Tag : personal

examExamene, examene

Examene, examene

Vara asta m-a facut sa-mi reamintesc de viata de student si de scolar. Mai rau, m-a facut sa o retraiesc, desigur, la un alt nivel. N-am mai fost in postura de a da un examen de ceva vreme, desi prin facultati calc in fiecare an. Am stat 17 ani in scoala, fara absente, ca tocilarii, desi n-am fost tocilara (am o problema serioasa cu memoria), dar la finalul celor 17 ani am zis multumesc, suficient, ne vedem mai incolo dac’o fi cazul.

Ca mersul pe bicicleta, deprinderile din scoala au navalit din nou asupra mea, de parca ar fi trecut doar trei luni de la ultima sesiune. Si au fost prilej de dezbatere si distractie in birou, pentru ca fiecare dintre noi avem reguli foarte clare de cum se invata pentru examen.

Ca si colega mea Andra am avut neaparat nevoie de un carnetel nou, pe care sa-mi notez lucrurile importante. Cu cat mai frumos carnetelul, cu atat creste garantia ca luam examenul. Ca si Madalina, am redescoperit ca pot sa invat cu muzica, dar numai daca e muzica pe care o stiu, si nu in limba in care sunt si textele de curs.

Prefer in continuare ca orice “motivatie” suplimentara sa o primesc inainte – brosa de la bunica pe care am primit-o inainte de admitere a fost esentiala ca sa intru din prima la Jurnalistica. In cazul de fata, am inlocuit brosa cu o geanta, iar Andrei a inteles, cu toate ca a pierdut numaratoarea gentilor mele de ceva vreme.

Pentru ca a trebuit sa reintru in starea de student, am avut nevoie de doua saptamani de lucru. E adevarat ca n-a prea ajutat faptul ca aveam biroul intors cu susul in jos pentru curatenie generala. Am prins viteza treptat, iar in ultimele zile am stat acasa exact ca o tocilara. Si tot ca o tocilara, ma foiam pe scaun si imi verificam mail-urile din 5 in 5 minute, pentru ca, nu-i asa, la birou era activitate normala, iar eu “chiuleam”.

Nu s-a schimbat nici faptul ca, in timp ce parcurgeam materialele de examen, am petrecut ceva vreme ridicand din sprancene la invatamintele cursului. Asa am fost toata viata de elev – si model si from hell – cand lecturile sau experientele mele contraziceau litera cursului, nu ma puteam abtine sa nu semnalez diferentele. Fapt care, culmea, mi-a prins bine intotdeauna, nu numai la scoala.

S-a schimbat faptul ca, pentru cursurile pe care le facem la maturitate, platim. Si asta nu face decat sa sublinieze beneficiile atitudinii mele de mai sus. Sau ale problemei mele de atitudine, depinde din ce perspectiva o privesti. Ma intereseaza in aceeasi masura si ceea ce mi se preda si ceea ce am de invatat – ca sa zic asa. Si daca ceea ce am de invatat e prea putin din ce mi se preda… N-a fost cazul vara asta, intoarcerea in timp a fost utila si interesanta.

S-a mai schimbat si faptul ca nu ma mai intereseaza notele puse de altii. Competitiva am ramas, tot timpul am ceva de demonstrat cuiva, tot timpul am de alergat dupa o tinta, dar mi-am stabilit si o grila interna de autoevaluare – cateodata coincide cu cea oficiala, alteori, cand cea oficiala de si literalmente formala, evident ca difera.

Voi ati mai invatat in ultima vreme pentru examene? S-a schimbat ceva de cand ati terminat scoala?

*
SoranaSavu este Senior Partner la Premium Communication.

1303
hapinesso altfel de fericire

o altfel de fericire

– nu vrei sa faci un interviu cu X? prin telefon… (x vedeta importanta internationala, implicata in proiecte f misto)
– stii nu mai lucrez la revista…doar pe blog.
– pai pentru blog iti ziceam.

