Tag : opinii

shutterstock_geloziefifi & the city: gelozia

fifi & the city: gelozia

Text de Cristina Popa

Am avut odată o poveste cu un domn demn de dramele psihologice. Omu’ era bolnav de gelozie. In cea mai grava forma. Mă suspecta mereu, își făcea niște scenarii în cap demne de Hollywood, îmi verifica telefonul, mi-a spart cutia postala ca sa îmi ia desfășurătorul. Cauta o dovada. Era ferm convins ca îl înșel deși nu o faceam. Îmi toca nervii mărunt cu întrebare după întrebare cine e x, de ce se uita Y, aaa…nu mi-ai spus ca ai fost cu z. N-am sa uit niciodată cum ma suna în medie de 50 de ori pe zi și ma întreba: unde ești, ce faci? Ce se aude? Mereu auzea un sunet suspect, o voce de bărbat ( desigur) sau o muzica romantica ce ii indica imediat o poveste de așternut. Îmi mirosea parul când ne întâlneam convins ca am fost cu altul. Povestea s-a încheiat frumos: el si-a găsit alta mult mai tânără ca mine, și muuuuult mai tânără ca el. O putea controla mai ușor. A ținut sa fie cinstit. Mi-a spus: nu mai puteam asa. Mai devreme sau mai târziu m-ai fi înșelat oricum, dacă nu m-ai înșelat deja. Ooook.

Cred ca gelozia e boala grea. Se manifesta la orice vârstă. Știu oameni care n-au fost niciodată geloși dar la un moment dat au întâlnit pe cineva în care au găsit stimulul “potrivit ” care a declanșat nebunia. Psihologii spun ca e alimentata de educatie si experienta, chiar daca nu se manifesta in stadiile timpurii ale vietii amoroase. Exista si o gelozie normala. Freud spunea ca e mai usor sa ii atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si sa o prelucrezi. In viață de cele mai multe ori e ca la știri. Alergi după exclusivitate. Omul de lângă tine reprezinta investitia ta emotionala, afectiva, chiar financiara nu are voie sa fie disponibil/disponibila pt ceilalti, TU vrei exclusivitate.

Mi-am intrebat prietenii și prietenele despre gelozie. Va invit sa le citiți experientele.

Daca nu e boala, e sarea si piperul intr-o relatie. Nu cred ca exista femeie care sa se planga cand iubitul ii spune ca barbatii cam intorc capul dupa ea pe strada pentru ca fusta prea scurta ii pun in evidenta picioarele. Eu am experimentat si iubitul gelos si barbatul indiferent. Langa cel din urma muream incet.

Gelozia cred ca vine din nesiguranta de sine in primul rand. Nu pot spune ca am fost victima unui partener gelos, dar am simtit si am vazut cateva episoade. Nu cred ca exista persoana care nu aiba o samanta de gelozie cat de mica, in varii ocazii. Am fost geloasa, insa doar atunci cand insinctul mi a spus ca am de ce. Si nu am dat gres niciodata.:) altfel, departe de mine acest sentiment. Eu sunt adepta ideii ca: ce nu stii nu te afecteaza. Oamenii trebuie sa fie liberi si independenti. Daca un om alege sa plece sau sa insele, o va face oricum, indiferent cat de grea e gelozia si cat de freak control e partenerul. Asadar, nu geloziei!

cititi mai multe opinii aici, unde este si parerea lui Fifi mica, adica fetita de 6 ani a Cristinei, despre gelozie.

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

 

o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE

1291
avion viataviata ca o calatorie cu avionul

viata ca o calatorie cu avionul

Ieri  m-am gindit ca viata e ca o calatorie cu avionul…

*

Vineri am plecat la Timisoara dupa o noapte de nesomn incarcata de gindurile propriilor decizii si de grija alegerii cuvintelor cele mai potrivite pentru a-i face un laudatio maestrului Stefan Caltia la lansarea albumului sau, Locuri. Parea ca drumul pina acolo si tot ceea ce am de facut sunt unele dintre cele mai complicate lucruri din viata mea.

