Aseara cind ma duceam catre spectacolul Cirque du Soleil (dupa ce fusesem la repetitii dupa amiaza), ma gindeam in ce costa puterea acestui show:
– performerii vorbesc intr-o limba care nici macar nu exista, dar mii de oameni raspund instant cu chicoteli sau risete.
– temele show-urilor nu au cine stie ce folosofii in spate (ca idee transmisa) si nici nu-ti pun probleme existentiale de intelegere, cum nici nu-si propun sa schimbe lumea.
ating nevoile de baza ale divertismentului “bucuria”, “surprinza” si “uimirea”, cu un frumos racord la copilaria spectatorului, dar o fac intr-un asemenea mod – o fac in fiecare detaliu vizind perfectiunea – incit oricare ar fi pregatirea/cultura/educatia ta de spectator realizezi ca tot ceea ce vezi pe scena e THE BEST.
iar asta nu se poate face fara exercitii, practica, repetitii.
***
la prinz numerele in care erau implicati multi performeri (nu stiu alt cuvint pentru cei de pe scena, pentru ca sunt si actori, si sportivi, si dansatori, si acrobati – toate astea in trupul fiecarei persoane) au fost repetate pe scena mare de spectacol.
cel mai mult m-au impresionat cei de la Chinese Poles, 24 de acrobati care fac lucruri uimitoare in jurul unor cilindri de fier de mai bine de 5 metri inaltime.
in show ei au aratat asa (stau suspendati acolo fara niciun ajutor extern)
la repetitii erau in salopete, unii chiar in shorturi banale de pinza pe care le-ar purta oricine pe strada, nemachiati.
( unii dintre ei aveau pulpa piciorului mai mare decit talia mea, vedeta numarului avea si bratul mai mare decit talia mea:) )
purtau incalarile colorate din spectacol. erau amuzanti pentru ca unii aveau pantofii in culori diferite: galben si albastru; verde si portocaliu.
in timpul repetitiilor mi-am dat seama ca, desi spectatorii ii aplauda pe cei care fac uimitoarele tumbe pe bara, o parte grea din show o au 6 domni care ramin la sol; acesti domni, imbracati in aceleasi costume au rolul de a-i urca pe bara pe sportivi (a-i arunca mai exact) la citeva momente din show. nu-i simti, dar ei sunt acolo, cu miinile facute “leagan in doi” ca pe vremea copilariei noastre, leagan care e trambulina pentru acrobati.
la repetitii, unul dintre acrobatii care urca pe bara le-a spus celor doi colegi care-l “promptau” cu trambulina umana ca l-au aruncat cu o deviatie de citeva grade, care-i intirzie cu citeva fractiuni de secunda prinderea in aliniere perfecta cu ceilalti. si dupa ce au repetat cu el de 5-6 ori la bara, aruncindu-l la punct fix, cei doi s-au retras in lateralul scenei si au inceput sa exerseze singuri.
isi prindeau miinile ca o pinza de brate, faceau o genuflexiune si se ridicau imprimind o anume forta bratelor. unul dintre baieti ii explica celuilalt ca forta de impingere nu trebuie sa plece din bazin ci din picioare care trebuie sa stea intr-un anume unghi. celalalt isi modifica pozitia corpului si incepeau genuflexiunile de la capat.
au facut aceasta miscare aparent banala de mai bine de 20 de ori, separati de grup, in timp ce ceilalti repetau alte miscari la bara.
in show nici nu-i vedeti pe baietii astia doi, nu-si iau aplauze si nu uimesc pe nimeni (cum face un sportiv care pluteste pur si simplu tinindu-se in cite un brat de bara, urcind si coborind cu o inclinatie de 45 de grade).
cei doi sunt cel mai in spate, jos, in aceasta fotografie:)
***
am spus si ieri, showul acesta se joaca de 20 de ani, toti performerii sunt intre cei mai buni din lume, probabil ca au facut sute de reprezentatii de Saltimbanco (show-ul care e la Bucuresti), dar ei continua sa repete la milimetru. si repeta cu bucurie si prospetime, asta m-a impresionat mult.
unul din sportivii de la urmatorul numar care a repetat la scena mare a venit in scena cu o masca din show, masca care se termina cu o palarie/peruca cu antene. iar colegii lui au inceput sa se joace cu “parul” lui ca si cum ar fi avut mingi de tenis, de parca era prima data cind il vedeau astfel costumat.
***
la sfirsitul show-ului de aseara, cind toata lumea plecase, iar in sala erau doar oamenii care faceau curat, pe scena mare aparuse un tinar care exersa la un numar care nu e din Saltimbanco.
fotografia asta e furata literalmente de la iesirea din romexpo; printre usi se vedea acrobatul care exersa caderi libere cu o coarda elastica. e punctul acela mic, alb, din mijlocul scenei.
e cel mai bun exemplu pentru “the show must go on”. intr-o forma perfecta, obtinuta in milioane de repetii si exercitii.
vreti sa stiti cum arata culisele Cirque du Soleil?
foto din show Cristi Mitrea / Events