*
in ultimele 10 zile mi s-a intimplat de doua ori asta. de fiecare data X a fost un nume MARE. pina la sfirsitul acestui an (asa e cu interviurile cu oamenii mari, se programeaza/antameaza/realizeaza din timp pentru a fi publicate la momentul optim) veti citi pe s!mpa interviuri sper minunate.

exclusiv pentru s!mpa.

*
e o mare bucurie cind stii ca oamenii te aleg pe tine sa faci un interviu. si vor audienta pe care tu ai construit-o.
e incredibila satisfactie a rezultatelor muncii tale.

am intervievat zeci de oameni, ador sa descopar povesti in spatele chipurilor, si de fiecare data am vrut the best de la povestea mea. iar oamenii (publicistii sau cititorii) au simtit asta si iata ca primesc in continuare oferte pentru interviuri f f mari.

*
nu stiu sa va descriu bucuria, dar ea tropaie ca un copil pe o temelie creata de munca de 18 ani si certificarea faptului ca mi-am facut bine treaba.

multumesc.

1935
shoppingonline shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

online shopping: ce mi-am cumparat pina acum si ce am invatat din asta.

odata incheiata prima saptamina din experimentul meu Cum sa economisesti cumparind cu cardul, am trecut sa fac citeva cumparaturi.

sondasem piata, aveam si parerile voastre si… am trecut la treaba

pe locul 1 era bluza gri.

n-am mai gasit masura mea :( a cazut si odata cu ea am invatat si prima lectie: cind vezi ceva care-ti place, care are pretul corect si este mega redus, nu astepta prea mult. lumea e mare, internetul permite accesul pentru milioane de femei la acelasi site si sigur se mai gaseste cineva care vrea acelasi obiect ca si tine.

asta a fost prima dovada ca e bun un card de credit, pentru ca daca nu ai banii pe loc, poti sa cheltuiesti din ce urmeaza sa ai la sfirsitul lunii.

(eu aveam cardul, dar am asteptat prea mult)

ca sa nu sufar foarte tare, am descarcat toate fotografiile posibile cu aceasta bluza si ma voi duce la croitoreasa sa-mi faca una cit mai aproape de asta:)

pe locul 2 sandalele marc jacobs

pe astea am reusit sa mi le comand si sunt pe drum catre mine:)

pe locul 3 fusta kinga varga

rezolvat, me happy.
*

am de facut un cadou, un tricou desenat de Agnes Keszeg pentru Sorina cea care mi-a recomandat fusta Kinga Varga.

revin curind cu alte idei de cumparaturi pentru care sa votati, dar si cu sfaturi de la stilisti.
iar daca vreti si voi sa cistigati un tricou de designer (editie limitata, sunt fix 20!) recomandati-mi ceva de cumparat de la reduceri (saptamina asta ne indepartam de haine, ne uitam la accesorii si la alte obiecte… simpa)

toate aceste cumparaturi fac parte dintr-un experiment in care incerc sa demonstrez ca poti fi CardMaster-ul MasterCard-ului tau, ca poti cheltui inteligent, economisind.

4620
Oldwomancum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

cum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

iau de la Marriott (am fo la conferinta Marketing 360, f fain, multzam manafu) un taxi catre centru.
zic adresa de acasa, apoi ma razgindesc:
– mai bine lasati-ma in centru, la Universitate; sa ma duc la librarie sa-mi iau o carte.
– sigur ca da domnisoara, zice taximetristul insinuant, de la cei maxim 30 de ani ai lui.
eu zimbesc suav, bucurindu-ma de apelativul domnisoara, el incepe sa faca glume cu subinteles:

– pai asa de la hotel direct la librarie?!

nu-i mai raspund, ma uit pe geam,dar cind ma dau jos din masina imi zice ” sa ai o zi frumoasa”, mutindu-si tigara dintr-un colt in altul al gurii, de parca e cel putin Pacino.

