Tag : internship tabu 2010

Jurnal de intern – sezon 2: Irina Tacu- episod 1

saptamina trecuta am inceput sezonul 2 de internship… cu o intilnire intr-o circiuma.
ma rog, ne-am intilnit in fata TNB (unde fusesem la o conf de presa) si cum urma sa merg la teatru in 2 ore, asa a fost cel mai eficient.

mai jos, opiniile internei despre aceasta prima saptamina pentru ca, la fel ca la primul internship, irina are de tinut un jurnal saptaminal, public, despre ce i se intimpla… la job, desigur.

Dragă jurnal,

Prima săptămână de intern a început, de fapt, marți. E de înțeles dacă intersectezi un program încărcat al „șefei” cu un orar cam anapoda al asistentului. Si s-a desfășurat, după cum a spus și Cristina, un pic… diferit.

În prima zi ne-am întâlnit pentru un intro detaliat la cum va decurge perioada de internship. Cu excepția faptului că o mai văzusem până atunci pe Cristina la zilele ușilor deschise în redacția Tabu, trebuie să recunosc că mă simțeam ca înaintea unui first date – habar nu aveam ce urma să se întâmple și mă tot întrebam ce impresie o să las, deși știam că îmi doresc acest lucru de foarte mult timp. Tot din cauza emoțiilor am făcut de vreo cinci ori drumul dus-întors de la Universitate la TNB pentru că nu eram sigură că înțelesesem corect locul întâlnirii. Imediat ce am ajuns (la TNB, până la urmă), Cristina a început să-mi vorbească despre conferința de presă ținută de un regizor. Era ok. Emoțiile se evaporaseră.

Am ajuns, în ziua următoare, la o ședință foto pentru pagina din revistă dedicată fashionistei. Mi-a făcut plăcere să asist la „ritualul” de make-up și chiar am în plan ca pe viitor să fur un pic de meserie și din acest domeniu. Am fost apoi martora unei lungi serii de fotografii și am văzut cât de mult contează orice detaliu pentru o poză reușită în final – de la poziția mâinii mutată mai la dreapta cu un milimetru la felul în care chipul își schimbă instantaneu expresia în funcție de zâmbet. A urmat și un interviu – tare interesant – cu persoana respectivă pentru bucata de informație necesară paginii. Nu dezvălui identitatea subiectului, dar pot să spun că o să fie o pagină foaarte reușită.

Săptămâna s-a încheiat cu o „temă” care m-a făcut să vreau să fiu pusă mai des la treabă în acest fel. Am avut de confruntat story-ul despre cuplul Lestat & Perry din numărul de noiembrie (așa cum a fost publicat) cu toate drafturile și corecturile suferite până să ajungă în forma finală. M-am obișnuit astfel cu regulile esențiale de structurare a informației, cu tehnicile folosite pentru (re)crearea atmosferei în text și am observat și câteva greșeli frecvente care afectează coerența scrierii.

Pe scurt, mai vreau. Aștept o săptămână cu numărul doi și mai încărcată, aștept să ajung și în redacție și să continui lista cu lucruri pe care le învăț la Tabu. Căci de abia a început.

Irina Tacu.

saptamina aceasta desfacem si mai mult articolul pe care l-a analizat Irina, ne uitam indeaproape si la ce se afla in paginile revistelor (tuturor revistelor ca sa stabilim format & target & alte acareturi tehnice:) ) si… muncim la ce avem de predat pentru numarul viitor.

2987

internship tabu sezon 2- noul intern

la sezonul 2 al internshipului tabu s-au inscris peste 100 de persoane, iar asta a insemnat muuuult de citit pentru mine. si greu de ales.

multumesc frumos tuturor celor care s-au inscris la acest internship scriind aplicatii sincere, cu sufletul pe tava sau tehnice de copywriter. a fost o placere sa citesc tot ce ati scris si sa incerc sa va intuiesc personalitatea printre cuvintele voastre.

