Tag : copii

unicef_foto610x342Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Vorbim tot mai des despre discriminare, incercand sa le luam apararea comunitatilor defavorizate unde avem prieteni si intelegem nuantele problemelor prin care trec.

Dar cand suntem intr-o situatie de criza, limita, in mintea noastra incolteste ceva ce a fost adanc inradacinat si incepem sa mergem prin sabloane care discrimineaza.

Vi se pare ca nu e asa? Imaginati-va ca mergeti seara pe o strada nu foarte luminata si un domn de etnie rroma vine din fata. Nu vi se activeaza nimic in minte? (va rog nu-mi raspundeti cu argumente despre… dar cate se intampla de fapt in viata; eu scriu despre cum functioneaza mintea noastra fara sa aiba niciun motiv sa discrimineze, altul decat inradacinarea unor idei)

Oricat am fi de educati, daca suntem onesti cu noi, stim ca suntem tentati zinic sa discriminam: sa nu le dam sanse egale celor depre care credem ca nu merita (pentru ca nu au aceeasi educatie, credinta, familie etc decat noi).

Cred ca lupta anti discriminare ar trebui sa se poarte in fiecare zi in fiecare dintre noi, in mod constient, activ. Doar asa vor fi schimbari in societate.

UNICEF a realizat 3 filme de scurt metraj inspirate de situatii reale in care copiii sunt discriminati (chiar si prin ricoseu, prin parinti) in Romania. La doua dintre ele am plans. Mi se pare cumplit filmul cu scoala, pe care-l las mai jos imediat, si stiu ca e foarte real.

E cumplit pentru copii, pentru tanara invatatoare, pentru parintii copiilor. Filmul dureaza 6 minute si o sa va puna f f tare pe ganduri.

Evident ca UNICEF nu s-a oprit doar la a face aceste filmulete ci a dezvoltat un program prin care, pentru a asigura accesul neingradit al copiilor la servicii de sanatate, educatie si protectie, a format 180 de profesionisti de la nivel judetean si local. De asemenea, a dezvoltat un ghid de lucru care ofera informatii despre formele de discriminare si cum pot fi adresate si prevenite de catre lucratorii comunitari. Cele trei filme vin ca o completare a acestui ghid si demonstreaza, prin natura cazurilor selectate, ca oricine poate fi discriminat si poate discrimina la randul sau, chiar daca este condus de cele mai bune intentii, si ca primele victime ale discriminarii sunt copiii. Acest pachet de training va fi disponibil la nivel national pentru toti profesionistii.

Iata si celelalte doua filme din proiect.

Motivul pentru care scriu astazi despre acest proiect (dincolo de faptul ca m-au impresionat foarte foarte tare fimele) este ca sa te rog sa dai mai departe oricare dintre cele 3 filmulete. Daca constientizeaza cat mai multa lume ca fiecare dintre noi greseste, schimbarea incepe mai usor, pentru ca pleaca din interiorul nostru.

Sigur ca UNICEF lucreaza institutional si incearca sa faca educatie si sa influenteze niste constiinte de adulti care iau decizii si lucreaza cu copii in fiecare zi, dar fiecare dintre noi poate face sa fie bine in jurul lui.

Stiu ca voi care cititi acest blog sunteti persoane educate, cititi multe carti, vedeti filme de arta, sunteti pasionati de teatru sau de dans… dar sa nu va suparati, va intreb cu toata sinceritatea pentru ca stiu – din dreptul meu – ca fiecare greseste: Tu cand ai discriminat ultima data?!

Stiu ca ni se intampla tuturor, de asta te rog tare sa alegi unul dintre filme si sa-l dai mai departe prietenilor tai din social media. Multumesc mult.

1189
hunterJohn Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

John Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

In minutele urmatoare, nu mai mult de 7, veti citi o poveste despre un om care a fost atat de onest cu meseria lui, care a vrut sa faca lucrurile cat a putut el de bine si… a revolutionat invatamantul.

John Hunter este creatorul unui joc – World Peace Game –  care ii invata pe copiii de 9-10 ani, in locul lectiior despre geografie, economie si stiinte sociale, cum sa salveze lumea. Iar copiii pe parcursul unui semestru rezolva unele dintre cele mai importante probleme ale omenirii cu empatie, intelegere si bun simt… copii de 9-10 ani.

John Hunter a creat World Game in 1978 cand era profesor la o  scoala generala fara bugete mari si nu avea prea multe manuale dar si nici copii foarte interesati de scoala. Isi dorea ca elevii lui sa vina de drag la scoala, sa fie implicati in lectii si sa invete lucruri care sa le fie utile in viata, sa le dezvolte empatia, umanitatea si intelegerea pentru problemele celorlalti.