intru la Dalles, ma uit dupa carte – nimik. cercetez pe web sa vad editura si anul de aparitie, mai verific o data in raft, nimik.

ma duc catre tinerii care se ocupau de aranjatul cartilor, spun ce problema am, explic clar ca e la Humanitas , nu la Polirom desi autorul (Vasili Gossman) e tradus la amindoua. vad ca tinara din fata mea ma priveste fix, dar pun totul pe seama eruditiei mele. “iete cum stiu totul despre cartea pe care vreau sa o cumpar”, imi spun in gind plina de mine.

si fata imi raspunde:

va stiu, v-am avut la un curs.

si-are un ton de parca vorbeste cu mama.

ma uit mai bine la ea, sigur are peste 25 de ani, imi iau cartea, o platesc si mi se pare ca sunt cel batrin om din lume.

*
P.S. Humanitas este rugat sa-l premieze pe domn regizor Radu Jude. pentru ca a scris asa misto despre Panta Rhei a lui Grossman, azi am cumparat-o.

1775
bg-topWOW +un interviu pentru hotcity.ro

WOW +un interviu pentru hotcity.ro

ieri am raspuns unor (multe) intrebari pentru Hotcity.ro legate de ce vreau sa fac mai departe (in online) si, pentru ca vineri merg la Women on Web, despre ce voi vorbi acolo.

am fost si anul trecut la Women on Web cind am vorbit despre “ce sa faci cind nu faci nimic” -> cind te afli intre 2 proiecte, intre doua iubiri, esti in stationare in viata personala sau profesionala. amuzant, acum pare ca ma aflu exact in situatia pe care o descriam atunci… prin urmare trebuie sa am grija despre ce vorbesc anul asta:)))

*
iata ce i-am raspuns Sanei Nicolau despre speech-ul meu la WOW:)

Cristi Manafu m-a rugat sa vorbesc despre “noi inceputuri”, dat fiind micul val de curiozitate pe care l-a generat demisia mea de la Tabu. Voi avea deci un discurs despre cum este sa o iei de la capat (e a treia oara in viata cind fac asta, dupa Radio 21/Europa FM si Tabu), de ce tin sa fac asta acum si, mai ales, de ce nu imi e frica sa pornesc de la zero.

restul interviului cu o parte din nebuniile pe care as vrea sa le fac in online, il gasiti aici :)

*
aici insa, inca un pic din culisele acceptarii acestei teme de discurs. initial as fi vrut sa vorbesc despre “Multumesc”, dar Cristi Manafu mi-a schimbat tema:), iar eu nu pot sa-l refuz pe el ( tot el m-a convins acum 2 ani sa vorbesc despre iesirea revistei Tabu din trustul Catavencu si partea dramatica pe care a trait-o echipa). cum face Cristi de ma convinge? se uita la lucrurile si la oamenii din jurul lui cu o anume sensibilitate care pe mine ma lasa fara cuvinte.
uite situatiile care ma privesc direct: 1 si 2:)

astazi e ultima zi de inscrieri la Women On Web, intrarea e gratuita, dar se face in baza unei inscrieri pe mail. Intre speakeri Sandra Pralong, Sanda Nicola, Cori Gramescu, Andreea Retea, Andreea Beltic Inankur, Cristina Mazilu, Costin Cocioaba.

Ne vedem vineri:)

1217
time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

2168
Woman_Grass_mainconcurs nepretzuit:)

concurs nepretzuit:)

Ti-am trezit curiozitatea legata de minunatia de Ford Focus?
Vrei sa vezi ce face frumusetea asta de masina?
Vrei sa intelegi de ce eu ma simt in siguranta in ea?

Vrei sa-I cunosti pe Horia Brenciu si Cristi Manafu, promotorii noului ford focus?

Vrei sa vezi cum se face o sedinta foto pentru o revista?

