Tag : etica

IMPOSTURADin lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Din lumea bloggerlor, vloggerilor si a instagramerilor – Te dai la o parte sau nu din calea impostorilor ?! –

Acum cateva luni m-am dus in afara Bucurestiului la o actiune umanitara.

In microbuzul cu care am mers erau si doua instagramarite fashion care si-au obisnuit publicul cu fotografii in costume de baie. Cand am ajuns la fata locului, una dintre fetele in cauza a inceput sa-si faca selfie-uri cu manusile si ochelarii de protectie pe care urma sa-i poarte cand munceam pentru cauza umanitara. Selfie-uri fashion, cu capul intr-o parte si buzele facute capsuna.

Mai tarziu cand zugraveam o incinta si-a pus telefonul pe un suport ca sa-si faca un filmulet cu ea dand cu trafaletul, din spate, cu fundul cambrat. Eram intr-un loc incarcat de povesti super emotionante, povesti la limita dintre viata si moarte, si fata asta a ales sa-si filmeze fundul ca sa ilustreze locul si actiunea umanitara la care participa.

Ghinionul ei in ziua respectiva a fost ca zugravea in aceeasi camera cu mine si, ca sa-mi fac treaba, intram in cadrul pe care-l filma.

Am facut putin scandal sa opreasca filmarea pentru ca nu doresc sa fiu in filmele ei, i-am explicat ca se pot face bani si fara sa stai cu fundul in sus in fata telefonului si si-a inchis camera.

Mai tarziu, dupa ce s-a regrupat si a intrebat cine-i femeia care a dat cu ea de pereti, mi-a zis ca nu stia cine sunt, ca nu o intereseaza ca eu fac multi bani si ca nu trebuia sa o cert pentru ca ea a fost chemata ca si mine sa promoveze o actiune umanitara.

M-am uitat la ea pe parcursul intregii zile. A muncit mult, nu s-a dat la o parte de la niciun efort.

Si mi-am dat seama ca nu era un om rau in esenta ei, pur si simplu nu avea o alta baza, o alta cultura, nu stia cum sa promoveze evenimentul decat filmandu-se intr-o nota sexuala. Cand am ajuns acasa am cautat-o pe instagram: clasicele fotografii in costum de baie, in genunchi pe plaja, tragandu-se de parul strans intr-o coada…

Am vazut ca scrie pentru o revista de beauty sau travel – nu mai stiu exact.

Fata asta e un om bun in caracterul ei, dar n-are stiinta de a gasi structura unei povesti, a unei informatii pe care sa o expuna printr-o structura coerenta publicului ei, e superficiala si toate reperele ei se opresc in cultura kardashian.

Mai sunt ca ea cateva zeci daca nu sute sau mii.

Pentru ceea ce trebuia sa faca la evenimentul la care eram si eu prezenta era o impostoare. Nu ar fi convertit in donatii sau in viitori voluntari pentru fapte bune, pentru ca publicul ei – masculin in mare parte – o urmareste pentru o placere cu conotatie sexuala, nu pentru ca e vreo maica Tereza sau a citit vreo carte (citeste niste prostioare motivationale usurele, le-am vazut si pe ele pe insta).

In mod normal eu nu merg la nicio actiune la care trebuie sa fac ceva alaturi de fete de pe instagram: nu ma implic in campanii in care sunt si ele, nu merg la evenimente sa stau la panou si sa apar in fotografii intr-o succesiune alaturi de ele… Nu ma insotesc in niciun fel cu generatia fascinata de kardashian care se afiseaza in chiloti in spatiu public.
E alegerea mea, chiar daca de multe ori am pierdut bani.

Aici nu am stiut ca vin si aceste doua fete, dar le-am spus organizatorilor atunci, pe loc, ca nu pot promova cauze umanitare cu fete care isi filmeaza fundul in timp ce dau cu trafaletul. Intamplarea insa m-a facut sa ma gandesc ca lumea nu e in alb si negru nici in aceasta situatie pentru ca fata in cauza nu era un om rau, dar atat putea; asta era tot ce stia despre expunere publica – nota sexuala aduce audienta.

Mi-am adus aminte de povestea aceasta pentru ca astazi o prietena m-a intrebat daca sa renunte sa mai vorbeasca la o conferinta unde, pe ultima suta de metri, un speaker a fost inlocuit cu un sarlatan dovedit, o persoana de care rade tot grupul ei de profesionisti.

