Tag : internet

like-us-on-facebook-buttonNu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Nu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook

Stiu ca viata ta se schimba cand primesti o notificare. Dopamina pe care o secreta creierul e atat de intensa incat corpul zice ca mai vrea senzatia respectiva. Si la urmatoarea notificare e si mai dornic.

Ca la droguri. (puteti citi un studiu din psychology today aici – facebook and your brain )

Stiu ca increderea ta e in echilibru direct cu numarul de like-uri, de share-uri sau de comentarii pozitive.

Dar, fa un pas in spate si gandeste-te:

La ce ai dat like ieri? Dar acum doua zile? Dar luna trecuta? Anul trecut pe vremea asta ce citeai pe facebook?

Pun pariu ca habar nu mai ai. Cum, sunt sigura ca stii, habar nu mai au nici cei care ti-au dat tie like ieri, acum doua zile, acum o luna sau anul trecut care a fost exact postarea si ce spuneai/aratai in ea.

Cum habar nu mai au ce haine ai purtat saptamana trecuta si cat de adanc iti era decolteul in fotografia care a luat cele mai multe ”inimioare” pe instagram. Cum nu-si mai aduc aminte nici gluma aia semi misogina pe care ai facut-o acum doua luni ca sa te dai mare in gasca ta de baieti si care a ”prins tare” la public.

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook,

Incearca sa realizezi ca nu conteaza cate like-uri ai pe facebook sau cate inimioare ai pe instagram. Ca oamenii te vor uita imediat dupa ce au reactionat la mesajul tau, daca nu e un continut nou, relevant pentru o parte din public, daca nu aduce informatii noi care sa fie utile si altora la o cautare pe google.

Ca in internet mori mai repede decat in viata off line.

Ce conteaza e ceea ce vor gasi pe google viitorii tai angajatori, viitoarea nevasta sau viitorul sot, precum si …socrii.

Si mai conteaza, daca esti producator de continut, acele informatii care au schimbat cu un milimetru lumea la momentul in care le-ai dezvaluit sau articolele/ fotografiile care mai ”stau in picioare” la ani distanta de la publicare prin calitatea si forta cu care au descris oameni si evenimente.

Astazi cand pui ceva in social media – ca e facebook, ca e instagram – gandeste-te: o sa mai conteze peste un an? Sau peste 10? De ce e relevant pentru mine cate like-uri primesc?

Dupa care, sper sa ai curajul sa stergi statusul si sa iesi la plimbare in parc. Chiar nu conteaza cate like-uri ai.

Sambata am fost sa le vorbesc studentilor care vor sa faca din online un business. Printre altele, le-am spus ca nu conteaza cate like-uri au. Si am simtit nevoia sa las asta si aici. Poate e util cuiva.

 

5468
KamilKotarba_photography-01FOTO- De-a v-ați ascunselea cu viața noastră!

FOTO- De-a v-ați ascunselea cu viața noastră!

Text de Raluca Antuca

De-a v-ați ascunselea nu este doar un joc pentru copii, în care toți se asund și unul singur trebuie să-i caute și să-i găsească pentru a căștiga. De-a v-ați ascunselea poate fi scuza omului care este absent în viața de zi cu zi, dar online în chat-ul de pe diferite site-uri.

Chiar dacă este într-un anumit loc, el parcă nu se află acolo. Preferă să se uite într-un ecran de telefon, decât să interacționeze cu ceilalți. Diversitatea pe care ne-o oferă internetul ne împiedică să relaționăm, iar cele două lumi, reală și virtuală, concurează. Ce se întâmplă când ne ignorăm cu desăvârșire și ne poziționăm undeva la mijlocul dintre aceste lumi?

Ne ascundem în spatele telefoanelor mobile. Ne jucăm de-a v-ați ascunselea.

Fotograful Kamil Kotarba s-a gândit la această joacă și a realizat proiectul Hide and Seek. Fotografiile lui surprind scene zilnice și oarecum banale, cum ar fi așteptarea metroului, cina între prieteni, în care telefoanele sunt nelipsite. El scoate corpurile din cadru, lăsând doar mâinile, pentru a ne deschide ochii cu privire la alegerile pe care le facem în viață.

