text de Sorana Savu
M-am gandit initial ca o sa va povestesc si despre Liuli si despre Mario Cioni intr-un singur post, pentru ca ei sunt “generatia noua” de maestri ai cristalului. Dar ar fi pacat sa condensez efortul lor in cateva paragrafe, fiindca nu-i usor sa demonstrezi ca se poate crea ceva original si frumos chiar si in urma unor nume ca Galle, Lalique, Baccarat sau Daum.
Loretta Hui-shan Yang – cea care a pornit in China Liuli Gongfang (in traducere “Atelierul de pasta de sticla”, pentru ca in China lumea nu le prea are cu brandingul) a avut o cariera de succes, zice-se, in Taiwan, in anii ’70. In 1987, a pus punct vietii de actrita si si-a propus sa invete si sa aduca in China tehnicile marilor artisti europeni – in speta “cire perdue”, o tehnica superba, care se mai regaseste in decorarea bronzului, si e in masura sa creeze efecte de culoare extraordinare. Zis si facut. Realizati ca rezum in trei cuvinte o munca de vreo 11 ani, da?
Atelierul de Pasta de Sticla a avut, in 1998, o expozitie la Victoria & Albert Museum, iar celebra institutie londoneza i-a cumparat Lorettei, pentru colectiile sale, mai multe piese – printre care si cutia dovlecel, creata chiar de Loretta. In fiecare an, Liuli primeste distinctii pretutindeni in lume si realizeaza piese din cristal demne de orice muzeu de arta, moderna sau nu, din lume.
Numele pieselor, veti vedea, sunt foarte chinezesti – romantice, criptice, poetice. Multe dintre subiectele traditionale ale culturii chineze sunt suflate in pasta nobila de sticla, alaturi de flori neinchipuite, din sticla mata, translucida si transparenta, imbinata fara cusur si fara ezitare, de o maniera care iti taie rasuflarea. Cea mai recenta colectie a ei se numeste, logic pentru ca e Anul Dragonului – Arising From the East, The Dragon.
Anul trecut, cand am fost in China, mi-am dorit sa ma intorc de acolo cu un singur obiect, care sa fie si sa ramana, cumva pentru mine, vesnic China. Obiectul acela e un dragon semnat Liuli Gongfang.
Mall-ul in care l-am gasit, un mall snob cum gasesti numai in tarile noastre pline de bani proaspeti, opunea, pe acelasi coridor, boutique-urile Baccarat si Swarovski cu Atelierul de Pasta de Sticla. Nu discutam preturile Liuli, care oricum mi se par ireal de scazute raportate la calitatea si valoarea artistică a majoritatii pieselor pe care LE VINDE. Dar, prin comparatie, marcile europene erau mici, manieriste si comerciale, cu preturi fondate pe un heritage insuficient reprezentat in colectiile zilei. In timp ce in Atelierul de Pasta de Sticla, magia creatiei era vie si vibranta.
Gasiti multe exemple ale talentului echipei Liuli pe site-ul American – liuli.com. Aici va arat doar trei mostre. Faceti abstractie de piesele care vi se par ‘chinezisme’ si uitati-va la cele zdrobitor de originale – tot ce pot sa va spun e ca, in Beijing, inainte sa optez pentru dragon, m-am gandit mult sa-mi cumpar un pestisor de cristal albastru de la Liuli. Uitati-va la pestisorii ei albastri si veti scapa de obsesia kitsch-urilor odioase din vremea comunista, care tronau pe milieu-uri si ne priveau cu ochi… sticlosi de pe televizor.
Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication
