Tag : McDonald’s

casa ronald 3(reportaj) Tie cand ti-a fost ultima data pofta sa faci bine?! O intalnire cu parintii care locuiesc in Casa Ronald de la spitalul Grigore Alexandrescu

(reportaj) Tie cand ti-a fost ultima data pofta sa faci bine?! O intalnire cu parintii care locuiesc in Casa Ronald de la spitalul Grigore Alexandrescu

Un baietel de 9 ani cu o boala extrem de rara in lume – sindrom Hunter, o fetita nascuta la doar 25 de saptamani care cantarea 580 de grame la nastere si care are hidroencefalita, un baietel de 1 an si jumatate cu neuroblastom – aflat in coma, o fetita nascuta prematur, oarba, care necesita mai multe interventii chirurgicale.

Intr-o zi la inceput de martie le-am aflat povestile de la parintii lor. Erau toti asezat in cerc, in livingul colorat Casei Ronald de la Spitalul Grigore Alexandrescu.

Parintii?! Imaginati-va tineri carora in cateva clipe – odata cu un diagnostic – li s-a schimbat total viata, oameni care se agata de orice zambet al unui medic, de orice vorba buna venita de la cineva din spitalul in care e copilul lor, oameni care – desi loviti de boala copilului – au vorbe bune si-si fac timp sa aprecieze si sa rasplateasca printr-un gand bun si o multumire pe fiecare om care i-a indrumat corect, pe fiecare medic care s-a documentat dincolo de anii de scoala despre boala copilului lor sau pentru alt parinte care are intelegere pentru ceea ce traiesc.

Oameni care stau zile in sir sau luni intregi pe holuri de spital pentru ca baiatul sau fata lor e la terapie intensiva. Oameni carora li se impletesc destinele in saloane de spital si in vorbe de alinare.

Cand parintii baietelului cu sindrom Hunter a fost adus de la Targu Mures cu elicopterul la Bucuresti, medicul care urma sa-l aiba in grija era intr-o operatie. Interventia a durat 12 ore si era pentru copilului de 1 an si jumatate ai carui parinti stau acum in acelasi living chiar langa tatal baietelului din Targu Mures.

Parintii s-au cunoscut in Casa Ronald pentru ca familiile, la recomandarea spitalului, au fost gazduite aici.

casa ronald 3

Casa Ronald e un concept al Fundatiei Ronald McDonald care isi desfasoara activitatea acoperind aceleasi nevoi peste tot in lume. Este vorba de case care sunt construite in curtile spitalelor pentru copii (sau in proximitatea lor) si sunt destinate gazduirii parintilor copiilor care urmeaza sa stea mult timp in spital si care nu au resedinta in orasul respectiv.

Casa Ronald e construita cu toate dotarile necesare pentru copii, inclusiv cu mici jocuri care sa le mai aduca putina bucurie celor care fac tratament zilnic in spital dar, cu acordul medicului curant, pot locui in afara lui.

In Romania prima Casa Ronald a fost construita in 2003, iar in 2008 a fost inaugurata a doua casa, la Timisoara, in cadrul spitalului Louis Turcanu. In acest moment au fost stransi banii pentru cea de-a treia casa, gandita pentru a fi construita la Iasi, exista proiectul constructiei si e doar o chestiune de zile si de aprobari pana se demareaza lucrul.

Intre tim la Timisoara se va mai construi un etaj pentru casa din cadrul spitalului pentru ca vin multi copii cu probleme hematologice din toata tara, iar tratamentul e de lunga durata asa ca, pentru unii, Casa Ronald devine a doua casa. Iar Casa are permanent un grad de ocupare de 100%!

Banii pentru aceste Case sunt obtinuti din donatiile clientilor McDonald’s, din actiunile de strangere de fonduri dedicate (un procent din vanzarea unor produse merge spre Fundatie in anumite perioade ale anului), dar si din banii companiei McDonald’s, atat din Romania cat si, la nivelul fundatiei, international.

casa ronald 1p

In 1974 odata cu o fetita unui mare atlet american, bolnava de leucemie, si grija medicului care o trata pentru confortul ei si al parintilor sai a aparut ideea caselor Ronald.

Kim Hill se numea fetita care a fost nevoita sa stea multe saptamani intr-un spital din Philadelphia, iar parintii ei au supravegheat-o de pe holuri saptamana dupa saptamana. Audrey Evans – medicul oncolog care o trata şi tatal fetitei, atletul Fred Hill, şi-au pus problema gasirii unei solutii pentru parinţii aflati in asemenea situatii.

Iar ajutorul a venit de la un restaurant McDonald’s care se afla in apropierea spitalului.  Asa a aparut Fundatia Ronald si prima casa Ronald McDonald.  44 de ani mai tarziu, in anul de gratie 2018, in lume sunt 356 de Case Ronald McDonald, iar programele Fundatiei acorda sprijin anual pentru peste 9 milioane de copii la nivel global.

Stiti cutiutele care stau la casa la McDonald’s si sunteti invitati sa lasati acolo monedele mici? Sau promotiile cand dintr-un anume produs un procent din vanzarea sa merge catre fundatia Ronald McDonald? Sau campaniile numite McHappy Day?

S-au facut multe fapte bune cu banii astia de-a lungul anilor in Romania, s-au construit aceste case pentru parinti si copii, s-au dotat spitale cu aparatura si s-au renovat sectii din spitalele pentru copii.

In cei 20 de ani de activitate ai Fundatiei pentru Copii Ronald McDonald, doar in Casele Ronald din Romania au fost gazduite peste 17000 de familii. Anul trecut casele Ronald au gazduit 732 de familii (323 in Casa Ronald din Bucuresti si 409 in Casa Ronald din Timisoara),  adica 1499 de parinti si copii: 636 la Bucuresti si 863 la Timisoara!!!

casa ronald 3

Pentru noi toti, McDonald’s e despre un fel de confort (mancare rapida si gustoasa) si – uneori – familie/copii (bucuria unui Happy Meal cu jucaria aleasa din vitrina e nepretuita) . Cred ca sunt foarte putini oameni care se gandesc ca McDonald’s inseamna si ajutor pentru familiile unor copii aflati in suferinta.

Pentru informarea voastra scriu astazi.   Sper sa nu aveti nevoie niciodata de aceste informatii, dar la fel de mult imi doresc sa dati informatiile mai departe pentru parintii care ar putea avea nevoie.

  1. Accesul in Casa Ronald se face doar la recomandarea medicilor din spitalul de copii din proximitate. (Casele sunt construite in curtea spitalului pentru a facilita ajutorul parintilor).

  2. Cazarea este GRATUITA. (cheltuielile curente – apa, lumina, caldura etc – sunt acoperite de Fundatie)

  3. Facilitatile din Casa Ronald sunt puse la dispozitia parintilor (pot sa-si pregateasca mancare calda in bucataria dotata cu aparatura de ultima ora, frigiderele sunt gandite pe compartimente si camere, ca fiecare sa aiba locul sau; exista masini de spalat automate care sunt folosite de locatarii casei)

E absolut evident care sunt beneficiile pentru cei care apeleaza la o Casa Ronald – pot fi aproape de copilul lor si pot participa la deciziile medicale, isi reduc din cheltuieli, petrec mai mult timp cu familia, gasesc sprijin si incurajare . E despre respect si demnitatea unor oameni aflati in situatii delicate de viata, despre ajutor si comunitate.

Si sunt mai multe feluri in care puteti ajuta si voi: puteti sa faceti o mica donatie in saptamanile dedicate faptelor bune de la McDonald’s, puteti dona, permanent, in cutiile de donatii in oricare dintre restaurantele McDonald’s din tara si sa dati vestea mai departe pentru ca sunt multi parinti care nu stiu ca exista asemenea facilitati.

