Tag : munca mea

music_is_the_drugPromovari creative si PR in era digitala… PENTRU ARTISTI

Promovari creative si PR in era digitala… PENTRU ARTISTI

e un text lung, pentru ca reprezinta o prezentare de O ORA de la conferinta Mastering the Music Business. il postez aici caci s-ar putea sa fie util pentru oamenii din industrie, aflati la inceput in meseria asta, sau nu.

Anca Lupes m-a rugat sa va povestesc despre promovari creative, eu m-am gandit sa adaug la asta cateva lucruri despre cum s-a schimbat industria comunicarii sub influenta online-ului si ce puteti sa faceti ca sa fiti mai eficienti in comunicarea catre public si catre oamenii de business.

Ca oricare om de pe planeta asta si eu cred ca meseria dvs e una dintre cele mai frumoase din lume. E magica. Sunteti platiti ca sa le transmiteti emotii oamenilor, sa-i faceti sa se simta bine.
Stiti sa faceti magie si, dupa ce asculta un cantec, stiti sa faceti mii de oameni sa planga, sa danseze razand sau sa-si aminteasca intamplari importante din viata lor. Cand va e greu, cu turnee, cand sunteti obositi, cand un cantec nu are succesul pe care vi-l doreati, amintiti-va: aveti cea mai frumoasa meserie din lume.

Si mai amintiti-va cum erati la 10-12 ani si cat de emotionanti erati in fata artistilor pe care-i placeati. Amintirea asta ne va ajuta si in prezentarea de astazi.

Si meseria mea e despre a transmite emotii si stari. Nu e deloc magica, e foarte tehnica si e, daca e facuta bine, legatura dintre dvs si public, drumul cel mai scurt prin care audienta va cunoaste asa cum vreti sa stie ca sunteti.
Nu neaparat cum sunteti, daca asta nu e parte din strategia de business.

Nu exista PR & Comunicare fara o strategie de business

In viata aceasta mi s-a intamplat sa ma caute artisti care sa ma roage sa-i ajut la lansarea de single de… saptamana viitoare. Si sa fie uimiti cand ii refuz pentru ca nu e timp pentru asa ceva.

PR-ul nu inseamna doar un comunicat de presa. Pentru mine, un comunicat de presa care e trimis fara sa faca parte dintr-o strategie integrata pe termen lung e o piatra aruncata in sus care poate sa-ti cada oricand in cap.

Cand facem lucrurile corect, cu o structura si o strategie, fiecare comunicat de presa anunta niste noutati, dar si cladeste cu inca o caramida casuta care e brandul personal al artistului pe care-l comunicam.

De asta nu cred doar in comunicari despre vacante si despre chiloti – numesc generic stirile tabloide despre iubiri si despartiri drept stiri despre chiloti.
Toti avem vacante si, sper, toti avem chiloti. Chiar si fara sa fim artisti. Comunicarea unui artist e despre povestea lui, despre ce-l face unic, de ce piesele lui sunt diferite de ale altora, de ce starile pe care el le transmite sunt despre alte nuante ale emotiilor.

Asa ca atunci cand va angajati un PR care e doar PR, nu si om de marketing/branding aveti grija sa-i comunicati:

Unique Selling proposition al brandului artistului vostru – eu mai numesc asta descriptivul brandului.
Strategia voastra de business pentru urmatorul an sau macar urmatoarele 6 luni
Proiectele pe care le implica aceasta strategie.

Doar asa va putea sa comunice coerent si constructiv pentru brandul pe care-l reprezentati.

*
Acum, ca am stabilit asta, sa mergem pe drumul internetului.

Astazi, in epoca internetului toata lumea e asezata egal la start si nu mai exista nicio scuza pentru care un brand, un cantec, un artist – daca are un produs bun – sa nu ajunga cunoscut de public.

Obisnuiesc sa le spun oamenilor cu care lucrez sa se gandeasca la produsul lor ca la o napolitana, asa nu mai exista nicio emotie in luarea unor decizii de business sau in comunicare.

In epoca internetului, daca napolitana e gustoasa, dca nu e foarte gustoasa dar acopera o nevoie (poate sa fie fara zahar si nu fie la fel de gustoasa cu una clasica, dar sa acopere o nevoie a diabeticilor de exemplu), ea isi va gasi cumparatori.

Intrebarea care vine de aici este:

Care sunt nevoile publicului pe care-l vizati?

Cand ai raspunsul la intrebarea aceasta poti sa incepi promovari creative.

*
De exemplu, in 2013, cand am ajuns sa lucrez pentru VUNK, primul single lansat a fost Doi somnambuli, un cantec despre doi indragostiti care isi traiesc iubirea in nopti nedormite:)

In videoclipul piesei, filmat la Hollywood de Edward Aninaru, apareau doi golden retriever.

2

La momentul acela aveam descriptivul trupei (a fost primul lucru pe care l-am stabilit impreuna), stiam in mare cam care va fi strategia pe urmatorul an si unul dintre punctele din strategie era sa atragem public nou.