Daca raspunzi cu “da” la toate aceste intrebari, trebuie sa stii ca miine la ora 16.00 ma intilnesc cu prietenii mei Cristi si Horia pentru o sedinta foto cu Ford Focus.

Si ca ai putea fi cel/cea care ne insoteste si priveste o sedinta foto din culisele ei…

Pentru ca premiul e nepretuit ( e singurul material pe care-l realizez pentru tabu de iunie, are deci si o alta valoare emotionala) trebuie sa “dai din casa” ceva important:

spune ce ai face tu cu un ford focus daca l-ai avea un week end?

Comenteaza aici si miine la 12 aleg cistigatorul☺

later edit: cistigatoarea este Onics. te rog lasa-mi numarul tau de telefon intr-un coment pe care nu o sa-l fac public, ca sa-ti explic cum e cu sedinta foto de la ora 16.00. multumesc tuturor pentru participare.

cbcum arata o zi a mea la Tabu?

cum arata o zi a mea la Tabu?

“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.

dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.

tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.

le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)

care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?

Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?

Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.

De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.

si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)

Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.

asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.

2599
Silhouette-of-happy-womanPentru ce ai face credit la banca?

Pentru ce ai face credit la banca?

Vorbeam vineri cu Irina, colega mea, despre credite. Ea vrea un credit pentru casa si un altul pentru un master in strainatate. Mie mi-e frica de credite.

Era o discutie cu garda jos, despre cit de riscant e sa-ti mai faci acum un credit si/sau cit de greu il obtii.
Parerile erau impartite si se referau la multele acte care-ti trebuie, plafonul pe care trebuie sa-l atingi ca sa obtii o suma sufficient de mare pentru nevoile tale si timpul in care iti e aprobat creditul.

Eu, care am pe blog banner cu Divers Credit BCR, i-am recomandat sa aplice si la aceasta banca. Si-a sunat sotul, finantist, care i-a spus ca suma maxima pentru care poate aplica e 20.000 de euro si ca e bun pentru creditul ei de studii.

Dupa care am inceput sa cercetam si noi:
– e cel mai rapid credit care se obtine de la o banca (reclama spune ca intr-o zi, viata si cercetarea a aratat ca e vorba de maxim 2 zile)
– are facilitati speciale pentru clientii BCR ( nu mai aduci acte legate de cartea de munca si salariu, ci doar un extras de cont cu ultimele trei luni in care a fost virat salariul)
– are o polita de asigurare inclusa pentru eventualitatea in care, din diverse motive, nu poti sa-ti platesti rata.

Cum ziceam, mie imi e frica de credite. Mi se pare ca daca nu stii exact cu ce se maninca, te poti pacali, dar am avantajul de a avea prieteni care se pricep si ma ajuta la nevoie.

Intrebarea mea este: tu pentru ce ai lua credit de 20.000 de la banca?

P.S. pina pe 14 mai, BCR are o promotie pentru acest credit, premiaza, prin tragere la sorti, pe toti cei care solicita efectuarea unei simulari pentru un credit in lei/euro DIVERS BCR in perioada campaniei, in orice unitate BCR, la InfoBCR (contact center) sau la partenerii BCR in vederea determinarii potentialului de creditare si contractarii produsului.

988
39135Uneori te simti MARE

Uneori te simti MARE

Te simti MARE, crezi ca lumea e la picioarele tale sau… la capatul celalalt al ecranului.

Iti face bine sa stii ca oamenii au incredere in parerea ta. Ca nu te considera nebun(a) cind perseverezi prin a promova ceva in care crezi.

Sigur, cheia e sinceritatea: daca nu e ceva in care crezi, nu poti sa misti lumea…

*
In week end-ul asta m-am simtit MARE. Stiam ca pot “vinde” bilete la spectacole, ca pot convinge lumea sa cumpere carti sau sa vada filme care mie mi-au placut. Am mai facut asta de multe ori.

