Tag : lectii de inot

Laszlo-Cseh-200m-i_1694264ilectii de inot, part 6: provocarea

lectii de inot, part 6: provocarea

in ultima saptamina n-a existat intilnire de business la care sa nu ajungem cumva si la lectiile mele de inot; si nu, nu eu am deschis discutia:)

toata lumea are un sfat sau o recomandare pt mine, mi se pare ca jumatate de Bucuresti si-a pus in minte ca eu trebuie sa invat sa inot si, dupa ce am trecut de faza de enervare, am inceput sa ma amuz.

*
mi-e frica de apa, da??

*
la lectia nr 6, am primit ochelari de inot si brusc mi s-a parut mai funny sa stau cu capul in apa pentru ca vedeam:)

in lectia asta am invatat ca uneori avem nevoie de iluzia unui sprijin/ ceva familiar ( in cazul meu vederea) ca sa ni se para ca suntem in siguranta si sa ne relaxam.

mai mult de o jumatate de ora m-am jucat cu capul prin apa, dind din picioare cum mi-a fost mie mai confortabil (spre fericirea lui domn profesor care m-a vazut in sfirsit ceva mai relaxata in apa), dar tot n-am inteles – asimilat – ce mi-a zis:

– mai inghiti apa?, m-a intrebat.
i-am spus ca nu, pentru ca nu mai inghiteam.

– si sufli in apa?, a continuat el
– da, am zis eu, imaginindu-mi ca ceea ce faceam eu era suflat:)

abia la lectia nr 7, am descoperit ce zicea de fapt domn profesor, dar asta va povestesc curind:))

*

la lectia nr 6, am primit si un clestisor pentru nas ca sa nu mai iau apa:), clestisor pe care l-am pierdut in primele10 min in bazin. baietii au inceput sa-l caute pe la fundul bazinului, desi eu le spuneam sa-l lase in legea lui, ca ma voi descurca si fara el.

– nu. e o provocare, a raspuns domn profesor si … bildibic… impreuna cu toti baietii, s-a bagat iar la fundul bazinului.

atitudinea lui spunea “suntem pe un spatiu mic, n-avem cum sa nu-l gasim, trebuie doar sa perseveram, asta e provocarea”

cam pe atunci mi-am dat seama ca n-am nicio sansa sa ma opun la lectiile de inot, ca si eu – asa zuza panicoasa cum sunt – sunt o provocare pentru el. daca invata un pietroi sa pluteasca, atunci e clar ca poate invata pe oricine.

si mi-am dat seama ca n-am scapare, ca o sa ma caute si peste saptamini de la sf lectiilor sa vada ce am mai invatat. asa ca imi fac abonament la piscina:)

*
la lectia nr 7 a fost invitat si Alex Tomescu… dar va povestesc despre asta dupa amiaza.

la ora la care scriu aceste rinduri ( 0.10) sper ca miine sa supravietuiesc vizitei la piscina floreasca ( are adincimea 2->4 m !!!), domn profesor, Laurentiu Ticala, vrea sa ne verifice skill-urile acumulate pina acum cu o lectie intr-o piscina competitionala, nu de relaxare precum cea de la Body Art – Rin Grand Hotel.
iar eu ma pot imagina – cel mult!! – majoreta pe marginea bazinului.

later edit: ora 6.15, sunt dupa o noapte in care nu am dormit deloc, ingrozita de gindul ca trebuie sa intru astazi in piscina adinca, pe parcurs ce a inceput sa se faca lumina, sa se auda cocosii (ma amuza mereu cocosii din mijlocul bucurestiului), inima a inceput sa-mi bata tot mai tare si sa am tot felul de senzatii odioase.

am renuntat sa mai merg astazi la floreasca. cred ca e cam devreme pt mine… ma mai joc citeva saptamini in piscina mica si mai vedem.

1735
apaLectii de inot, part 5: respectul

Lectii de inot, part 5: respectul

E trei juma dimineata, la ora 6 ar trebui sa fiu treaza pentru ca ziua de munca va fi lunga si complicata, dar inca nu pot dormi.
Nu stiu daca are legatura cu energizantul sub forma de ciocolata pe care mi l-a dat Claudia sa-l maninc inainte de intrarea in bazin “ N-ai mincat nimic toata ziua? Nu se poate sa intri asa in piscina sa ti se faca rau!”, mi-a zis ea grijulie. (v-am mai zis ca sunt minunati cei de la Body Art Wellness Spa)

*
Lectia nr 5 se va lasa cu multa febra musculara pentru ca am facut multe miscari din picioare “ca broscutzele”. Eu sper sa ajung ratza (deocamdata sunt varza), dar domn profesor ne pune sa exersam ca broscute.