Saptamana aceasta este din nou Campania “Mi-e pofta sa fac bine” in toate restaurantele McDonald’s, asa ca e momentul sa ajutati, daca vreti!

casa ronald 2

Inapoi in livingul din casa Ronald de la spitalul Grigore Alexandrescu. Pe baietelul cu sindrom Hunter il cheama Alex, una dintre fetite se numeste Maria, baietelul de an si jumatate este Ioan. In casa mai sunt parintii unui adolescent cu arsuri pe 40% din corp, dar si ai unei alte fetite de 3 ani si jumatate cu probleme la esofag care n-a mancat niciodata normal, ca oricare alt copil.

Sunt din Targu Mures, Constanta, Ploiesti, Calarasi si Focsani.

Am auzit pentru prima data numele copiilor la inceputul lui martie cand am fost in vizita cu prietena mea, Amalia Nastase, care e presedinta Fundatiei pentru Copii Ronald McDonald. Pentru majoritatea oamenilor si a autoritatilor ei sunt niste numere din statisticile de deservire din casa. Dar, evident, ca ei sunt mai mult de atat, cum si parintii lor reprezinta povesti si vieti care ar putea fi mai bune.

Cand scriu aceste randuri, la mijlocul lui mai, copiii sunt in continuare internati, iar parintii sunt gazduiti in Casa Ronald. Mama Mariei sta aici din august trecut, parintii lui Ioan (care e in coma) sunt aici din ianuarie. La fiecare doua saptamani in casa Ronald vine un psiholog voluntar care discuta cu parintii lucruri pe care nu le pot spune acasa si nu le pot duce nici in salonul copiilor lor; emotii si frustrari care ajuta daca sunt numite si impartasite cu altii.

Parintii invata ca starea lor de spirit se transmite copiilor si sa-si gaseasca resurse de zambet si de optimism macar pentru cateva momente cand sunt in salon alaturi de copiii lor. Rolul Casei Ronald nu e doar de a gazdui familiile ci si de a crea mediul pentru o comunitate in care parintii sa se sprijine intre ei, copiii care pot sta in casa pe perioada tratamentului din spital sa socializeze, sa se imprieteneasca.

Amalia a mai fost in vizita in Casa Ronald si de Pasti, cu cozonaci si oua, iar parintii o suna adesea sa-i spuna cum se simt copiii.

Joia asta, in saptamana campaniei “Mi-e pofta sa fac bine”, in Casa Ronald merge si Chef Nicolai sa le faca o mica bucurie parintilor si sa le gateasca. Nu va fi pentru publicitate, e o seara speciala in care prieteni McDonald’s isi daruiesc din timp pentru ca stiu cat de important este sa le schimbe putin starea mentala a parintilor, sa-i faca sa zambeasca. Pentru ca starea aceasta se va simti mai departe si la copiii lor.

(am mai scris despre aceasta Casa si despre copiii pe care ii gazduia in urma cu 5 ani, aici; unii dintre ei inca mai vin in Casa pentru ca merg la spital la tratamente de recuperare cateva saptamani pe an)

*In 2018, Fundatia Ronald si-a propus sa extinda Casa din Timisoara – cu inca 8 camere (costuri aprox.  2 000 000 lei), sa inceapa constructia Casei Ronald 3 – la Iasi –si sa sustina in continuare spitalele partenere cu echipament/dotari. Cum spuneam, saptamana aceasta e Campania “Mi-e pofta sa fac bine” in toate restaurantele McDonald’s din tara, asa ca oriunde ati fi in Romania, puteti contribui la o fapta buna.

 

 

 

 

2652
mcdonalds-chocolate-fries-japan-1Nou trend in Japonia – Cartofi prajiti cu ciocolata

Nou trend in Japonia – Cartofi prajiti cu ciocolata

Nu inteleg cum pot sa manance asa ceva, chiar nu inteleg. Vad, insa, din comentariile pe site-urile de trend-uricca japonezii sunt f f fericiti ca McDonald’s tocmai a lansat cartofii prajiti cu ciocolata.

Au fost super cozi in prima zi de vanzare (26 ianuarie). Cutia cu cartofi cu ciocolata arata ca o pictura de Pollock, dar chiar si asa mintea mea nu poate sa conceapa combinatia.

chocopotato_main_02

 

In Asia tot ceea ce tine de MCDonald’s pare putin din alta lume. In Hong Kong s-a lansat recent un restaurant MCDonald’s in care dupa ora 18 esti servit la masa, ai un bar cu salate, mobilier modular si… lumini care se regleaza dinamic in functie de lumina de afara.

Locul arata asa

futuristic-mcdonalds-hong-kong-1

 

si mai are o particularitate: consumatorii isi pot personaliza mancarea in comenzi speciale realizate cu o aplicatie digitala.

Dar chiar si asa, cartofi prajiti cu ciocolata tot mi se pare super extravagant.

927
grand plaisirConcurs Grand Plaisir – un prinz de vara cu fetele

Concurs Grand Plaisir – un prinz de vara cu fetele

la mijlocul unii trecute am fost la lansarea salatei Grand Plaisir creata de Nicolai Tand pentru MCDonald’s, o salata usoara de vara cu brânza frantuzeasca, piept de pui fraged la gratar, apio, rosii cherry si bacon crocant, pe un pat de salata atent selectionata.

Am mai spus de multe ori ca ii datorez lui Nicolai relaxarea mea de a gati orice imi trece prin cap, pentru ca el m-a invatat ca nu trebuie sa te iei foarte in serios si ca trebuie sa te bucuri de ceea ce pregatesti pentru masa. Ma rog, m-a invatat si citeva lucruri despre ce nu am voie sa combin, trucuri care mi-au facut viata mai usoara.

Dupa lansare, intr-una din zilele de foc cu multa munca, m-am gindit sa le fac o surpriza colegilor care munceau cu mine la un proiect. Asa ca, 4 salate magice ne-au insotit prinzul si-a fost si-o bucurie pentru colegele de proiect pentru ca le povestisem despre trucurile pe care le-a folosit Nicolai ca sa imbine nu doar gusturi foarte speciale in salata,  ci si texturi diferite ceea ce face un super spectacol gastronomic acest prinz usor (apio din salata, taiat foarte foarte subtire aduce o aroma speciala, iar bacon-ul crocant intervine ca o surpriza printre sucul rosiilor si brinza aromata frantzuzeasca).

Experienta a fost foarte placuta si , cum vin caldurile imense din luna august, m-am gindit sa va ofer si voua o asemenea bucurie usoara de vara, precum salata Grand Plaisir.

Mai exact, cum aceasta salata poate sa fie un prinz usor, racoros si foarte gustos (si nu cu multe calorii), ma gindesc ca e perfect pentru pauzele de masa cu colegele, asa ca pun la bataie cite 3 vouchere cu cite 4 salate fiecare pentru cinci cistigatoare care vor sa mearga la un prinz fun cu colegele lor, sa le faca o surpriza cu o pauza de masa super simpatica.

cum procedam?

lasati un comentariu in care spuneti ce va place ce mai mult la cele 3 prietene cu care veti degusta salata lui Nicolat Tand, Grand Plaisir, la un prinz usor de vara.

Simbata dimineata anunt cistigatoarele, iar de  saptamina viitoare pina la sfirsitul lui septemmbrie puteti beneficia de prinz.

(atentie, concursul este doar pentru cititoarele din Bucuresti)

abia astept sa -mi spuneti cum vi s-a parut salata. scriu aceste rinduri din muntii Calimani si imi amintesc cu drag de experienta salatei Grand Plaisir, mai ales ca mi-e foame:)grand plaisir

1598
salata nicolaiGrand Plaisir by Nicolai Tand – o salata pentru un prinz super fain

Grand Plaisir by Nicolai Tand – o salata pentru un prinz super fain

Am scris de mai multe ori ca ii datorez lui Nicolai Tand (juratul simpatic de la Top Chef) relaxarea mea de a gati lucruri care sunt super gustoase, dar se fac in foarte putin timp.