Dupa care am primit un mesaj, de la Dana pe care n-o cunosc si habar n-am de ce tocmai in ziua aia, in care era atit de multa presiune pe mine incit as fi plins si daca mi se arata o floare, a decis sa-mi scrie. Dana voia doar sa-mi spuna ca ma citeste si ca recomandarile mele au ajutat-o mult in diferite momente din viata. Si, habar n-are, dar ea vineri mi-a dat aripi pentru toata calatoria care a urmat.

Seara, la lansarea de carte, am cunoscut-o pe Monica si pe prietena ei Cristina. (super umor la Monica, trebuie sa cititi aceasta postare de pe blogul ei, despre cum fiul ei a decis sa mai participe la lectiile de inot pe care nu le indragea deloc). Dar si pe Codruta, Oana si o alta Cristina, o gasca de doamne delicioase, la fel de rusinate ca si mine ca ne cunoastem personal. (multumesc frumos doamnelor ca ati venit la lansare si multumesc ca ati venit sa ne cunoastem, oricit de mare – dar placuta – a fost stinjeneala de inceput)

Apoi am cunoscut-o pe Raluca, tinara  careia i-au dat lacrimile in timp ce vorbeam despre maestru. Cind mi-am pregatit speech-ul si mie mi-au dat lacrimile. Probabil ca din motive diferite, dar…

Simbata m-am intilnit cu Oana, o minune de copil, dar si un copil minune, care danseaza, deseneaza, iubeste teatrul, vorbeste germana, a jucat intr-un film al lui Radu Gabrea. Si are doar 17 ani. Ilustratiile ei le vezi descoperi curind, aici pe blog.

Si-n timp ce vorbeam cu ea in Cafeneaua verde si intelegeam ce minunatie de fata am in fatza, in tot cerul de nori stufosi si laptosi cu care era acoperita Timisoara s-a facut o spartura in forma de inima pe care o vedeam din dreptul ferestrei noastre. Mai tirziu tot pe acolo a iesit si soarele.

La prinz m-am reintilnit cu Raluca si-am descoperit pasiunea mamei ei pentru maestrul Caltia, dar si pentru lucrurile frumoase, cum m-am bucurat sa inteleg ca Raluca e genul de fata care isi urmeaza cu hotarire instinctele si nu se teme sa o ia oricind de la capat, daca stie ca ceea ce va face ii va aduce bucurie.

Cind am ajuns in aeroport nu ma gindeam decit ce oameni minunati sunt in Timisoara si ca nu e o intimplare ca de acolo au aparut cei care ne-au dat si noua libertatea in decembrie 1989. Pentru ca sunt puternici si frumosi. Ma gindeam sa fac cumva sa le adun intr-o intilnire pe toate femeile/fetele astea minunate pentru ca sigur sigur se vor placea foarte tare. (inca ma mai gindesc la o solutie pentru asta si ii dau de cap curind)

Dar ma mai gindeam si ca e extrem de reconfortant sa vezi ca mai exista si o Romanie a oamenilor frumosi, pasionati de arta, pentru care lucrul pe care-l achizitioneaza sau momentul pe care-l traiesc nu inseamna banul pe care-l dau, ci valoarea emotionala pe care o investesc in el. Valoare care-l face de fapt nepretuit.

Apoi am ajuns la security check la poarta de imbarcare pentru Bucuresti. In fata mea o domnisoara blonda, siliconata. Cu o imitatie de Vuitton in brate si niste incalatari odioase – un fel de bocanci de armata, dar cu tocuri foarte inalte si cu niste stripe-uri adezive peste sireturi, plus multe metale – capse. A fost rugata sa se descalte inainte sa treaca prin poarta de securitate. A bombanit, s-a descaltat si-au aparut sosetele cu strasuri Swarovski. Pe care a trebuit sa le descalte (nu inteleg cum nu o deranjau in bocanci) pentru ca si ele faceau ca alarma portii sa intre in actiune. Cind a trebuit sa-si desfaca valiza (pentru ca pe ecran se vedeau cosmetice in dozaj mai mare decit corespunzator si trebuiau verificate) deasupra au aparut papucii in tipla imprumutati de la hotel.

Am asteptat mai bine de 10 minute sa se termine toate operatiunile de verificare cu ea si, in timp ce in spatele meu se facea o coada generoasa, ma gindeam ca trezirea la realitate e putin cam brusca.