Dar lectia nr 5 n-a constat in zecile mele de incercari de a executa corect miscarile de picioare (n-am reusit sa fac corect nici macar o jumatate de bazin desi am perseverat vreo ora), ci in doua lungimi de bazin facute la pas prin apa, mingiind apa pe dinauntru, ca sa invat sa o controlez.

Pe durata acestor lungimi de bazin m-am conversat cu domn profesor, Laurentiu Ticala. N-am sa spun aici ce am povestit pentru ca era o discutie privata, dar concluzia si in cazul lui, si in cazul meu, era asemanatoare: el nu-si dorea sa fie profesor cind era elev (ii ura pe profesori si-acum e un prof minunat), eu uram sa scriu compuneri/comentarii si-acum traiesc din scris.

Pe durata acestor doua bazine m-am gindit ca profesorii, de orice materie ar fi ei, ar trebui sa invete sa inoate si sa fie pret de o saptamina, la un interval de ani, profesori de inot. Ca sa-si aduca aminte cit de importanta e atentia pe care trebuie sa i-o acorzi fiecarui elev.

Daca toti profesorii ar privi materiile lor ca pe o problema de viata vs moarte, de curaj vs frica, de incredere vs dezarmare asa cum sunt obligati sa priveasca profesorii de inot fiecare lectie a lor, elevii ar merge de drag la scoala.

Lectia nr 5 a fost despre respect: pentru meseria pe care o faci.

1510
fetita inotlectii de inot, part 4: solidaritatea

lectii de inot, part 4: solidaritatea

gratie meseriei mele, sunt obisnuita sa pun in cuvinte intimplarile si emotiile, iar pentru cei de-ai casei, nu e un secret ca eu sunt cel mai aspru si mai critic “antrenor” al vietii mele, asa ca a scrie pe blog despre neputintele mele in ale inotului intr-un mod foarte descriptiv nu mi s-a parut a fi grav. si nici n-am banuit ca va avea un asemenea impact.

mai intii au venit reactiile de la cei care imi citesc blogul; toate mi-au transmis o energie ca pentru campionii care alearga si mai au doar citiva metri pina la finish.

mai apoi au fost colegii mei de la lectiile de inot, in a caror privire vedeam: “hai ca poti”. (stiu ca si lor le e greu cu ce invata, chiar daca sunt mai avansati decit mine; e greu sa-ti convingi trupul sa faca ce stia de la nastere)

domn profesor a fost genial pentru ca mi-a zis “sa nu care cumva sa te prind ca abandonezi” si am vazut in privirea lui ca ar lua foarte personal abandonul, ca ar fi ca si cum nu a stiut el sa-si duca la bun sfirsit treaba, nu ca sunt eu zuza panicoasa in apa.

*
lectia nr 4 de la inot a fost despre solidaritate. si despre “sa nu-ti fie teama sa lasi garda jos si sa spui cit de greu iti este, pentru ca vei gasi sprijin in cei din jurul tau”.

si da, am plutit singura si-am si mers singura in marsalier prin apa. si n-am mai inghitit apa (dar n-am executat complicatenii, m-a lasat domn profesor sa stau cu capul la suprafata cel mai mult timp)

*
aseara tirziu, dupa o zi incarcata cu degustari de cocktailuri, lectii de inot si finala de la BCR OPEN LADIES, un prieten de departe, Mrs M, mi-a spus “cand intri in apa, gandeste ca ajungi acasa, de unde vii si tu, si eu, si toti… din apa ne tragem cu totii .mie mi s-a parut asta reconfortant, nu eram strain acolo…”

(de aseara M, nu mai vine de la numele lui ci de la “minunatule”)

*

multumesc mult tuturor

*

daca atunci cind ne-am nascut stiam sa traim in apa linistiti, iar prin inot putem invata ce am uitat, nu exista oare un curs prin care sa putem sa ne intoarcem la curatenia interioara (mentala si emotionala) din vremea aia?

luni de la 8 seara sunt iar in piscina calda de la Body Art Wellness Spa– Rin Grand Hotel, iar ii fac viata grea lui domn profesor Laurentiu Ticala. astazi pentru prima data m-am gindit ca luni cind ma duc la piscina, imi fac abonament, pentru ca au o oferta speciala cu 50% reducere si mi-am zis sa profit de ea.

