Tag : elena mihaila internship tabu

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

705

Elena Mihaila – jurnal de intern Tabu – AMR 2 sapt

elena mihaila mai are 2 saptamini de internship la Tabu si, cum ii sta bine invatacelului, are cea mai grea tema de pina acum: un fel de lucrare de diploma.

dar ca orice invatacel, elena si-a facut singura viata mai complicata in aceasta saptamina.

lectia pe care a invatat-o in aceasta saptamina a fost “cum sa ne tinem cumpatul in situatii extreme”. la inaltime de-asupra bucurestiului sau acasa in pat, cind n-am auzit ceasul si-am ratat evenimentul:)

iata saptamina vazuta din perspectiva ei

Pentru tema de săptămâna aceasta am avut multe articole de citit. De la naraţiuni cu o structură la care rămâneam “wow, eu când o ajung să scriu aşa?”, până la creative writing tricks.

 

·        “Writers like to whine and moan about the struggle, the pain, the suffering of writing, but they came to writing because it was easier for them than math, more exciting than chemistry, more fun than the playground.” – Donald Murrat.

 

Miercuri a fost o zi frumoasă, cum am intrat pe poarta redacţiei am început să zâmbesc. Am nimerit în mijlocul agitaţiei – cele trei finaliste ale concursului Dove se pregăteau pentru o şedinţă foto. Pe canapea se puneau la cale proiecte de viitor, iar eu am fugit ghiduşă să văd numărul de mai. Love at first sight! Acum se explică zâmbetul meu.

 

Pe fundal feon-ul mă lăsă pierdută în gândurile mele, meditând la maratonul zilelor ce vor urma, go go fantezie în locul şablonului. Nu pot să nu povestesc că, ieşind din redacţie, pe străduţă, doi baieti se jucau cu mingea: primul ţipa “Ronaldoo la balon, loveşte şi goool”, la care cel de-al doilea “pasee, pasee şi mie”. Mai au de învăţat despre munca în echipă, că doar veşnică pe lumea asta este schimbarea.

 

Joi, 7 am, Radio Zu – 11 persoane aşteptau afară, feţe de zombie nedormite, emoţii, finalistelor li se dau “accesoriile”, se intra în direct, extrage fiecare plicul cu aroganţa”, râsete, încurajări şi fiecare pleacă să îndeplinească la timp ce a ales. Foarte amabilă familia Zu, chiar mult prea amabilă pentru ora matinală. Şi acum aşteptăm, aşteptăm…

 

“Dacă vineri dimineaţa nu sunt la Universitate, înseamnă că proba cabinei de duş (de vineri la 1 am), ridicată la 4 m înălţime, nu a mers bine”. Asta se trece la experienţe nocturne *once in a lifetime* în Bucureşti. Compoziţie decorativă: transformers boom!

 

Pot spune că a fost o săptămână hardcore ca la carte. Vineri nu am mai ajuns la timp la Universitate, dar nu pentru că s-a întâmplat ceva cu cabina, ci pentru că ceasul meu nu a mai sunat. Nu ştiu dacă să ţip, la cât de frustrant a fost momentul, sau să râd că niciodata un lucru nu merge bine până la capăt. O experienţă din care am multe de învăţat şi de…recuperat. Cred că mă duc să fac o baie să mă relaxez, dar nu, nu în mijlocul Bucureştiului.

 

P.S. acum o să mă prezint: Elena, internul care nu s-a trezit la timp.

Elena Mihaila, 1 mai 2010

intreaga experienta a Elenei in redactia Tabu o puteti citi aici

759

Elena Mihaila – jurnal de intern la Tabu – AMR 3 sapt

saptaminile acestea sunt foarte grele si aglomerate pentru echipa Tabu. pe linga noua revista – numarul de iunie – la care am inceput sa lucram, avem un mega eveniment vineri in piata universitatii , organizat tot de noi.
e iures in redactie, n-ati vrea sa fiti aici cind se incing spiritele.

