Tag : personal

dark-stairsintuneric

intuneric

ati mers vreodata pe scara unui bloc, pe intuneric, folosindu-va doar de lumina de la ecranul telefonului?

pasii se formeaza singuri, pentru ca aproape toate scarile au aceeasi inaltime, iar farima de lumina o folosesti pentru ce e in fata. pentru ca asta e tot ceea ce ce intereseaza.
pentru ca vrei sa stii ce te asteapta…

v-ati gindit vreodata ca la fel e si-n viata? stim sa facem pasii dar, odata ce aflam ce e in fata, ce ne asteapta, prindem avint/curaj.

***

n-am lumina pe scara:)

1445
prieteniintuitie?

intuitie?

citeodata judec oamenii dupa o singura privire. de fapt, nici macar nu-i judec: se intimpla ceva in capul meu, se declanseaza un mecanism, si stiu dupa o clipa ca omul respectiv e unul bun.

o clipa care poate sa fie cit un articol de ziar. asa am remarcat-o pe ana maria onisei. citeam observatorul cultural, un text scris de ea si-am spus “imi place fata asta, vreau sa lucrez cu ea”. si nu m-am inselat nicio secunda asupra caracterului ei.

o clipa care poate sa fie cit o sedinta foto asa m-am imprietenit cu ioana blaj. eram la o sedinta foto unde il urmaream pe fotograf (care o fotografia pe ea) pentru un articol si, dupa 5 minute de vorbe, stiam ca e un om bun si ca o sa fie prietena cu mine.

o clipa care e cit un interviu am facut un interviu cu marius manole acum 6 ani si cind primeam raspunsurile la intrebari, tot ce aveam in minte era ” e ca mine”. si nu m-am inselat asupra caracterului lui.

scriu despre ei pentru ca au fost oricum prezenti aici pe blog, dar am clipe din astea traite cu multi oameni care imi sunt acum prieteni si pe care uneori ii chinui ca sa-si depaseasca limitele, dar si ei ma slefuiesc pe mine, invatindu-ma lucruri minunate.

(am sa scriu curind un story mare despre o asemenea intimplare; m-am uitat la tv si-am zis: asta e un om bun… iar acum e printre prietenii mei)

nu stiu cum functioneaza mecanismul asta: dar ma uit la om si simt ca o sa-mi fie prieten… sau ca avem ce sa ne spunem pe termen lung.

si nu, nu apuc sa ma pacalesc asupra caracterelor, pentru ca acelasi instinct sau intuitie sau cum se va fi numind, imi spune cel mai adesea “nu nu, omul asta nu e din echipa ta.”
nu ca n-ar fi bun, corect etc , ci pur si simplu ca nu e pe lungimea mea de unda si-atunci ma indepartez discret.

vi se intimpla asta?

2474
florisuparari din online

suparari din online

ieri m-am vazut cu un prieten vechi, om de radio foarte talentat si cu audienta de jumatate de milion de ascultatori pentru programele lui.
povestea cu maxima naturalete despre stinghereala lui de a iesi in public la tot felul de evenimente, tot asa cum povestea despre ca i se pare normal sa le raspunda ascultatorilor pe twitter, mail, FB, desi are un program incarcat si in biroul lui se opresc zilnic toate trupele mari ale romaniei (pentru ca asta ii e meseria).

din interior, pentru ca traieste in meseria asta de 12-13 ani (poate mai mult, dar mai bine il fac mai tinerel), nu i se pare ca face nimic spectaculos. chiar daca are aceeasi pasiune si aceeasi dorinta de a face lucruri marete (le si face, concertele din garaj sunt dovada:) ), pentru ca asta e viata lui, i se pare normal tot ceea ce face.

cind i-am amintit cum eram noi cind eram mici si ne gindeam la cei care lucrau la radio, cit de mari si de importanti ii credeam si-i simteam pe DJ, si de ce vise aveam despre studiourile de radio, i-au zimbit ochii. nu pentru ca oamenii s-ar fi gindit la el din perspectiva asta (cred ca un gind ca asta l-ar fi incurcat), ci pentru ca si-a amintit de vremurile tineretii noastre cind, da, oamenii de la radio erau mici dumnezei.
dar niste mici dumnezei cu caracter, politicosi care-ti spuneau lucruri grave si importane fara sa dea sentinte, ba chiar cu umor.