Totul a plecat de la o tabla de joc – un fel de monopoly – prin care John Hunter a incercat sa le explice copiilor ce se intampla in Africa. Le-a asezat contextul social si cu figurine care aratau cladiri, arme, soldati, bani le-a prezentat problemele continentului si i-a rugat sa le rezolve.

Astazi – la aproape 40 de ani de la primul joc World Peace Game – copiii primesc o instalatie pe 4 etaje cu soldati, case, arme, terenuri si o carticica cu problemele cu care se confrunta planeta si trebuie sa rezolve jocul…

Lectia se numeste World Peace Game pentru ca jocul e castigat daca toate problemele sunt rezolvate iar pe pamant e pace.

Undeva in cele cateva saptamani in care copiii rezolva probleme de resurse, de teritorii, de gazduire de refugiati, de dezvoltare economica, se produce o transformare. De la munca individuala se ajunge la lucrul in echipa, de la a detine se trece la a darui, de la a cuceri se ajunge la a imparti.

Copiii, cu sinceritatea lor, se iau foarte in serios in rezolvarea unor probleme complicate de strategie economica (reduse la informatii de baza de catre profesorul Hunter, in manualul pe care-l primesc la inceput)   si incep sa citeasca suplimentar despre matematica, istorie, sociologie.

Practic gandesc tot timpul cum sa rezolve problemele omenirii, chiar si dincolo de orele de clasa.

*

Ce face Hunter cu jocul asta? E ca un mic magician…

In aproape 40 de ani de joc doar de 2 ori copiii nu au putut rezolva toate problemele, dar cand s-a dovedit ca solutiile lor au fost f agresiv- razboinic- violente, Hunter si-a aratat magia.

Intr—un an copiii au fost foarte razboinici si au omorat multi soldati. Profesorul i-a rugat pe fiecare elev din echipa care isi pierduse armata sa-si aleaga un soldatel figurina, iar pe colegii care castigasera razboiul i-a rugat sa le scrie cate o scrisoare parintilor soldateilor morti. A doua zi la lectie, au venit parintii copiilor care detineau soldatel si au citit scrisorile in lacrimile tuturor. A fost o puternica lectie despre umanitate si despre empatie.

Elevii care joaca World Peace Game isi amintesc la multi ani distanta despre transformarile pe care le-au simtit pe parcursul semestrului. Pentru ca lectia nu mai este doar despre a asimila niste informatii, devine despre a le integra in lumea ta, despre a le sintetiza si a le exploata intr-un context real care are un impact direct.

In plus lectia e foarte interactiva, profesorul intervine f f rar, doar copiii cauta solutii la problemele din joc.

*

World Peace Game e astazi celebru in toata lumea ca si profesorul care l-a inventat John Hunter. Copiii lui au mers la Pentagon si au vorbit cu generali specializati in strategii militare explicandu-le acestora de ce ei au rezolvat o situatie intr-un anume fel si nu pe calea razboiului.

Despre Hunter s-a facut si un film documentar, iar profesorul vrea acum sa lase mostenire lumii intregi metoda lui de predare a stiintelor.

In septembrie se va afla la Bucuresti la invitatia Verita School si o clasa de copii va incerca sa rezolve jocul. In fiecare seara profesorii care vor sa invete si sa-si dezvolte abilitatile pedagogice, vor analiza cu profesorul Hunter solutiile propuse de copii in raport cu personalitatea lor si vor intra in culisele magiei acestui joc.

In plus, profesorul Hunter va sustine o conferinta publica pe 26 septembrie despre educatie, parenting si cum poti sa le dezvolti copiilor capacitatea de a invata cu drag intr-o vreme in care sunt asaltati de informatii. Despre cum sa ii ajuti pe copii sa isi atinga intregul potential intelectual si emotional.

*

Daca esti lider al unui grup / antreprenori/ top management ar fi bine sa mergi la conferinta lui Hunter pentru ca, prin lectiile pe care le-a invatat de la copii, o sa-ti explice cat de simple sunt de fapt solutiile la problemele tale.

Daca esti parinte si vrei sa inveti despre educatie si despre cum sa pregatesti mintea copilului tau pentru a sintetiza informatia si pentru a o asimila fara sa-i strice personalitatea si umanitatea, atunci cred ca si tu trebuie sa mergi la conferinta lui Hunter.

Daca esti profesor si crezi ca metoda ta e depasita, suferi ca elevii se plictisesc la ore si vrei sa se bucure de scoala, ai doua optiuni in raport cu profesorul Hunter:

  • Sa te inscrii sa vezi cum se joaca world peace game si sa participi la analize in feicare seara (ai nevoie de o dovata ca esti profesor), detalii aici…
  • Sa mergi ca noi toti ceilalti la conferinta publica a lui John Hunter din 26 septembrie.