In avion din cauza norilor stufosi, la decolare au fost  turbulente. Cind am depasit plafonul de nori era liniste, frumos si muntii  pareau niste dealuri domoale. Apoi la aterizare, din cauza acelorasi nori, au fost din nou usoare turbulente.

De asta m-am gindit ca viata e ca o calatorie cu avionul.

Decolezi mai cu asperitati sau mai usor (dupa cum ti-e norocul), cind ajungi suficient de sus te bucuri de oameni si de locuri frumoase, iar greutatile care de obicei par munti devin dealuri unduitoare, apoi aterizezi mai bine sau mai greu, dupa cum te ajuta natura.

Si te intorci la rutina zilnica – pe care o duci cu bucurie sau cazna dupa cit de onest ai fost cu tine in deciziile din job si din viata – si-astepti o calatorie viitoare prin aer. In care sa intilnesti oameni frumosi si sa poti sa vezi toate greutatile suficient de departe.

Ceea ce va doresc si voua.

 

1387
1555655_711353558883809_829452663_nFIFI & THE CITY: Opriti timpul. Mic tratat de management.

FIFI & THE CITY: Opriti timpul. Mic tratat de management.

text de Cristina Popa (FIFI)

In teorie, lucrurile sunt simple. Timpul este perfect egal pentru toată lumea, toți ne naștem cu ziua de 24 de ore.

In practica insa lucrurile se complica. Percepem si folosim diferit. Timpul.

Umoristic vorbind: Timpul este acea unitate de măsura dintre somn si serviciu , cafeaua din zori si cina pe fuga , concediu si leafa.

Sunt oameni care traiesc exploziv, incandescendent, continuu. Ei trateaza fiecare clipa ca pe darul suprem. Altii pur si simplu isi bat joc de clipe. Ale lor si ale altora.

Daca ar fi sa facem un top al celor mai mari minciuni si scuze din toate timpurile, faimoasa formula: n-am timp ar fi pe primele pozitii. Cati avem totusi tupeul sa spunem: bai, n-am chef de mutra ta. Dispari. Eu nu stiu niciunul. Toti cuvantam simplu, ipocrit: iarta-ma dar nu am timp. (Nu-s io de vina ca nu vreau sa te vad. In boxa acuzatilor intra agendele astea penibile care nu iti gasesc si tie un loc….)

Am cunoscut pe cineva care avea o viata super plina. Muncea enorm, nu-i ajungea timpul niciodata. Se plangea mereu ca ziua are prea putine ore. Intilniri peste intilniri, stres non stop, vrie. Pina intr-o zi cind a venit infarctul. Ce sa vezi? Neprogramat. Nu-l trecuse in vreun calendar, nici secretara nu il anuntase prin planing. (O superficiala.) Si inima …si inima i s-a oprit. A stat o vreme. Ea in repaos. El in coma. Cand si-a revenit dupa multe ceasuri era altul. Din clipa aia a inteles ca stresul nu poate fi legat de timp, ca timpul doar noi il ingradim. Ii dam valoare sau nu. S-a mai relaxat, se bucura de momente si de intuitie. Are un ceas super scump si cel putin un prieten in plus. Ceasul e acum pe post de bijuterie ca sa nu zic bibelou.

Pina de curand eram regina intirzierilor. Alergam de nebuna si tot intarziam la fiecare intilnire. Dada, eu priceputa in desfasuratoare, de profesie producator ( calcule la minut si secunda) eram mereu depasita de timp, fuga intre intilniri, redactie, familie si prieteni imi daduse peste cap tot minutarul. Intr-o zi am realizat ca nu mai apreciam de fapt corect ziua. Daca spuneam ca ajung in jumatate de ora, ajungeam intr-un ceas. Am reglat aceste intrizieri prin disciplina si ambitie de a nu lasa pe nimeni sa ma astepte. Cineva mi-a spus: daca tu intirzii ti se pare ceva firesc, daca eu nu ajung…oooo, otravesti fantanile!