*
mai tirziu, spre seara, am citit citeva bloguri. oameni care se dau cu parerea si din interiorul lumii lor, li se pare ca sunt mici dumnezei. m-a enervat teribil blogul unei domnisoare care crede ca le stie pe toate si ca poate judeca si in dreptul meu sau al altora ca mine. o vazusem cum se comportase in public, la o manifestare la care fusesem invitati si … era departe de ce povestea domnul de la radio.

*
stiu ca totul tine de caracter si ca, din interiorul lumii noastre, judecam usor si etichetam la fel de usor. poate ca si eu, acum, fac asta. dar in zilele care seamana cu cea de ieri, mi se face dor de oamenii modesti de la radio.

si-i multumesc aici lui arhi ca a scris ieri, fara sa stie of-ul meu, ceva in care cred din tot sufletul: de ce evit sa socializez cu bloggerii

stiu ca n-ar fi trebuit sa scriu asta, pentru ca nici nu e atit de important ce s-a scris ieri si textul ala nici n-o sa fie de maxim impact in lumea asta, dar m-a mihnit atit de tare incit e forma mea de refulare, pentru care imi cer scuze.

si nu, nu vreau sa dau nume. si nici nu va las sa comentati la acest post. e doar un stegulet pe care imi permit sa-l flutur poate il vad cei pe care i-ar ajuta.
pentru ca eu cred in comunitatea online si in puterea ei, dar cred la fel de mult in bun simt, in content propriu si de calitate, in a avea maniere, a fi politicos si diplomat … si-a trai alaturi de ceilalti fara sa dai sentinte si sa-i judeci.

multumesc.

1217
s-SHYNESS-largeTimiditate

Timiditate

sunt un om timid.

stiu ca multi nu au imaginea asta despre mine, dar… sunt un om timid.

ma consuma si ma termina nervos orice iesire in public (scriu asta inainte de a pleca la PR BOOT Camp unde trebuie sa tin un seminar… de fapt din cauza seminarului scriu asta).

ma panicheaza gindul ca trebuie sa intilnesc un om pe care nu-l cunosc. (si da e valabil, ba chiar e accentuat de alte emotii, si cind trebuie sa fac un interviu cu cineva pe care-l apreciez tare)

(si) de asta merg rar la evenimente sau in locuri in care stiu ca nu stiu pe nimeni.

dar stiti ce ma face totusi sa ies din casa si sa respect promisiunile de a merge in unele locuri?

toti oamenii mari (moralmente, nu fizic sau pe scala sociala) au un gen de timiditate care ma emotioneaza…
si ma gindesc ca daca si ei, dupa ce au facut niste lucruri importante in viata si dupa ce si-au confirmat lor si altora ca pot duce si victoriile si infringerile, tot mai au emotii -> inseamna ca se poate trai cu ele…

duminica trecuta Paul Ipate ne povestea pe drumul catre Xfactor despre cit de speciala si timida e Doina Levintza pe care o intilnise pe platourile de la cel mai recent film pe care-l regizeaza Nae Caranfil. Si avea asa o bucurie in glas Paul pentru ca descoperise ca un om de amplitudinea Doinei Levintza a ramas pur si emotiv, incit ne bucuram cu totii.

Mi-am adus aminte acum, cind ma pregatesc sa plec la seminar sa fiu fata in fata cu citeva zeci de persoane noi, si-am zis sa va povestesc si voua:)

1841
300466_10150311870441655_690381654_8294006_2038913802_nnext stop

next stop

M-am oprit pe la mine zilele astea si am avut o revelatie. Stiu ce ma face sa nu ma simt bine eu cu mine. O sa ziceti ca am innebunit si ca m-am pierdut, dar totusi o sa va spun. Probabil unul dintre voi o sa se regaseasca in ceea ce zic si atunci o sa ma bucur foarte tare ca nu sunt singura :)

Problemele mele cele mai mari cu mine, nu sunt ale mele, sunt ale mintii mele.
Cel mai mare dusman al meu este mintea, care nu-mi da pace si care e foarte perversa. Ea imi pune o mie de intrebari, ea vrea raspunsuri, certitudini si siguranta. Ea ma tine undeva incorsetata si nu-mi da voie sa simt. Ma santajeaza si are asteptari. Gandurile mele sunt hrana ei. M-am suparat pe ea zilele astea si m-am hotarat sa nu o mai hranesc, iar rezultatul a fost minunat.