Cred ca asta trebuie sa fie mereu provocarea tuturor, sa se foloseasca de orice lansare ca sa-si fidelizeze comunitatea, dar sa si atraga public nou (mai tanar daca se poate, caci toti imbatrinim si ajungem sa platim mai multe facturi si mai putine bilete la concerte)

Ce am facut? Am comunicat standard pentru comunitatea deja activa, pentru fan base-ul standard, dar am profitat de cei 2 caini ca sa mergem in comunitati pe care nu le-am fi atins atat de tintit alta data.

Cu 2 saptamani inainte de lansare aveam un tabel maricel cu toate grupurile de pe FB cu iubitori de caini, in special cu cei care erau proprietari de golden. Aveam un alt folder in care erau vedetele care aveau caine, cu accent pe cele are aveau golden. Un alt folder cu cabinete veterinare si asociatii de protectie ale animalelor.

La momentul lansarii am trimis mesaje personalizate catre toata lumea din tabel – vorbim de 200 de mesaje cel putin – si le-am dat link-ul la cantec.

Rezultatul? Endorsement de la vedete pe facebook (deci ne-am jucat cu comunitatile lor de fani), postari ale proprietarilor anonimi de caini (real people cum spun eu) si aproape 250k vizualizari in 2 zile si jumatate pentru o piesa care nu cred ca a fost difuzata f mult la radio.

In paralel au fost desigur stiri despre ce vedete erau cainii, in ce filme mai jucasera, despre istoria cantecului si experientele membrilor trupei similare cu cea povestita in cantec. Dar si o campanie prin care convinsesem statiile radio si o multime de bloggeri, influenceri sa promoveze/difuzeze cantecul la 10 fara un sfert cum era un vers din piesa. Acestea se adresau comunitatii standard.

Tehnic, in aceasta campanie de promovare ne-am jucat cu alte comunitati pentru a ne duce mesajul mai departe. si am muncit aproape o luna la ea.

Dar nu doar VUNK a facut campanii prin care accesau publicul din alte comunitati.

InnaBopBop2

La lansarea Inna Bop Bop anul trecut, o piesa cu un clip foarte fashion, au fost invitati multi stilisti de la revistele glossy ro, dar si oameni cu job-uri creative sa asculte piesa in premiera si sa inregistreze un testimonial.

tiberiu-albu-finala-vocea-romaniei-600x580

La finala Vocea Romaniei de anul trecut mesajele persnalizate, video, catre fanii influenceri ai lui Tiberiu Albu care au ajuns apoi pe facebook a fost tot o campanie in care Carina Sava de la Agentia de vise s-a jucat cu comunitatile online.

voltaj-Kori-GentRuby-Kori

La recenta lansare Voltaj, KoriGent, baietii s-au jucat cu comunitatile de fani ale altor artisti pe perioada de teasing. Au avut un personaj animat care a interactionat cu diferite vedete pe paginile lor de facebook, iar apoi li s-a spus tuturor ca acel personaj era parte dintr-un clip. Ca sa afle cat mai multa lume, lansarea s-a facut simultan la 2 radiouri – Europa FM si Radio 21.

*
Raman in zona comunitatilor pentru a va spune ceva din comunicarea politica. In campaniile electorale se spune ca strangi atatea voturi cate maini ai strins si cu cati oameni te-ai fotografiat.

Exista chiar in Romania un parlamentar care s-a mutat de la un partid la altul, n-a avut nicio initiativa legislativa toata viata lui, dar e la al treilea mandat, toate obtinute cu peste 80% din voturi.

Toata lumea s-a intrebat ce face acest domn de reuseste sa obtina voturi indiferent de partid. Pana cand o echipa care face comunicarea politica a cercetat mai atent si a vazut ca omul merge in fiecare sat din jurisdictia lui, imparte matematic comunitatea in doua, alege o jumatate, bate din poarta in poarta, se fotografiaza cu satenii si apoi le trimite fotografia cu autograf. Toti sunt mandri sa-l voteze si sa se laude apoi ca ei au pe oglinda fotografia cu parlamentarul lor.

Reintorcandu-ne la muzica, aceeasi strategie a fost adoptata de managerul lui Taylor Swift pe cand ea era la lansare. A plimbat-o prin toate mall-urile si a pus-o sa se pozeze cu zeci de mii de oameni. Ii spunea mereu

“daca vrei sa vinzi 500.000 de discuri trebuie sa dai mana si sa te stie personal 500.000 de oameni”.

In epoca internetului poti sa-i dai iluzia unui fan ca-l stii foarte bine pentru ca poti avea acces la o multime de date si le poti valorifica foarte eficient.

E nevoie insa de disciplina si strategie.

Un bun exemplu e newsletter-ul.

Newsletter-ul e calea cea mai simpla sa-l faci pe fan sa se simta bine: ii oferi continut exclusiv pe care nu-l gaseste in online, ii oferi discount de bilete etc
E calea cea mai simpla de a mentine legatura directa si de a-l informa in mod tintit in functie de obiectivele tale.
E forma digitala prin care ii strangi mana alegatorului si, cu o strategie coerenta de vanzari, o sa mearga sa-ti cumpere biletele la spectacole.