Elena Mihaila, interna noastra, s-a obisnuit cu atmosfera asta, dar eu abia astept sa o aud ce mai spune simbata cind incheiem saptamina de foc.

iata jurnalul ei de saptamina trecuta

Vedem coperta, apreciem articolele bine scrise, facem ochii mari la pictorialele glam şi rar ne gândim la echipa din spate şi la munca depusă într-o lună. Furnicuţele se agită, caută ineditul pentru noi, iar azi se ia totul de la capăt. Şedinţa pentru numărul de iunie începe…

Aud un “a început şedinţa de 13 minute”, asta ca un *nudge nudge* că se întârzie. Oamenii râd, vorbesc la telefon, un “nu pot să cred, am vărsat cafeaua” rupe şirul gândurilor. Se aud tocuri, îşi face loc şi un gossip mic în legătură cu ce s-a întâmplat la Recesionista Club Event, clătite şi continuăm…

“Hai să facem şedinţa afarăă! Uite ce frumos şi cald este.”

Ne mutăm afară, cu scaune, pernuţe, gustări, cafea şi alte mici dependenţe cotidiene. Atmosfera se încălzeşte, se stabilesc subiectele pentru numărul următor al revistei, coperta, interviurile şi shootingurile. După o perioadă, vremea nu mai ţine cu noi, auzindu-se un “a trecut norul de la vulcan pe deasupra”, urmat de câteva zâmbete. La finalul şedinţei de redacţie, bătrână natură ne dă un brânci -“hai fiecare la treaba lui, ajunge cu lăfăiala”. Numai lăfăială nu este, acum începe partea grea: research, telefoane, draft-uri, deadline-uri…

De obicei lumea se vaită când este prea cald în redacţie, dar venind de afară tremurând, acum este “mai mult ca perfect”, cum învăţam când eram mici la lecţia despre verb. La biroul lui, fiecare îşi vede de deadline şi uite aşa se mai termină o zi. Furnicuţele mai harnice pleacă fiecare spre furnicarul ei, cu gândul la ce trebuie făcut pentru data viitoare.

Familia Tabu este una unită, au trecut prin multe împreună şi deşi mai sunt divergenţe asta se întâmplă pentru că vor ca totul să iasă bine, să evolueze. De data asta am ales să povestesc o singură zi din redacţie, dar asta nu înseamnă că săptămâna s-a terminat fără ca eu să primesc una din cele mai complexe sarcini de până acum. Un mic proiect despre care o să povestesc săptămâna viitoare. Abia aştept! Albumul de familie se mai completează cu o amintire.

Elena Mihaila, 25 aprilie

aici restul jurnalului de intern

663

Elena Mihaila – Jurnal de internship – au mai ramas 4 saptamini

primul intership pe care-l fac la tabu pentru “job”-ul de asistenta redactor sef intra in linia dreapta a finishului.

mai avem patru saptamini de impartit lucruri si experiente, de testat pe bune cum se face o revista.

elena mihaila, interna mea, a inceput sa faca materiale de una singura, ca orice redactor angajat la o revista. saptamina trecuta a fost prima ei saptamina de descurcat de una singura, cu reporting, research & interviu.

si a avut de scris. si de editat. mult:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

Azi încă jubilez după activitatea săptămânii trecute. Abia aştept să apară numărul de mai. Sunt ca un copil care pentru prima dată reuşeşte să scoată nişte hăinuţe din dulap, să se îmbrace şi să umble ţanţoş pe stradă. Primul pas spre independenţă, dar mai este până atunci…

Săptămâna a început cu un mini photo-shoot pentru dosar. Femei, make-up artist şi fotograf. Cafea, telefoane şi câte-o doză de nicotină la o mică şuetă sub teiul din curte. Acum copilul se întoarce la bucaţile lui de puzzle, să vedem ce iese.

(nu-mi place să “ciopârţesc” texte, m-am ataşat de text. Totuşi nu mă las. I can do it! Hai, selectează, aşa, acum…delete. Do it!)