Am inceput sa-mi simt corpul cum traieste, am inceput sa-mi simt inima cu ritmul ei nebun si am simtit emotie non stop. Nu am facut altceva in afara de a NU gandi. Am facut doar ce am simtit. M-am surprins tremurand de emotie, mergand pe strada, m-am surprins zambind si scriind fara sa gandesc…stiu pare ireal, dar credeti-ma merita sa faceti exercitiu asta si pentru o jumatate de ora. Nu o sa va vina sa credeti cat bine va simtit cu voi.

Cand i-am povestit surorii mele, a fost socata. A spus ca a mai auzit lucrul asta, dar nu credea ca poate fi suta la suta adevarat si i-am spus ca are doua optiuni: sa ma creda sau sa nu ma creada, dar merita sa incerce. Evident m-a intrebat cum am reusit sa fac treaba asta. E simplu: in momentul in care iti vine un gand in cap, il ignori si nu faci altceva decat sa respiri si sa inspiri si-ti concentrezi atentia pe asta, iar restul vine de le sine. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa simti. Raspunsurile vor veni de la sine si nu va mai fi nevoie sa va intrebati “si ce trebuie sa fac?”

De cateva zile sunt dependenta de starea asta. Ma surpind in continuare ca am momente in care ma opresc si gandesc si imi dau seama de asta in momentul in care nu ma mai simt bine cu mine si atunci stiu ce am de facut.

Pana acum am fost invatata sa gandesc totul inainte sa fac ceva…am vazut cum e.
Acum m-am decis sa fac invers, sa simt si sa vad ce iese.

Go with the flow…:)
Sper sa va placa!

*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC

1067
ioanaMonoloage interioare

Monoloage interioare

Exista momente in viata in care nu stii pe ce drum sa o apuci si, practic, nu-ti ramane decat sa stai tu cu tine.

De cateva zile imi dau intalnire cu mine sa vad ce mai fac si cum ma descurc, imi povestesc lucruri si caut un raspuns la intrebarile mele. Cel mai tare e ca descopar aceleasi povesti si m-am cam saturat.

Acum am inceput sa caut o solutie pentru a ma tolera. In prima faza am inceput sa ma plang(din nou), m-am ascultat, mi-am plans de mila.. si de cateva zile imi vine sa ma iau la misto…si mi se pare fascinant ce senzatie pot sa am si cat de mult ma ajuta sa fac asta, cel putin acum.

Imi dau seama de foarte multe lucruri si de faptul ca pot sa imi infrunt pornirile rautacioase la adresa mea si ca astfel ma motivez sa-mi plac.

Astept cu nerabdare ziua in care sa ma pot uita in oglinda si sa-mi spun cu tot sufletul ca m-am indragostit de mine, insa pana atunci, cred ca trebuie sa ma opresc sa ma raportez la altii, sa ma expun exact asa cum sunt si sa ma accept cu tot ceea ce fac pentru mine, bun sau rau…

Si cel mai important, sa invat ca in viata nu exista probleme ci doar solutii si decizii.. Insa pana atunci va trebui sa-mi mai suport monoloagele interioare…

*
Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1538
windowcuratenie

curatenie

– ce faci?

– curat. n-am fost mult pe acasa si trebuie sa mai fac si curat prin casa. a venit toamna.

– stii, oamenii fac curatenie dupa cum sunt. unii incep din interior , cu lucrurile nevazute (sertare, dulap etc) apoi cu lucrurile la vedere; altii, invers.  n-am sa te intreb cum ai facut tu.

*

o conversatie de azi de dimineata, cu un prieten, la telefon …

1123
high heels little girlsbad news

bad news

de pe la 2 ani, de cind invatam sa vorbim cit de cit, tot ce ne dorim e sa “ne facem mari”.

la inceput rivinim la viata celor mai in virsta decit noi (nu neaparat batrini), iar – din ce inaintam in ani – incepem sa ne temem de batrinete, pentru ca ea aduce un sfirsit.

simtim ca se intimpla ceva cu noi, ritmul interior se domoleste, incepem sa avem timp sa ne uitam si in jurul nostru, ne “inteleptim”, credem noi.

ne uitam in oglinda, descoperim cum ni se schimba consistenta pielii si apar ridurile, cum obosim mai repede, cum nu mai facem multe dintre lucrurile pe care le faceam cu 5- 10 ani in urma.

dar, oricit de tare ne-am dori, daca suntem onesti cu noi cind ne uitam in oglinda, stim ca nu ne facem “mari”, ca in capul nostru tot aia micii suntem si ca am alergat multi ani dupa o himera.