Primul gand a fost – nu te mai duce tu. Dar apoi, ceea ce i-am si raspuns si ei a fost ca ”daca ea nu se mai duce, oamenii nici macar n-ar afla ca ea fusese invitata. Si ar lasa drum liber impostorilor care oricum n-au mustrari de constiinta si se arunca sa implice in orice pentru propriul ego si ceva bani”.

Si acum am o dilema: te dai la o parte din fata impostorilor si nu te implici in proiecte alaturi de ei sau mergi cu ei si, daca poti, le arati impostura?

Sigur, daca cei care organizeaza campanii, conferinte etc ar avea o etica minimala sa nu ii mai implice pe impostori in proiecte, lucrurile s-ar mai schimba putin.

Dar de undeva trebuie sa inceapa schimbarea. Deci, tu ce faci? Te dai la o parte din fata impostorilor?!

(iar intrebarea nu e legata doar de publicitate si de business-urile in online)

prdaca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

daca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

In Romania de astazi e din ce in ce mai straniu sa zici ca faci PR/comunicare pentru ca e o meserie careia am avut grija sa nu-i facem deloc PR, ba din contra sa-i stirbim din reputatie cu perseverenta unei picaturi chinezesti.

Pentru multi oameni (chiar si din industria comunicarii sau industriile conexe care au nevoie de comunicare), PR-ul e cu scris un comunicat de presa care sa anunte ceva. In varianta super frivola si de sezon, PR e si domnisoara care sta pe tocuri si zimbeste – ajutata de un sutien push up – la intrarea unei terase de la Mamaia.

Dincolo de aceste abordari majoritare, mai exista deviatiile super periculoase tinute in umbra pentru ca… nu se face sa spui:

– publicatiile care cer bani pentru ca un comunicat de presa sa nu fie deloc modificat la aparitia lui.
– publicatiile care cer bani pentru ca jurnalistul lor sa mearga la conferinta de presa sau sa redacteze el, cu mintea lui, ceva din ce comunica domnul/doamna cu PR-ul.
– sau, aberatia extrema in Romania, agentia de presa care cere bani ca sa nu intervina pe ce comunici si sa puna stirea PR-ului, neatinsa, in fluxul de stiri, chiar si cind e vorba de un eveniment cu acoperire internationala. (asta cind agentia se ocupa cu stiri, ca de aia o cheama agentie de stiri, si-ar trebui sa produca singura content pt clientii ei, pe teren, mai ales de la evenimente cu acoperire internationala).

daca asa stau lucrurile in RO, va dati seama cit e de important cum comunici si ce comunici? Si mai ales cum te prezinti in meseria de comunicator/PR?!

La nivel international statisticile arata ca 60% dintre stirile dintr-o zi vin din agenda politica/guvernamentala, 23% vin de la companiile de PR si… 14% vin de la jurnalisti in mod direct, prin reporting, interesul lor etc.

La noi date fiind mutatiile de mai sus probabil ca procentul e mult mai mare in dreptul stirilor venite pe surse de PR si mai mic la productia proprie, jurnalistica. Avem cu siguranta o sectiune generoasa de “traducere” de pe site-uri.

In contextul asta cred ca agentiile de PR, oamenii de comunicare ar trebui sa se aseze frumos la masa si sa gindeasca o strategie si un cod de etica pentru aceasta meserie. Stiu ca exista cod de etica al meseriei, dar ar fi bine sa se si respecte. Poate chiar si un sindicat care sa gireze (si) respectarea eticii.

Sigur ca si in presa “de afara” exista obiectii despre calitatea comunicatelor de presa, dar ma indoiesc ca ei au inventat vreun echivalent al cuvintului “piarizda”, cum stiu sigur ca au promovat frumos cu studii de caz – motivationale – succese din aceasta meserie.

La ei e cu nuante despre stress-ul din munca si despre cum se pozitioneaza un comunicator, la noi e cu …nimic, pentru ca banii aia pe care-i cer publicatiile sau agentiile, pe termen lung, inseamna NIMIC in constructia unei industrii corecte. Si pentru jurnalism si pentru PR. Comunicare pina la urma.

Aici un articol despre PR si nuantele lui in termeni de influenta asupra jurnalismului obiectiv, quality (cum zicem noi, aiurea), asa cum se intimpla in alte tari, pe alte zari.

Ma intreb des in ultima vreme: daca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

998
jurnalismmutatiile media…

mutatiile media…

… sau cum fiecare il ia de prost pe celalalt

v-ati gindit ca prin  titlurile cu SOCANT, INCENDIAR, ULUITOR jurnalistii le spun cititorilor cum trebuie sa se simta dupa ce citesc creatia lor?