2140
inotLectii de inot, part 3: umilinta.

Lectii de inot, part 3: umilinta.

Stiti senzatia cind mintea vrea ceva si corpul spune NU?

Sentimentul neputintei, furia pe propria persoana si propriile limite, umilinta in fata propriilor frustrari?

Le-am trait pe toate in a treia mea lectie de inot.

Dupa a doua lectie in care mi s-a parut ca am progresat teribil, la a treia m-am asezat frumos inapoi in propriile limite si neputinte; am inghitit apa cit pentru toti cei care se aflau pe Titanic (si acum, la mai bine de 10 ore de la lectie, imi vine sa vomit, ma doare capul si mi se pare ca stau linga o sticla cu clor), am realizat ca mintea mea nu stie sa-i spuna corpului cum sa faca miscari intr-un ritm stabilit, iar tehnicile de respiratie sunt un fel de lucrare stiintifica gata sa cistige Nobelul.

M-am simtit atit de neputincioasa in interiorul propriului meu corp, incit am venit acasa si am tras o portie sanatoasa de plins.

Astazi trebuie sa-mi fac mult curaj sa o iau de la capat; stiu ca daca nu ma duc la lectie, m-am infrint singura.

Mai am 4 ore pina la o noua intilnire cu piscina de la Body Art Wellness Spa– Rin Grand Hotel. Ma motiveaza gindul ca ma vad acolo cu oameni tres simpa (printesa urbana, vali, alex si auras).

P.S. i-as ridica o statuie lui domn profesor, Laurentiu Ticala, pentru rabdarea lui:)

Later edit: din motive care nu tin de mine, lectia nr 4 va fi miine. astazi pauza:)

1951
zborlectii de inot part 2: limite, incredere si relaxare

lectii de inot part 2: limite, incredere si relaxare

Cel mai mare cosmar al meu legat de apa, cosmar in sensul ca visez noaptea, arata asa: eu facuta ghem, cu genunchii la gura, la fundul bazinului.

Ieri l-am rugat pe domn profesor sa stau asa in apa, sub supravegherea lui. Veneam dupa aproape 2 ore in care exersasem plutirea si performasem cit de cit. S-a uitat atent la mine stiind cit de frica imi e de apa, a zis da si mi-a aratat cum trebuie sa fac.

Nu mi-a iesit din mijlocul bazinului, asa ca m-a dus pe treptele de la intrarea in piscina, m-a pus sa-mi string genunchii la piept, sa inspir si apoi sa bag capul in apa.
“ O sa te duca apa singura, nu-ti face grija”, mi-a spus.

Am respirat adinc, am strins buzele ca si cum niciun strop de aer nu trebuia sa iasa de acolo, am bagat capul in piept si… am simtit cum plutesc prin apa.

Covrig, in mijlocul bazinului, cu presiunea apei in urechi, ca un murmur, si cu vocea lui domn profesor “Daca nu mai poti, sa iesi, sa nu lesini acolo”.

“Mai puteam sa stau”, i-am spus cind am iesit pentru ca da, mai puteam; era calm si bine acolo sub apa, nu ca in visul meu.

*
A doua lectie la inot, cea de ieri, n-a fost doar asta despre a-mi invinge o frica si a invata sa plutesc; a mai fost o lectie despre relaxare – cind trupul ti-e relaxat si mintea asemenea, apele te tin la suprafata.

Si-a mai fost o lectie – despre limite; am inteles de ce Toma si Laurentiu fac sport de performanta: nu le e teama sa isi impinga limitele trupului dincolo de ce cunosc.

Eu sunt obisnuita sa fac asta cu mintea mea, nu cu trupul. Poate pentru ca mi se pare ca asa pot sa pastrez putin controlul.