Am verificat cativa artisti din Ro si m-am inscris la newsletterele lor. Si la acest capitol, Carina Sava si Tudor Chirila stau cel mai bine, cu un continut original, care soseste la momentul protrivit, fara sa fie agresiv.

Newsletterul e forma cea mai simpla prin care poti sa-ti tii aproape comunitatea.
Facebook-ul e un canal prin care aduni comunitatea, la fel si site-ul sau blog-ul acolo unde exista, dar newsletterul este legatura directa.

*
Pana aici am vorbit de comunitati care exista, dar in noile tendinte de comunicare, cand vrei sa aduci un public nou creezi comunitati paralele de brandul tau si apoi le convertesti catre ceea ce ai nevoie.

Asa a fost la Orasul Minunilor la VUNK in 2014.
Orasul Minunilor era numele show-ului Vunk din toamna, un show traditional amplasat acolo, anual, o modalitate prin care VUNK isi ridica stacheta profesionala in productia de spectacol de la an la an. Am scris intreaga poveste a campaniei, cu toti pasii facuti pentru o aplicatie la PR Awards si de aceea Campania este publica pe site-ul meu.om 1 om 2 om 4

Acum voi spune doar ca pentru promovarea acelui concert  s-a creat o comunitate online in paralel – Orasul Minunilor – cu niste valori comune cu valorile de viata ale membrilor trupei, dar si cu scopul de a acoperi niste nevoi de pe piata. In 3 luni – prin actiuni care acopereau nevoile publicului tinta – erau 10.000 de oameni acolo, iar peste alte 3 luni concertul a fost sold out. In termeni de aparitii media in 6 luni au fost sute de stiri(pe site-uri, in reviste, la tv) despre acest concert/concept.

Ce mi-ar placea sa va ramana dupa aceasta prima parte a prezentarii mele?

Nu incepeti sa comunicati ceva fara sa stiti CARE E DIFERENTIATORUL – UNIQUE SELLING PROPOSITION, CE OBIECTIVE AVETI, CE PUBLIC VA INTERESEAZA.
Cautati sa identificati nevoile publicului si gasiti cai prin care sa puteti sa le satisfaceti aceste nevoi.
Identificati mereu comunitati paralele ca sa va jucati si cu un public nou la fiecare campanie.
Newsletterul e sfant. Precum si exclusivitatile (continut sau merchandise)
Un comunicat de presa e MEREU parte dintr-o constructie de brand si business, nu e doar un pretext pentru o stire.

***
In partea a doua a prezentarii mele as vrea sa va vorbesc putin despre cum s-a schimbat PR-ul si cum putem sa fim mai eficienti in comunicare era digitala.

Cand am inceput sa fac eu comunicare, in 2000 la lansarea Europa FM, nu aveam internet. Comunicam catre public cu reclame in ziare si, in tara, in orasele in care Europa FM avea frecvente, puneam bannere.
Nu se punea problema unor interviuri pe comunitati mici, de exemplu, in ziarele locale. Pe vremea aceea gandeam macro, national.

Relatia cu presa

Dar si relatia cu presa era alta. Cand un jurnalist facea un interviu venea documentat din arhiva ziarului lui si isi folosea intuitia si inteligenta sa puna niste intrebari care sa genereze exclusivitati.
Astazi jurnalistii dau un search pe google si se uita pe informatiile generate in primele doua pagini, iau acele informatii si vin cu ele reasezate sa-l intrebe pe artistul tau lucruri. Practic nu-si mai pun problema sa afle ceva nou. Bine, ca sa fim onesti la cat de saraca e presa din ro, nu ajung la sectiile astea cu monden si muzica niste doctori docenti in jurnalism, ci tineri la inceput de drum. Poate doar daca esti Loredana si dai un interviu amplu, vine seful de sectie care are si context, si stie ce a facut artista de-a lungul timpului.

Ce obisnuiesc sa fac eu? dublu brief: unul pt jurnalist, unul pentru artist

In cel pentru jurnalist trec lucruri noi despre artist, uneori obtinute dintr-un preinterviu, dar si formularile cheie din pozitionarea de brand si de campanie pentru single-ul /concertul care se promoveaza.

In cel pentru artist sunt 2 capitole mari: info despre jurnalistul care se afla in fata lui (cel mai bun text scris, ce ii place, ce a mai facut etc) pentru ca si jurnalistul are ego si oricand se relaxeaza o conversatie cand stii cu cine vorbesti.
Dar si info deja agreate ca vor fi communicate in Campania respectiva, neaparat si o poveste doua din experienta artistului, in zona si directia concertului /cantecului.

Cum faci ca artistul tau sa aiba relaxarea sa “dea din casa”, sa spuna o poveste?
Experienta m-a invatat ca artistii se tem sa se arate imperfecti, se tem sa spuna povesti din casa lor pentru ca vor fi scoase din context si, pe termen lung, e posibil sa le faca rau.