KamilKotarba_photography-02 KamilKotarba_photography-03 KamilKotarba_photography-05 KamilKotarba_photography-06 KamilKotarba_photography-07 KamilKotarba_photography-08

3373
removed1hbjbjbUn fotograf editează smartphone-urile din imagini ca să ne arate cât suntem de obsedați de tehnologie

Un fotograf editează smartphone-urile din imagini ca să ne arate cât suntem de obsedați de tehnologie

Text de Raluca Antuca

Recunosc că acest proiect m-a emoționat puțin și a avut (cred) impactul pe care și l-a propus fotograful Eric Pickersgill atunci când a editat imaginile. El vrea să ne arate cât de preocupați suntem de tehnologie și cum avem un smartphone în mână chiar și atunci când ar trebui să uităm de el.

Proiectul a luat naștere la o cafea într-o cafenea, unde fotograful a ridicat ochii din telefon și a urmărit reacțiile oamenilor din jur. Iată ce a observat!

Family sitting next to me at Ilium café in Troy, NY is so disconnected from one another. Not much talking. Father and two daughters have their own phones out. Mom doesn’t have one or chooses to leave it put away. She stares out the window, sad and alone in the company of her closest family. Dad looks up every so often to announce some obscure piece of info he found online. Twice he goes on about a large fish that was caught. No one replies. I am saddened by the use of technology for interaction in exchange for not interacting. This has never happened before and I doubt we have scratched the surface of the social impact of this new experience. Mom has her phone out now.

Poate că am uitat să mai stam de vorbă cu o prietenă, poate că relația de dragoste nu suferă din cauza rutinei, ci din cauza lipsei de comunicare și poate că, în loc să ne aducă mai aproape prin similarități, ne îndepărtează și ne face să trăim într-un propriu univers în care fiecare încearcă să impresioneze și să pară mai important decât este.

Nu insinuez că tehnologia nu este bună, dar trebuie folosită atunci când trebuie. Sunt sigură că trebuie să ne dezvoltăm un simț prin care să ne dăm seama când e momentul să dăm un click pe Turn off Wi-fi și  telefonul să ne fie pe silențios.

Iar ideea pe care Eric ne-o transmite este să ne bucurăm de unele momente, ca să nu avem regrete atunci când nu putem da timpul înapoi.

removed2hbjj removed3hjhhhhhhh removed3jnknnkn removed5nknmnnkn removed6jkjnknkn removed7jkhkhkh removed8jkjhkhkh zombies9jbjkbb zoombies2hjbjbkbknjknnn

2089
ego john Holcroft-thumb(despre) atentie – scrisoare catre utilizatorul roman de internet

(despre) atentie – scrisoare catre utilizatorul roman de internet

Draga utilizator roman de internet,

Iti scriu aceasta scrisoare cu o mare rugaminte si o cerere care ti se va parea stranie, acum in primele rinduri: acorda atentie.

Sigur, acum pare ca e nevoie sa-mi acorzi mie atentie, dar e doar un pas pentru ceea ce vreau sa-ti spun.

Zilele astea, tu – utilizator roman de internet – ti-ai pervertit atentia, in toate sensurile ei:

capacitatea de concentrare a scazut sub 1.5 min, iar asta inseama ca la fiecare 90 de secunde vrei ceva nou sau te “loveste” o informatie noua careia ii acorzi sau nu atentie dupa cit de atractive sunt primele secunde.

– pentru ca ai acces la atit de multa informatie (subiecte despre care ai auzit de multe ori tangential), ti se pare ca stii. Ai, deci, pareri. Si despre oameni. Si despre lucruri.

vrei atentie. Like-ul de pe facebook  – cu validarea pe care ti-o aduce intr-un grup – a lucrat intens la ego-ul tau si incepi sa iti refomulezi opiniile ca sa obtii si mai multe like-uri.

–  parerile despre care spuneam mai sus si nevoia de atentie pentru a obtine like-uri dau rareori o ecuatie frumoasa in zona bunului simt. Pentru ca ajung mereu sa fie de necontrazis in opinia ta, deci nu accepti alte pareri.