Dar orgoliul meu (ma scuzati, oameni suntem si suntem plini de orgolii) a tresaltat de bucurie cind am vazut cit de multi ati mers la spectacolul lui James Thierree si mi-ati sunat dupa aceea (sau mi-ati dat mesaje) despre cit de mult v-a placut. undeva dupa mesajul 30 am incetat sa mai numar:)

Mai am in minte 2 spectacole pe anul acesta (unul la sibiu in festivalul de teatru, altul la bucuresti) pentru care voi face un lobby similar. Sper sa-mi urmati recomandarea si la acestea.

E nepretuita bucuria pe care o am cind vad ca sunt oameni care se emotioneaza la spectacolele/ oamenii care imi plac si mie.

Multumesc.

*

uneori te simti MARE, dupa care iti dai seama care-i dimensiunea ta reala, ca esti una cu carnea din care esti facut, pe jumatate animal. si te asezi in banca ta cuminte.

1200
coperta23principii de viata

principii de viata

As fi vrut sa aflati de la mine ca mi-am dat demisia de la Tabu, nu de la colegii care se ocupa cu site-urile specializate in stiri media. Mi-am dorit sa le explic mai intii colegilor mei de ce am luat aceasta decizie si, abia apoi, sa fac comentarii.

Acesta este singurul comentariu pe care-l fac pe tema demisiei mele.

Ieri am anuntat managementul revistei Tabu ca ma retrag din acest proiect. Cred ca directia manageriala pe care o impune noua conducere nu ma reprezinta.
Decizia am luat-o in baza unor principii de viata de la care, sper, nu voi abdica nici in alte situatii. Principii bazate pe respectul fata de mine, fata de munca pe care o fac, fata de oamenii cu care lucrez.

Nu am renuntat la Tabu pentru un alt proiect. Nu am nimic planificat pentru viitor, doar o vacanta un pic mai lunga pentru ca ma resimt dupa 6 ani de munca intensiva si agresiva la aceasta revista. (dar de care sunt mindra pina la ultima litera)
Dupa vacanta mi-as dori, cum spuneam in urma cu citeva saptamini, sa fiu junior intr-o companie care lucreaza cu si pentru online, ca sa invat de la zero un domeniu care cred ca este viitorul.


Va invit insa sa cititi cel mai recent Tabu, ultimul pentru mine din punct de vedere editorial (administrativ voi fi la tabu pina la sfirsitu lunii mai), editia de colectie “100”. Este o editie care ma bucura de la prima pina la ultima pagina si care sper sa va trezeasca niste emotii speciale si, mai ales, uimirea.
Pentru profesionalismul colegilor mei.

Tabu 100 poate fi gasit de astazi la chioscurile din toata tara☺

P.S. pentru ca nu doresc nicio polemica pe aceasta tema, nu vor fi acceptate comentariile la acest post de blog. multumesc pentru intelegere.

3442
13Mot – fotojurnal

Mot – fotojurnal

pentru cine nu stie ma cheama Mot, am trei ani si m-a lasat tata in grija Cristinei pentru o luna. nu comentez.

*

ma plictisesc. m-am gindit sa fac reclama la Mega Image.

(dada, tot io sunt si agatzat de clantza)

*
cristina si-a luat un calculator nou, un samsung ultima generatie. cam mic. abia am intrat in cutie.

dar are tastatura misto

*
v-am spus ca ma plictisesc. noroc ca mi-au trimis prietenii mei de la Doggie Style Boutique un frumos cadou personalizat.

aaa, multumesc ca mi-ati trimis si mincare. aici maninc numai hrana de dieta, a venit nu stiu ce medic si-am inceput sa fac foamea cu mincare antialergica. multumesc dragi prieteni, multumesc.

si bine ca mi-ati trimis si jucarie, pentru ca ma plictisesc tare.

cum spuneam, in restul timpului ma plictisesc. sunt „in the spot light” cum ar spune tata, care filmeaza…

va mai scriu eu… ca mai am de stat aici

1172
376-Echilibruechilibru

echilibru

zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.

si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.

mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…

ciudat sentiment.