In trei ore petrecute in bucataria lui de la La Cantine de Nicolai  m-a invatat sa ma bucur de actiunea de a gati si sa nu mai pun nicio presiune pe mine ca nu stiu sa fac lucruri f sofisticate.

Pentru Nicolai esenta este sa faci mincare cu dragoste si  sa fie gustoasa.

Zilele astea a creat o salata pentru McDonald’s care este foarte foarte gustoasa si foarte speciala. Se numeste Grand Plaisir si e un amestec delicios de texturi si gusturi, plus ca este foarte satioasa si foarte mare.

Grand Plaisir by Nicolai Tand inseamna brânza frantuzeasca, piept de pui fraged la gratar, apio, rosii cherry si bacon crocant, pe un pat de salata atent selectionata.

Aceasta nu este prima colaborare a lui Nicolai cu McDonald’s, anul trecut am avut placere sa fiu alaturi de el si de directorul general McDonald’s Romania, Daniel Boaje, cind s-au lansat versiunile lui Nicolai ale salatelor McDo.

Cind ne-am vazut la lansarea Grand Plaisir by Nicolai Tand, eu voiam sa-l felcit, el voia sa-mi dea sa gust un ingredient surpriza din salata “apio”: “Uite gusta, sa vezi cum o sa simti textura asta linga baconul crocant. Stii ce e asta?”, mi-a zis pregatit sa ma mai invete ceva care sa-mi fie util acasa.

I-am zis ca stiu apio, ca fac salata cu sfecla coapta cu apio si Nicolai a replicat rapid “peste sfecla pui mereu putin chimion, cind se sparg semintele in gura, o sa obtii un gust fain”.

Asa e Nicolai mereu cu un sfat bun si un truc care sa transforme bucatareala intr-o magie… si am vorbit cu el sa mi dea citeva sfaturi pentru voi despre salate, cum sa facem cele mai gustoase salate. Ne vedem zilele viitoare special pentru asta.

Revenind la salata Grand Plaisir by Nicolai Tand, va invit sa o degustati la McDonald’s pentru ca o sa va placa f tare. e un prinz foarte bun, f sanatos, light si satios in acelasi timp

Noua salată a la Chef este disponibilă în cele 67 restaurante McDonald’s din întreaga țară în ediție limitată, doar în perioada 11 iulie – 30 septembrie 2015.

grand plaisir nicolai

1315
labirint bucuresti24 de motive de bucurie, 24 de ore, 24 de orase… plus 20 de ani de prietenii

24 de motive de bucurie, 24 de ore, 24 de orase… plus 20 de ani de prietenii

Ce faci cind ai putere globala, unul dintre cele mai cunoscute branduri din lume, stii ca multi tineri se bucura in cocmpania ta peste tot in lume, in fiecare zi, si vrei sa le arati fiecaruia ca face parte dintr-o mare familie?

Creezi un eveniment unic in lume: 24 de ore, 24 de orase, 24 de motive de bucurie.

McDonald’s a avut aceasta initiativa si rezultatul a fost unul memorabil.

On March 24th, we gave 24 cities around the world 24 gifts of joy in 24 hours #ImLovinIt

Posted by McDonald’s on Friday, March 27, 2015

puteti vedea fotografii din toate orasele aici

in Bucuresti a fost amplasat un labirint urias , plin cu surprize care mai de care mai simpatice si mai provocatoare de zimbete… (de ex, intilneai o soprana care cinta arii din Carmen de Bizet, sau te priveai prin oglinzi deformeaza), iar eu pentru ca sunt prietena cu simpaticii de la McDOnald’s Romania am avut privilegiul sa ma distrez cu 3 prietene in labirint inainte de a fi deschis.

pentru ca am petrecut acolo o dupa amiaza (aveam un prieten nou, HUNTER, i se mai spune si Grasanul…), am avut timp sa vad si alte detalii de dincolo de evenimentul in sine.

doi dintre angajatii McDonald’s au fost invitati solemn la eveniment si-au venit constiinciosi, crezind ca este o datorie de serviciu, doar ca… era ziua lor si au fost sarbatoriti in labirint, cu tort, confetii si seful cel mai mare de la McDonald’s, Daniel Boaje, alaturi de ei. erau foarte foarte emotionati si, pentru ca purtau cu ei semnele celebrarii (aveau doua torturi mari in brate) oamenii le spuneau “la multi ani” chiar daca nu-i cunosteau. iar zimbetele lor au facut mai mult decit orice alte cuvinte.

se intimpla sa stiu povesti super super emotionante despre anivarsari de zile de la McDonald’s. de la sarbatoriti copilasi cu deficiente care au dat super lectii de viata tuturor celor prezenti cu candoarea si bucuria lor de viata, pina la adulti care si-au aniversat pentru prima data ziua, ajunsi la maturitate, la McDonald’s.

stiu povestea unui adolescent care a muncit in timpul liceului citeva ore pe saptamina la McDonald’s pentru a se putea intretine pe el si mama lui, cind colegii lui de la serviciu au aflat ca nu si-a aniversat niciodata ziua, i-au invitat colegii la McDo si i-au facut o petrecere surpriza.

cum mai stiu si povestea unui tinar student care lucra in restaurantul care e foarte apropiat de birourile managementului McDonald’s Romania si care intr-o zi a rugat managementul (ii cunoaste pe toti pentru ca vin adesea acolo), i-a rugat deci, mult mult, sa coboare la prinz pina in restaurant. Era ziua lui si le adusese prajituri.

anul asta se implinesc 20 de ani de cind McDonald’s e in Romania. copiii care au fost primii clienti e posibil sa aiba la rindul lor copii. 20 de ani in care s-au creat multe prietenii la McDonald’s: si printre cei care lucreaza/ au lucrat acolo , dar si printre cei care au fost doar clienti.

pentru mine asta inseaman McDonald’s – prietenie. pentru ca e una dintre companiile care pune pret pe relatia dintre angajati, cum – prin simpatica activitate pe care o desfasoara – e temelia pentru frumoase intimplari intre copii.

daca e sa numar, pun pariu pe orice, ca in anii astia McDonald’s mi-a dat mie, personal, mai mult de 24 de motive de bucurie.

750
sincerprezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

prezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

 

Cristi Manafu m-a rugat sa fac o prezentare care sa dea citeva puncte de urmat pentru ca o companie/ un brand sa aiba mai multe povesti in presa, sa se vorbeasca mai mult despre ea/el.

Evident m-am gindit ca pentru asta calea cea mai simpla si mai directa este: Sa raspunzi la intrebarile celor care sunt interesati de compania ta/brandul tau. Si sa o faci mereu cautind o anecdota, o intimplare memorabila.

La inceputul anului am tinut un seminar despre cum companiile din industria textila pot avea o relatie mai buna cu presa si acoperire mai mare in ziare. Si-am facut un exercitiu; am cautat cel mai mic stand, care parea cu investitia cea mai mica, cel mai simplu si-am rugat pe cineva de acolo sa vina sa imi rapsunda la citeva intrebari. I-am spus ca nu vreau sa aranjam nimic, nu vreau sa cercetez nimic despre compania domniei sale inainte, trebuie sa fie acolo si atit.

Si-a urmat un moment de magie…

Le-am spus celor din audienta ca vom face un exercitiu cu Stofe Buhusi si ca targetul meu e sa gasesc un story pentru o revista de business ( ZF, Business Magazin, Biz), un subiect pentru o comunicare in interiorul industriei in care activeaza (prin urmare in publicatii ca Dialog Textil sau Business Textil) si un subiect pentru o publicatie glossy up market.

am vazut neincrederea pe chipul auditoriului. Vorbeam despre Stofe Buhusi! si-am inceput sa intreb:

Citi ani are compania dvs

s-a format in 1885, prima companie de stofe din Romania, unul dintre proprietari a fost Kogalniceanu

exportati mult?