*

ca si la primul sezon al internshipului, am suferit ca a trebuit sa aleg o singura persoana si as vrea sa mentionez, inainte de numele internului, citeva persoane care m-au impresionat f tare:

alex cilibianu – am stat f f mult sa ma gindesc daca tu sa fii cistigatorul si trebuie sa recunosc ca alegerea am facut-o discriminind sexual. am ales o fata pentru ca m-am gindit ca e mai aproape de lumea noastra, a revistelor de femei. dar, oricind vrei, te asteptam in redactie, sa vezi/inveti orice vrei tu din ce muncim pe aici. si sunt gata sa editez oricind orice text la care lucrezi.

as mai vrea sa mentionez trei persoane ale caror motivari “de ce vreau sa fiu jurnalist” m-au impresionat; fetelor, daca nu v-am ales pe voi e doar pentru ca trebuie sa aleg o singura persoana; dar nu va descurajati ca nu ati fost acceptate acum, chiar aveti talent: iulia alexandra voicu, sabina huzum si teodora lozan

internul numarul 2 este…irina tacu

iata un fragment din scrisoarea ei de motivatie

Cele mai frumoase povești se construiesc în jurul oamenilor. Și eu vreau să îi cunosc. Vreau să fiu jurnalist ca să întâlnesc persoane pe care nu le-aș putea întâlni în alte circumstanțe. Renumite, anonime, care nu știu că vor fi cunoscute sau care nu-și dau seama cât de puțin anonime sunt, eu vreau să le întâlnesc. Vreau să le pun întrebări și să fiu curioasă, vreau să îmi dea răspunsuri care să mă reducă la tăcere, care să mă schimbe fără să știu eu și fără să știe ele. Vreau să alerg poate chiar zile întregi după oamenii pe care i-aș putea face să se oprească fie și un minut pentru o întrebare.

aici un jurnal al primului intern tabu – elena mihaila – care acum scrie din cind in cind pentru tabu. cum ar fi in numarul de noiembrie pe care-l gasiti de miine la tarabe:)

de la 1 nov, irina isi intra in piinea de intern.

internship Tabu, sezonul 2 – inscrieri

Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.

Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)

Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
 Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– Sa faca reporting
 (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)

– Sa participe la intilnirile de business la care merg.

– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.

*

Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
 Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*

Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)

– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.

– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.

– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta

– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).

Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.

Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
 Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
 Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.

Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

1399

Elena Mihaila – Jurnal de internship – au mai ramas 4 saptamini

primul intership pe care-l fac la tabu pentru “job”-ul de asistenta redactor sef intra in linia dreapta a finishului.

mai avem patru saptamini de impartit lucruri si experiente, de testat pe bune cum se face o revista.

elena mihaila, interna mea, a inceput sa faca materiale de una singura, ca orice redactor angajat la o revista. saptamina trecuta a fost prima ei saptamina de descurcat de una singura, cu reporting, research & interviu.

si a avut de scris. si de editat. mult:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

Azi încă jubilez după activitatea săptămânii trecute. Abia aştept să apară numărul de mai. Sunt ca un copil care pentru prima dată reuşeşte să scoată nişte hăinuţe din dulap, să se îmbrace şi să umble ţanţoş pe stradă. Primul pas spre independenţă, dar mai este până atunci…

Săptămâna a început cu un mini photo-shoot pentru dosar. Femei, make-up artist şi fotograf. Cafea, telefoane şi câte-o doză de nicotină la o mică şuetă sub teiul din curte. Acum copilul se întoarce la bucaţile lui de puzzle, să vedem ce iese.

(nu-mi place să “ciopârţesc” texte, m-am ataşat de text. Totuşi nu mă las. I can do it! Hai, selectează, aşa, acum…delete. Do it!)

Astăzi puiul încearcă al doilea zbor în lumea literelor şi, deşi este greu, realizez cât este de important să ai pe cineva lângă, care să te susţină şi să te înveţe cum să o iei de la capăt. Teoria mea: cumva o să fie! Trebuie să nu te laşi speriat de text, pentru că nimic nu iese de prima dată. De la 10 pagini, la 4, la 2 and that’s how it’s done! Săptămâna asta am învăţat şi ce înseamnă experienţa. Ce vedem noi ca articol într-o revistă are în spate 3-4 draft-uri, corectări, reformulări şi repoziţionări de paragrafe.

(flash-back de când ne învăţau profesorii ca înainte să compunem ceva să ne facem o schiţă a ceea ce vrem să zicem. Idei pentru fiecare paragraf. Vă aduceţi aminte când noi ziceam: pentru ce? Schiţa de idei ajută, şi chiar foarte mult, mai ales pe cei care sunt la început de drum.)