Dar publicul tine minte povesti, nu unde ti-ai facut vacanta si nici ce ti-ai cumparat, asa ca am dezvoltat o cale simpla si eficienta de a-l convinge pe artist:

ii amintesc cum era el la 14 ani, cat de tare conta pentru el orice poveste despre greutatile pe care le invinsese un artist. si-l briefuiesc sa vorbeasca in fata jurnalistului cu gandul la un singur pusti de 14 ani care, ascultindu-i povestea, ar prinde aripi.

*

Nu contactele sunt importante, ci ce stii sa faci cu ele.
Si cum stii sa acoperi nevoile editoriale ale jurnalistului pe care-l apelezi.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata, la incheierea proiectului au ramas cu o lista completa de contacte. Presa, bloggeri, oameni de comunicare din marile companii.

Meseria noastra nu sta in lista aceea insa, desi ea pare aur la primul gand.

Meseria noastra sta in a intelege ce nevoi are jurnalistul/revista/publicatia in care vrei sa apari si in abilitatea de a gasi un subiect cu afinitate comuna. Sa stii sa pitch-uiesti ceva din viata si activitatea artistului pe care-l reprezinti care sa fie relevant pentru publicul in revista in care tu vrei sa apari.

Toata lumea face un business, daca iti propui sa construiesti de la inceput orice relatie intr-un mod coerent, ea va functiona pe termen lung.

*
Actualitatea in informatie, comportament, look

Desi par ca tin de alte departamente, nu de comunicare & PR, ele sunt foarte strans legate. Daca ai fotografii proaste, nu o sa obtii reviste glossy. Daca nu stii sa generezi actiuni /evenimente “in trend”, nu o sa ai stiri.

Distanta intre noi si cei “de afara” in informarea publicului e cat un click. Spectatorul nostru stie in timp real aproape si ce face Lady gGaga sau Justin Bieber. Si daca noi ramanem in urma – in tendintele din look, in muzica sau in comunicare, publicul ne percepe invechiti si ne abandoneaza.

Multa lume se uita acum la succesul Deliei cu relaxarea “ei, a avut un hit – aripi de vant – si de acolo a urcat. A avut noroc”, numai ca lucrurile nu stau deloc asa.

Delia-cântă-cu-Mihai-Bendeac-piesa-Doi-în-unu

Va mai amintiti ca a avut o piesa cu Bendeac? Doi in unu. Care a avut primul clip interactiv, spectatorii de pe youtube isi alegeau finalul. Acolo Delia a inceput sa construiasca coerent in jurul brandului ei. A urmat tot in 2013, un cantec de care nu-si mai aduce nimeni aminte acum, “doar pentru tine”, care avea un vizual cu un soldat, Delia arata impecabil, iar la lansare toti invitatii au putut sa pozeze in vizualul de pe coperta single-ului la o petrecere la care era refacut decorul din clip. Si toti au fost apoi tag-uiti pe pagina ei.

Facebook-Delia-Doar-Pentru-Tine

delia 1delia 3

Pe atunci Delia construia o comunitate coerenta in online.
Arata ca e interesata de tehnologie, ca e actuala (si din look si din implementarea proiectelor) si era atenta cu comunitatea ei de fani: ii punea in prim plan pe aceeasi coperta cu ea.

Cand a aparut Aripi de vant tot terenul era corect asezat, asa ca trambulina a putut sa o arunce foarte sus si sa si zboare cat mai mult.

Echipa ei chiar stie ce face si, pentru ca vorbeam la inceput de strategie, am discutat de cateva ori in ultimii ani cu managerul si sotul ei, Razvan Munteanu. De fiecare data am inteles din conversatie ca stie care sunt pasii pe urmatoarele 6 luni, cel putin. Cel mai recent am vorbit la inceputul acestui an si avea deja 4 dintre viitoarele ei piese de anul acesta.

Asa ca nu e o intamplare ca Delia e unde e. Si mi-ar fi placut ca la aceasta conferinta sa vina sa va vorbeasca si campionii ultimului an, oamenii din spatele Deliei sau ai lui Smiley sauai Innei (unde la comunicarea internationala sunt sigura ca au avut niste intamplari pe care in RO nu le regasim frecvent, dar din care poti invata la alt nivel). Sau sa fie invitat sa vorbesca  Carlass Dream care e genial la marketing.

 Nu avem timp acum sa facem o analiza a strategiei lui Smiley, dar si el este un foarte bun studiu de caz. Nu e intamplator cel mai indragit artist roman pentru cei care in termeni tehnici se numesc “digital native”.

Ne amagim daca ne spunem ca succesul lor a fost o intamplare, e mult mai util sa ne uitam cu atentie la ce au facut sa intelegem mecanismele si sa le folosim in conformitate cu strategia si brandul pe care-l reprezentam.