*

Sa ne intelegem bine, sunt cea mai zuza de la lectiile de inot; toti ceilalti au invatat deja sa faca multe lucruri, ba chiar sa sara ca la start precum inotatorii profesionisti; eu abia ce am invatat sa ma descurc cu inotul pe spate, fara sa fac insa o miscare corecta a bratelor in raport cu respiratia. Dar nu-mi pasa, invat in ritmul meu…

Si da mi-e frica de apa, chiar si acum cind m-am imprietenit un pic cu ea (pot sa plutesc ca o meduza
:) si sa inaintez pe spate, in marsalier :) ) tot imi e frica; cu doua ore inainte de fiecare lectie incepe sa mi se stringa stomacul, imi caut scuze si motive pentru care as putea lipsi obiectiv. In cele din urma string din dinti si ma duc la bazin pentru ca mi-e rusine de Toma (i-am promis ca voi fi parte din acest proiect) si mi-e rusine de domn profesor, Laurentiu.

Si da, la momentul la care scriu asta, mai am mai putin de 2 ore pina la urmatoarea vizita la piscina de la Body Art Wellness Spa – Rin Grand Hotel :)

Swimmingiau lectii de inot. si e bine.

iau lectii de inot. si e bine.

Luni, dupa multi foarte multi ani de tatonare a gindului “mi-e prea frica de apa, nu o sa-mi iasa cu inotul”, am fost la prima mea lectie de inot. Si-am plutit. Singura.

*
Istoria acestor lectii de inot e una foarte, foarte simpatica. Si mi-a confirmat, inca o data, ca pe oamenii frumosi ii simti si din lucrurile pe care le fac: ce vorbesc, cum scriu, ce prieteni/iubite/iubiti au:)

Dupa cum stiti, (cu voia simpaticei lui prietene, Claudia,) mie imi place Toma Nicolau. Cred ca va fi un mare jurnalist sportiv; e doar o chestiune de timp pina va fi descoperit de unul dintre editorii mari de la publicatiile de profil.

Toma a luat recent lectii de inot. Cit e el de sportiv ( e student la facultatea de sport), ii era frica de apa. Dar a invatat sa inoate in 2 saptamini si l-am vazut ieri: e ca pestele in apa. Toma spune ca instructorul lui de inot, Laurentiu Ticala, (licentiat UNFES, specialist in natatie) i-a schimbat viata si, pentru ca Laurentiu i-a facut un bine, vrea sa-i intoarca gestul.

Asa ca a adunat 10 bloggeri, toti nestiutori de inot, pe care domn profesor ii scoate la mal, iar fiecare dintre bloggeri ( eu, printre ei) isi va povesti experienta pentru ca lumea sa-l cunoasca pe Laurentiu si sa apeleze la cursurile lui.

*

Cum e domn profesor Laurentiu? Imaginati-va ca eu, un bolovan super speriat de apa, inca de la prima lectie m-am jucat prin apa si am invatat smekeriile de respirat, iar acum pot sta cu capul in apa fara sa ma mai panichez.


Iar momentul in care am plutit pe spate, pentru citeva clipe singura nu cred ca o sa-l uit prea curind: senzatia de libertate si de bucurie ca pot sa fac singura asta a fost mi-nu-na-ta.

Ma mai duc si miine la lectii in piscina la Body Art Wellness Spa – Rin Grand Hotel (care arata impecabil si care are in echipa niste oameni foarte frumosi: au fost cuceriti de ideea lui Toma -cu participarea Claudiei – si ne-au dat un culoar in piscina numai pentru noi. Am sa va mai povestesc zilele viitoare de Spa-ul de la Rin Grand Hotel pentru ca l-am analizat si am vazut ca au suuuper multi client, incredibil de multi; plus ca au acum o mega reducere de 50% )

Pe Laurentiu il puteti gasi pe Facebook si daca-i spuneti ca ati aflat de la mine de el, o sa aiba cu voi rabdare infinita. Daca a facut un bolovan ca mine sa pluteasca si i-a mai si dat incredere ca poate mai mult, din voi o sa faca performeri de concurs.


pina sa ma intilnesc cu Laurentiu as fi zis ca daca si ursulache asta care e cit dulapul poate sa inoate, tre sa pot si eu. acum stiu ca el are flotabilitate pt ca are grasime, iar eu – care am silueta, da? – tre sa am un pic mai multa tehnica pt ca … nu-s pufosenie:)

casa d vacantavacanta mea

vacanta mea

ma pregatesc pentru vacanta in casa asta:)
sigur o sa ajung eu in ea, cindva.