John Hunter e un profesor de la o scoala saraca din America, pe dreapta, de fapt in Richmond si a ajuns faimos in toata lumea pentru felul in care i-a schimbat in bine pentru toata viata pe copiii care au fost la lectiile lui. Este el insusi o frumoasa lectie de viata.

Detalii despre conferinta si cum poti sa te inscrii ca profesor la lectiile lui John Hunter pot gasi aici

hunter

 

2287
batmanO cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

E duminica dupa amiaza, ploua, e destul de frig pentru aceasta perioada a anului si ni se pare complicat ca TREBUIE sa stam in casa sau optiunile de distractie sunt in spatii inchise – restaurante, teatru, cinema – cand e primavara si am vrea in parc.

Suntem adulti si, desi intelegem ca asta e natura, tot oftam usor si nu prea avem nervi sa spunem ca in povestirea lui Eric Emmanuel Schmitt – ” e o frumoasa zi cu ploaie”.

Dar undeva in Bucuresti, sunt cateva zeci de copii care stau cu lunile in spatii inchise din motive de sanatate. Care ar iesi si pe ploaie si pe vant putin afara pentru ca n-au mai facut asta de foarte multa vreme.

Cum nici nu mai stiu cum e sa fii in vacanta plecat pe undeva. Bine, nici n-au apucat sa plece pe undeva in vacante pentru ca boala a venit prea repede pentru ei.

Pentru copilasii de la Institutul Oncologic Bucuresti, asociatia Spitale Curate vrea sa faca o actiune unica si super emotionanta. Vor instala 30 de cutii postale pe sectie, iar oamenii vor fi incurajati sa le trimita carti postale copilasilor din vacante pentru ca ei sa simta ca au suportul mai multor oameni. Si pentru ca micutii sa aiba din cand in cand motive de bucurie.

Imi si imaginez cum vor vorbi ei despre locurile pe care le vad in ilustrate, pe ce meridian se afla, ce ora e acolo si alte povesti magice de pe taramuri inca neumblate de ei.

Cum ii putem ajuta…

Alexandra Raureanu de la Asociatia Spitale Curate a vazut la Dedeman cutii postale, albe, simple, pe care copiii si le vor decora. O cutie costa 73 ron. Daca donati niste banuti in contul asociatiei, facem sa se mai intample o magie.

Contul este RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Sigur va aduceti aminte de Asociatia Spitale Curate, ei sunt cei care de Halloween i-au ajutat pe micutii din sectiile de oncologie sa se transforme in super eroi, cu costume de super personaje pentru care am strans si noi bani (unii dintre dvs ati donat atunci si va mai multumesc inca o data pentru asta)

De fiecare data in asemenea actiuni eu ma bazez pe darnicia si bunatatea celor care ma citesc si care stiu ca un gest mic al fiecaruia se transforma intr-o magie cand e alaturat unei multimi de gesturi similare.

Dar daca stie cineva fie pe directorul de marketing de la Dedeman, fie agentia care face campanie pentru Dedeman va rog aratati-le aceasta postare. Sunt sigura ca vor dori sa ajute, iar eu promit – in numele Alexandrei, caci stiu ca va fi de acord – ca din banii care se vor strange de la oamenii darnici vom cumpara carti cu povesti de calatorie pentru copii si  atlase geografice ca sa descopere lumea chiar si de pe un pat de spital.

Multumesc ca ii ajutati.

 

1176
Farouk James 7Farouk James – un baietel special si o poveste despre parenting

Farouk James – un baietel special si o poveste despre parenting

Farouk James este un baietel care are 4 ani si … un par foarte foarte cret si nabadaios.
Plus o mama foarte inteligenta si empatica.

Mama s-a gandit inca de cand pustiul era foarte mic “imi frustrez copilul pentru ca are acest par sau ii arat ca e foarte normal si e foarte frumos asa cum e el? si ca nimic nu e rusinos la un om?”

Asa a transformat parul nabadaios al fiului ei intr-un brand. Pustiul face reclame de la 9 luni, e deja in toate revistele mari din lume si e o vedeta pe instagram.

Mama povesteste ca e o adevarata aventura sa-l duca in parc pentru ca pentru o plimbare de 15 de min are nevoie de mai mult de o ora intrucat pustiul e fotografiat, lumea sta de vorba cu el si il complimenteaza.

Dincolo de faptul ca pustiul e evident ca are charisma, ideea mamei de a-l creste fara nicio inhibitie si modul in care a gasit calea sa faca asta (foarte adaptat cu lumea in care pustiul traieste) e o minunata lectie de parenting.