*
vreau de multa vreme sa spun asta, sa va dau vestea asta trista: nu ne facem mari. e o iluzie.

doar mascam niste lucruri de dragul convenientelor sociale.

si nu, nu e ca in povestea cu Peter Pan. pentru ca noi vrem sa fim mari. dar nu ne iese.

deal with it! sorry.

uitasem sa scriu asta cind v-am multumit de dimineata.

1277
caimultumesc

multumesc

“vorbele bune le primesti pe acelasi drum ca si pe cele proaste. si sunt la fel de greu de primit”, mi-a spus Rodica Mandache anul trecut, la o conversatie pe terasa la Carturesti.

dar… peste 600 de mesaje pe facebook, peste 100 de telefoane, zeci de sms-uri si (ma iertati ca nu stiu exact numarul) foarte multe mesaje via Twitter, toate cu vorbe bune si felicitari, va dati seama cit sunt de greu de primit si de dus?!

*
de ziua mea sunt cel mai ingrozitor om pentru prietenii mei. daca e ziua mea si imi apartine – dupa cum ii spune numele-, eu iau literalmente aceste lucru de bun si… e ziua in care fac ce vreau eu. si cel mai adesea asta n-are legatura cu socializarea, cu a scoate vreun cuvint macar.

nu raspund la telefon, sunt departe de lume, ma relaxez si ma rasfatz cu lucrurile care-mi plac. si vorbesc/scriu putin. spre deloc daca se poate, pentru ca in restul zilelor am parte din plin de asta.

anul asta, adica ieri, am ales caii, sampanie multa (Mumm) si ciocolata (Godiva).

imi dau seama ca ziua mea e un cosmar pentru toti cei care-mi sunt aproape (sa vedeti cum e cu cadourile…pentru ca nu-mi doresc nimic special si lucrurile care-mi plac si ma emotioneaza, cel mai adesea nu pot fi cumparate cu bani, de la magazin), dar nu ma schimb. e ziua mea.

*
a doua zi, adica astazi, intervine greul. trebuie sa raspund la mesaje, sa ma intorc la munca, sa vorbesc:)

astazi incep aici, cu un mesaj pentru toti cei care mi-au scris ieri (dar mai ales pentru prietenii mei): stiti cit e de greu sa deschizi computerul/telefonul si sa vezi avalansa asta de mesaje?! de urari de la oameni pe care tu-i iubesti si-i admiri pentru munca lor, oameni IMENSI cu care – in unele cazuri, te-ai intilnit o singura data in viata, sau oameni pe care nici nu-i cunosti, dar care-ti ureaza lucruri ca si cum te-ar stii de-o viata?

stiu ca sunt o prietena imposibila si ca “i’m a pain in the ass”; nu doar pentru ce fac de ziua mea (asta e bonus track:) ) , ci pentru ca pun presiune pe voi cind stiu ca puteti mai bine (la fel cum pun presiune si pe mine), cind ziceti voi ca nu mai puteti (desi tot razboiul e cu mintea noastra, nu cu ce e in jur).

dar stiti ceva? suntem chit! pentru ca si voi, prietenii mei apropiati (dar si cei pe care i-am vazut rareori sau niciodata), puneti o ingrozitoare presiune pe mine cind imi urati sa nu ma schimb, sa continuu sa descopar locuri si sa va povestesc despre ele, sa va povestesc despre oameni care sa va inspire etc.

suntem chit, da? nici voi si nici eu nu stim daca o sa reusim. dar ne straduim sa facem lucruri bune. cele mai bune din momentul ala.

*
cind mi-a povestit despre de ce nu stiu oamenii sa primeasca laude, Rodica Mandache mi-a mai spus ceva “pastram si vorbele bune si vorbele rele, acolo, undeva. diferenta e, ca la alea bune apelam citeodata sa ne vindece.”

multumesc frumos

1972
Razvan_si_Daniorgoliu

orgoliu

cu cit inaintezi in virsta, iti propui sa fii modest, cu bun simt, sa n-ai orgolii. iti spui ca asta e parte din ceea ce inseamna un om educat, ca autocontrolul e o forma de evolutie pe calea cea buna in viata.

numai ca uneori, oricit de mult te-ai mustrului ca sa respecti ce ti-ai propus, orgoliul tau o ia inainte si iese la suprafata. si-ti vine sa rizi de el. si de tine.