6 milioane pe vremea comunistilor, 1 milion acum, singura companie cu productie integrate

iata primul subiect pt publicatiile de business –  compania creata de Kogalniceanu, Stofe Buhusi, exporta si astazi de 1 mil de euro

 In timpul razboiului ce ati produs?

Uniforme  militare in timpul celui de-al doilea razboi mondial; si in razboiul din Irak am produs uniforme militare.

istorie, schite pentru costume insemna un story f bun pentru esquire

Din intrebare in intrebare am gasit povesti pentru reviste ca avantaje si desigur pentru publicatiile lor de profil pentru ca aveau o tehnologie speciala unica in ro.

Care e lectia din aceasta intimplare?

Orice lucru din compania ta are o poveste, trebuie doar sa fie puse intrebarile corecte pentru raspunsurile potrivite.

 

Unele companii au descoperit acest lucru si stiu puterea povestilor. Am avut placerea sa lucrez pentru Mc Donald’s in 2 ani diferiti la brosura Eu sunt M in care angajatii isi spun povestile in fata clientilor. Am descoperit povesti demne de filme, niste minunate lectii despre perseverenta, ambitie si determinare.

Ce a fost cu adevarat interesant pentru mine, dincolo de povestile oamenilor, a fost increderea. Alexandra Olaru, director de comunicare McDonald’s Ro, mi-a dat acces deplin la orice am vrut eu. I-am spus ca vreau sa vad inainte de a ne apuca de lucru cum functioneaza un restaurant McDo si ea mi-a dat full acces 2 zile in restaurantul de la UNIRII . Si mi-a mai dat mina libera sa fac povesti jurnalistice adevarate, nu mi-a cerut sa intreb ceva corporatist, nu m-a cenzurat in nicio intrebare in dialogul meu cu angajatii McDonald’s.

O parte dintre povesti le gasiti pe site-ul Mc Donald’s . Marea mea bucurie a fost cind, la un an distanta de la prima brosura, ma intilneam cu oameni din compania McDonald’s care imi spuneau – m-am regasit in povestile acelea, iar prietenii mei apropiati, citind povestile, au fost super impresionati de intimplarile de viata minunate.

Oriunde e o poveste, trebuie doar sa fii atent la ce e in jurul tau, sa raspunzi la curiozitatile oamenilor si eventual sa aduci un om din afara companiei sa se uite cu ochi proaspeti ca sa vada totul din alta perspectiva si sa descopere noi povesti.

*

Ce faci insa cind brandul comunica poveste cu fiecare dintre produsele sale?

Cum mai poti sa atragi atentia si  sa obtii mai multa acoperire decit esti deja obisnuit?

Ei bine, acum ajungem la tema acestui panel – inovatia in comunicarea online.

Anul acesta am muncit pentru unul dintre cele mai spectaculoase proiecte de comunicare din Romania, crearea unui oras virtual care sa reuneasca o comunitate noua, sa largeasca publicul tinta al unui brand.

E vorba de proiectul VUNK in Orasul Minunilor; in fiecare an, trupa VUNK are un concert cu o productie unica, cu o scenotehnica uriasa, comparabil cu al oricarei mari trupe rock de afara. E deja al 4-lea concert de acest fel, deci provocarea era foarte mare.

Pentru ca vorbim de entertainment, aparitii in presa sunt mult mai usor de obtinut pentru VUNK decit daca am vorbi de … napolitane, de exemplu, deci trupa era obisnuita cu o frecventa mediu spre mare de aparitii din anii precedenti.

Ideea de a crea in real “un oras al minunilor” a fost a lui Cornel Ilie, liderul trupei. Si intial a fost luat in calcul un site care sa functioneze ca o lume virtuala. Apoi am calculat resursele, am vazut ce e cost effective, si ca productie, si ca bani investiti, si am ales un blog si o pagina de facebook.

VUNK – ca orice trupa care are  traditie in Romania si mult succes – are o baza de fani foarte mare, numai ca voiam sa “ne jucam” cu alt public si-am decis ca nu o vom folosi deloc. Asa a venit ideea sa facem Orasul Minunilor sub anonimat. Si-am instaurat o regula interna: spunem, daca ne intreaba cineva, ca e proiectul unor prieteni. Nu minteam – era al unor prieteni , eu am inceput sa lucrez la comunicare in echipa lor tocmai pentru ca eram prieteni.

Am tintit de la inceput un public educat, rafinat, interesat de arta, daca vreti hipsteri, un public format din lideri informali in grupurile lor de prieteni.

Am inceput prin a posta pe facebook fotografii si texte cu care oamenii din acest public tinta ar fi putut avea un racord emotional: replici din filme celebre, din carti celebre, din mari ginditori.

Toate cu cuvinte cheie comune: vis, tehnologie, aspirational, suprarealist. Toate cu super potential de viral.

 

Intre timp am creat o miscare sociala pe care am numit-o Orasul Minunilor cu niste valori foarte  clare:

– sa ne uitam la lucrurile frumoase din jurul nostru si incepem sa le redescoperim magia
– sa facem fapte bune in anonimat, din credinta de a ajuta pe cineva, fara niciun alt interes
– sa reinstauram bunul simt si spiritul civic prin puterea exemplului

si-am comunicat toate acestea prin mesaje visuale foarte simple ca structura dar care defineau Orasul Minunilor, pe care le-am postat pe pagina de facebook creata.

Am continuat marcind cele mai frumoase locuri din bucuresti cu carti de joc uriase care infatisau As de pica: peste 100 de locuri. Fiecare loc care avea un As de pica a fost fotografiat si pus pe blog si pe facebook.

Cartile de joc au fost trimise si la multi dintre prezentatorii tv, ai canalelor de stiri sau nu, insotite de o scrisoare care spunea despre miscarea sociala Orasul Minunilor

Si-a aparut prima stire, prima preluare in presa si la tv. Observatorul de la ora 19.00 a avut o stire ampla despre miscarea sociala Orasul Minunilor.

Apoi, pentru ca targetam lumea artistica, educata, managerul trupei, Cristian Stan, care stia forte clar care sunt nevoile si problemele din aceasta zona profesionala, a propus sa facem o campanie de educare pentru ca publicul sa-si cumpere bilete din timp la spectacole, ceea ce ajuta industria divertismentului sa se dezvolte mai corect.

13 mari artisti ai RO au participat la crearea unui spot care compara mersul la spectacol cu o vacanta a sufletului. Printre ei Cornel Ilie si Marian Ralea, ambii cu care stiam ca urmeaza sa construim mai departe povesti. Niciunul dintre cei din spot nu a stiut despre ce e vorba, dar a participat pentru ca i-a placut ideea.

Evident au fost alte stiri in ziare, alte share-uri pe facebook, au pus pe wall-urile lor nu doar artistii implicati, ci si companii independente de teatru sau muzicieni care s-au regasit in povestea clipului.

Apoi, fideli cu ideea de a crea o  miscare sociala in care oamenii sa se recunoasca, am cautat sa facem “fapte bune”, sa ajutam fara niciun interes special, sub anonimat total: asa a aparut donatia anonima pentru un tinar boxeur care voia sa se lase de sport pentru ca nu-si permite financiar echipamentul. Antrenorul lui de la Dinamo ne-a spus ca are potentialul sa fie un mare campion dar ca e pe cale sa se lase. Copilul nu stie nici acum cine l-a ajutat, insa zilele acestea ii vom duce bilete la concert si dupa show  va face cunostinta cu Cornel Ilie si colegii lui.

Si, din nou, am avut stiri in ziare. Deja jurnalistii ne intrebau despre ce e vorba si se crease un val mare de curiozitate.

La 2 luni de la lansarea Orasului Minunilor in online pe pagina de facebook erau peste 10.000 de oameni, toti veniti organic.

E mult? E putin?

Pagina de facebook a festivalului Anonimul are aproape acelasi numar de fani, pagina Festivalului International de teatru de la Sibiu are putin sub 9.000. Tinteam publicul acesta si am ajuns in 2 luni la o audienta comparabila, desi vorbim de pagini cu vechime de minim 3 ani.