Pentru ca traiesti in Romania, e posibil sa te uiti si la televiziuni si sa ti se para cool cum moderatorii vorbesc urlind la invitati sau la autoritarile care nu sunt de fata oricum sa le raspunda: “sa ne spuna noua domn ministru cutare…” orice vrea moderatorul atunci sa afle, fara sa dea telefon, fara sa-si faca meseria ca “pe vremuri cind verificai din mai multe surse”, folosindu-se de puterea pe care i se pare ca i-o da ecranul, cind de fapt ii da doar aroganta. Si pentru ca ti se pare cool si eficient sau pentru ca tu crezi ca asa se face, vorbesti la fel in spatiu public.

Adica nu mai asculti, urli si ceri sa ti se dea ceva pe loc sau ai pareri categorice despre … orice. Pentru ca esti informat, am stabilit mai sus asta.

In scris, urlatul se transforma in invective si in etichete care pun interlocutorul intr-o zona “nashpa”. Si pe asta tot de la “liderii de opinie” ai invatat-o.

Tu faci asta, cum si colegul tau face asta, la fel si amicul de pe facebook ori cel care a dobindit audienta doar din a-i face pe altii “dobitoci”.

Numai ca faci asta de prea multa vreme deja si-ai inceput sa acumulezi frustrari si mai mari pentru ca iti spui invectivele sau ofurile si in fata unora care ti-au pus o eticheta deci nu te mai asculta, deci nu mai esti eficient. Si daca nu mai iei like-uri, incepi sa fii si mai agresiv, sa ai si mai multe pareri, sa-ti pese si mai putin de cei din jur.

Draga utilizatorule roman de internet,

Esti intr-un cerc vicios si ar trebui sa faci doi pasi in spate si sa incepi sa te uiti in jur. Sa incepi sa-i asculti pe ceilalti, in sensul real al actiunii nu sa te faci ca ii asculti.

Uita-te cu atentie la oamenii din jurul tau.

Citi mai sunt atenti, citi mai au grija de celalalt?

La o conversatie banala, citi sunt gata sa te asculte inainte de a se pune pe sine in prim plan?!

(care e tot o consecinta a lipsei de atentie, a nevoii de validare, a ego-ului, pentru ca vrei sa spui repede si direct ce ai facut TU ca sa primesti aprecierea pe care ti se pare ca n-ai mai obtinut-o de multa vreme.)

In lipsa unui dialog constant si consistent, vorbim fara sa ascultam.

Dar intr-un raționament logic si distant, daca toti vorbim, fara ca macar unul sa asculte, mesajul nostru se pierde in haos. Si ne frustram cu totii, simtind ca nu mai suntem corect apreciati.

Michael Ende are o poveste pentru copii: Momo.  E povestea unei fetițe care nu vorbeste si la care vin toti locuitorii din satul in care locuieste ca sa-si spuna ofurile. In momentul in care fetita le asculta problemele, oamenii gasesc raspunsurile singuri, asa ca ajunge sa fie considerata inteleptul satului.

Draga utilizator roman de internet,

Daca vrei sa fii ascultat, mai intii asculta. Daca vrei atentie, mai intii acorda-le atentie celor din jurul tau. NU LIKE-uri. ATENTIE.

Altfel, vei ramine un mutant care va acumula si mai mari frustrari si tot mai multi oameni iti vor da “block” in viata reala. Adica vei deveni si mai singur decit esti.

Draga utilizator roman de internet,

Iti multumesc pentru atentie si pentru ca o sa citesti Momo de Michael Ende.

Cristina

momo-michael-ende

cover foto Ego by John Holcroft

 

4617
dress-salvation-army-hed2-2015Impactul rochiei controversate in Social Media

Impactul rochiei controversate in Social Media

Text de Raluca Antuca

Zilele acestea, membrii mai mici și mai mari ai familiei numite Social Media s-au împărțit în două tabere. Nu din cauza concursurilor câștigate pe baza numărului de like-uri și nici din cauza replicilor acide dintre bloggeri. Surpinzător sau nu, o rochie (destul de kitschoasă, aș zice eu) a declanșat avalanșa de share-uri și comment-uri gen “Ce culoare are rochia asta pana la urmă?” .