*
mi s-a intimplat astazi cind m-am aflat in vizita la filmarile de la XFactor.

asa cum stiu apropiatii mei, fostii mei colegi, ba chiar si cititorii acestui blog, sunt o foarte mare fana a emisiunii Neata cu Razvan si Dani, mai exact o mare fana a celor doi prezentatori… am mai scris despre fascinatia mea pentru prietenia dintre ei.

desigur ca astazi i-am intilnit si am fost tare tare bucuroasa.

iar orgoliul meu (al nabii sa fie el daca poate sta cuminte, desi il cert mereu) a tresaltat cind am realizat ca Razvan stia ce scriu pe blog si cind am constatat ca Dani nu facea misto de mine cind a zis ca ma asculta la radio (sigur, el era copil pe atunci, iar eu abia ce intrasem la facultate).

pe drum catre lansarea de carte (va fi in mai putin de o ora la momentul la care scriu aceste rinduri) m-am gindit cum e viata asta, cit e de relativa si cit de putine lucruri stim despre ceilalti.

cu cit de mare drag ma uit eu la baietii astia si nu mi-am imaginat niciodata ca si ei au auzit cindva de mine.

da, stiu, e o chestiune de orgoliu, dar mi-a facut ziua frumoasa si o sa zimbesc multa vreme amintindu-mi de asta.

dar am sa ma revansez in fata voastra, curind. cu un story despre ei ca sa intelegeti de ce-mi plac mie asa de tare.

*
later edit: daca exista un arbitru pentru echilibrarea orgoliului, atunci tocmai ce si-a ascutit spada asupra mea. la sfirsitul lansarii de carte o tinara domnisoara de la RRA mi-a solicitat un mic interviu. m-a rugat sa reiau o parte din lucrurile pe care le spusesem despre cartea lui Alex Leo Serban, precum si despre de ce cred ca viitorii copii vor citi in special pe device-uri electronice. am vorbit frumos si politicos ( cu vocea mea cea mai simpa) pret de 5 min si l-a sfirsit m-a intrebat: Cu cine am stat de vorba?

eu am facut ochii mari, uimita ca cere interviu dar nu stie cui, iar ea mi-a spus “mi-a placut ce ai spus in conferinta, de asta te-am intrebat si acum. o sa ma uit pe hirtie sa vad cum te cheama.”

1089
examExamene, examene

Examene, examene

Vara asta m-a facut sa-mi reamintesc de viata de student si de scolar. Mai rau, m-a facut sa o retraiesc, desigur, la un alt nivel. N-am mai fost in postura de a da un examen de ceva vreme, desi prin facultati calc in fiecare an. Am stat 17 ani in scoala, fara absente, ca tocilarii, desi n-am fost tocilara (am o problema serioasa cu memoria), dar la finalul celor 17 ani am zis multumesc, suficient, ne vedem mai incolo dac’o fi cazul.

Ca mersul pe bicicleta, deprinderile din scoala au navalit din nou asupra mea, de parca ar fi trecut doar trei luni de la ultima sesiune. Si au fost prilej de dezbatere si distractie in birou, pentru ca fiecare dintre noi avem reguli foarte clare de cum se invata pentru examen.

Ca si colega mea Andra am avut neaparat nevoie de un carnetel nou, pe care sa-mi notez lucrurile importante. Cu cat mai frumos carnetelul, cu atat creste garantia ca luam examenul. Ca si Madalina, am redescoperit ca pot sa invat cu muzica, dar numai daca e muzica pe care o stiu, si nu in limba in care sunt si textele de curs.

Prefer in continuare ca orice “motivatie” suplimentara sa o primesc inainte – brosa de la bunica pe care am primit-o inainte de admitere a fost esentiala ca sa intru din prima la Jurnalistica. In cazul de fata, am inlocuit brosa cu o geanta, iar Andrei a inteles, cu toate ca a pierdut numaratoarea gentilor mele de ceva vreme.