La momentul revealului absolut toate ziarele au scris despre concert, proiect, ideea nastrusnica, Cornel a fost invitat la televiziuni si toata lumea intreba “o sa continue Orasul Minunilor si dincolo de show?”

Ei bine, in paralel cu comunicarea pentru spectacol – care are toate elementele sa supuna spectatorul la o experienta cu adevarat inedita, suprarealista (VUNK se va juca cu toate simturile lor, cu mirosul, cu simtul tactil, le vor crea momente de magie la propriu) – a continuat, din august si pina acum, si comunicarea pentru Orasul Minunilor.

Alte citeva fapte bune – o donatie speciala de lapte praf pentru un copil cu o boala rara, un lapte pe care, cu ajutorul Nestle si Graffiti PR,  a fost adus special; o campanie pentru a dona singe – alte campanii de educare si dovezi concrete ca trupa VUNK face ceea ce spune, crede in valorile pe care le-a promovat.

Parte din sustinerea ideilor a fost ca au militat pentru un oras curat, asa ca nu au folosit deloc afisaj stradal ci doar outdoor , tv si radio pentru promovarea concertelor.

Evident cu costuri mai mari, dar au ramas fideli cu ideile pe care le promoveaza.

 

Orasul Minunilor a continuat cu o poveste scrisa de Cornel Ilie, cu un scurt metraj cu Marian Ralea in care e prezentat primul capitol al povestii, baietii din trupa au devenit super eroi care militeaza fiecare pentru ceva in Orasul Minunilor, va fi curind un serial cu benzi desenate, o carte care se lanseaza la concert cu o poveste scrisa de Cornel Ilie.

Rezultatul?

20 de mesaje/stiri/comunicari legate de Orasul Minunilor in presa in ultimele 3 luni intr-un total aproximativ de peste 300 de aparitii in ziare/site-uri/tv. ( aproape dublu fata de concertul de anul trecut)

O comunitate online in care sunt prezenti unii dintre cei mai importanti si influenti oameni din ro – de la oameni de publicitate, vedete media sau producatori regizori . o comunitate foarte rivnita acum de sponsorii concertului.

Si o lume speciala in care oamenii si-au gasit o oaza de bine. O lume care va continua sa existe si dupa 3 octombrie cind e concertul.

Care a fost cheia?

Tot timpul s-a mers pe nevoile grupului tinta, tot timpul am comunicat lucruri in care trupa crede cu adevarat si-am FACUT inainte de a COMUNICA; a fost mai intii  fapta si-apoi stirea. Am creat intimplarile, evenimentele, povestile despre care jurnalistii au scris.

Am schimbat putin sensul comunicarii din entertainment: am ales lucrurile in care liderul trupei crede (Cornel e unul dintre cei mai implicati social si umanitar artisti pe care-i cunosc), am creat evenimente care sa provoace un efect real, o schimbare (nu doar sa fie ceva PRistic) si , cu povestea reala in fata, jurnalistii au preluat foarte usor, iar comunitatea a raspuns prompt.

Dar absolut tot a fost facut cu SINCERITATE.

 

Acesta este un detaliu din decorul care va fi pe scena pe 3 Octombrie. El pastreaza conceptul tuturor fotografiilor pe care le-am folosit in campania de teasing, in ilustratiile ulterioare. Nimic din ceea ce s-a comunicat nu este intimplator, totul se va regasi – ca bucatile unui puzzle – in imaginea finala a show-ului;

De la comunicarea pentru Orasul Minunilor, pina la transformarea visuala in super eroi a baietilor din trupa (culorile folosite pentru hainele si machiajul lor) , faptele bune si campaniile educationale, toate isi au locul lor pe care spectatorii il vor descoperi in show-ul VUNK in Orasul Minunilor.

***

in loc de concluzie – ca sa raspund la provocarea lui Cristi Manafu despre ce sa faci ca sa ai mai multe povesti despre compania ta – spun doar 4 lucruri:

•Sa te uiti cu o curiozitate reala la ce e in jurul tau
•Sa raspunzi la intrebari cu povesti din companie
•Sa aduci pe cineva din afara companiei care sa scrie despre tine
•Sa provoci tu povestile, daca te tin friiele, care sa intereseze si sa miste oamenii
Dar orice ai face, TREBUIE SA FII SINCER.
Va multumesc.
Webstock, septembrie 2014
***
precizare pentru online; intreaga integrare VUNK in Orasul Minunilor ( cu imnul Ne Facem Auziti, cu campania electorala a membrilor trupei si comunicarea directa despre concert, cu refacerea unor cladiri simbol ale Romaniei care au luat un nou chip pentru Orasul Minunilor si care se regasesc si in videoclipul piesei Ne facem auziti) va fi subiectul unei prezentari ample la o conferinta viitoare cind vom avea cifrele finale ale proiectului.
mi-e-pofta-sa-fac-bineMi-e pofta sa fac bine – tomograful pentru Grigore Alexandrescu a fost cumparat

Mi-e pofta sa fac bine – tomograful pentru Grigore Alexandrescu a fost cumparat

Am o amintire speciala legata de tomograful nou de la spitalul  Grigore Alexandrescu.

Eram in masina cu Alexandra Olaru care e cunoscuta in spatiu public drept “communications manager la McDonalds”, dar care pentru mine e o prietena care stie pasiunea mea pentru povesti speciale si emotionante, care ar putea inspira lumea sa faca fapte bune.

Eram in masina ei si ma ducea, la cererea mea, in Spitalul Grigore Alexandrescu unde aflasem ca McDonalds are o casa (chiar mini hotel s-a dovedit) unde gazduiesc copiii aflati in tratamente (chimio cel mai adesea) , copii  care nu si-ar permite sa stea intr-un hotel in Bucuresti si sa vina zilnic la proceduri si pe care spitalul nu-i interneaza pentru ca nu are paturi suficiente, iar tratamentul lor ocupa citeva ore intr-o zi.

Casa Ronald se numeste locul si Alexandra ma ajuta sa intru acolo ca sa aflu povestile oamenilor.

In masina pe drum catre spital mi-a zis ca exista asemenea case Roland in mai multe locuri ale lumii si ca prin fundatia Roland McDonald si copii romani au fost gazduiti pe perioada tratamentului in spitale din strainatate. Mi-a spus specific de un caz care fusese l televizor, un copil pentru care se luptasera multi ca sa-i fie bine si stiu ca am intrebat-o din reflex:

Si-ati comunicat asta? ati anuntat pe undeva?

Iar Alexandra, care e si ea mama unei fetite, mi-a zis emotionata “nu, e important ca l-am putut ajuta. nu trebuie sa si comunicam asta”.

*

in ziua aia in vizita de la Grigore Alexandrescu, m-am plimbat prin camerele din casa Roland McDonald, am stat de vorba cu parinti care erau fericiti ca micutii lor sunt din ce in ce mai bine, dar si cu parinti ingrijorati, l-am cunoscut pe medicul Dan Enescu care are har si o mare pasiune pentru meseria sa si-am aflat despre tomograful de care aveau nevoie in spital. Tomograf care era tinta urmatoarei campanii “Mi-e pofta sa fac bine” de la McDonald’s.

Acum tomograful e montat. Au spart un perete si-au reasezat altfel o parte dintr-o sectie pentru ca tomograful era mai mare decit spatiul unde fusese amplasat vechiul aparat. E un instrument f f performant care o sa ajute mii de copii lunar pentru o diagnosticare mai buna.

Si stiti ce e frumos? E facut si cu ajutorul celor care au fost la McDonald’s si-au cumparat in perioada campaniei “Mi-e pofta sa fac bine”, sau au lasat maruntisul de la rest in cutiutele transparente de la casa. Adica e facut si cu ajutorul vostru.