Astăzi puiul încearcă al doilea zbor în lumea literelor şi, deşi este greu, realizez cât este de important să ai pe cineva lângă, care să te susţină şi să te înveţe cum să o iei de la capăt. Teoria mea: cumva o să fie! Trebuie să nu te laşi speriat de text, pentru că nimic nu iese de prima dată. De la 10 pagini, la 4, la 2 and that’s how it’s done! Săptămâna asta am învăţat şi ce înseamnă experienţa. Ce vedem noi ca articol într-o revistă are în spate 3-4 draft-uri, corectări, reformulări şi repoziţionări de paragrafe.

(flash-back de când ne învăţau profesorii ca înainte să compunem ceva să ne facem o schiţă a ceea ce vrem să zicem. Idei pentru fiecare paragraf. Vă aduceţi aminte când noi ziceam: pentru ce? Schiţa de idei ajută, şi chiar foarte mult, mai ales pe cei care sunt la început de drum.)

Un alt lucru important pe care l-am învăţat este – mare grijă cu research-ul. Ca jurnalist adevărat, învaţă să nu sari la concluzii, încearcă să ai confirmarea fiecărui detaliu. Când invadezi viaţa cuiva, nu o face cu bocancii, ca buna ta intenţie să nu devină calomnie.

Pe sfârşit de săptămână încerc să trec peste *writer’s block de moment*. Mereu m-am împotmolit când trebuia să scriu o ştire în 10 minute, pe principiul think fast! Problema mea este că vreau să spun multe lucruri deodată, care împreună au sens doar în bula mea. Vreau să învăţ să-mi separ ideile şi să iasă ceva coerent într-un timp cât mai scurt, iar asta se învaţă practicând. Mulţumesc oamenilor care au avut răbdare cu mine săptămâna asta.

Elena Mihaila, 19 aprilie

restul jurnalului de intern la tabu, il puteti citi aici

761

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

833

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

703

Elena Mihaila – internship la Tabu – sapt 5

Draga mea interna, Elena Mihaila, a muncit greutz si saptamina asta.

Partea buna e ca a vazut cum va arata in revista o parte din munca ei, ca a invatat sa compare stilul editorial al revistelor “pentru tineri” fata de cel al revistelor “mature” si ca acum poate intelege contentul in varianta transmedia: nevoile aceluiasi gen de public tinta in print/radio/internet.

aaa, si si-a facut lectiile foarte bine. dupa 4 saptamini, stie asa de bine structura editoriala Tabu incit a plasat foarte corect in flatplan (desfasurarea pe rubrici vs. pagini a revistei) doua rubrici noi. plus ca, acum poate sa genereze din acelasi eveniment subiecte diferite in functie de targetul si specificul revistelor, indiferent daca sunt young, fashion, social, people.

are teme multe pentru saptamina viitoare, dar ne pregatim curind pentru una dintre cele mai importante lectii: cum se face un pitch pentru o revista, cum propui un subiect unui redactor sef/editor coordonator. pentru asta exista insa zilele saptaminii viitoare.

iata cum s-a vazut saptamina numarul 5 din perspectiva Elenei

Am început săptămâna cu a 3-a transcriere de interviu, cel despre care ziceam că s-a dezvoltat ca un ghiocel acum ceva timp. Totuşi cum era cu intern(area) după o lună? (glumesc, glumesc). Mi-a prins bine, pentru că am de făcut o mică aplicaţie care are legătură cu acel interviu.

Marţi a fost o zi uşoară, am încercat să fac o mini-corectură pe textele deja paginate. Virgule, căciuliţe, spaţii prea mari, migăleală serioasă pentru cele două perechi de ochi care vor ajunge să facă asta pe tot numărul de aprilie. Apropo de numărul acesta, am văzut print-ul cover-ului, la care am făcut ochii mei mari de copil. (you think you know, but you have no idea de munca din spate).