Pentru ca a trebuit sa reintru in starea de student, am avut nevoie de doua saptamani de lucru. E adevarat ca n-a prea ajutat faptul ca aveam biroul intors cu susul in jos pentru curatenie generala. Am prins viteza treptat, iar in ultimele zile am stat acasa exact ca o tocilara. Si tot ca o tocilara, ma foiam pe scaun si imi verificam mail-urile din 5 in 5 minute, pentru ca, nu-i asa, la birou era activitate normala, iar eu “chiuleam”.

Nu s-a schimbat nici faptul ca, in timp ce parcurgeam materialele de examen, am petrecut ceva vreme ridicand din sprancene la invatamintele cursului. Asa am fost toata viata de elev – si model si from hell – cand lecturile sau experientele mele contraziceau litera cursului, nu ma puteam abtine sa nu semnalez diferentele. Fapt care, culmea, mi-a prins bine intotdeauna, nu numai la scoala.

S-a schimbat faptul ca, pentru cursurile pe care le facem la maturitate, platim. Si asta nu face decat sa sublinieze beneficiile atitudinii mele de mai sus. Sau ale problemei mele de atitudine, depinde din ce perspectiva o privesti. Ma intereseaza in aceeasi masura si ceea ce mi se preda si ceea ce am de invatat – ca sa zic asa. Si daca ceea ce am de invatat e prea putin din ce mi se preda… N-a fost cazul vara asta, intoarcerea in timp a fost utila si interesanta.

S-a mai schimbat si faptul ca nu ma mai intereseaza notele puse de altii. Competitiva am ramas, tot timpul am ceva de demonstrat cuiva, tot timpul am de alergat dupa o tinta, dar mi-am stabilit si o grila interna de autoevaluare – cateodata coincide cu cea oficiala, alteori, cand cea oficiala de si literalmente formala, evident ca difera.

Voi ati mai invatat in ultima vreme pentru examene? S-a schimbat ceva de cand ati terminat scoala?

*
SoranaSavu este Senior Partner la Premium Communication.

1551
hapinesso altfel de fericire

o altfel de fericire

– nu vrei sa faci un interviu cu X? prin telefon… (x vedeta importanta internationala, implicata in proiecte f misto)
– stii nu mai lucrez la revista…doar pe blog.
– pai pentru blog iti ziceam.

*
in ultimele 10 zile mi s-a intimplat de doua ori asta. de fiecare data X a fost un nume MARE. pina la sfirsitul acestui an (asa e cu interviurile cu oamenii mari, se programeaza/antameaza/realizeaza din timp pentru a fi publicate la momentul optim) veti citi pe s!mpa interviuri sper minunate.

exclusiv pentru s!mpa.

*
e o mare bucurie cind stii ca oamenii te aleg pe tine sa faci un interviu. si vor audienta pe care tu ai construit-o.
e incredibila satisfactie a rezultatelor muncii tale.

am intervievat zeci de oameni, ador sa descopar povesti in spatele chipurilor, si de fiecare data am vrut the best de la povestea mea. iar oamenii (publicistii sau cititorii) au simtit asta si iata ca primesc in continuare oferte pentru interviuri f f mari.

*
nu stiu sa va descriu bucuria, dar ea tropaie ca un copil pe o temelie creata de munca de 18 ani si certificarea faptului ca mi-am facut bine treaba.

multumesc.

2281
shoppingonline shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

online shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

odata incheiata prima saptamina din experimentul meu Cum sa economisesti cumparind cu cardul, am trecut sa fac citeva cumparaturi.

sondasem piata, aveam si parerile voastre si… am trecut la treaba

pe locul 1 era bluza gri.

n-am mai gasit masura mea :( a cazut si odata cu ea am invatat si prima lectie: cind vezi ceva care-ti place, care are pretul corect si este mega redus, nu astepta prea mult. lumea e mare, internetul permite accesul pentru milioane de femei la acelasi site si sigur se mai gaseste cineva care vrea acelasi obiect ca si tine.

asta a fost prima dovada ca e bun un card de credit, pentru ca daca nu ai banii pe loc, poti sa cheltuiesti din ce urmeaza sa ai la sfirsitul lunii.