Treaba stă în felul următor. Unii o văd albă cu dungi aurii, iar alții albastră cu dungi negre. Unii o văd în ambele feluri, altii o văd albă și, după două ore, albastră. Recunosc că nu am vazut negru nici prima dată când am văzut-o, nici a zecea oară, dar nu mi-am bătut prea mult capul cu dilema asta. Ce mi se pare mie interesant este felul în care un lucru banal reușește să cucerească “satul global” de care vorbea Marshal McLuhan. Felul în care depășește granițele spațiale și duce la un al nivel comunicarea online, apropiind oamenii pe baza unor opinii comune.

Aceasta idee a fost exploatată de o asociație care luptă împotriva violenței domestice. Este vorba de o imagine care transmite un mesaj cu dublu înțeles, “De ce îți este atât de greu să vezi albastru și negru?” și care face referire la vânătăile pe care le are femeia. Mesajul spune ” Singura iluzie este să crezi că a fost alegerea ei. Una din șase femei este victimă a acestui abuz. Stop violenței împotriva familiei.” Asociația se numește The Salvation Army și metoda prin care vrea să aducă în atenția oamenilor acest subiect delicat, dar crucial pentru fericirea familiei mi se pare genială. Iată că social media poate fi folosită pentru o cauză bună, aceea de educa publicul folosind un subiect cunoscut worldwide.

Făcând o analiză cu privire la impactul fotografiei cu rochia în lumea online, am observat cum diferite brand-uri au adaptat mesajul la propiul produs sau serviciu, într-o manieră amuzantă. Cei de la Ursus s-au mișcat destul de rapid și au venit cu o nouă imagine a cutiei de bere, cu mesajul “Alb cu auriu sau negru cu albastru?”, cu intenția de a stârni o conversație între fanii de pe Facebook.

 

4655
11004276_933117040054153_81038018_nMust-have on Instagram

Must-have on Instagram

Suna clișeic, dar trăim în epoca vizualului. Comunicăm prin imagini, promovăm diferite lucruri prin fotografii și ne exprimam prin arta, simboluri. Percepția lumii despre vizual s-a schimbat odată cu aplicația Instagram care surprinde realitatea și îi dă o semnificație aparte, în funcție de gusturi și personalitate.

Instagram pune accent pe acum si aici. Majoritatea oamenilor au mai tot timpul telefonul la îndemână și au tendința de a face fotografii la tot ce este cool din jurul lor. De aceea aplicatia este ușor de folosit și are un grad mare de accesibilitate. Tot ce trebuie să faci este să dai like, adică inimioară și comment. Poți face acest lucru fără să schimbi ferestrele, lucru care te-ar încurca. Este vorba de un feed constant pe care poți să-l manageriezi cum vrei.

Există câteva tipuri de fotografii care au devenit atât de comune, încât fiecare user de Instagram este posibil să le fi făcut la un moment dat.

1. Inevitabilul selfie. Cu o ușoară doză de egocentrism și originalitate, te prezinți viitorilor followers.

2. Pe principiul “mens sana in corpore sana” fel de fel de smoothies, salate și platouri colorate cu fructe. La polul opus, cartofi prăjiți, aripioare picante, pizza și shaorma cu de toate.

3. Fie un Latte Machiatto cu extra caramel sau un smoothie de capsuni, băuturile de la Starbucks nu numai că sunt delicioase, ci și arată bine în poze.

4. Nelipsitele citate, care fie te motivează, te fac să plângi după o fosta iubire sau te amuză.

5. Natura în toate formele ei: stropi de ploaie, frunze, apusuri, brazi și lista poate continua…

6. Peisaje urbane, pentru că orice stradă poate fi un cadru bun dacă ai imaginație.

7. Animale drăgălașe care sigur îți aduc un like și un comment de tip “awww!”

Sigur, totul depinde de gusturile fiecăruia, de publicul țintă și de obiectivul acelui cont. Intre timp să nu uităm să ne și bucurăm de tot ce postăm, căci altfel s-ar putea să pierdem niște amintiri faine!