După, am primit draft-urile de la interviurile cele mai drăgălaşe de săptămâna trecută, am mai aruncat câte un ochi la ce lucra echipa de la D.T.P. şi am realizat ce înseamnă cu adevărat amprenta lăsată de jurnalist în textul final. Este binecunoscut faptul că în cele din urmă nu se folosesc toate datele din interviul propriu-zis.

Pe sfârşit de săptămână am văzut paginarea dosarului, am discutat despre mai multe reviste „young vs. old”, despre conceptul de „book of the brand” şi mi-am primit „temele”. Lucruri practice din care se învaţă cel mai repede şi, în plus, sunt şi creative. Am discutat în paralel despre radio şi presa din lumea virtuală, pentru care am reţinut în mod special că cititorul alocă mult mai puţină atenţie. Pe acelaşi principiu se merge şi când este conceput un text pentru un site, sau când se aleg melodiile care vor intra în „heavy rotation”…atenţia oamenilor este feedback-ul mult preţuit (*my precious*).

Elena Mihaila, 20 martie 2010

aici jurnalul celorlalte saptamini de internship tabu

1055

elena mihaila – internship la tabu – sapt 4

saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.

cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.

iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.

(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)

• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.

• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.

• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.

• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.

• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.

(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)

Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.

Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.

Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.

După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.

(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).

elena mihaila, 13 martie 2010

666

Elena Mihaila – internship la tabu – sapt 3

Saptamina nr 3 a fost una in care a fost loc si de putina teorie pentru intern-ul meu, Elena Mihaila.
A fost o saptamina in care am vorbit despre structuri de reviste, targeturi, pozitionari. Am plecat de la citeva publicatii pe care am invitat-o sa le descompuna structural si am ajuns, aproape fara sa simta, la cum acelasi subiect e declinat diferit de la o publicatie la alta in functie de targetul/formatul revistei.
Revistele analizate saptamina aceasta au fost din targetul 25-35 de ani, locale si internationale. Saptamina viitoare comparam reviste din targeturi diferite de virsta:)

Deja stiu care sunt lucrurile care-i plac pentru ca ii sclipesc ochii mari cind intilneste ceva care o uimeste (noi oportunitati de business care vin de la idei ca de niciunde, aparitia/crearea unei rubrici etc) si e amuzant sa o vad cum descopera lumea din spatele unei reviste.

Dar e si foarte motivant pentru mine, pentru ca e un aer proaspat, o uimire si o bucurie fata de lumea frumoasa pe care o creem, detalii pe care le mai uit uneori, grabita sa rezolv punctual problemele revistei.

Munca de internship din saptamina asta a avut si ceva lucruri spectaculoase (un interviu simpa si o negociere pentru cover), dar si ceva lucruri nashpa.
Iata cum se vede din partea Elenei saptamina nr 3:)

*
Ghiocelul a venit cu „dureri de cap”, hapciuri, ploaie, dar şi cu teme pentru mine. Pot spune că am început să învaţ mai în detaliu despre structura lunară a unei reviste şi acum, că am văzut ultima săptămână înainte de trimis la print, să vedem si începutul…

Prima mea temă are legătură cu un market research – să analizez structura mai multor reviste, atât de la noi, cât si din alte ţări. O zi de luni structurată, am primit şi un program pentru săptămâna asta, dar şi cam ce o să se întâmple de-a lungul următoarei săptămâni, nu pot decât să mă bucur de ce va urma.

Ce a urmat a fost mai mult decât drăguţ, am asistat la un interviu primăvăratic, dar nu lipsit de consistenţă, ca un boboc de floare ce s-a dezvoltat în câteva ore. Interviurile sunt o parte plăcută a acestui job, cred eu, contează foarte mult şi felul în care îl dirijează un jurnalist cu experienţă, ca informaţia să curgă de la sine. Acum că am văzut cum a decurs unul, nu-mi rămâne decât sa aştept varianta finală. Am asistat şi la un mic shooting şi am primit a doua temă la care toată lumea a avut glume „încurajatoare” – transcrierea unui interviu (and here I go again on my own). S-ar putea să-mi revizui ideea cu „interviurile sunt o parte plăcută” după această experienţă. (glumesc)