Farouk James 1 Farouk James 2 Farouk James 3 Farouk James 4 Farouk James 5 Farouk James 6 Farouk James 7 Farouk James 8 Farouk James 9 Farouk James 10

3179
Snorlax1-900x756Pokemonul Snorlax sub forma unei perne imense

Pokemonul Snorlax sub forma unei perne imense

Text de Raluca Antuca

Vești bune pentru orice copil din lume, dar și pentru adulții nostalgici, care au au iubit la un moment dat Pokemon!

Compania Bandai a realizat o pernă imensă inspirată de un personaj din această serie îndrăgită de desene animate. Snorlax sau Kabigon, după numele japonez, este personajul care obișnuia să doarmă foarte mult, după cum sugerează și numele (“snore” în engleză înseamnă “a sforăi”).

Snorlax chiar este un pokemon confortabil, pentru că este grăsun și pufos. Perna imensă, care poate fi considerată și un pat, costă 460 de dolari.

Snorlax1b-900x798 Snorlax4-900x636

658

Clipul care ne arată că avem timp și pentru noi

Text de Raluca Antuca

A durat doar un minut și 30 de secunde, dar m-a impresionat atât de tare încât mi-a dat copilăria peste cap și m-a făcut să-mi fie ciudă pe job-urile care ocupă părinților și acea fărâmă de timp liber.

Faptele sunt simple. Un băiețel încearcă să-i dea un bilet mamei sale, dar aceasta este ocupată și îl ignoră. El se hotărăște să o ajute la treburile casei pentru ca aceasta să aibă timp și pentru el. Iar la final reușește să-i dea acel bilet. Dar nu vă spun despre ce este vorba.

Vă invit să dați play cu o mică avertizare: vă va emoționa atât de tare încât veți fugi degrabă la cei dragi să-i îmbrățișați și să-i întrebați ce mai fac.

*Clipul The Notebook a fost produs de agenția de publicitate Joe Public pentru compania de asigurări Dial Direct din Africa de Sud.

 

881

VIDEO- Cum reacționează oamenii la fenomenul de Bullying

Text de Raluca Antuca

Fiecare om pe care îl întâlnim în această viață ne pune o etichetă invizibilă pe frunte. Involuntar sau cu o doză de răutate, acesta te judecă subiectiv, în funcție de părerile și experiențele lui.

Uneori păstrează aceste impresii doar pentru el, iar alteori le împărășește celorlalți ca un fel de bârfă sau ți le spune verde în față sub forma de “bullying”.

Fenomenul “bullying” nu mai este o noutate, mai ales în America, unde un copil din trei este hărțuit verbal de către ceilalți colegi. Acest comportament ostil și de luare în derâdere a cuiva este o problemă serioasă cu care se confruntă foarte multe școli din lume. Cuvintele jignitoare dor și afectează percepția despre sine a copilului, iar hărțuirea verbală poate deveni și fizică.

Așa că cei de la UP TV au realizat un mic experiment social pentru a vedea cum reacționează oamenii atunci când văd cum unii copii râd de un altul. Chiar dacă fetițele nu vorbeau serios și totul a fost regizat, reacțiile oamenilor sunt 100% autentice. Și îmi dă puțină încredere și speranțe pentru un viitor mai bun!

 

990
Are-toys-just-toys11__700Păpușile inspirate de eroii zilelor noastre

Păpușile inspirate de eroii zilelor noastre

Text de Raluca Antuca

Nu știu dacă vă mai amintiți de Sonja Singh, mămica care transformă păpușile Bratz în păpuși naturale, mult mai potrivite pentru cei mici. Ea le îndepărtează machiajul strident, le împletește părul și le îmbracă cu hăinuțe croșetate. Toate acestea pentru ca cei mici să-și dezvolte creativitatea, nu să primească modele prefabricate.

Se pare că fenomenul a luat amploare și din ce în ce mai multe mămici sunt atente la jucăriile copiilor. De accea Wendy Tsao, o artistă din Vancouver, s-a gândit să exploreze ideea prin care păpușile pot avea un impact foarte mare asupra identității unui copil.

Jucăriile pot fi o sursă de mândrie pentru ei, iar uneori ele le pot oferi confortul de care au nevoie în unele momente în care sunt descurajați. Păpușile pe care le găsesc părinții în magazine sunt fie personaje Disney, fie personaje din filmele de la Hollywood, care limitează cumva imaginația copilului.

Există oameni care sunt eroi în viața de zi cu zi, nu doar în seriale amuzante. Ei inspiră inteligență și curaj, iar pentru unii pot fi adevărate modele de urmat. Pot fi copiii inspirați de aceste jucării? Își pot pune ele amprenta asupra personalității lor?