2155
love1“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

“Searched & Destroyed”, lectiile neasteptate pe care ti le serveste internetul

eu sunt dintre persoanele care nu cauta pe facebook nimic despre prietenii lor. dar absolut nimic. n-am dat niciodata search pe google dupa numele iubitului meu, nu m-am uitat niciodata pe pagina lui de facebook ca sa-i fac un istoric.

prietenii mei spun ca asta vine din ciudatenia ca eu nu sunt geloasa (n-am incercat niciodata acest sentiment, poate o sa scriu cindva despre asta ), dar eu cred ca vine din faptul ca atunci cind iubesc stiu pentru ce o fac si nu are sens sa stau sa caut alte argumente. pro sau contra. iar daca vreau sa aflu ceva de la omul de linga mine, ma uit la el. nici nu e nevoie sa-l intreb: ma uit si ma prind. am eu aceasta aptitudine speciala 🙂

*

dar din categoria ce aflam cind cercetam pe net, iata o poveste de la o doamna care a descoperit ca sotul ei e … gay. dupa 8 ani de mariaj.

 

“I’ll be the jailer and you be the naughty prisoner.”

When I read those words, a chat conversation between my then-husband and another man, it felt for just a moment like all the oxygen had been sucked from the room. I remember putting my hand on my chest, gasping for air, as the world I thought I knew shattered around me.

He was surprisingly conciliatory and accommodating in the divorce negotiations. In the Deep South state we lived in at the time, within 30 days it was final. Our eight-year marriage was over before the indentation from my wedding ring had even faded from my finger.

(…)

While unpacking my desk in our new home, I came across the transcript of the chat that had brought down my marriage. As I quickly scanned the now-familiar words, something new jumped out at me. The “jailer” made reference to my ex-husband’s website. Website? I googled his screen name.

Bingo. Within a few clicks, I was staring at photographs of my ex-husband’s dick. Though he never showed his face, it wasn’t necessary. The images were taken in our former home, sitting on my furniture. He had been maintaining a blog for years about his sexual exploits, writing of his cleverness at maintaining the façade of dedicated husband and father while prowling for men on the side. There were many, many posts spanning nearly our entire marriage, dating back to early in my pregnancy with our first child.

intreaga poveste e aici

lectura ei, aventurile prietenelor mele in cautarea unor indicii care sa le arate ceva in plus in personalitatea iubitilor lor (“cum ii e caracterul in functie de grupa de singe?”, adica wtf?? nu mai bine stai de vorba cu el si afli, in loc sa cauti pe net mascari generaliste?!), ma face sa va intreb cit de des va verificati iubitii pe google search/ facebook ?

si cit de des faceti teste de compatibilitati? de orice fel de compatibilitati?

(ma pregatesc sa scriu o serie de povesti despre asta, asa ca detalii – sub anonimat desigur – sunt mai mult decit bine venite, va multumesc)

 

1822
internetL’internet c’est moi

L’internet c’est moi

text de Sorana Savu

Acum un an i-am invitat pe studentii de la master sa-si analizeze unii altora profilele, asa cum apareau ele pe Internet – peste tot, de la blog la FaceBook, de la Twitter la Hi5 (daca mai exista). Ce imi doream, era un exercitiu de investigatie si de lucida auto-analiza. 1%, am obtinut. Restul, mutat din online in offline si mergand probabil pe principiul “ce tie nu-ti place, nu-i face colegului tau”, ca nu poti s-o dai anonima, a fost o experienta de calduta gratulare.

Lasand parerile politicoase ale colegilor de grupa deoparte, masa de informatii tot mai mare pe care o aruncam  de bunavoie si nesiliti de nimeni pe internet -despre noi sau in legatura cu noi sau semnata de noi – ramane. Si este supusa (cred ca ne e destul de clar de acum) interpretarii subiective a oricui o citeste, oricand ajunge sa o citeasca.

E, daca vreti, cea mai clara masura nu numai a libertatii, naivitatii si deschiderii noastre, dar si a discernamantului de care dispunem. Un citat pe facebook spunea ceva de genul (nu retin exact citate si le folosesc rar) “ai toata libertatea sa alegi, dar consecintele alegerilor tale vin la impuse”.

Internetul ne primeste, parsiv, la orice virsta. Anonimi sau nu. Dar oricare din “personele” pe care ni le alegem aduce consecinte. Daca minti despre tine trebuie sa tii minte ce-ai mintit. Daca investesti prea mult intr-o persona pe care ai creat-o, de la un punct incolo vrei sa renunti la anonimitate si sa ti-o asumi. Dupa care ai vrea sa redevii anonim din cand in cand, nu?