Sa va spun un secret: Pentru mine timpul este cel mai frumos dar pe care cineva poate sa mi-l faca cineva. Sa iti smulgi ore sau zile din viata ta si sa mi le dai mie face cat cel mai grozav inel cu cea mai scumpa piatra. Pentru ca minutele acelea sunt de maxima audienta. Cum spunem noi in televiziune: minute de aur. Varfuri de rating.

Si daca tot vorbim de varfuri sa atingem subiectul nostru preferat: dragostea.

(continuarea povestirii la Fifi pe blog)


*
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

1204
shutterstock_146428451Doru Iftime: Story of my life – Mănușile de portar

Doru Iftime: Story of my life – Mănușile de portar

text de Doru Iftime

Ieri mi-am însoțit pentru prima dată fiul la o partidă de fotbal pe maidan. Mă rog,  e un teren de fotbal „amenajat” în Parcul Tei. Amenajat e în ghilimele pentru că gardul de sârmă împletită care împrejmuiește perimetrul e ferfeniță, iar mocheta e plină de nisipul adus de vânt de la locul de joacă din apropiere – nu vrei să cazi pe covorul ăsta de glaspapir. Cum s-ar zice, la un moment dat omul a sfințit locul (cu sau fără trafalet), amenajând un teren de fotbal, dar, într-un cartier unde sârma din gard se vinde la fier vechi, sfințirea nu poate fi veșnică.

Însă nu despre cele sfinte vreau să vă povestesc, ci despre fotbal și despre armonizarea uneori imposibilă dintre ceea ce ne dorim noi, părinții, pentru copiii noștri, și ce-și doresc ei. Dacă vorbim de sporturi, mi-ar fi plăcut ca Damian, fiul meu, să facă baschet, tenis, înot, karting. Ce sporturi a ales el? Karate și fotbal. Cu accent ascuțit – și recent – pe fotbal. Nu m-am împăcat ușor cu ideea, deși, puști fiind, am rupt nenumărate perechi de încălțări alergând după mingi de plastic care nici măcar rotunde nu erau. După ce mi-am înscris băiatul la fotbal, infatuarea a început să-mi dea târcoale și, asemenea părinților cu care am ajuns să împart băncile de pe marginea terenului la antrenamente, îmi ziceam că Damian al meu ar putea fi într-o zi un Messi, sau un Hagi, ori un Chivu fiindcă, nu-i așa, pasiunea unui copil poate mișca munții, cu adulți cu tot.

Însă fiul meu e modest: nu aleargă prea mult, așa că inițial și-a găsit un loc în apărare și s-a făcut remarcat ca fundaș. Pe urmă, fiindcă și acest efort părea prea mare, a zis că vrea să fie portar. La antrenamente a început să stea în poartă chiar și la jocurile la porți mici, unde nu e nevoie de portar. Cum tot ce-mi doresc eu de la sport, indiferent care, e ca Damian să facă mișcare, am început să fiu nemulțumit. Care e farmecul fotbalului dacă nu joci mingea, dacă nu dai gol? Mi-am exprimat nedumerirea în câteva rânduri, dar n-am insistat.

Într-o seară a venit acasă supărat că a rămas fără mănușile de portar pe care i le dăruise un tovarăș de joacă. Îi toleram dorința de a fi portar sperând să fie o toană, dar nu-l încurajam, de aceea nu i-am cumpărat echipament de portar când mi-a cerut-o. Însă, în seara aceea, amărăciunea sinceră a copilului m-a răscolit. Cu prima ocazie, i-am luat mănuși de portar.

Ieri, pe maidan, le purta cu mândrie. Jucam cu băieți mai mari, cu vârste între 12 și 16 ani (Damian are opt). Nu-i cunoșteam, îi vedeam pentru prima oară. În timpul meciului, unii l-au întrebat pe Damian la ce echipă joacă; apoi i-am auzit pe cei mai măricei lăudându-i în câteva rânduri intervențiile.