Un alt lucru important pe care l-am învăţat este – mare grijă cu research-ul. Ca jurnalist adevărat, învaţă să nu sari la concluzii, încearcă să ai confirmarea fiecărui detaliu. Când invadezi viaţa cuiva, nu o face cu bocancii, ca buna ta intenţie să nu devină calomnie.

Pe sfârşit de săptămână încerc să trec peste *writer’s block de moment*. Mereu m-am împotmolit când trebuia să scriu o ştire în 10 minute, pe principiul think fast! Problema mea este că vreau să spun multe lucruri deodată, care împreună au sens doar în bula mea. Vreau să învăţ să-mi separ ideile şi să iasă ceva coerent într-un timp cât mai scurt, iar asta se învaţă practicând. Mulţumesc oamenilor care au avut răbdare cu mine săptămâna asta.

Elena Mihaila, 19 aprilie

restul jurnalului de intern la tabu, il puteti citi aici

1530

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

1716

Elena Mihaila – internship la Tabu – sapt 5

Draga mea interna, Elena Mihaila, a muncit greutz si saptamina asta.

Partea buna e ca a vazut cum va arata in revista o parte din munca ei, ca a invatat sa compare stilul editorial al revistelor “pentru tineri” fata de cel al revistelor “mature” si ca acum poate intelege contentul in varianta transmedia: nevoile aceluiasi gen de public tinta in print/radio/internet.

aaa, si si-a facut lectiile foarte bine. dupa 4 saptamini, stie asa de bine structura editoriala Tabu incit a plasat foarte corect in flatplan (desfasurarea pe rubrici vs. pagini a revistei) doua rubrici noi. plus ca, acum poate sa genereze din acelasi eveniment subiecte diferite in functie de targetul si specificul revistelor, indiferent daca sunt young, fashion, social, people.

are teme multe pentru saptamina viitoare, dar ne pregatim curind pentru una dintre cele mai importante lectii: cum se face un pitch pentru o revista, cum propui un subiect unui redactor sef/editor coordonator. pentru asta exista insa zilele saptaminii viitoare.

iata cum s-a vazut saptamina numarul 5 din perspectiva Elenei

Am început săptămâna cu a 3-a transcriere de interviu, cel despre care ziceam că s-a dezvoltat ca un ghiocel acum ceva timp. Totuşi cum era cu intern(area) după o lună? (glumesc, glumesc). Mi-a prins bine, pentru că am de făcut o mică aplicaţie care are legătură cu acel interviu.

Marţi a fost o zi uşoară, am încercat să fac o mini-corectură pe textele deja paginate. Virgule, căciuliţe, spaţii prea mari, migăleală serioasă pentru cele două perechi de ochi care vor ajunge să facă asta pe tot numărul de aprilie. Apropo de numărul acesta, am văzut print-ul cover-ului, la care am făcut ochii mei mari de copil. (you think you know, but you have no idea de munca din spate).

După, am primit draft-urile de la interviurile cele mai drăgălaşe de săptămâna trecută, am mai aruncat câte un ochi la ce lucra echipa de la D.T.P. şi am realizat ce înseamnă cu adevărat amprenta lăsată de jurnalist în textul final. Este binecunoscut faptul că în cele din urmă nu se folosesc toate datele din interviul propriu-zis.

Pe sfârşit de săptămână am văzut paginarea dosarului, am discutat despre mai multe reviste „young vs. old”, despre conceptul de „book of the brand” şi mi-am primit „temele”. Lucruri practice din care se învaţă cel mai repede şi, în plus, sunt şi creative. Am discutat în paralel despre radio şi presa din lumea virtuală, pentru care am reţinut în mod special că cititorul alocă mult mai puţină atenţie. Pe acelaşi principiu se merge şi când este conceput un text pentru un site, sau când se aleg melodiile care vor intra în „heavy rotation”…atenţia oamenilor este feedback-ul mult preţuit (*my precious*).

Elena Mihaila, 20 martie 2010

aici jurnalul celorlalte saptamini de internship tabu

2102

elena mihaila – internship la tabu – sapt 4

saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.

cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.

iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.

(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)

• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.

• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.

• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.

• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.

• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.

(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)

Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.

Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.

Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.

După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.

(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).

elena mihaila, 13 martie 2010

1297

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!