Daca imbini experientele online cu cele offline, “monetizezi” mai repede ce construiesti virtual, dar te si expui. Oamenii compara, inevitabil, ceea ce vad in lumea reala cu ceea ce vrei tu sa lasi sa se vada in cea virtuala. Hmmm….

Anonimitatea suspenda tabuurile, dar, asa cum am invatat in ultimii sapte ani de social media intens, erodeaza si credibilitatea si, cateodata, anuleaza cu totul demersul. Daca prin 2006 stergerea comentariilor deplasate (99% anonime) era un gest nedemocratic, acum e simplu management al comunitatii.

Identitatea e mai greu de construit si de asumat, evident.

Si despre cititori am aflat multe in ultimii sapte ani – ca nu tot ce-i mult e bun, de exemplu. Ca o controversa genereaza trafic, dar si explicatii obositoare si inutile pentru o majoritate care intervine in discutie fara sa te cunoasca, ci doar de dragul subiectului si pentru a-ti spune ca esti prost, sau genial, depinde de ce parte a gardului controversei te afli. Ca un limbaj colorat si subiecte desantate sau simplute vor fi si ele magneti pentru audiente, dar vor atrage ridicari din sprancene in intalnirile importante, cu oameni putini, foarte putini.

Generatia mea are luxul de a sti cum era inainte de epoca Facebook, si de epoca internetului sau a e-mail-ului. Putem compara, teoretiza, ne putem amuza sau enerva, dupa caz, noi intre noi, de lucruri pe care, cine-a pus mana pe mouse si tastatura la taierea motului nu are, obiectiv vorbind, de unde sa le stie si le poate afla, in cel mai bun caz, ca pe simple povesti, nu ca pe experiente directe.

Fie ca realizam sau nu, fiecare dintre noi are acum, pe langa locul de munca propriu zis, un job de management al propriei imagini, de care trebuie sa se ocupe foarte serios si foarte matur, intr-un mediu in care imaturitatea face trafic. Think about it!

Si daca nu ma credeti, amintiti-va doar de tweet-ul de maian al Aliciei Keys care a ajuns sa insoteasca comunicatul ei de numire in postul de global creative director la Blackberry, cu tot cu greseli de ortografie – “I think I’m an iPhone junky”.

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

1521
biz-age1voi fi la Social Media Summit editia 10, miine la Timisoara

voi fi la Social Media Summit editia 10, miine la Timisoara

Miine sunt la Timisoara la Social Media Summit, intilnirile organizate de revista Biz pentru cei care vor sa -si deschida mintea catre uneltele de comunicare ale internetului, in special Social Media.

E o editie aniversara, cu nr 10, dar dincolo de cifre editia de miine de la Timisoara inseamna si altceva;

– mai bine de 2 ani, echipa Biz a mers in tara catre comunitati tratindu-i egal pe cei care sunt implicati in social media de acolo in raport cu cei din Bucuresti.

– peste 2000 de oameni din companii sau din blogosfera au aflat povesti motivationale, aspirationale si-au invatat lucruri noi de la alti oameni care au reusit sa ridice capul in industria online. si-au facut-o fara sa plateasca vreun ban

*

Am participat doar la o sesiune , cea de la Iasi de anul trecut, dar mi-a placut la nebunie. Cind mergi in afara Bucurestiului descoperi oameni care stiu sa se bucure de informatia pe care o primesc, care n-au teama judecatilor si te intreaba cu lejeritate orice vor sa stie. e realmente o bucurie sa fii alaturi de ei pentru ca sunt foarte deschisi.

Si cind esti fata in fata cu ei iti dai seama cit de mult inseamna intiative ca aceasta a revistei Biz: construiesti intr-un domeniu aflat in dezvoltare, pentru binele tuturor; pentru ca daca tot mai multi invata sa utilizeze corect noile cai de comunicare, daca companiile locale vor crea platforme de comunicare cu blogosfera sau companiile online, business-urile vor merge mai bine si, indirect, publicatiile de business, asemeni revistei Biz, au de cistigat.