incep cu lectii de inot. de astazi de la ora 20.00:)

1163
orhideea spama duc la SPA si nu mi-e rusine

ma duc la SPA si nu mi-e rusine

merg la SPA cit de des pot, am vazut si testat o multime de SPA-uri din lume, cred ca a merge la SPA nu e o forma de snobism si nici de a-ti arata muschii din portofel; e o forma de a avea grija de tine – de corpul tau, de pielea ta, de sufletul tau.

saptamina trecuta am mers pentru prima data la SPA Orhideea la invitatia lui Alex Lapusan, cu o gasca de prieteni.

lumea asta e bloggerilor e mare – dar si mica: ii stiam pe toti cei cu care petreceam la BLog in Spa. cu o singura exceptie – Doru Panaitescu pe care-l mai rog inca o data sa ma ierte: de obicei lumea face cunostinta cu mine cind sunt imbracata serios, nu in chiloti. ma rog, costum de baie.

ne-am distrat foarte mult pentru ca aveam lucruri multe in comun si, la stat in ciorba cum au zis baietii despre jacuzzi, am avut multe de povestit cu doamnele (anurim, cristina, anca si simona, sotia lui alex), iar cind ne-am reunit cu domnii am ris cu lacrimi de povestile cu gemeni.

dar dincolo de distractie am citeva lucruri de spus despre acest SPA (spre deosebire de tovarasii mei de suferinta in ale masajelor cu uleiuri aromate si ale dushurilor tropicale de la Orhideea Spa, eu am putere de comparatie cu muuuulte stabilimente de gen).

chiar e cel mai mare spa din bucuresti, dar cel mai tare mi-au placut:
– piscina – nu e publica, nu e voie la balaceala pentru orsicine; e doar pentru clientii spa-ului si asta inseamna ca beneficiezi de liniste. si discretie.

– sala de kinetoterapie – intima, facuta pentru recuperare individuala, cu participarea antrenorului. toti cei care s-au luptat vreodata cu gimnastica de recuperare si stiu cit e de greu pentru sufletul si orgoliul tau sa te razboiesti cu niste miscari pe care le gindesti dar trupul nu le poate face, inteleg cit de mult inseamna intimitatea in asemenea situatii.

– salina. atit de utila si de sanatoasa, cu programul special pentru copii, in week end, cind cu joculete sunt tinuti la terapie aproape o ora fara sa simta.

– orinduirea sectiunilor – sport la – 1, piscina, sauna & dusuri cu diverse tratamente la parter, tratamente faciale & corporale la +1. e asa de bine structurat incit aproape ca nici nu te intilnesti cu restul oamenilor care fac tratamente in complex.

– sala de relaxare. mi-a amintit de Spa-ul din «Elounda Beach» din Creta ( da, fix complexul ala de 5 stele in care si-a petrecut si Chivu luna de miere).

de saptamina viitoare ma duc la lectii de inot la Orhideea Spa (mi-e frica de apa, dar piscina aceea mi-a inspirat incredere).

cit despre ce moft e sa mergi la SPA mai am de adaugat asta:

romanii isi tratau lipsa de fier la Aquae Spadanae, un orasel cu ape termale, acum aflat pe teritorul belgian si redenumit SPA.

procedura sauna + dus cu apa rece e recunoscuta inca din antichitate drept tratament impotriva problemelor articulatiilor.

mai aproape de zilele noastre, cauza celor mai multe dintre bolile contemporane – stres-ul – are leac ( cu demonstratii stiintifice) cu aromaterapia, cromaterapia, reflexoterapia.

cele mai noi tratamente de anti ageing se bazeaza pe contrastul dintre rece si fierbinte, fiind demonstrat stiintific ca hormonul de crestere (a carui functie scade pe parcurs ce inaintam in virsta) devine mai activ la trecerea brusca de la temperaturi foarte mari la cele foarte mici.

probabil ca domnii chinezu, lapusan si todoran habar nu au ca distrindu-se cu dusurile scotiene dupa ce au stat la sauna, au intinerit cu cel putin un an. dar cu siguranta s-au simtit mai plini de energie, mai „activi”.

2001
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!