Wendy este de părere că da și de aceea a realizat aceste păpuși adaptate după persoane pe care le admiră, precum J.K. Rowling, Malala și Roberta Bondar. Merită să aruncăm un ochi peste acest proiect care ne arată că perfecțiunea nu există și că modelele pe care ni le alegem în viață sunt în strânsă legătură cu păpușile și copilăria! :)

Waris Dirie

â

J.K. Rowling

Are-toys-just-toys7__700

Roberta Bondar

Are-toys-just-toys9__700

Jane Goodall

Are-toys-just-toys10__700

Malala Yousafzai

Are-toys-just-toys11__700

665
nameless-paint-tubes-primary-colors-ima-moteki-1Culorile se definesc, nu se numesc

Culorile se definesc, nu se numesc

Text de Raluca Antuca

În Japonia, un duo de designeri a creat un set de vopsele ale căror culori nu sunt denumite.

Yusuke Imai și Ayami Moteki vor să schimbe felul în care copii gândesc și percep culorile. Ei cred că etichetele obișnuite sunt problematice. Atunci când nu sunt folosite cuvinte precum “roșu”, “galben” sau “verde”, definești culoarea și înveți ce presupune. Din ce culori primare este formată și în ce proporții?

Fiecare tub de vopsea are o etichetă cu astfel de informații, precum în imagini. Astfel noile etichete învață copiii și teoria culorilor. Ei înțeleg conceptele de bază din spatele fiecărei culori și sunt curioși să vadă cum se fac altele. O idee ingenioasă pe care părinții o vor îndrăgi cu siguranță! Îmi imaginez bucuria copiilor când vor descoperi că au ghicit culoarea care se află în interiorul tubului alb!

nameless-paint-tubes-primary-colors-ima-moteki-2 nameless-paint-tubes-primary-colors-ima-moteki-3 nameless-paint-tubes-primary-colors-ima-moteki-5

769
children_08Proiectul impresionant în care copiii sunt captivi în trupuri de adulți

Proiectul impresionant în care copiii sunt captivi în trupuri de adulți

Text de Raluca Antuca

În contextul crizei refugiaților care a stârnit atâtea opinii, mă gândeam la acele imagini în care un refugiat ține în mână un steag ISIS sau al alt refugiat, descoperit în ipostaza de terorist.

Aceste fotografii au primit share de milioane de ori, împrăștiind în spațiul virtual idei complet neavizate și opinii extremiste, pe care unii le iau de bune. Aceste imagini reușesc să fie distribuite, chiar dacă nu sunt verificate, pentru că impresionează vizual. Degeaba sunt ele scoase din context, dacă omul simplu caută niște confirmări pentru prejudecățile formate prin experiențele prin care a trecut.

Aceste imagini sunt puternice emoțional și reușesc să impresioneze. Poate din acest motiv, majoritatea campaniilor de succes au folosit fotografii care apelează la sensibilitate sau șochează vizual.

Un astfel de proiect a fost present la festivalul Burning Man din Nevada, unde un artist ucrainean a fost present pentru prima data cu o lucrare emoționantă. Este vorba de o sculptură din sârme metalice care ilustrează doi oameni care stau jos, spate în spate. În interiorul lor se află doi copii care își ating mâinile prin aceste sârme. Aceștia strălucesc atunci când ziua devine noapte.

Imaginea în sine arată genial și ne duce cu gândul la clipele în care oscilăm între rațiune și sentimente. Atunci când am vrea să ne întoarcem la a fi copil, cu griji mărunte și visuri mari. Atunci când adultul vrea să evadeze din cotidian. Absolut genial.

Iată ce spune Alexander Milov despre opera lui de artă. Cuvinte prea frumoase pentru a fi traduse.

“It demonstrates a conflict between a man and a woman as well as the outer and inner expression of human nature. Their inner selves are executed in the form of transparent children, who are holding out their hands through the grating. As it’s getting dark (night falls) the children chart to shine. This shining is a symbol of purity and sincerity that brings people together and gives a chance of making up when the dark time arrives.”

Mai multe proiecte pe site-ul oficial al festivalului.

children_01 children_02 children_03 children_04

Fotografii de Andrew Miller

 

991
storytime-rocking-chair-read-books-children-hal-taylor-16Noul balansoar gândit pentru familiile numeroase

Noul balansoar gândit pentru familiile numeroase

Text de Raluca Antuca

Ca orice tătic de treabă, Hal Taylor le citește copiilor săi povești înainte să se culce. De regulă îi așază pe un balansoar, dar atunci când s-a născut cel de-al treilea, el a avut o problemă. Nu a mai avut loc pe balansoar pentru toți, astfel încât să stea cât mai comfortabil și să ajungă în lumea viselor repejor.