(sigur ca nu e nimic socant, incendiar sau uluitor acolo, ca nici cititorii nu sunt virgini la impactul cu informatia, dar jurnalistii incearca )

in cinematografie tehnica aceasta cu “sa-ti spun ce sa simti cind te uiti la creatia mea” e rezolvata cu muzica de fundal – dramatica, inaltatoare, amuzanta.

in televiziune , mai ales la serialele de comedie la care nu ride nimeni, problema e rezolvata cu risetele din fundal; se minuneaza spectatorul o data ca nu a ris cu aia, dar a doua oara zimbeste, a treia oara o sa si rida.

 

deci jurnalistii ii iau de prosti pe cititori si le explica, in avans, sentimentul pe care trebuie sa-l experiementeze odata cu stirea pe care o vor citi/viziona/ asculta.

 

partea amuzanta este ca, in epoca facebook, si cei care sunt sursa stirilor – politicienii sau artistii (de orice fel ar fi ei) – ii iau de prosti pe jurnalisti: nu mai vorbesc cu ei despre problemele importante pentru ca vor sa aiba controlul informatiei, asa ca scriu pe Facebook sau pe blogul lor ceea ce au de anuntat.

jurnalistii preiau din spatiul 2.0 declaratiile si se dau cu capul de tastaturi sa le aseze intr-o forma SOCANTA, INCENDIARA, ULUITOARE.

e un cerc vicios aici, ies din el cei care-si fac meseria. si la artisti, politicieni, si la jurnalisti.

1164
romania-tv-logo-300x138din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva

din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva

ma suna o prietena profesoara la universitate. voia sa ma invite la un curs sa dezbatem cu studentii probleme de etica.
ajungem inevitabil la boritura RTv si ce-au facut in ultimele zile.

– da te rog pe rtv, imi spune prietena mea, profesoara.

– nu ma mai uit, mi-am promis.

– da, un minut pe rtv. citeva secunde macar.

deschid televizorul, ajung la boritura.

– asa, bat cimpii niste domni, ii spun.

– cine sunt domnii?

– mircea diaconu si madalin voicu.

– si ei au protestat pentru ceea ce s-a intimplat. cind vor refuza sa se mai duca la acel post de televiziune, abia atunci se va face un pas catre schimbare, pina atunci e demagogie. in ultimele zile au fost printre invitati o multime de alti oameni care se pretind intelectuali fini.

***

asa mi-am dat seama ca publicul e mai greu sa-l educi, dar sunt multe alte cai prin care poti sa nu mai sustii un post despre care spui ca incalca grav orice regula de bun simt, ca de jurnalism nu mai e de multa vreme vorba.

inca mai sper ca oamenii de bun simt din tara asta se vor aduna si ii vor penaliza intr-o forma pe cretinii de la boritura RTV. un prim pas ar fi sa nu se mai duca la emisiunile lor.

pina atunci, cei ca madalin voicu sau mircea diaconu imi par niste cabotini tristi.

1297
Radiofarsele de la radio – exercitiu de etica

farsele de la radio – exercitiu de etica

acum ceva vreme televiziunile din lumea intreaga au prezentat o farsa pe care au facut-o doi dj de la un post de radio din australia (2dayFm): au sunat la spitalul unde era internata Kate Middleton , s-au recomandat drept regina Angliei si printul consort si-au cerut detalii despre nora lor.

o asistenta le-a raspuns si, dupa ce le-a dat citeva detalii, a trimis apelul catre salonul privat al printesei. asistenta se numea Jacintha Saldanha. pina seara s-a descoperit ca era o farsa. citeva zile mai tirziu, Jacintha s-a sinucis.

in Anglia s-a pornit un val de revolte. In Australia, DJ-ii au fost asaltati cu injurii si amenintari atit de multe incit si-au inchis conturile de Facebook si de Twitter. seful statiei i-a scos din emisie pentru citeva zile, dar a refuzat sa-i concedieze.

premierul australian, o doamna nascuta in Anglia, si-a cerut scuze poporului englez; premierul englez a trimis condoleante familiei asistentei.

la nivel international e o dezbatere despre acest caz si, de dragul de a invata sa gindim cum sa dezbatem ce e etic si ce nu, va propun un exercitiu. il facem cu mintea limpede pentru ca nu suntem implicati direct.