*
Etica si EGO-ul

Cand ati dat ultima data un mesaj de felicitari sincere unui coleg de breasla?
Sau ati salutat succesul unui jurnalist sau al unui post de radio?

Am intrebat acum ceva vreme un artist din ro aceste lucruri si-a fost liniste. Mi-a marturisit ca, si chiar daca i-a placut ceva, nu si-a pus problema sa dea un mesaj sa felicite. Dar cand l-am intrebat daca el ar fi fost impresionat, emotionat daca cineva din industrie i-ar fi trimis un asemenea mesaj, un zambet cald i-a aparut pe fata.

Toti reactionam la gandul bun, indiferent de meserie. O relatie etica si frumoasa in industria asta se construieste cu grija si atentie si la celalalt, la succesele si necazurile lui.

La captolul generozitate, personal am un respect foarte mare pentru Smiley si pt Tudor Chirila si Carina Sava. i-am urmarit de-a lungul timpului si au fost generosi si cu piesele altora care nu tineau de afacerea lor (nu erau in gasca), dar si cu oamenii din industrie.

V-am vazut de multe ori militand online pentru unirea artistilor si oamenilor din aceasta industrie intr-o asociatie, dar la fel de bine v-am vazut pe toti, absolut toti, cum obisnuiti sa minimalizati efortul celui care e mai bun intr-un anume moment si cum ii gasiti o scuza pentru reusita: “a avut noroc pentru ca”… E valabil pentru toti, absolut toti dintre voi.

Nu va ganditi ca el /ea si echipa din spate fac ceva bine, nu identificati acel bine si nici nu poate fi vorba sa-l mai si laudati in privat sau public pentru asta.

Ganditi-va la ceea ce vorbeam in prima parte a prezentarii mele, despre activarea prin comunitati ale altor vedete. si intrebati-va nu cine v-ar ajuta pe voi, ci pe cati ati ajutat voi pana astazi.

Spuneam la inceputul prezentarii mele ca aveti cea mai frumoasa meserie din lume: sunteti platiti sa-i faceti pe oameni sa se simta bine si le oferiti amintiri de neuitat.

Cu responsabilitatea aceasta pe umeri, amintiti-va de fiecare data cand va alegeti oamenii in echipa ca sunteti media aritmetica a celor mai apropiati cinci oameni din jurul dvs.

Cum va rog sa va amintiti mereu de emotia si bucuria pe care o aveati cand in copilarie mergeati la un concert si cat de magica vi se parea scena.

Oamenii din aceasta sala, cei care lucreaza in aceasta industrie, contribuie zilnic prin munca lor la realizarea magiei.

Cand va e greu, cand nu mai aveti idei, amintiti-va ca in sala e un copil de 16 ani caruia i-ati putea schimba viata, i-ati putea da mai multa incredere in el. Si cand nu aveti succes in proiectul dvs, nu dati vina pe altii:

In epoca internetului toti suntem la start asezati la egalitate. poate doar nu v-ati antrenat suficient de mult ca sa castigati aceasta cursa.
dar mai sunt si altele.

multumesc.
bucuresti, 17 februarie.

4573
shutterstock_154123505despre copiere. vanitate

despre copiere. vanitate

Din cind in cind ma incrunt cu gindul la unii oameni.

Mai ales la cei care, sperind sa faca business in online, merg exact in spatele meu, pe drumul meu; daca mie imi place un film, imediat le place si lor; daca mie imi place un dansator, peste noapte devin fanii acelui dansator desi e foarte probabil sa nu-i fi vazut niciun spectacol inregistrat, darmite in vreun show live prin lume; daca eu introduc pe blog moda, imediat apare si pe blogul lor moda… si asa mai departe.

Ba chiar, via facebook, se imprietenesc cu prietenii mei si le comenteaza glorios la orice postare ca si cum i-ar cunoaste de o viata.

Stiu ca e o strategie de marketing cumva eficienta sa fii “second best option” adica, in cazul in care eu nu accept un deal de publicitate, sa ai o sansa sa fii acolo in carti, dar chiar si asa ma gindesc, din cind in cind, “Oare nu s-or fi saturat sa mearga in urma mea mereu? Oare nu-si doresc un drum al lor?”

 

Dupa care imi spun ca am avut norocul sa am niste date fizice speciale, iar asta a dus la o anduranta la oboseala si la stress mai mare decit a majoritatii oamenilor, asa ca pot sa fac – in timp mai scurt – mai multe lucruri decit ar face majoritatea.

Ce nu inteleg e de ce le place sa mearga in spatele meu?

Si mai ales cum de nu se prind ceilalti de treaba asta.

*

E o postare despre vanitate.

Si a mea. Si a celor care merg in spatele meu.

***

foto cover via shutterstock, cuvint cheie “follow”

977
OnteachingJournalism1workshopuri si seminarii pe care le sustin in aceasta primavara

workshopuri si seminarii pe care le sustin in aceasta primavara

cel mai mult pe lumea asta iubesc oamenii care vor sa invete mereu ceva nou. care nu stau sa li se lincezeasca creierasul. care nu considera ca ei le stiu pe toate din nastere, deci nu mai e nevoie de nimic in plus.

ma insotesc doar de oameni din aceasta categorie si de oameni de la care am ceva de invatat in mod constant, iar eu am un program aproape militaresc de citit/invatat despre care, poate, scriu cindva.