1176
how-to-draw-a-cartoon-cat-step-6vreau sa fiu pisica

vreau sa fiu pisica


vreau sa fiu pisica. dar sa locuiesc in casa cuiva, nu pe strada:)

sa dorm toata ziua la loc calduros.
sa ma alint pe linga oameni fara sa am alt interes decit mingiierea & mincarea.
sa ma intind dupa mingiiere fara sa -mi fie rusine ca cer un rasfat.
sa-mi arat placerea alintului, iar oamenii sa zimbeasca.
sa am abilitatea de a ma strecura pe sub pielea cuiva fara sa fiu banuita de vreo meschinarie.
sa stiu sa ma insinuez usor usor si sa cistig tot teritoriul.

*
daca oamenii s-ar comporta ca pisicile ar fi considerati machiavelici. dar pentru ca facem supozitii despre mintea pisicii ca ne e inferioara (desi gresim pentru ca recepteaza exact aceleasi emotii ca si noi), comportamentul pisicilor ne face sa zimbim.

cum spuneam, intr-o alta viata vreau sa fiu pisica in casa cuiva.

t7rqbMOT – Jurnal de pisica in vizita

MOT – Jurnal de pisica in vizita

Prima noapte

Gazduiesc pentru o vreme pe numitul motan Mot pentru ca tatal lui (Alex Traila) se duce sa contribuie la dezvoltarea cinematografiei europene pe alte meleaguri.

Dupa o vizita scurta zilele trecute, de recunoastere si mirosire, aseara numitul MOT a sosit cu arme si bagaje in casa mea.
Castroane, saci de nisip, litiera, jucarele, picaturi de ochi (de astea imi e cel mai frica) in caz ca e nevoie, plus carnetul de sanatate daca Doamne fereste se imbolnaveste.

el e Mot fotografiat de taica-su, acasa la el, in curind si fotografii din resedinta lui temporara.


*

Dupa ce a stat pe hol o vreme sa vada daca nu care cumva se intoarce taica-su, a plecat in explorat prin toate colturile casei.

Mot e curios.
S-a oprit intr-o cutie de pantofi de sub un stander plin cu haine. S-a chinuit o vreme sa stea el in cutie in locul pantofilor dar a abandonat lupta pentru teritorii noi.

Mot e timid.
Nu m-a bagat deloc in seama in mod direct, dar a avut grija ca, din cind in cind, sa faca ceva sa se “loveasca” de mine: in trecere de pe pervaz catre parchet, de pe pat catre pervaz.

Mot e intelept.
i-am spus ca nu are voie in bucatarie, ca ala e singurul loc in care nu e voie si, cind intru eu in bucatarie, el sta la usa.

Mot e insomniac.
Nu cred ca a dormit in aceasta prima noapte a lui in casa mea. A stat mult pe canapeaua din camera alaturata, si mai mult pe pervaz, iar intr-o vreme era la picioarele mele.

Mot are gusturi bune la cosmetice.
A ales din baie sa se joace cu unul dintre cele mai scumpe lucruri: o crema guerlain de corp. are o sensibiliatte pentru crema guerlain pentru ca, de dimineata, i-a placut atit de mult mirosul incit a reusit sa vina linga mine ca sa ma miroasa metodic pe picioare☺, ocazie cu care a primit si primul mingiat/scarpinat.

Astazi vom reevalua asezatul lucrurilor in casa. Ce e pe jos diseara e clar ca trebuie mutat in alta parte.