După ce meciul s-a terminat, ne îndreptam spre ieșirea din parc. Doi dintre băieți ne depășesc. „Aperi foarte bine!”, îi zice în treacăt, lui Damian, unul dintre ei. E blond, n-are mai mult de 13-14 ani, și poartă un tricou negru prea mare. Remarc că e portarul echipei adverse. Brusc, simt cum mă umflu în pene. Vorbele acelea admirative, aruncate peste umăr de un puști pe care abia îl cunoscusem, mă fac să fiu mândru de copilul meu. Sunt mândru pentru că e un portar bun, dar îi admir în special perseverența. Într-un mod oarecum discret, chiar subversiv, Damian a pus piciorul în prag. Când n-am vrut să-i iau mănuși de portar, s-a descurcat făcând rost de o pereche de la un prieten; s-a încăpățânat să stea în poartă chiar și după ce i-am reproșat că nu vrea să alerge și că ăsta e, de fapt, motivul pentru care vrea să fie portar. Azi, tenacitatea lui e răsplătită. Tovarășii de joc îl apreciază, însă asta e o victorie măruntă în comparație cu faptul că a câștigat lupta cu una dintre prejudecățile tatălui său.

N-are importanță ce ne dorim noi, părinții; nu contează ce-mi doresc eu, ce frustrări mă încearcă sau ce vise nerealizate vreau să împlinesc prin copiii mei. La urma urmei, toți ne dorim să facem ce ne place și să fim apreciați de ceilalți pentru asta. Nu știu dacă Damian va fi următorul Edwin van Der Saar, Peter Schmeichel, Gianluigi Buffon sau Dino Zoff, dar știu sigur că va lupta cu pasiune pentru ceea ce-i place.

*

Tatal a doi copii (Damian si Ana), casatorit de 16 ani cu Oana, jurnalist cu aproape 20 de ani de activitate, Doru Iftime a fost redactor sef-adjunct la Elle Romania si redactor sef la The One, Luxury si Collector’s, a scris pentru Men’s Health si Suplimentul de Duminica al Ziarului Financiar

foto cover :shutterstock

1539
carteFree Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

Free Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

iata un ebook S!MPA parte dintr-un experiment; aceeasi intrebare cu raspunsuri de la fete – femei de la 5 la 54 de ani.

ebook-ul e conceput ca in cazul in care va place una dintre opinii sa o puteti lua independent din carte si sa o postati/pastrati.

e un ebook care se citeste intr-o jumatate de ora si vorbeste despre o experienta de viata intinsa pe o jumatate de secol.

sper sa va bucure si sa va incarce de bine si de frumos, cum mi s-a intimplat mie cind am asezat una linga alta toate declaratiile pe care le-am primit.

inca o data multumiri tuturor celor care au facut posibile raspunsurile: mamelor care si-au intrebat fetele, doamnelor si domnisoarelor care si-au pus sufletul in doua paragrafe pe mail, Feliciei Macaneata (Prestigio) pentru ca o simt aici, pe blog, mereu.

2444
geometrielipitori. cu doua picioare

lipitori. cu doua picioare

le puteti identifica usor: zimbesc dulceag dind din gene, nu spun niciodata nimic original, traiesc pe spatele altora. pot fi mascul, dar si femela. principala caracteristica: sa suga de la altii hrana pe care nu si-o pot procura singuri. adica, prin mintea si efortul lor.

lipitoarea artista

am in telefon o duzina de numere cu indicativul LPA. cind lucram la revista primeam des telefoane de la distinsi domni cu stare si celebritate ale caror proaspete iubite se descoperisera creatoare de moda, stiliste, editorialiste … peste noapte. sau peste pat.

intrebam invariabil: de ce nu vine ea sa-si prezinte munca? daca e buna, o sa-si faca singura loc.

raspunsurile erau in versiuni: “hai da-i si ei ceva de facut acolo, ca sa stau linistit”, “ei si tu acum, daca te-am sunat eu inseamna ca te rog sa ma ajuti”. raspunsul meu preferat din toate timpurile: “e timida si sensibila, te-am sunat eu pentru ea”.

lipitoarea intelectuala

cel mai adesea scrie. vrea sa ajunga scriitor(oare) dar n-a citit nimic din ceea ce ar putea fi util in meseria asta. (pentru ca e o meserie)

scrie reasezind cuvintele unor scriitori mass market intr-o forma mai cu funde sau dantele. ca sa capteze atentia unei iubiri trecute. sau poate pica una noua. sau pentru celebritate. intotdeauna cu multe mentionari ale pronumelui “eu” in text. niciodata insa cu forta de a esentializa propria experienta pentru a avea putere macro.