Fiind unul dintre cel mai bun meșteșugari din zonă, s-a gândit să creeze un scaun mai special! Se numește Storytime Rocking Chair și este perfect pentru familiile mai numeroase. Prețul lui variază între 7.000 și 7.500 de dolari. Extrem de piperat ar spune mulți. Doar că acesta a fost sculptat și gândit de la zero de Hal, ceea ce îl face tare simpatic.

Imagini și detalii pe site!

storytime-rocking-chair-read-books-children-hal-taylor-10 storytime-rocking-chair-read-books-children-hal-taylor-3 storytime-rocking-chair-read-books-children-hal-taylor-1

695
IMG_1936__880FOTO- Mai există copilăria la țară?

FOTO- Mai există copilăria la țară?

Text de Raluca Antuca

Izabela Urbaniak este o fotografă din Polonia care pune accentul pe naturalețe și spontaneitate în seriile foto pe care le realizează.

Cea mai recentă serie îi surprinde pe copii acesteia, dar și pe verișorii lor într-o vacanță la țară, acolo unde petrec mai mult de o lună în fiecare vară. În acest cadru natural, ei vin să se distreze cu animalele și să exploreze locuri noi în felul lor creativ. Fără tehnologie și electronice, aceștia reușesc să se deconecteze de lumea virtuală și să trăiască o copilărie ca a părinților și bunicilor.

Izabela îi observă, participă la jocurile lor și își amintește de vremurile în care era de vârsta lor, când smartphone-ul și tableta nu țineau locul unor prieteni! Fotografiile sunt minunat realizate și chiar îmi este dor de „țara” mea, la Bacău, unde zburdam toată ziua și mă minunam de toate cele!

IMG_1257__880 IMG_1866__880 IMG_1936__880 IMG_2061__880 IMG_17561__880 NB2A0539__880 NB2A0646__880 NB2A0859__880 NB2A3336__880 NB2A3373A__880 NB2A4510__880 NB2A8492__880 NB2A9398__880 NB2A9466__880 NB2A9958__880 Summertime-part-two__880 Summertime-part-two1__880

1324
alistaircochleartattoo1Un tătic își tatuează implantul pe care îl are fetița lui bolnavă

Un tătic își tatuează implantul pe care îl are fetița lui bolnavă

Text de Raluca Antuca

Unii părinți sunt tare inventivi atunci când vine vorba de protejarea copiilor și de încrederea lor în propriile puteri.

Dacă o mămică din UK vinde kit-uri prin care copiii cu probleme de surzenie își pot decora aparatul auditiv (Am scris despre asta aici.), un tătic din Noua Zeelandă a devenit un exemplu pentru toți tații din lume, datorită relației speciale pe care o are cu fetița lui.

Când Charlotte avea patru ani, Alistair Campbell și-a dat seama că aceasta nu aude cum trebuie. După câteva controale, el a aflat că aceasta nu aude cu urechea stângă, iar cea dreaptă îi limitează abilitatea de a transmite suntele la creier. Pentru a corecta aceste probleme, fetița poartă un implant cohlear.

Nu de puține ori, copiii cu astfel de probleme se simt inferiori și au o stimă de sine scăzută. Cred că acestea au fost motivele care l-au determinat pe Alistair să se radă în cap și să își tatueze în același loc un implant cohlear asemănător cu cel al fetiței lui.

Acest tatuaj special ne arată cum părinții sunt dispuși de cele mai mari sacrificii atunci când vine vorba de copii lor. Într-o manieră foarte sentimentală și artistică, acest tătic reușește să aducă un zâmbet pe buze lui Charlotte!

Tattoo1

1628
28B40A0E00000578-3083034-image-m-3_1431685349927Cele mai cool păpuși cu dizabilități

Cele mai cool păpuși cu dizabilități

Text de Raluca Antuca

Dacă unii părinți văd jucăriile ca o modalitate recreativă pentru cei mici, alții îi văd latura educativă și nu prea sunt mulțumiți de păpușa Barbie cea perfecta!

După o campanie în social media, numită Toy Like Me, care promova diversitatea jucăriilor, s-au lansat niște păpuși realizate cu ajutorul unor imprimante 3D. Unele au baston, altele poartă aparate auditive și altele au semne din naștere sau cicatrici.

Makies este producătorul de jucării care a acceptat această provocare de a crea păpuși la comandă, în funcție de necesitățile copiilor. Este o modalitate perfectă de îmbunătățire a percepției copiilor față de diversitate.

Costă 69 de lire sterline și fiecare părinte poate crea jucăria potrivită copilului! Mai multe detalii aici.