Stiu ca Alexandra Olaru sau Daniel Boaje sau oricare dintre responsabilii mari McDonald’s RO nu vor spune niciodata public asta – pentru ca e precum cazul copilului de la televizor: am ajutat pentru ca am putut – dar eu stiu sigur ca ei ar fi facut tot posibilul sa duca la bun sfirsit operatiunea tomograf pentru ca promisesera ca ajuta spitalul.

Insa in numele lor, pentru ca sunt prieteni cu mine, va multumesc frumos ca lasati maruntisul in cutiile de plastic de la casele de marcat si ca participati la McHappy Day. El se transforma in fapte bune pentru copiii care au nevoie.

P.S. acesta nu este un articol publicitar, nu exista niciun contract si nicio parte financiara care sa implice acest articol. e un text despre importanta unor gesturi mici care, coordonate cu cap, se transforma in lucruri care pot schimba lumea. un text care va invita sa mai faceti si alta data gesturi mici care se transforma in fapte mari.

973
shutterstock_193300031concurs: cite filme ghiciti printre cuvinte?:)

concurs: cite filme ghiciti printre cuvinte?:)

In aceasta dimineata va provoc la un concurs dupa ce la rindul meu am provocata sa scriu o povestire in care sa ascund cit mai multe nume de filme.

As fi putut sa scriu ceva fictiune, dar… mi se pare mult mai provocator sa scriu pe bune, din viata mea.

*
Locuiesc ca-n cinema paradiso (adica aud mai intii filmele, inainte de le vedea intrucit am ferestrele catre curtea interioara a Cinema Pro) si pentru ca parte din job-ul meu e sa merg la evenimente in care sunt implicati artisti de toate felurile (unii faimosi, altii aproape celebri), dar si pentru ca am fost pentru niste multi ani redactor sef la Tabu (unul afurist si perfectionist, aproape ca-n Diavolul se imbraca la Prada, doar ca nu aveam dulapul lor de haine :) ), cei mai multi isi imagineaza ca toata ziua plimb posete de firma pe Dorobanti prin cafenele. In realitate, nu ma dau in vint dupa cumparaturi, sunt foarte practica si pragmatica, port tocuri inalte doar daca e strict necesar si ies la evenimente mondene doar cind e the party, adica obligatoriu printr-un contract.

Undeva, cindva mi-a placut matematica si profesorii mei spuneau ca sunt o minte sclipitoare, as fi putut fi un profesor trasnit dar pentru ca-mi doream o alta viata si pentru ca eram ca in Jerry McGuire cu “show me the money” (adica aveam de platit facturi), am ales sa lucrez la Radio. Sau radioul m-a ales pe mine.

Nu-mi place sa vorbesc despre viata privata si miza mea ca jurnalist e sa fac cititorul sa simta viata asa cum e, nu din lucrurile pe care le-ar spune personajul pe care-l intervievez, ci din faptele lui.

Cred ca viata e frumoasa si ma bucur cind pot sa le arat si altora lucrul asta. In viata mea e mult serendipity si multe momente de magie. Si mai cred ca puterea magiei e in intimplarile cu timing perfect, adica in cit de atenti suntem la ce e in jur.

Va dati seama ca as putea face aici o poveste fara sfirsit, dar … inainte de sfirsit vreau sa va spun ca la momentul la care voi cititi aceste rinduri eu sunt pentru o singura zi in vacanta la Roma, dupa ce am fost citeva zile la Florenta. Cum e un text pe care l-am scris inainte de a pleca in vacanta si l-am programat, ceea ce fac eu acum (cind scriu) e un fel de inapoi in viitor, adica povestesc despre ceva din viitor care e la trecut de fapt.

Nebunie curata, stiu:).
*

Provocarea a venit de la McDonald’s care, cu ocazia Zilei Statelor Unite al Americii, McDonald’s Romania a lansat campania “Gusturi de Hollywood”. La fel ca si anul trecut, lantul de restaurante propune in meniu, in editie limitata, produse cu specific american, intre 4 iulie si 24 august. De data aceasta, noutatile americane sunt sandvisurile Star Chicken si Celebrity Beef.

Preferatul meu este cel cu pui, mai are sos Jalapeno, salata verde, branza Cheddar, ardei rosu si tortilla chips, e usor picant si e… mmmmm.

Celalalt, Celebrity Beef, este un burger cu carne de vita, in clasica chifla americana, cu branza Cheddar, bacon, ceapa proaspata si salata verde si un sos tomat specific , si e foarte mare, mult prea mare pentru ce maninc eu la o masa

Ce trebuie sa faceti voi? Sa identificati cit mai multe titluri de filme in povestirea mea si sa scrieti cite ati gasit cu mici indicii fara sa le aratati mai departe si altora.

Intr-o saptamina scoatem 10 cistigatori care primesc cite 4 meniuri cu noile sandvisuri.

Atentie! Titlurile filmelor sunt in versiunea romaneasca, puteti sa le verificati pe cinemagia.:) tot pe cinemagia puteti sa va faceti un profil de star cu profilul de pe FB, iar daca nu cistigati la concursul meu, direct in aplicatia de pe FB a McDonald’s puteti cistiga meniuri cu Gusturi de Hollywood.

Uite ceva ajutator ca sa puteti ghici cum e cu filmele pe care le-am ascuns printre cuvinte. Eu am pus mai multe decit baietii astia:)))

fotocover:shutterstock

COMENTARIILE CARE CONTIN SI NUMELE FILMELOR VOR FI FACUTE PUBLICE LA SFIRSITUL CONCURSULUI CA SA NU FIE INFLUENTATI CEILALTI PARTICIPANTI.

Hollywood-signsondaj: ce film vreti  sa vedeti intr-o Seara Americana PE Promenada

sondaj: ce film vreti sa vedeti intr-o Seara Americana PE Promenada

dupa atitea meciuri, zic sa profitam putin de pauza care va sa vina si pe 6 iulie sa mergem… la film.

cum e dupa 4 iulie si Ziua Americii, si cind vorbim de filme primul loc care ne vine in minte e Hollywood-ul, cum ar fi o seara a filmului american PE PROMENADA?

am pus la cale o impacare cinematografica impreuna cu Cristian Manafu (stiti disputa noastra carePEcare) si pe 6 iulie, cu ajutorul simpaticilor de la McDonald’s care pregatesc Saptamini Americane inspirate din filmele americane, aducem un pic de America si de Hollywood in cel mai simpatic loc din Bucuresti, in aer liber.

dupa cum stiti deja, noi functionam pe democratie. facem propuneri de citeva filme, le votam si ce se alege, vizionam.

o sa fie super distractie, o sa avem super prieteni invitati (plus ca acum ne unim fortele, nu mai facem tumbe ca sa vina mai multi invitati la unul decit la celalalt) si sper sa vreti sa va distrati cu noi din nou.

va invit asadar sa votati aici, ca sa stim ce v-ati dori sa vedeti in Seara Americana PE Promenada.

Ce film american doresti sa vezi PE Promenada?
  
pollcode.com free polls 

impreuna cu voi alegem filmul, iar de restul – si va fi super fun (ca sa compensam dupa atitea ore de fotbal) ne ocupam noi, Promenada si McDonald’s

aaaa, pe 6 iulie, desigur intrarea va fi libera :)

1157
penne-siciliene-cu-crevetice am mincat dupa ce-am terminat cu Oshawa

ce am mincat dupa ce-am terminat cu Oshawa

pentru cei care nu stiu, Oshawa este o cura detox in care maninci doar griu, hrisca, mei si orez, fierte sau coapte. sau cum te taie capul. ai voie sa folosesti sare si apa. atit.

cura tine 10 zile si este rai curat pentru corp si minte, e o lectie minunata despre cum ne influenteaza energia ceea ce mincam. am scris despre cura aici.