***

farsele la radio sunt ceva obisnuit in toata lumea. si la noi le-au facut pe vremuri Radio Contact (Buzdugan era la iasi pe atunci si le inregistra pentru Contact- cred ca el a fost primul care a facut farse la radio in Ro), apoi la radio 21 cu Serban Huidu (cind facea singur matinalul) si-au trecut prin asta si Kiss (cu Circotasii) si Zu ( cu Morar si, din nou, Buzdugan).

sa ne imaginam ca doi DJ romani – de la oricare dintre statii – ar fi facut aceasta gluma. femeia s-ar fi sinucis, care ar fi fost reactiile noastre?

***

mai dau citeva detalii ajutatoare:

nicaieri nu e mentionat daca doamna in cauza avea probleme psihice sau de alta natura si nici daca spitalul a sanctionat-o pentru ca nu s-a prins ca era o farsa.

pe de alta parte, nicaieri nu e mentionat daca cei doi DJ si-au cerut scuze imediat prin telefon. (cind lucrurile au luat amploare, directorul statiei a trimis o scrisoare de scuze catre spital si Casa Regala.)

directorul statiei recunoaste insa ca inainte de difuzare a materialului cei doi DJ au primit acordul departamentului legal care a ascultat inregistrarea, iar CNA-ul lor ia in calcul sa suspende licenta statiei.

***

deci? ce e etic si ce nu in aceasta situatie dramatica plecata de la o farsa prin telefon pentru o emisiune de la radio?

daca s-ar fi intimplat in Ro, care ar fi fost urmarile?

 

Later edit: cum discutia s-a mutat pe facebook o puteti citi aici

1896
jurnalismpentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

pentru webeditori, jurnalisti, bloggeri

astazi facem stiri uitindu-ne pe facebook la ce comenteaza unii si altii, sau preluindu-le fotografiile si statusurile.

transformam un tweet intr-o stire, fara sa ne mai punem problema sa-l verificam… “citam sursa”, zicem.

***

dar e etic? (stiu e o notiune bizara, etica). pina unde e corect si etic sa te folosesti de twitter, facebook ca sa-ti faci tu o stire? mai ales cind esti jurnalist.

***

unii dintre cei mai mari jurnalisti americani au raspuns la aceasta intrebare intr-o dezbatere pentru Poynter.org

cititi articolul de la link, daca sunteti jurnalisti si vreti sa va faceti meseria cu onestitate.

***

si inainte de a folosi ceva de pe twitter sau facebook, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari

What was the author’s intent? If shared in a closed group or personal profile, was it intended to be kept private?

How did the source respond when you asked about including the information in a story?

Is the author a public figure? How public? There is a difference between a school principal and a professional athlete.

What harm could come to the individual if the information is made public? Is that harm justified by the public benefit of the information?

What alternatives do you have for getting similar information?

979
Slide21Etica. (nu ma mai intrebati de Tabu)

Etica. (nu ma mai intrebati de Tabu)

Ma enerveaza cumplit cind mi se pune un Tabu in fata si lumea ma intreaba “asa si ce parere ai?” cu un ton din acela insinuos, pregatit pentru birfe.
Ma enerveaza cumplit cind mi se trimit mesaje cu lucruri pe care le face Tabu si care pt unii par naspa.

Iar in ultimele zile a fost o avalansa de asemenea intimplari, asa ca vreau sa scriu ceva aici pentru toata lumea.

*

Nu o sa comentez nimik despre ce face Tabu. Nu mi se pare etic. Si sunt jignita cind credeti ca as putea comenta ceva.

Stiti cum e?
E ca atunci cind ai trait cu cineva timp de 6 ani (atit am lucrat eu la tabu) si dupa aia te invita lumea sa-l birfesti… mi se pare foarte urit.

Stiu ca nu sunt Maica Teresa, ca am orgoliile mele si ca, pentru ca lucrurile se fac acum in alt fel acolo (nu stiu daca mai bine sau mai rau, pur si simplu in alt fel, pentru ca sunt facute de altii), probabil ca daca as citi as avea de circotit. Dar refuz sa citesc orice legat de revista Tabu.

Ca sa ramin la comparatia cu iubitul: nu vreau sa stiu inca cine e noua lui iubita pentru ca stiu ca nu sunt inca total detasata emotional si, chiar daca fata e perfecta/minunata, tot am sa-i gasesc un cusur (poate nu-i sta freza bine:) )

Asa ca va rog mult, respectati-ma; nu ma mai intrebati/ tag-uiti/ provocati sa comentez despre Tabu.

Multumesc.

3330
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!