28B40A2700000578-3083034-image-m-16_143168547254028B40A4200000578-3083034-image-m-12_143168542486528B409AE00000578-3083034-image-m-14_143168544750028B40A0E00000578-3083034-image-m-3_1431685349927 28B409D500000578-3083034-image-m-6_1431685390519

1423
table-corner-protection-funny-animals-corner-guard-cushions-1Fara vanatai cu noile inventii japoneze!

Fara vanatai cu noile inventii japoneze!

Text de Raluca Antuca

Una dintre primele înjurături pe care le-am spus (și țineți cont de faptul că-mi place să vorbesc ca o lady) a fost când m-am lovit de colțul băncii de la școală. Știți cum este când te accidentezi într-un colț ascuțit și simți o durere surdă, care mai apoi se transformă într-o vânătaie.

Pentru cei care se află în aceeași poziție, am găsit cea mai ingenioasă soluție eveeer! Există niște mici obiecte protectoare care se aplică în zona colțului. Poate că ați mai auzit de ele, doar că acestea sunt sub forma unor animăluțe tare drăgălașe. Vânătăile sunt un element al trecutului datorită lor!!

Acestea sunt fabricate de versiunea japoneză a gigantului Ikea și anume Nitori. Se găsesc de cumpărat în trei forme- ursuleț maro, pisicuță alba și broască verde. Colorate și utile, ele pot fi achiziționate de aici la prețul de 4 dolari fiecare.

853

Frumusetea internetului: 300 straini la petrecerea unei fetite la care nu venea nimeni

O fetita cu probleme de sanatate a implinit in aceasta saptamina 10 ani. Mama i-a invitat colegii, dar toata lumea a refuzat-o.

Mama a postat un mesaj pe facebook rugindu-si prietenii sa vina la petrecerea fetitei ei. Au aparut 300 de straini, toti cu cadouri pentru copila, un lant local de fast food a avut grija de hrana invitatilor, iar fetita a fost foarte fericita.

O poveste despre puterea internetului, despre toleranta, despre a face bine de cite ori poti.

522
5-year-old-painter-autism-iris-grace-13Picturile pline de magie realizate de o fetita cu autism

Picturile pline de magie realizate de o fetita cu autism

Text de Raluca Antuca

Autismul este o boală complexă și înțeleasă destul de puțin, pentru că deși unii oameni nu pot interacționa suficient de bine cu ceilalți, au anumite talente sau calități care îi diferențiază de restul. Autismul afectează felul în care indivizii comunică, se comportă și își dezvoltă un stil de viață. Cu toate acestea, unii ies în evidență printr-o memorie vizuală de excepție, orientare spațială sau concentrare deosebită.

De exemplu, Iris Grace este o fetiță de cinci ani din Marea Britanie, care are dificultăți în a vorbi, dar care realizează niște tablouri magice. A dat dovadă de atenție la detalii și o focalizare excepțională, reușind să creeze picture care amintesc de arta impresionistă a lui Monet.

Deși majoritatea copiilor încep să vorbească pe la vârsta de doi ani, Iris acum învață cu ajutorul unei terapii. Arabella Carter- Johnson, mama ei, a încurajat-o să picteze, pentru că se ocupă de educarea fetei acasă și a vrut să bifeze pe lista de activități care se fac la școală și picture, lucrul manual, muzica.

Mămica și-a dat seama de cât de talentată este Iris, care poate să se concentreze chiar și două ore la un desen. Autismul a ajutat-o să-și creeze un stil unic de a picta, pentru că ea are o perspectivă aparte referitoare la culori și nuanțe, înțelegând felul în care acestea se îmbină pe pânză.

Activitatea de a picta este pentru ea o terapie, care o ajută să comunice și să împărtășească anumite  stări. Picturile ei exprimă pace, echilibru, contopire, dar și apăsare sufletească, neliniște. Iris a fost mereu în armonie cu natura și elementele ei. Urmărește cu atenție orice mișcare a copacilor, cum se oglindește apa, cum se mișcă norii și florile în bătaia vântului. Aceste mici detalii și pisica ei, Thula, au inspirat-o de multe ori.

Arabella speră că ceea ce face Iris va oferi noi șanse celorlalți copii care suferă de această boală, pentru că ei trebuie încurajați și susținuți pentru a realiza lucruri minunate. Picturile ei sunt vândute colecționarilor de artă din toată lumea, iar profiturile sunt folosite pentru materiale de artă și terapie.

Mai multe informații pe site-ul ei, iar un Like puteți da pe Facebook!