lipitoarea de birou

n-are niciodata alta parere decit cea a sefului. sau a liderului informal din grupul in care discuta in momentul respectiv. dar stie sa creasca si sa se ingrase frumos din asta.

lipitoarea 2.0, de internet

daca are blog toata activitatea se reduce la a copia frumos ce-au scris altii sau la a comenta dupa cum o(il) duce capul orice lucru care e in trend la google search. daca n-are blog, se desfasoara pe facebook dupa acelasi tipar: suge din vietile altora – de la cei cu multe carti (citite sau scrise) pina la cei care se distreaza mai mult.

smekeria e sa fie ambalat totul cu multe panglici, oftaturi si cuvinte care sa placa femeilor – ele citesc cel mai mult. in general. nu doar pe net. cind evolueaza poate ajunge lipitoare intelectuala, pentru ca-i place sa fie scriitor(oare).

lipitoarea mondena

ii sta bine la bratul unei celebritati. ca fetele necajite pe care le-am intilnit in noaptea de revelion si care aspirau la dansatorii lui CRBL, doar ca exista pe un spectru mare al confortului si luxului. se poate transforma in doar citeva saptamini in lipitoare intelectuala sau in lipitoare artista. e un semn al evolutiei personale.

later edit:

lipitoarea tabloida. traieste din aparitiile la emisiunile de gen. nu ca protagonista, ci comentatoare. n-are viata, dar traieste din viata altora.

completari de la prieteni

Gabriel Bălan Lipitoarea stalker-iță? Acea specie care îți urmărește toată activitatea online și trimite friend request sau dă follow celor(tuturor) cu care interacționezi întru dezvoltarea unei baze de date..

Vulpescu Andrei-Bogdan lipitoarea dezamagita – este cea care vaneaza subiectele care-i pot alimenta statutul de victima eterna si comenteaza agresiv, dand vina pe toate lumea – de la Dumnezeu la Mos Craciun, providenta si cam tot ce ar putea purta penis

(lista e inca deschisa:) )

 

in ultimele saptamini am intilnit tot mai multe lipitori, de aici si acest text.

mai stiti alte specii de lipitori?

 

3056
tilda2sunt androginii mai creativi decit restul?

sunt androginii mai creativi decit restul?

asta e o veste care o sa-i fericeasca pe prietenii mei care “joaca in echipa cealalta”, cum imi place mie sa zic. adica pe prietenii mei gay.

scientific american publica un articol in care arata ca androginitatea psihologica – nu cea in look promovata in moda sau in muzica – e un semn al creativitatii.

The famous creativity researcher Ellis Paul Torrance published a paper in 1963 showing that creative boys possess more feminine characteristics than their peers, and creative girls are perceived as more masculine than other girls. Torrance said “creativity, by its very nature, requires both sensitivity and independence.”

Helson (1967) found that the more creative the female mathematician, the more she displayed a combination of the following traits: “individualism, originality, concentration, artistry, complexity, courage, emotion, fascination, and self-orientation.” Clearly a mix of both traditionally “masculine” and traditionally “feminine” traits.

(…)

More recently, Jonsson and Carlsson (2001) found that participants high in both feminity and masculinity (androgynous) and low on both scales (undifferentiated) scored higher on a measure of creativity than stereotypically female and stereotypically male participants. Interestingly, and similar to the Harrington and Anderson study, they found that men alone accounted for this interaction. In other words, increased masculinity in creative women was weaker than increased femininity in men.

e foarte interesant articolul si cind nu faci parte din echipa asta, pentru ca te ajuta sa se mai faca putina curatenie printre prejudecati. il puteti gasi aici

***
Virginia Woolf despre cum ar trebui sa fie un scriitor:)

“woman-manly or man-womanly… Some collaboration has to take place in the mind between the woman and the man before the art of creation can be accomplished. Some marriage of opposites has to be consummated.”