*
intre timp, adica azi noapte, am descoperit via net ca pisicile au creierul la fel ca oamenii, doar ca mult mai mic; sunt insa capabile sa simta exact aceleasi emotii ca si noi, formate in aceleasi parti ale creierului.

si, ciudat, m-am recunoscut in alerta lui la zgomotele noi. de fiecare data cind ma mut intr-un loc nou, remarc toate zgomotele, oricit de mici ar fi. dupa o zi-doua nu mai aud nimic din zgomotele acestea.

1592
interzisinterzis comentariilor anonime

interzis comentariilor anonime


incepind de astazi (ca tot a decis BOR ca saptamina incepe de duminica) nu voi mai accepta comentariile anonime.

ai ceva de spus, spune cum poti si cum te tine tastatura, dar spune-ti numele si lasa o adresa de mail valida.

pentru eventualele comentarii de genul “dar e libertate de exprimare”, raspunsul e simplu: in casa mea, eu fac regulile. nu-ti convine, citeste altceva.

va multumesc pentru intelegere
o duminica frumoasa.

1762
IMG_3084bwleapsa – interviu cu mine insami

leapsa – interviu cu mine insami

mi-a dat Andra leapsa pentru acest interviu lung de 33 de intrebari. n-am raspuns in viata mea la atit de multe intrebari personale intr-un spatiu public. n-am f multe explicatii pentru care am acceptat sa raspund; ma gindesc ca pe de o parte pentru ca-mi place mult andra, pe de alta pentru ca mi-au placut niste raspunsuri dintr-un interviu similar, dar mai presus de toate pt ca am fo in good mood.

dar nu-mi mai cereti alta data asa ceva, va rog:)

foto Diana Iurkiewicz

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

cind eram olimpic la Matematica. banuiesc ca au fost mindri si cind  mi-au auzit prima  emisiune la radio sau mi-au citit primul articol de prin vreun ziar. Dupa aia s-au obisnuit.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

parintii. dar unele lucruri nu se mai pot repara. ni le asumam ca astea sunt.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

sa ascult si sa simt dincolo de vorbe sau de gesturi.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

disciplina si incapatinarea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

depinde pt citi bani. daca e vorba de  milioane de euro, mi-as gasi scuze pentru orice:)

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

la Oscar pe covorul rosu, mi s-a parut pt o clipa (aranjata si cu rochie lunga si scumpa) ca as putea fi o Cenusareasa. apoi m-am trezit la realitate, aveam mult de munca si ma astepta George Zafiu sa-i transmit la radio lucruri.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

eu.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

unghia care zgiriie pe o tabla/geam.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

botezul nepotului meu. i-am fost nasa si imi aduc aminte ca cititul Crez-ului din Biblie mi s-a parut cel mai greu lucru din viata mea. dupa multe bilbieli pe prima propozitie, mi-am incordat diafragma, am bagat vocea de radio si-am citit ca o stire. n-am gasit alta solutie ca sa ma salvez.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

cind am parasit.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

in fata oamenilor pe care-i iubesc pentru talentul lor.  si in fata celor care ma lauda. nu stiu sa primesc asta.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

cind n-am mai iubit.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

as vrea sa ma intorc pe la 27 de ani, la un moment in care n-am avut suficient curaj. poate acum as avea.

(nu stiu ce era la 15 si 16, nu apar la Andra, deci… am scapat)

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

ce n-am iertat pina acum: minciuna. nu am de unde sa stiu ce nu voi ierta, pentru ca Iubirea te face sa accepti multe.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

increderea.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

jucariile de plus. erau rare si greu de obtinut. chiar si in facultate mai achizitionam, ca sa compensez ce n-am avut. dupa o vreme mi-a trecut.

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

in primul rind pe mine (de ce sa-i incarc si pe altii cu problemele mele?!) si, daca nu ma pot descurca singura, am 2-3 prieteni pe care ma sprijin cu nadejde.

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

pe oamenii pe care-i iubesc.

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

cum functioneaza creierul si cum il putem “exploata” mai mult.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

o vacanta pe o insula pustie, intr-un loc in care sa fie atit de liniste incit sa vrei sa vorbesti prin semne ca sa nu-i strici armonia.