(eu aveam cardul, dar am asteptat prea mult)

ca sa nu sufar foarte tare, am descarcat toate fotografiile posibile cu aceasta bluza si ma voi duce la croitoreasa sa-mi faca una cit mai aproape de asta:)

pe locul 2 sandalele marc jacobs

pe astea am reusit sa mi le comand si sunt pe drum catre mine:)

pe locul 3 fusta kinga varga

rezolvat, me happy.
*

am de facut un cadou, un tricou desenat de Agnes Keszeg pentru Sorina cea care mi-a recomandat fusta Kinga Varga.

revin curind cu alte idei de cumparaturi pentru care sa votati, dar si cu sfaturi de la stilisti.
iar daca vreti si voi sa cistigati un tricou de designer (editie limitata, sunt fix 20!) recomandati-mi ceva de cumparat de la reduceri (saptamina asta ne indepartam de haine, ne uitam la accesorii si la alte obiecte… simpa)

toate aceste cumparaturi fac parte dintr-un experiment in care incerc sa demonstrez ca poti fi CardMaster-ul MasterCard-ului tau, ca poti cheltui inteligent, economisind.

5086
Oldwomancum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

cum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

iau de la Marriott (am fo la conferinta Marketing 360, f fain, multzam manafu) un taxi catre centru.
zic adresa de acasa, apoi ma razgindesc:
– mai bine lasati-ma in centru, la Universitate; sa ma duc la librarie sa-mi iau o carte.
– sigur ca da domnisoara, zice taximetristul insinuant, de la cei maxim 30 de ani ai lui.
eu zimbesc suav, bucurindu-ma de apelativul domnisoara, el incepe sa faca glume cu subinteles:

– pai asa de la hotel direct la librarie?!

nu-i mai raspund, ma uit pe geam,dar cind ma dau jos din masina imi zice ” sa ai o zi frumoasa”, mutindu-si tigara dintr-un colt in altul al gurii, de parca e cel putin Pacino.

intru la Dalles, ma uit dupa carte – nimik. cercetez pe web sa vad editura si anul de aparitie, mai verific o data in raft, nimik.

ma duc catre tinerii care se ocupau de aranjatul cartilor, spun ce problema am, explic clar ca e la Humanitas , nu la Polirom desi autorul (Vasili Gossman) e tradus la amindoua. vad ca tinara din fata mea ma priveste fix, dar pun totul pe seama eruditiei mele. “iete cum stiu totul despre cartea pe care vreau sa o cumpar”, imi spun in gind plina de mine.

si fata imi raspunde:

va stiu, v-am avut la un curs.

si-are un ton de parca vorbeste cu mama.

ma uit mai bine la ea, sigur are peste 25 de ani, imi iau cartea, o platesc si mi se pare ca sunt cel batrin om din lume.

*
P.S. Humanitas este rugat sa-l premieze pe domn regizor Radu Jude. pentru ca a scris asa misto despre Panta Rhei a lui Grossman, azi am cumparat-o.

2087
bg-topWOW +un interviu pentru hotcity.ro

WOW +un interviu pentru hotcity.ro

ieri am raspuns unor (multe) intrebari pentru Hotcity.ro legate de ce vreau sa fac mai departe (in online) si, pentru ca vineri merg la Women on Web, despre ce voi vorbi acolo.

am fost si anul trecut la Women on Web cind am vorbit despre “ce sa faci cind nu faci nimic” -> cind te afli intre 2 proiecte, intre doua iubiri, esti in stationare in viata personala sau profesionala. amuzant, acum pare ca ma aflu exact in situatia pe care o descriam atunci… prin urmare trebuie sa am grija despre ce vorbesc anul asta:)))

*
iata ce i-am raspuns Sanei Nicolau despre speech-ul meu la WOW:)

Cristi Manafu m-a rugat sa vorbesc despre “noi inceputuri”, dat fiind micul val de curiozitate pe care l-a generat demisia mea de la Tabu. Voi avea deci un discurs despre cum este sa o iei de la capat (e a treia oara in viata cind fac asta, dupa Radio 21/Europa FM si Tabu), de ce tin sa fac asta acum si, mai ales, de ce nu imi e frica sa pornesc de la zero.

restul interviului cu o parte din nebuniile pe care as vrea sa le fac in online, il gasiti aici :)

*
aici insa, inca un pic din culisele acceptarii acestei teme de discurs. initial as fi vrut sa vorbesc despre “Multumesc”, dar Cristi Manafu mi-a schimbat tema:), iar eu nu pot sa-l refuz pe el ( tot el m-a convins acum 2 ani sa vorbesc despre iesirea revistei Tabu din trustul Catavencu si partea dramatica pe care a trait-o echipa). cum face Cristi de ma convinge? se uita la lucrurile si la oamenii din jurul lui cu o anume sensibilitate care pe mine ma lasa fara cuvinte.
uite situatiile care ma privesc direct: 1 si 2:)

astazi e ultima zi de inscrieri la Women On Web, intrarea e gratuita, dar se face in baza unei inscrieri pe mail. Intre speakeri Sandra Pralong, Sanda Nicola, Cori Gramescu, Andreea Retea, Andreea Beltic Inankur, Cristina Mazilu, Costin Cocioaba.