*

incepind de miine pentru urmatoarele 2 saptamini, voi sustine o serie de workshopuri/ seminarii pe teme de scrieri creative sau comunicare in contexte diverse.

miine la Facultatea de Drept, intr-o initiativa a  Departamentului Academic si Redactional din cadrul Asociatiei Studentilor in Drept , un workshop in 2 pasi (pasul doi e pe 22 martie) pe scrieri creative pentru online.

pe 23 martie, workshopul dedicat celor care fac PR in zona entertainmentului (despre care am scris aici, accesul va fi by invitation only dintre cei inscrisi pe blog, vor fi invitati cei care lucreaza in industrie, exclusiv)

pe 26 martie sunt la PR FORUM unde … veti afla in curind ce fac:).

pe 27 martie sunt la FEMEILE MERITA cu un workshop de branding personal pentru femei (despre care am scris aici)

si la inceputul lui aprilie, un workshop pentru cei din industria modei pe tema relatia dintre brand si presa. am sa va dau detalii curind despre acest work shop, e in cadrul Romanian Fashion Trends & Brands

*

dupa care vacanta, pina in septembrie invat lucruri si merg si eu la seminariile altora.

sper sa ne vedem la unele dintre ele si, mai ales, sper sa merite sa petreceri cu mine citeva ore. dar pentru asta m-am pregatit in ultimele luni intens. and still working.:)

759
shutterstock_1233805335 lucruri utile pentru PR-ul de vedeta

5 lucruri utile pentru PR-ul de vedeta

Numesc generic “vedeta” toata categoria de prestatori de servicii in zona divertismentului, de la tv/ radio pina la muzica, film, teatru, moda sau …mondenitati.

1.Defineste brandul vedetei – care sunt aptitudinile si trasaturile de caracter care sunt utile a fi comunicate, relevante pentru meseria pe care o are si pentru publicul pe care-l vizeaza in business.

a.Nu falsifica aceste aptitudini; cauta in esenta personalitatii/caracterului vedetei, nu o sa poata sa se prefaca toata viata si publicul o sa simta oricum daca e ceva artificial.

2. Cind alegi ce vei comunica (d)in brandul unei vedete, vorbeste si cu managerul (daca are) ca sa stii care e strategia pentru 3-5 ani minimum.

a. Nu comunici decit aparent pentru astazi, in esenta construiesti, cu fiecare comunicare, business-ul pe termen mediu si/sau lung.

3. Stirea – comunicatul de presa – nu este decit o caramida in constructia brandului. Cit mai multe stiri-> o constructie mai inalta. Dar mortarul care leaga aceste stiri intr-o constructie solida e conexiunea dintre stiri si brand: toate trebuie sa aiba legatura cu aptitudinile definite in brand si sa le exemplifice, constant, cu situatii de viata.

a. Daca s-a comunicat shopping, shopping si numai shopping, vedeta ar trebui sa fie designer, stilist, gazda unei emisiuni de moda etc.
b. Daca s-a comunicat sex, sex si numai sex, sigur e vorba despre o vedeta porno. (daca de fapt, cinta sau apare la tv, cauta altceva de comunicat, sigur mai face si altceva in afara de sex)
c. Daca s-a comunicat vacante, vacante si numai vacante, probabil ca vedeta se face ghid de turism. Daca nu are asta in plan pentru urmatorii 5 ani, e cazul sa se mai adauge si altceva in comunicare

4. Preocupa-te de context. Daca vedeta nu face lucruri care sa fie transformate in stiri relevante pentru brand, managerul trebuie sa-I gaseasca acele activitati care se potrivesc cu valorile din brand, iar persoana care se ocupa de comunicare/ PR sa faca sa se intimple si sa le comunice.

a. PR inseamna nu doar stire, ci si networking (cu apartii publice sau doar in cercuri relevante pentru target si/sau business), o strategie de aparitii (de brand nu de sales) in pictoriale in reviste &emisiuni tv /radio etc.

5. Stirea care anunta un eveniment punctual de business – lansarea unui clip, un spectacol nou etc – este “sales”, “promotia produsului”. Niciun produs nu traieste doar din reduceri. Toate produsele de consum au si campanii de imagine/ de brand. Vedetele – ca produs media (in comunicare) – ar trebui sa functioneze la fel.

 

Ca urmare a experientei mele cu trupa VUNK si, banuiesc, a celei care vine din epoca Radio 21/EuropaFM/ Guerrilla, mi s-a intimplat anul trecut, ba chiar mi s-a intimplat ieri (de asta si scriu), sa ma sune diverse persoane implicate in showbiz care sa-mi spuna “am o lansare peste o saptamina, vreau sa ma ajuti sa am PR” si cind raspund ferm “nu ma intereseaza”, se gindesc ca e o chestiune de bani. Si incep sa-mi spuna sume generoase.

