu sarcina de a gasi solutii tehnice pentru un sunet perfect pentru artistii lor, au constatat ca sala nu a fost niciodata gandita cu o acustica pentru muzica, cel mult pentru sedinte de partid.
Marile orchestre ale lumii care canta in cadrul Festivalului International George Enescu spera sa fie “repartizate” in Ateneu, care e singurul loc din Bucuresti cu acustica buna. Doar ca are doar 794 de locuri, adica foarte, foarte putin si pentru cati doritori de concerte sunt, dar si pentru a fi eficient sa aduci 40-50 de instrumentisti, sa-i transporti/cazezi etc si sa poti acoperi costurile.
Nu e nicio noutate nevoia de sali de spectacole nici pentru spectatorul obisnuit care afla din cand in cand ca trupele lui preferate sau artisti mari din lume nu vin la Bucuresti pentru ca nu au unde sa-si faca show-ul in conditii impecabile catre un numar mare de spectatori, astfel incat sa fie si rentabil pentru organizator.
Sala Palatului ar trebui renovata de la temelie, Sala Polivalenta arata ca o ruina, iar in jurul Arenei Nationale nu exista sali de dimensiuni medii care sa realizeze un complex integrat de activitati de divertiment, plus ca accesul e destul de greu, statiile de metrou fiind destul de departe.
Acum traim vremuri complicate pentru tot ceea ce tine de industria spectacolelor, pentru ca pandemia a oprit totul la nivel mondial, dar daca am privi in perspectiva – pe termen lung – timpul acesta de reasezare si restructurare a lucrurilor ar putea fi folosit ca sa construim experiente pentru viitor.
La Bucuresti e in plan un complex spectaculos in zona Romexpo, care cuprinde o sala multifunctionala de spectacole, de conferinte, un muzeu dedicat lui Constantin Brancusi. In noul proiect pavilioanele Romexpo vor fi transformate in Centru de Conferinte si Congrese, va fi si un Muzeu de Istorie Monetara, dar și cel mai mare Oceanariu din tara, un parc acvatic (cine a fost in Barcelona stie muzeul lor acvatic si cat e de spectaculos).
Daca lucrurile ies ca in proiect, sunt completate multe rotite din mecanismul care ajuta industria divertismentului sa intoarca foarte multi bani catre stat, dar sa si bucure publicul.
Tot acolo e in plan un hotel de 5 stele care sigur ca e foarte util pentru turism, dar – de exemplu – si pentru producatorii de film locali care ar putea muta filmari in Romania cu actori foarte mari.
(vorbeam acum ceva vreme cu o producatoare de film din America care imi povestea ca pentru a convinge actorii A list sa vina la 12 ore distanta cu avionul de Los Angeles pentru o luna, le fac prezentari despre unde vor locui, ce centre de sport / spa au, ce restaurante bune au, eventual unde isi pot duce copiii la scoala sau distractie, pentru ca viata lor, dincolo de orele de filmare, trebuie sa continue. Doamna spunea ca mai avem nevoie de hoteluri de 5 stele ca sa le fie si lor mai usor sa acomodeze cat mai multi oameni).
Estimarile arata ca in momentul in care Noul Romexpo e functional, va intoarce catre stat 345 de milioane de euro anual din taxe si activitati care se vor desfasura acolo, iar pe perioada de constructie la care vor munci 2000 de oameni ( deci locuri de munca in vremuri grele), vor merge catre stat 202 milioane de euro (sub forma de taxe de autorizatii, impozite si contributii).
Tot acolo vor fi un parc foarte tare si cladiri “verzi” de birouri – pentru 30.000 de angajati – dar scriu mai pe larg zilele viitoare si va arat si fotografii.
Proiectul apartine Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si daca iese tot ce si-au propus va schimba total fata si dinamica orasului.
Prin comparatie, Parisul are 94 de Sali de spectacole – mai mari sau mai mici – printre ele aflandu-se si complexul Bataclan, Salile L’Olympia si Zénith care inseamna de fapt o intreaga industrie a divertismentului si comertului in jurul lor, pentru ca sunt in niste parcuri cu magazine si restaurante.
Noi nu adunam 50 de sali cu toate teatrele din Bucuresti si amfiteatrele mai mari din Universitate si Politehnica (pe care sa zicem ca la nevoie le-am face sali de conferinte).
Cand Clujul a facut un complex integrat – Stadion Sala Polivalenta – viata lor culturala si sociala s–a schimbat radical. Ei pot gazdui acum orice mare competitie de tenis de exemplu, au festivaluri de muzica imense, iar banii intorsi catre primarie si comunitate – hoteluri, servicii publice – sunt uriasi.
Poate avem noroc sa se intample si in Bucuresti, pentru o noua generatie care se va bucura de spectacole la un alt nivel si va avea, indirect, o altfel de educatie.