*

am terminat de tinut cura miercurea trecuta si multa lume m-a intrebat ce am mincat prima data si prima data dupa aceasta aventura (trebuie sa recunosc ca nu mi s-a parut greu de tinut, mi-a fost pofta de vinul roshu si de portocale, dar am supravietuit 10 zile, nu era ca si cum n-as mai fi mincat niciodata portocale sau n-as mai fi baut vin)

prima mincare pe care am pregatit-o a fost o supa crema de linte, cu seminte de susan. asta pentru ca nu aveam foarte multe alte alimente in casa (stiam ca 10 zile manic hrisca si griu, asa ca am profitat sa fac curat inainte in toate proviziile) si era frig si zapada foarte mare si nu voiam sa ies la cumparaturi.

urmatoarea masa a fost… cartofi prajiti de la McDonald’s , pentru ca mi-era pofta de cartofi prajiti (nu sariti sa protestati, cind e vorba de cartofi prajiti cei de la McDo sunt mai sanatosi decit cei pe care-i facem acasa, am sa scriu curind despre asta pentru ca de o jumatate de an tot vreau sa scriu cum se fac cartofii de la McDo. am fost la una dintre fabricile lor de pregatit cartofi si stiu cum se fac)

apoi a fost o iahnie de fasole cu cirnati pe care am gatit-o acasa, din nou pentru ca mi-era foarte pofta. cirnatii au fost de casa, ardelenesti, adusi de la mama unui prieten.

dupa care am intrat in ritm normal: mult peste, fructe de mare;

am pastrat in alimentatie turtele din tarite de griu cu faina de mei,ovaz sau hrisca pe care le prepar in fiecare dimineata (miroase minunat in casa cind coci piine), doar ca de data asta folosesc drojdie si o multime de condimente: oregano, busuioc, curry dulce , susan, mac etc

duminica la prinz am gatit pentru citiva prieteni ceva ce imi imaginam ca e bun inca din timpul curei de detox: mei fiert cu putin ulei de masline, legume gratinate cu brinzade capra si seminte de susan, sos de soia, piinici de ovaz si hrisca in care erau ceva urme de oregano si curry dulce.

acum in bucatarie se pregatesc niste penne siciliene cu creveti, cu un sos cu whiskey.

*

mi-am pastrat energia de dupa detox, ma simt foarte bine si foarte usoara.

aaaa, am uitat: aproape la toate mesele am baut cite un pahar de vin roshu:) cu exceptia micului dejun, desigur.

 

1241
sandvichce am descoperit la McDonald’s, part 2

ce am descoperit la McDonald’s, part 2

Ma intorc la programul meu zilnic si vreau sa va mai povestesc cite ceva dintre lucrurile descoperite dincolo de tejghea la McDonald’s.

Acum citeva saptamani am avut voie sa merg oriunde am vrut in culisele McDonald’s, am mai scris aici despre ce am descoperit.

***

McDonald’s e locul in care recordurile conteaza. la restaurantul de la Unirii, in camera de relaxare a angajatilor, e o placutza cu recordul absolut din Romania, 15302 sandwich-uri vindute in 24 de ore!!!!!!

e recordul din ziua deschiderii magazinului, primul restaurant McDo din Ro, cind a fost coada cu mult la iesirea din magazin, toata ziua.

fiecare store manager stie recordurile restaurantului lui, cum stie si cele mai bune vinzari pe ora/zi in toate restaurantele din tara. cind se doboara recordul, toti angajatii care au fost de serviciu primesc prima:) e un mare motiv de mindrie sa detii recordul de vinzare pe ora sau pe zi si se fac pregatiri, se anticipeaza lucruri pentru a fi doborit (de ex, cind e un concert in zona in care e restaurantul se suplimenteaza personalul, se verifica sa fie stocuri necesare).

***

McDonald’s e locul unde in fiecare zi e o inspectie:)

Mai intii e verificarea sefului de tura; cel care vine dimineata verifica daca toata aparatura este curata (este spalata de tura de noapte- tot timpul e cineva intr-un restaurant McDonald’s, chiar daca e inchis noaptea:) ) si daca fiecare coltisor din restaurant a fost spalat.

seful de tura de dimineata are viata foarte grea pentru ca trebuie sa testeze toata aparatura. in fiecare dimineata se prepara – pentru teste – cite un produs din meniu. este verificat temperatura din carne, cum a iesit produsul si o multime de detalii tehnice care par matematici superioare.

pe linga aceste verificari, mai sunt consultantii de business ( supervizeri peste mai multe restaurante) care trec aleatoriu in control.

iar cea mai tare verificare e cea care se numeste Mystery Shopper. o firma specializata isi trimite oamenii – ca simpli clienti – si care fac un raport al calitatii: in cit timp au fost serviti, cum era mincarea, cum au vorbit vinzatorii etc etc etc. daca nu iese bine la verificarea asta e cam necajeala. daca iese bine, tura care era de serviciu cind a fost controlul primeste prima.

***

dupa prima mea zi de “lucru” la McDonald’s ( impropriu spus, pt ca n-am avut curaj sa fac nici macar un sandwich pentru a nu incurca timpul de livrare si mecanismul din bucatarie), m-am gindit ca toti adolescentii ar trebui sa faca un stagiu de 6 luni in aceste restaurante.

e ca un fel de scoala a vietii. sunt momente in care e asa de mare aglomeratia si sunt atit de multe solicitari incit de la store manager si pina la ultimul angajat toata lumea munceste contracronometru.

in aceste momente iti dai seama ca tu esti o rotita intr-un mecanism – daca gresesti, ii incurci si pe altii in munca lor ( pe cel de la casa de exemplu, care are de infruntat privirea clientului care isi asteapta mincarea).

e o lectie despre stapinirea de sine, dar si despre automatism – capeti relaxare dupa ce stii foarte bine tot ce ai de facut ( niciun “ucenic” nu e lasat singur “pe zona” pina nu stie foarte bine ce are de facut si nu s-a relaxat cu indatoririle lui)

e o lectie despre disciplina. totul e contra cronometru ( de ex, e un ceas care suna la fiecare jumatate de ora si te avertizeaza sa te speli din nou pe miini), sunt zeci de proceduri care te obliga sa verifici temperatura la care e fiecare aliment sau… (de exemplu) cum asezi la copt/prajit unele lucruri ( nu mai stiu cum e cu placintele – dar unele dintre ele, mere sau visine, sunt puse la margine.)

e o lectie despre valorizarea oricarui detaliu. pentru ca McDonald’s are standardele de calitate de care povesteam data trecuta si arunca mincarea care nu a fost vinduta intr-un timp alocat fiecarui produs, angajatii sunt foarte responsabili cu fiecare dintre operatiuni.

***

cum ziceam, daca as avea un copil de 17-18 ani, l-as trimite sa munceasca 6 luni la McDonald’s. nu doua luni, nu trei – ci sase. pentru ca e si o lectie de vointa, sa faci fata zi de zi acelei presiuni de a rezista cronometrului.