Comunicarea nu e despre bani decit atunci cind e vorba de o banca sau un produs financiar.

In rest este despre valori. Valorile din brandul subiectului care trebuie sa fie comunicat, dar si din meserie – etica, rigoare, strategie.

*
foto via shutterstock, cuvinte cheie “celebrities, red carpet, lights”

1561

Kevin Spacey: rasplata trebuie sa vina din interior

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

 

*

asa s-a incheiat cursul meu de imagine personala de la TIFF din proiectul 10 pentru film din 2013. am gasit acum cursul si citatul asta frumos

977
victoriespremiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

premiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

ai grija ce-ti doresti ca o sa ti se implineasca, stiu vorba asta bine pentru ca mi se intimpla des sa o vad adeverindu-se.

anul trecut imi doream foarte tare sa cistig premii pentru munca mea din online. avusesem un an minunat jurnalistic (cu interviuri pentru blogul meu, nu pentru vreo revista, cu Steve McCurry, Akram Khan, Genny Tartakovski, fusesem la 2 pasi de Demi Moore si Gwen Stefani, prestasem o multime de alte articole originale, continut creat de mine, cu surse, telefoane si deranj. aici anul meu 2012 ca un maraton ), iar la ceremoniile care validau munca oamenilor din online fie ma chemau in juriu, fie nu ma bagau deloc in seama.

in 2013, desi suntem aproape la jumatatea anului, am primit mai mult decit mi-am dorit tot anul trecut: doua dintre cele mai importante premii in online (blogger Pro CSR la CSR Romanian Awards, si Best Woman Blogger la Digital Divas).

si nu m-am dus la niciuna dintre ceremonii sa-mi ridic premiul:)

a fost un inceput de an in care am facut citeva lucruri importante pentru mine in zona jurnalismului (cartea despre X Factor e unul dintre ele, interviul cu frumoasa din jungla e altul, profilul mecanicului de pe locomotiva Trenului Regal intra si el aici,  si mai sunt citeva care-mi sunt dragi, un interviu cu Diana Krall e pe banda si vine curind curind:) ), dar in primele luni ale lui 2013 m-am concentrat mai mult pe proiecte in zona de comunicare ( VUNK, Artisti pentru Artisti – UNITER, Festivalul International de Teatru de la Sibiu).

***

la Digital Divas, Oana Pellea spunea ca “succesul vine cind nu-l mai astepti” si mi se pare ca mi se potrivesc vorbele ei zilele astea.

tot acolo, Cornel Ilie spunea ca “oamenii scriu ca sa fie auziti” si ma gindeam ca eu scriu pentru ca, uneori, vad ( mai degraba simt) in niste oameni sau intimplari detalii care spun alte povesti decit cele pe care le auziti de obicei.

uneori, de la o senzatie pe care nici macar nu o pot verbaliza imi spun “trebuie sa fac reporting in directia asta, o sa iasa ceva”. si traiesc o mare bucurie cind aud “dar eu nu am vazut asta” sau “habar nu aveam ca omul asta e asa.”

si mai scriu pentru ca vreau sa arat partea frumoasa a intimplarilor/lucrurilor in speranta ca , pas cu pas, oamenii care ajung pe aici si citesc vor invata sa caute si ei jumatatea plina a paharului.

zilele astea ma reintorc la scris pentru un proiect pe care-l veti vedea in maximum doua luni si care sper ca va lasa “urme” in online.

*

multumesc frumos celor care m-au votat la Digital Divas.cum va multumesc mult voua celor care veniti zilnic aici ca sa cititi ceea ce scriu.

P.S. ma bucur tare ca printre premiantele Digital Divas s-au aflat si Noemi Revnic si Placerile lui Noe, dar si Liliana Olescu cu lilik.ro. doua tinere doamne pe care le-am stresat nesfirsit ca sa-si gaseasca un loc de exprimare in online, stiind ca au ce spune.

1865
jurnalismneatirnarea mea de lucruri

neatirnarea mea de lucruri

Cristi Stan (vizitati-i pag de facebook, are niste minunate fotografii) mi-a semnalat ca in Flacara a aparut un interviu cu mine. Am vorbit cam acum o luna cu Radu Pocovnicu, intr-o conversatie de mai bine de doua ore care mi-a placut mult. nu parea ca facem un interviu (chiar daca asta era scopul intilnirii), ci ca discutam prieteneste.

sigur, stiu tehnicile si e interesant cind te uiti la ce te intreaba celalalt, tu stiind posibilele piste prin care te poate prompta sa ajunga unde vrea, dar chiar si-asa m-a facut sa marturisesc ceva despre care n-am scris niciodata: “neatirnarea de lucruri”.

