sunt unii oameni care au in singe discretia. nu simt nevoia sa spuna multe, pastreaza informatiile simple ca si cum ar fi secrete majore pentru ca mintea lor nu gaseste rostul in a plimba o informatie care nu e de interes pentru altcineva.
sunt alti oameni care si-au educat discretia. au invatat ca e bine sa nu plimbe informatiile, sa nu ”dea din casa” pentru ca asa e frumos si politicos.
discretia asumata, pur singe, o intilnesti foarte mult la oamenii pur singe. albastru sau nu.
*
in lumea comertului luxury pur singe, in care oameni isi permit extravagante de dragul experientei si, uneori, al traditiei (ca de ex, sa fie prins un peste si trimis viu cu avionul la mii de km distanta, intr-o anume zi a saptaminii ca sa fie servit la cina in mai putin de 24 de ore), discretia celor care presteaza serviciile e o regula de baza a meseriei.
nimeni dintre angajatii unui magazin care vinde produse de lux – dar adevarate produse de lux – nu se va lauda cu numele clientilor sai. e parte din eticheta.
si e o regula de bun simt.
*
noi avem multe de invatat despre discretie. inca ne mai luptam cu egoul si ne place sa ne laudam cu micile victorii, uitind ce inseamna protocolul si eticheta comportamentala in lumea luxury pe care unii dintre producatorii locali o sustin foarte bine.
scriu asta pentru ca mi se pare nedrept si incorect cum procedeaza designerii romani care, bucurosi ca Prima Doamna, Carmen Iohannis, se imbraca in creatiile lor, dau imediat comunicate de presa sau posteaza pe facebook – spatiu public, deci – detalii despre material, croiala, modalitatea de achizitionare ca sa-si asume rapid paternitatea creatiei, uitind ce inseamna eticheta.
cred ca ar trebui stabilit un cod de etica in asemenea situatii ca sa nu ne mai trezim in presa cu informatii triviale care nu pozitioneaza designerul in categoria luxury, desi munca lui/ei e de calitate si nu serveste nici clientei lor.
*
de ex, e usor sa ne uitam cum niciun creator care a imbracat-o pe Kate Middleton n-a dat comunicate de presa ca sa puna repede pe haina eticheta cu numele sau.
cind in lumea luxury e prea mult ego se pierd clasa si rafinamentul si se ajunge la ceva ce are legatura mai strinsa cu ”milionarii de carton care vor sa epateze” decit cu ”nobilii pur singe”.
si da, cred ca si partea de protocol a Presedintiei ar trebui sa reglementeze cumva aceasta situatie care, inainte de orice, tine de lipsa unor reguli si de educatie.
*
am mai scris si despre adevaratele structuri umane de calitate vs discretia si bunul simt rasadite peste noapte