(despre cel mai tinar, dar si cel mai in virsta angajat de la McDonald’s Unirii va povestesc zilele viitoare)

cafeatimpul in lumea McDonald’s

timpul in lumea McDonald’s

ieri am “trait” la McDonald’s. adica am avut acest in orice coltisor din restaurant si mi s-a raspuns la orice intrebare. (am mai facut asta la Starbucks si la Carol Parc Hotel, e parte din felul meu de a invata lucruri noi si de a va oferi un gen de informatie la care nu aveti acces)

ziua mea de munca a inceput la ora 8…. cu o cafea. de la Mc Cafe Unirii, exact asta din fotografie.

la discutii am descoperit si care e cel mai mare secret de la McDonald’s. n-are legatura cu cartofii (dar am o poveste despre ei), nici cu sandwich-urile, nici cu bauturile. cel mai mare secret de la McDonald’s e domnul care e in spatele lui Ronald McDonald. e de 15 ani eroul copiilor care fac petreceri la McDonald’s, face in fiecare luna cite o intilnire in fiecare restaurant, dar… angajatii pastreaza secret numele lui chiar si pentru copiii lor:) am aflat doar ca e actor. si ca e la un pas sa primeasca pantofii de aur, pentru vechime in munca de prieten al copiilor. in rest… tacere.

dincolo de tejghea, e un furnal. mai ales in orele de virf cind lumea vine sa-si ia prinzul. ca sa intelegeti, in mai putin de 20 de minute, s-au preparat si vindut, aproape 40 de kg de cartofi. astazi la ora 13, la Mc Unirii erau anuntati 100 de copii din programul Scoala Altfel; meniurile lor au fost gata in maxim 30 de min, iar eu care eram in bucatarie, imi doream sa ma fac mica mica si sa fug ca sa nu incurc pe cineva. se miscau cu o viteza uluitoare si preparau sandwich-urile in mega viteza, respectind zeci de reguli care tin de temperaturi sau proceduri de preparare.

ca de exemplu.

pentru prepararea omletei de dimineata cei care sunt la gatit folosesc manusi, chiar daca ouale au fost dezinfectate inainte; coaja oului este purtatoare de multi microbi (am citit eu pe un afisaj pe un perete si m-am gindit ca in viata mea n-am spalat oul inainte de a-l sparge pentru omleta.)

daca o portie de cartofi nu se vinde in 7 minute de la preparare, se arunca. asa e standardul de calitate.

la fel este si cu sandwich-urile. in functie de ora la care sunt gata, dupa un ceas special, se stie cind vor fi aruncate daca nu sunt vindute.

acesta este ceasul din lumea Mc Donald’s, la interior arata ora noastra, la exterior, minutajul cind va fi aruncat sandwich-ul.

***

cel mai greu si mai greu mi se pare estimarea stocurilor si a produselor care trebuie preparate in avans, pentru a evita aruncarea sandwich-urilor sau a cartofilor, sau a placintelelor.

pe pereti sunt afisate comenzile de “mentenanta” in functie de traficul estimat, ca sa nu astepte clientul (standardul de calitate este 1 minut de la primirea comenzii pina la livrarea mincarii). dar in computerele managerului exista niste informatii f f tari: cit s-a vindut in urma cu un an, cum era vremea in ziua respectiva, ce evenimente au fost in ziua respectiva. iar in biroul store managerului e un calendar cu toate evenimentele culturale din Bucuresti (de ar putea fi redactor la sectia cultura la un ziar) pentru ca atunci cind sunt concerte in zona, e trafic mare, vinzari asemenea si trebuie suplimentat personalul.

alt lucru f f complicat, un fel de fizica cuantica, mi se pare planificarea turelor personalului. pentru ca sunt mult studenti angajati, ei au voie sa spuna cind au cursuri si au ture preferentiale. puneti cursurile studentilor, la un loc cu traficul estimat si multiplicati cu 100 citi angajati sunt. din asta rezulta orarul de lucru.

altfel, exista un responsabil pentru orice. inclusiv pentru acvariul din camera de relaxare.

***
va povestesc miine despre cel mai mic angajat care are o poveste f f simpa. si despre cartofii de la Mc. oricum traiesc si miine la McDonald’s Unirii, ne putem vedea acolo:)

pastrez insa in memorie o imagine de ieri de la ora 8.00 : o femeie cu trei pungi mari de la metro pline de haine tragea dupa ea 3 copii cu inaltimi undeva intre genunchii si soldurile ei, si ei tirishind pe jos cite o punga mare plina de bagaje. si-au luat cite un mcpuisor si-au plecat ca si cum ar fi avut cea mai mare comoara si cele mai usoare bagaje. era foarte emotionanta bucuria lor.

***

mi-a fost gazda si mi-a raspuns la intrebari Lidia Cirstea, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

sandvichIpocriziile noastre de toate zilele

Ipocriziile noastre de toate zilele

mi se intimpla sa maninc din cind in cind la McDonald’s. mai ales cartofi prajiti, mai ales cind sunt foarte obosita. e ca un fel de recompensa de stress.
cum sunt curioasa din fire, imi doresc de ceva vreme sa ajung in spatele tejghelei la McDonald’s sa vad eu cum se fac lucrurile si care sunt procedurile de functionare. (imi imaginez ca e ca un mecanism de ceas, cu multe rotite in functionare)

stiind acest lucru, saptamina trecuta prietena mea Ludmila Tones m-a invitat la un eveniment in care puteam sa-mi fac singura un sandvich la McDonald’s.

m-am distrat foarte tare, m-au imbracat ca de chirurgie (ocazie cu care am vazut camera de relaxare a angajatilor), m-au pus sa semnez ca nu am gripa si nici alte boli dubioase si mi-au dat drumul in bucatarie.

sandvich-ul in cauza se face f f simplu, o chifla care se prajeste pe loc, cu 2 shot-uri de sos (miere cu mustar), ceva ceapa, ceva salata, doua feliutze de roshii si un piept de pui la gratar .

e noul Chicken Grill si productia mea arata cam asa

la momentul “fabricarii” lui am postat aceasta fotografie pe facebook si au fost persoane care au reactionat de genul “vai, dar maninci la McDonald’s? Si recomanzi McDonald’s?”

***

am fost prea ocupata saptamina trecuta si n-am avut timp sa polemizez, dar vreau sa lamuresc ceva.

Nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu. Se intimpla uneori sa povestesc despre o parte din lucrurile pe care le fac, pentru ca mi se par inedite ( e acces la o parte de lume in care nu ajungem in fiecare zi), dar asta nu inseamna ca trebuie sa faceti ce fac eu.

cit despre “vai, maninci la McDonald’s?!”, dati-mi voie sa spun ca e o reactie ipocrita.

da, din cind in cind, savurez cu mare drag o portie de cartofi prajiti, uneori si un sandvich. si n-am murit.

***

si nu, acest post nu este platit de McDonald’s, ei sunt doar un pretext ca sa semnalez ipocriziile noastre de toate zilele.

Gualtiero_Marchesi3 stele Michelin la McDonald’s

3 stele Michelin la McDonald’s

citesc despre o miscare de marketing foarte foarte desteapta realizata de echipa McDonald’s Italia.

l-au invitat pe unul dintre cei mai faimosi chef-i ai lor, Gualtiero Marchesi, sa creeze 2 hamburgeri si un desert.
Fast Food? desigur…
dupa reteta McDonald’s? aproape…

*

Marchesi, care e primul bucatar italian care a primit 3 stele Michelin (maximum din cite poate primi un chef), a investit mult in educatia pentru o mincare sanatoasa, iar retetele lui sunt un pic diferite de ce are McDonald’s in meniu de obicei.

unul dintre burgeri se numeste Vivace si contine, bacon, spanac, ceapa marinata si maioneza cu seminte de mustar; cel de-al doilea se numeste Adagio contine vinata dulce, felii de roshii, ricotta sarata, toate acoperite in unt de arahide.

burgerii vor fi pe piata pentru doar 3 saptamini, doar in italia, pina pe 15 noiembrie, pentru 4, 7 euro fiecare.

*

stiu ca pare ciudata miscarea aceasta de marketing. dar ginditi-va la Lanvin pentru H&M sau , mai nou (din noiembrie adica), Versace pentru H&M si la faptul ca unii dintre tineri au acces astfel la lucruri de calitate la un pret rezonabil.
sigur ca e iluzia lux-ului la pret acceptabil, sigur ca e dorinta de a forma o noua nisa de piata pentru a largi capacitatea de productie…

dar dincolo de toate acestea, e si ceva educativ.

Marchesi e primul chef din afara Frantei care a primit 3 stele Michelin, daca cineva care maninca burgerul Adagio invata sa faca combinatii creative in sandwich-urile lui, isi pune problema sa invete asta, e o victorie imensa. dar si chiar daca nu invata, dar descopera gustul nou, tot e un progres.

as vrea sa stiu, daca s-ar face asta in romania, cine ar fi chef-ul care a gira, cu responsabilitate, pentru asta:)

retele lui Marchesi aici

1257
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!