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

in nevoia mea de perfectionism, care uneori poate parea o atitudine extrema – cind ii imping pe cei din jurul meu sa-si depaseasca limitele. incerc sa ma domolesc, dar instinctul e, de multe ori, mai puternic.

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

”Cu placere”. l-am constientizat cind am inceput sa invat limbajul mimico gestual. in limba surdo mutilor “multumesc” se spune ducind degetul aratator si cel mijlociu de la mina dreapta la barbie. dar “cu placere” e “spus” desenind o inima in dreptul inimii. asa mi-am dat seama ca e mai important sa faci cu placere ceea ce faci, decit sa astepti multumiri pt asta.

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

in mintea mea.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

nu le tin minte pt ca ma sperie. nu stiu sa “dealuiesc” cu complimentele, fac fata cu mult mai usor la vorbele rele pentru ca de astea am invatat sa ma apar.

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

prietenii mei.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

pentru intelepciunea de a alege intre bine si rau si pentru puterea de a duce pina la capat ceea ce e bine, oricit de greu ar fi.

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

profesorul meu de matematica din scoala generala. mi-a ordonat mintea si m-a invatat ca daca  nu ai datele corecte ale unei probleme sau nu te folosesti de toate datele pe care le ai, nu ajungi la concluzia buna. e o lectie care, translatata in viata, mi-e calauza.

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

sa vad Oscarurile la ele acasa. al doilea a fost sa vad festivalul de film de Cannes la el acasa. intre ele sunt o multime de intilniri incredibile cu niste oameni minunati. un alt vis mare care mi se indeplineste e sa-l vad pe Kevin Spacey jucind teatru. anul asta pe 31 august il vad in Richard al III-lea.

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

2000.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

telefonul mobil. e monstrul care-mi ghideaza viata.

as vrea ca leapsa sa mearga la Andreea si Ina ( sunt colegele mele si nu ma pot injura public ca trebuie sa raspunda la atit de multe intrebari) si la….plectrude (pentru ca -mi place foarte mult mintea ei)

1536
merih-mertel-fashion-1lupta mea cu creativitatea

lupta mea cu creativitatea

ieri am scris raspunsuri pentru multe interviuri, astazi mai am un interviu. nu stiu de ce brusc sunt atit de solicitata, dar -constiincioasa – raspund la tot.

ma urmareste o intrebare dintr-un interviu

Cat din viata ta de zi cu zi este creativitate? Si cum ai defini tu creativitatea practica?

am raspuns:

Toata viata mea e o lupta cu creativitatea, sa fac ceva diferit de ce fac ceilalti, surprinzator, mai bun, mai efficient, dar special, creativ.
Si la revista, si in activitatea mea on line (mi-ai vazut blogul nou?) si in viata personala.
Fara creativitate intervine plictisul. Ne plictisim si noi, ne plictisim si publicul, dar si familia.

dar e mai mult decit atit. uneori e ingrozitoare presiunea ca trebuie sa creezi din nou ceva diferit. pui multa presiune pe tine, si pe ceilalti, iar cind nu ti-e recunoscut efortul iti vine sa-ti iei cimpii.

in loc de asta, te asezi frumos in fata hirtiei si incepi sa gindesti “cum ma diferentiez? daca mi-a iesit pina acum, n-are cum sa nu-mi iasa si de data asta.” tragi de tine, apucindu-te din toate colturile.

iar cu vremea intelegi ca toate razboaiele mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.

1409

my way

sunt acasa, intre multe perne si batiste, cu laptopul pe genunchi si transcriu un interviu facut acum 2 zile.

ca de niciunde, mi-am dorit f tare sa revad filmarea asta … pina la ultimele secunde.

ceea ce va doresc si voua

si, nu n-am gripa noua. m-am testat :)

1546
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!