***

Miine la timisoara voi vorbi despre ce implica – si din partea unei companii, dar si din partea protagonistului – sa fii Ambasador de Brand. cum il alegi, ce trebuie sa faca el, ce spune deontologia si etica in asemenea situatie.

Editia de anul acesta de la Timisoara include in program un training special despre impactul,
platformele, felul in care companiile folosesc social media si pasii pentru creionarea celor mai eficiente strategii de social media.
Mai multe detalii despre programul si temele de discutie de la SMS Timisoara, pot fi consultate pe: http://www.bizforum.ro/smstimisoara/

*

La multi ani SMS Biz:)

2340
all-the-president-s-menall the internet’s men

all the internet’s men

vineri seara am revazut , din intimplare, pe TCM All The President’s Men, filmul care descrie una dintre cele mai importante anchete din istoria jurnalismului.

e o secventa in film (apare si in trailer) in care cei doi jurnalisti, Carl Bernstein si Bob Woodward, investingind scandalul Watergate, merg la biblioteca Congresului sa caute o dovada ca se imprumutase din partea unui reprezentant de la Casa Alba o carte. la biroul oficial nu le da nimeni datele, asa ca intra intr-unul din birourile angajatilor si il conving sa le dea toate fisele de lectura de la Casa Alba. si se trezesc cu niste teancuri imense de hirtiute mai mici decit bacnotele pe care le iau la mina, una cite una, sa vada daca exista o insemnare utila lor.

n-o gasesc, dar literalmente ling hirtiuta cu hirtiuta mii de fise de lectura.

astazi nu se mai intimpla asa ceva in jurnalism decit extrem, extrem de rar.

un reporter tinar e mai degraba tentat sa dea o spaga domnului care are in grija baza de date ca sa-i scoata datele rapid si organizat, decit sa stea sa caute singur.

tot asa cum astazi, la noi – ca sa pastrez comparatia cu filmul -, nu-ti da nimeni doar indicii despre un dosar mare: ti-l pune pur si simplu in fata, iar tu transcrii constiincios laudindu-te cu o mega investigatie. cind de fapt, tu esti doar o mica unealta in platirea unor polite politice sau economice.

***
astazi stirile se fac din scaun, cu sau fara google… ma uitam de dimineata pe site-urile televiziunilor de stiri, tinerii care scriu acolo se misca cel mai bine cind traduc. n-am gasit nicio stire proprie, facuta cu sursa – telefon, mail, vizita etc – de cineva care e angajat la site; toate sunt numai preluari cu o forma mai rafinata de copypaste de pe site-uri partenere sau producatoare de stiri internationale. (din perspectiva asta, un sistem de reglare a copyright-ului ar trebui sa existe, nu neaparat in forma ACTA)

astazi facem stiri din fund, de pe scaun. tot mai putini merg la biblioteca/ pe teren sa cerceteze arhive pas cu pas pentru adevarate investigatii jurnalistice…

e o diferenta mare intre all the president ‘s men si “all the internet’s men”. vine din viteza cu care vrem informatia, din schimbarea obiceiurilor jurnalistilor si din lene.

dar, de dragul jurnalismului in care cred, eu vreau inapoi in biblioteca.

1480
textcontent-ul online – asta e provocarea!

content-ul online – asta e provocarea!

stiu ca va consumati mult timp cu SEO, analize, trafice si ranking-uri. cei mai multi cred ca fara ele nu poti sa ai succes in online.

eu sunt dintre cei care cred ca toate astea vin DUPA ALTCEVA. si acel altceva e CONTENT-UL.

continutul, diferentierea informatiei, modul in care este ea prezentata (tehnic – ca platforma, dar si ca tehnica de scris).

miine la Novotel se discuta despre asta si cei care vor sa faca un business in online cred ca ar trebui sa fie prezenti acolo.

***

Zitec, unul dintre principalii producători locali de aplicaţii software on-line, organizează, în parteneriat cu Agora Group, primul eveniment adresat publisher-ilor şi advertiser-ilor din România: Digital Publishing & Advertising Day 2011. Conferința organizată în data de 27 septembrie 2011 va prezenta principalele oportunităţi ale pieţei locale de publicitate, dar şi provocările de care se lovesc publisher-ii şi advertiser-ii locali.