Ne vedem vineri:)

1405
time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

2404
Woman_Grass_mainconcurs nepretzuit:)

concurs nepretzuit:)

Ti-am trezit curiozitatea legata de minunatia de Ford Focus?
Vrei sa vezi ce face frumusetea asta de masina?
Vrei sa intelegi de ce eu ma simt in siguranta in ea?

Vrei sa-I cunosti pe Horia Brenciu si Cristi Manafu, promotorii noului ford focus?

Vrei sa vezi cum se face o sedinta foto pentru o revista?

Daca raspunzi cu “da” la toate aceste intrebari, trebuie sa stii ca miine la ora 16.00 ma intilnesc cu prietenii mei Cristi si Horia pentru o sedinta foto cu Ford Focus.

Si ca ai putea fi cel/cea care ne insoteste si priveste o sedinta foto din culisele ei…

Pentru ca premiul e nepretuit ( e singurul material pe care-l realizez pentru tabu de iunie, are deci si o alta valoare emotionala) trebuie sa “dai din casa” ceva important:

spune ce ai face tu cu un ford focus daca l-ai avea un week end?

Comenteaza aici si miine la 12 aleg cistigatorul☺

later edit: cistigatoarea este Onics. te rog lasa-mi numarul tau de telefon intr-un coment pe care nu o sa-l fac public, ca sa-ti explic cum e cu sedinta foto de la ora 16.00. multumesc tuturor pentru participare.

cbcum arata o zi a mea la Tabu?

cum arata o zi a mea la Tabu?

“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.

dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.

tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.

le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)

care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?

Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?

Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.

De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.

si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)

Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.

asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.

3056
Silhouette-of-happy-womanPentru ce ai face credit la banca?

Pentru ce ai face credit la banca?

Vorbeam vineri cu Irina, colega mea, despre credite. Ea vrea un credit pentru casa si un altul pentru un master in strainatate. Mie mi-e frica de credite.

Era o discutie cu garda jos, despre cit de riscant e sa-ti mai faci acum un credit si/sau cit de greu il obtii.
Parerile erau impartite si se referau la multele acte care-ti trebuie, plafonul pe care trebuie sa-l atingi ca sa obtii o suma sufficient de mare pentru nevoile tale si timpul in care iti e aprobat creditul.

Eu, care am pe blog banner cu Divers Credit BCR, i-am recomandat sa aplice si la aceasta banca. Si-a sunat sotul, finantist, care i-a spus ca suma maxima pentru care poate aplica e 20.000 de euro si ca e bun pentru creditul ei de studii.

Dupa care am inceput sa cercetam si noi:
– e cel mai rapid credit care se obtine de la o banca (reclama spune ca intr-o zi, viata si cercetarea a aratat ca e vorba de maxim 2 zile)
– are facilitati speciale pentru clientii BCR ( nu mai aduci acte legate de cartea de munca si salariu, ci doar un extras de cont cu ultimele trei luni in care a fost virat salariul)
– are o polita de asigurare inclusa pentru eventualitatea in care, din diverse motive, nu poti sa-ti platesti rata.

Cum ziceam, mie imi e frica de credite. Mi se pare ca daca nu stii exact cu ce se maninca, te poti pacali, dar am avantajul de a avea prieteni care se pricep si ma ajuta la nevoie.

Intrebarea mea este: tu pentru ce ai lua credit de 20.000 de la banca?

P.S. pina pe 14 mai, BCR are o promotie pentru acest credit, premiaza, prin tragere la sorti, pe toti cei care solicita efectuarea unei simulari pentru un credit in lei/euro DIVERS BCR in perioada campaniei, in orice unitate BCR, la InfoBCR (contact center) sau la partenerii BCR in vederea determinarii potentialului de creditare si contractarii produsului.

1147
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!