 

518
shutterstock_copilDespina, proaspătă mamică: Când ziua de 8 martie face sens

Despina, proaspătă mamică: Când ziua de 8 martie face sens

text de Despina Ponomarenco

 

De când mă ştiu mi-aş fi dorit să fiu bărbat. Din simplu motiv că pentru ei totul este mult mai simplu.

Când un bărbat spune lucrurilor pe nume e curajos, când o femeie face acelaşi lucru e lipsită de tact.

Când un bărbat iese nebărbierit şi cu părul vâlvoi din casă e macho, în timp ce o femeie care iese aranjată din casă e tocată mărunt de jumătate din cartier…

În acest sens, ziua de 8 martie nu a fost, cel puţin până acum, o zi deosebită pentru tine. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi divinizez mama şi mă folosesc de orice prilej să îi arăt că o iubesc şi cât este de specială pentru mine. Nu simţeam însă că ziua de 8 martie aduce ceva în plus relaţiei noastre.

Daaaaaar, totul s-a schimbat de când a apărut el, fiul meu. Când se trezeşte în miez de noapte şi îl legăn uşor până îl cuprinde somnul la loc, iar ochii mei umflaţi nu mai au nici o importanţă. Când îl alăptez şi mă priveşte cu ochii aceia care îmi spun că e complet dependent de mine, iar eu îi şoptesc că îi voi fi mereu alături. Când adormim împreună şi mâna lui îmi cuprinde degetul meu ca şi acum acel deget e tot sprijinul lui în lume. Acestea sunt doar câteva dintre momentele în care a fi mamă este totul.

Şi iată cum, doar după ce am dat viaţă unui pui de om, ziua de 8 martie face sens pentru mine. Este prima zi a mamei pe care o experimentez şi este minunat. La mulţi ani, mamelor! La mulţi ani, mama!

*

Responsabilă de PR și evenimente la cel mai cool mall din oraș – Promenada, soția lui Răzvan și mama lui Rareș, Despinei îi place să scrie despre noile experiențe din viața sa. 

385
4th-trimester-bodies-projectProiect Foto- Frumusetea unei femei care a devenit mama

Proiect Foto- Frumusetea unei femei care a devenit mama

Text de Raluca Antuca

Și pentru că luna asta vorbim despre importanța femeii în viața oricărui bărbat și despre cum mama este cea care te îndrumă de la primii pași, vă prezint un proiect foto care oferă o perspectivă diferită cu privire la modificările corpului feminin după nașterea primului copil.

Fotografa din Chicago, Ashlee Wells Jackson, a pus bazele proiectului The 4th Trimester Bodies, care prezintă femei care au născut recent cu cei mici în brațe. Acestea radiază și arată că au încredere în propriul corp, nefiindu-le teamă să se expună publicului larg. După o sarcină grea și dificilă din punct de vedere emoțional, Ashlee a vrut să demonstreze cât de puternice și frumoase sunt mamele și femeile, în general. A avut gemeni, iar una dintre fetițe nu a supraviețuit, lucru care a marcat-o.

Prin prezentarea mamelor in fotografii, Ashlee Wells Jackson vrea să schimbe așteptările pe care societatea le are despre femei. În același timp, fotografa vrea să împărtășească frumusețea femeii care a trecut printr-o experiență care a înnobilat-o.

673
11040034_10101482577864260_341987811_nVIDEO- Micii maestrii ai pianului

VIDEO- Micii maestrii ai pianului

Text de Raluca Antuca

Un dirijor. O piesă muzicală clasică. 15 copii care nu au mai cântat niciodată la pian. Cinci săptămâni de repetiții. Vă prezint “Mini maeștrii”.

Cea mai mare companie de asigurări din Suedia, Folksam, a invitat mai mulți copii, cu vârstele cuprinse între doi și cinci ani, la un experiment muzical condus de celebrul dirijor și compozitor, Jan Risberg. Timp de cinci săptămâni, acesta a folosit într-un mod constructiv energia copiilor și le-a dat lecții de pian. Pentru ca aceștia să învețe notele unei piese muzicale din secolul al XIX- lea, compusă de pianistul francez Erik Satie, dirijorul a folosit tehnici creative, cum ar fi chei colorate, cutiuțe muzicale și asociații de cuvinte simple și cunoscute de ei, cum ar fi “clătite”.

Experiența a fost distractivă pentru cei mici, care s-au jucat și au învățat în același timp. Proiectul este foarte inspirat și bine gândit, pentru că susține ideea comform căreia orice copil poate face lucruri minunate, daca i se acordă o șansă și o educație bună, mai ales dacă este ajutat. Fiecare parte a proiectului, de la primele tentative până la executarea piesei pe scenă, a fost filmată și interpretată. Le puteți vedea aici, pe site-ul celor de la Folksam.

556
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!