Cristina Bazavan a donat multe cărţi pentru proiectul Lecturi urbane. „I-am anunţat, se aşteptau să vin cu un braţ de cărţi. Aşa că i-am poftit: haideţi, băieţi, veniţi să le luaţi, sunt câţiva saci. Am donat până acum vreo 2.000 de cărţi.” Simţul de proprietate îi este străin. Nu are mania colecţiilor, stă cu chirie – dar în locuri cu poveşti care o inspiră –, nici măcar hainele nu şi le păstrează. La sfârşitul anului, îşi invită prietenele să aleagă din garderobă ţinutele mai preţioase, restul le donează.

Şi o poveste exemplară. Într-o zi când s-a întors acasă – stătea în acea vreme în Dorobanţi – un nor gros de fum se ridica deasupra imobilului în care locuia. Dacă a luat foc apartamentul meu? – i-a trecut prin minte. Care sunt lucrurile pe care trebuie să le salvez? Actele, banii. Apoi a scurtat lista. Actele. Apoi şi-a zis: Ok, chiar nu contează. Ne avem pe noi înşine.

cu doua precizari:

nu donez toate hainele, la sfirsitul sezonului, cind faci schimb in sifonier intre haine groase si subtiri, ma uit la ce nu am purtat deloc. acele haine sunt pentru dat mai departe.

donez cartile pe care le primesc (iar editurile sunt darnice cu mine si-mi trimit in avans aparitiile editoriale, pt ca uneori vorbesc la lansarile lor) si multe dintre cartile pe care le cumpar, cu exceptia biografiilor si a cartilor de specialitate (cel mai adesea luate din strainatate)

intregul interviu e aici. multumesc frumos Radu ca ai scris despre mine.

1380
costin combace ma enerveaza f tare din munca la tv

ce ma enerveaza f tare din munca la tv

din martie, printr-un context pe care nici nu-l banuiam, am ajuns sa prezint o emisiune la tv: Ca-n filme, la Digi 24.

lucrez de mai bine de 15 ani in presa, am facut radio, presa scrisa, am fost invitata la televiziuni, dar munca intr-un tv e foarte foarte diferita de orice alt job legat de jurnalism.

dincolo de luptele cu propriile-mi neputinte care tin de disconfortul generat de expunerea (mult prea) publica (pentru mine), e un lucru care ma enerveaza foarte foarte tare la tv.

*

toata atentia e centrata pe omul care apare pe sticla, restul echipei – care de multe ori munceste mult mai mult decit omul care-ti zimbeste pe ecran – e de cele mai multe ori anonima.

sa zicem ca reporterii “se mai scot” putin; intra in contact cu diverse personalitati si macar oamenii din industria pe care “o acopera” jurnalistic ii apreciaza si le recunosc meritele. ba chiar le apare si numele pe unele materiale, deci sunt cumva recunoscuti pentru munca lor. desi e o recunoastere prea mica pt cit muncesc.

dar dincolo de ei (si de operatorii care merg pe teren si-si vad si ei numele pe materiale) e o armata de oameni despre care nu aflati niciodata. de la doamnele din cabina de machiaj (care iti pot schimba dispozitia cu un cuvint, iar prestatia ta de prezentator sa fie mult mai buna), pina la oamenii care sunt pe platourile de filmare – sunetisti, operatori – sau pina la cei care sunt in cabinele de montaj sau in regia de emisie.

fara ei nu se poate. pur si simplu, prezentatorul nu poate zimbi catre public, darmite sa mai si spuna lucruri inteligente catre spectatori.

de fiecare data cind mai descopar cit un super om in echipa tehnica ma apuca spumele pt ca nu exista platforma prin care si ei sa fie promovati.

***

astazi de exemplu, in timp ce filmam pentru editia urmatoare Ca-n filme, am descoperit ca unul dintre domnii care se afla in spatele camerelor de filmat e un foarte talentat fotograf , ca are blog si ca blogul lui e pe locul 32 in Zelist. adica si-a construit o comunitate, are relevanta pentru mediul online, e talentat.

dar voi o sa va uitati la emisiunea Ca-n filme si habar nu o sa aveti ca si el a muncit pentru ea. ca a cautat cele mai bune incadrari, ca a venit cu solutii creative despre cum sa fiu filmata.

o sa va uitati la ce povestesc eu (textele au trecut pe la un copywriter care mi le-a mai “dantelat” pentru ca am tendinta de a le face foarte serioase). o sa va uitati la documentarele si interviurile din emisiune. si-atit.

iar asta e nedrept.

asa ca incerc sa repar aici aceasta nedreptate:

– operatorul simpatic cu blog se numeste Costin Comba, iar fotografiile lui le vedeti aici.

– de data asta mi-a pus “floricele” in texte Toni Dohotariu, the big boss al departamentului de productie

– interviurile si reportajele din emisiune sunt realizate de Catalina Bucur

– montajul si conceptul emisiunii ii apartin lui Lucian Stan

later edit (chiar si eu l- am uitat pe fetele de la machiaj, uff)

m-a machiat ruxandra gheorghita, mi-a aranjat frumos parul: georgiana moisa

multumesc:)

foto Costin Comba

1035
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!