În cadrul evenimentului vor avea loc sesiuni de discuţii susţinute de speakeri cu experienta în ceea ce priveşte piaţa locală de profil. Astfel, pe parcursul Digital Publishing & Advertising Day 2011 vor lua cuvântul Alexandru Lăpuşan – CEO Zitec, Dorin Boerescu – CEO 2Parale, Adina Vasilescu – Digital Publisher Sanoma Hearst România, Petru Jucovschi – Developer Evanghelist Microsoft, Andrei Roşca – General Manager Spada, Mihai Dan Nadas – CTO Yonder şi Doru Panaitescu – Consultant Independent.

“Digital Publishing & Advertising Day 2011 este ediţia pilot a primului eveniment de acest tip din Romania şi suntem încrezători că va fi un adevărat succes. Dorim ca DPAD sa fie un eveniment unde cei din bransa vor putea sa afle ultimele tendinte din domeniu, metode de monetizare, platforme software eficiente si studii de caz de succes”.
Alexandru Lăpuşan, CEO Zitec.

*
Alex este unul dintre oamenii pe care-i sun cind am o problema tehnica, blogul meu e in grija Zitec si, daca am un pic de succes in online, am si gratie lor.
Ne vedem domani la Novotel de la ora 9, accesul se face pe baza de invitatie, puteti cere una de aici: www.dpad.ro .

*
sunt mindra sa va prezint citeva info despre Zitec (asa imi creste si mie cota, uite ce oameni tari ma au in grija:) )

Zitec este una dintre cele mai importante companii din industria IT românească specializată în dezvoltarea de produse şi aplicaţii on-line complexe. Cu peste 80% din venituri provenite din proiecte externe în SUA, Canada, Marea Britanie, Cipru,
Germania, Italia sau Danemarca, succesul Zitec este confirmat şi de referinţe de top pe plan local obţinute de la clienţi precum J.W. Marriott, Mercedes-Benz, Amadeus, Bullguard sau Lafarge.

1946

zoom on 4: Internetul e ca sexul

“Internetul e ca sexul: nu poti sa fii suta la suta sigur ca nu ai probleme (de securitate pe net/ de sanatate in viata reala) decit prin absinenta. Dar, fir-ar, ne place prea mult ca sa nu riscam:) ”

asta e concluzia mea dupa ce am ascultat in seara asta niste oameni foarte destepti in probleme de virusi/anti virusi si furt de identitate pe net.

am fost la Zoom on (editia nr 4) o serie de intilniri organizate de hotcity.ro si laptopnews.ro

2845

Facebook: More Popular Than Porn

Porn is not No. 1.
I’ve actually been puzzled by the decrease in visits to the Adult Entertainment category over the last two years. Visits to porn sites have dropped from 16.9% of all site visits in the U.S. in October 2005 to 11.9% as of last week, a 33% decline. Currently, for web users over the age of 25, Adult Entertainment still ranks high in popularity, coming in second, after search engines.

dintr-un articol din time

si un alt articol: Why Facebook Is the Future.

1823

digital

“peste 50 de ani, nepotii nostri o sa se uite la memory stick-urile dvd-urile si cd-urile pe care am stocat fotografiile si se vor intreba: ce device imi trebuie ca sa pot sa vad astea? vor lua de inchiriat de la anticariat un adaptor pt usb sau pt cine stie ce. eu am floppy discuri de acum citiva ani si nu mai am ce sa fac cu ele.”

alexandru paul, azi intr-o conversatie despre fotografiile digitale vs cele pe film, care tiparite, se pot stoca in conditii bune pina la 100 d ani.

*

ii spuneam ca ce se intimpla astazi cu jurnalismul mutat pe net e echivalentul aparitiei digitalului in fotografie; pare mai accesibil pe termen scurt, ii se dilueaza calitatea la nivel massmarket (poate oricine sa -l faca), dar nu mai e “de pastrat”.

*

“ce se intimpla cu conturile virtuale ale celor care mor?” mi-a spus mimo astazi ca s- a intrebat cu karin acum ceva vreme.

*

aici un proiect f f f simpa cu gesturi intime ale oamenilor din mijloacele de transport in comun – “transported people”

1549

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!