Negocierile pentru inserturile din numerele viitoare au decurs destul de bine, iar mini-brainstormingul de idei pentru un „bonus” a fost mult mai productiv ca aparenta revenire a iernii. (cred că ar trebui să încetez cu aceste comparaţii)

Săptămâna s-a încheiat cu o discuţie despre tema de la început, am definitivat termenii de front of the book, core si back of the book. Am făcut ochii mari la mai multe detalii despre revistele glossy şi piaţa românească, pe care nu cred că le-aş fi aflat prea curând din alte „surse” şi care în acelaşi timp mă vor face să văd şi să citesc o revistă complet diferit de acum înainte.

Pe final de a treia săptămână sunt măndră să mă prezint „Elena – internul” şi că am început să dau si eu direcţii către biroul redacţiei: „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.

Elena Mihaila, 6 martie 2010

aici jurnalele din saptamina nr 1 si saptamina nr 2

754

Elena Mihaila – internship la Tabu- sapt 2

Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei

A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.

Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.

Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.

Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.

Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.

Elena Mihaila, 28 feb 2010

aici jurnalul primei saptamini de internship

833

Jurnalul Elenei Mihaila – internship la Tabu – sapt 1

Elena Mihaila, cea care face un internship la Tabu in postul de asistent al redactorului sef, a trecut de prima ei saptamina: cea de acomodare.

iata cum s-a vzt aceasta saptamina din perspectiva ei

Am căutat strada respectivă pe hartă, am strâns din dinţi în trafic, locul de parcare a venit mai greu şi, făcându-mi curaj, am păşit în curtea redacţiei. Timid am întrebat mai exact pe unde se ajunge la birouri. „Urci scările, apoi dreapta şi drept înainte”. A sunat uşor. Am urmat îndrumările, am intrat în prima încăpere, nimeni…Bun până aici. Recapitulez, mă uit în stânga sus pe scări, în dreapta şi continui „drept înainte”. Apăs pe clanţă, „Bună ziua, sunt Elena, internul.” Şi de aici…

agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări si „vreau acasă” – uri.

Aşa pot rezuma prima mea zi. Mă simţeam ca un caţeluş care este fascinat de tot ceea ce vede şi nu ştie mai exact încotro să se îndrepte prima dată.

Următoarea zi, la fel de timid, am asistat la o joacă de oameni mari. „Joaca” de-a brainstorming-ul de idei pentru numerele viitoare mi s-a parut ca o partidă de tenis. Cineva lansează o idee care este preluată mai departe de altcineva şi tot aşa. Pot aplica această comparaţie şi la mine; aflându-mă în exterior, privirea mea fugea la fiecare în parte de fiecare dată când se lansa o idee nouă.

Încep să asociez din ce în ce mai bine numele fiecărui membru al echipei cu figura sa, dar în special cu ceea ce face, acomodându-mă şi cu termenii de specialitate. Sunt mândră când ţin minte un nume nou, pentru că nu-mi este deloc uşor să o fac, fapt cam trist pentru un viitor jurnalist.

Treptat încerc să las emoţiile în colţul lor şi să profit să invaţ cât mai multe lucruri. Am văzut cum se transformă un text până la varianta finală, cum este nevoie de mai multe perechi de ochi pentru a verifica un text şi a-l corecta. Am observat răbdarea cu care se editează pozele şi cu care se paginează articolele. Am avut posibilitatea de a lua parte la susţinerea unui proiect viitor din a cărui dezvoltare am multe trucuri de invăţat. Pe de altă parte încep să înţeleg din ce în ce mai bine relaţia Echipă vs. Idei vs. Costuri vs. Oameni, care implică destul de multe compromisuri.

Toate acestea pe „fast forward”. Aştept cu nerăbdare să descopăr ce surprize sunt în planul saptamânii următoare.

Elena Mihăilă

1181
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!