1328
masaPoliticienii de la masa Regelui

Politicienii de la masa Regelui

e o fotografie de la receptia data de Casa Regala la aniversarea Regelui Mihai care face ocolul internetului

 

 

la fel ca focusul obiectivului de fotografiat si atentia celor care o distribuie pe net este pe politicienii din jurul Regelui si , pentru ca toti cei care o distribuie au resentimente legate de activitatea unui politician sau a altuia, comentariile sunt negative: “cum a putut Regele sa faca asa ceva?”

de fapt, aceasta reactie nu vorbeste despre Rege, ci despre noi si frustrarile noastre.

cum ar fi daca reunirea acestor oameni la aceeasi masa e felul in care Regele spune “stati cu totii la un loc si cautati o solutie reala pentru TARA, in loc sa va certati” , iar noi – dupa chipul si asemanarea celor care ne-au condus de cind ne-am nascut – nu apreciem diplomatia si ne intoarcem la ce stim mai bine: ura pentru un politician sau altul ?! 

da, stiu ca Ion Iliescu i-a facut mult rau Regelui, Casei Regale si noua, romanilor. cu siguranta altul ar fi fost destinul nostru daca in 1990 Regele ar fi fost liderul tarii.

dar schimbarea destinului nostru ar fi venit exact din schimbarea mentalitatii noastre, din lipsa urii, din echilibrul si eleganta care – pentru ca le-am fi vazut mai des in deciziile importante ale tarii – ne-ar fi devenit un exemplu si, poate, un stil de viata.

acum judecam totul cu mintea exersata si dezvoltata in 20 de ani de conducatori care mai de care mai razbunatori, mai imorali, mai… orice altceva ce n-am vrea sa le dam drept exemplu copiilor nostri.

tocmai de aceea  mi se pare o lectie minunata pe care a primit-o dl Iliescu odata cu invitatia la aceasta cina festiva, o lectie transmisa cu eleganta regala. o prietena imi spunea ca Ion Iliescu nu va intelege, dar nu cred ca e important acest lucru. daca inteleg romanii e suficient. pentru ca schimbarea se face daca ne schimbam fiecare dintre noi, iar promovarea urii si a razbunarii nu e calea.

si daca Regele a avut eleganta sa treaca peste tot ce i-au facut, ca sa fie bine tarii Sale, daca a renuntat la orgolii in favoarea poporului sau, ar trebui sa invatam ceva din asta.

ca-n fotografia aceasta: cind vom invata sa schimbam focusul de pe politicieni pe demnitate, eleganta si lipsa orgoliilor ne va fi mai bine. cu ceva exercitiu vom putea sa ne asezam la masa si daca avem pareri – politice sau nu – diferite , sa dialogam, fara sa ne injuram

2032

de citit /bloguri despre care n-ati auzit

in fiecare simbata dimineata (uneori la o cafenea cu wireless din dorobanti,alteori acasa) citesc blog-uri. ma plimb din link in link, din blogroll in blogroll, si fac mici descoperiri. nu ma intereseaza niciodata blogurile cele mai celebre; dupa mine, adevarata viata on line e acolo unde lumea nu cauta celebritatea. ca si in viata non virtuala, dar asta e alta discutie.
de azi, fac publice unele dintre blogurile descoperite.

*
Jessica Schroeder.
http://whatiwore.tumblr.com/

O vizitez din vara, Mr P mi-a recomandat-o. Jessica e designer director pentru o companie mica din New York, are studii despre costume cu aplicatie pe cultura/istoria europeana. Si-are un blog mai mult decit simpatic – What I wore – arata in fiecare zi ce haine poarta si de ce le asorteaza/mixeaza asa. e un blog mult mai intim decit the startorialist.
*

New entry-uri in ac sapt

Ana

http://moonlightblues.wordpress.com/

ana are 23 de ani, gusturi increbile la filme carti muzici. Daca n-as fi vzt ca e din constanta si nu i-as fi vzt nici fotografia, as fi zis ca e anaceadesteapta, prietena mea care imi face o gluma si si-a fct blog.

Robert Coller

http://robertcoller.wordpress.com/

robert e scriitor (are publicat un roman cel putin, l-am vzt dar nu l-am citit inca; am sa o fac acum dupa ce i-am descoperit blogul); e balanta cred ( dupa cum se bucura la o balanta pe acolo… hihihi welcome to the club) si-are un blog cu o stare buna despre filme animate, carti misto…

1584
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!