Tag : pictura

craig painting(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

text de Eliza Manolescu

Pentru artistul Craig Waddell, pictura il duce intr-un spatiu transcendent, este o forma personala de meditatie. Departe de lumea dinafara zidurulor studioului, artistul isi gaseste inspiratia in flori, oameni si diferite obiecte cu forme ciudate.

Waddell si-a petrecut o mare parte din viata lui calatorind in intreaga lume. O excursie de 7 saptamani in Mexic a fost sursa de insporatie pentru colectia “Mexican Dreams”, ce a fost expusa in galeria Edwina Corlette din Brisbane. Artistul a declarat ca a fost atras de multe lucruri in Mexico City, de la relicvele din muzee, la diferite sculpturi. A vizitat biserici, galerii, s-a dus la festivaluri. Pe parcursul zilelor traite in Mexic, Craig a vizitat mai multe zile la rand si casa Fridei Kahlo si a studiat antichitatile pe care Frida le-a colectat impreuna cu Diego Rivera, sotul ei si cum aceste obiecte le-a influentat viata.

Intors acasa, Craig si-a dat seama ca si el a fost la randul lui influentat in fiecare calatorie, de micile momente traite in aceele locuri, de imaginile si obiectele pe care le-a vazut, toate aceasta facand parte din viata si structura lui.

Craig are o modalitate rapida de a picta, lucreaza in viteza si asta provoaca adrenalina, fiind concentrat pe ceea ce face. El aplica vopseaua textual, in straturi groase, lucreaza umed pe umed si de aceea, se intoarce sa finalizeze lucrarea dupa multe saptamani. De mic a fost fascinat de apa, lucru ce se observa si in picturile lui prin textura miscarii, care nu este solida si plata.

Estetica lucrarilor sale este influentata de copilaria pe care a petrecut-o la ferma parintilor sai, in satul Galston, la nord-vest de Sydney. Picturile lui realizeaza un intreg spectacol vizual viu si vibrant.

Astazi, Waddell creeaza intr-un depozit pe care il imparte cu designerul de textile Cath Derksema, situat pe strada din spatele casei sale din Annandale.

pictura craig craig lucrare floare

Craig Waddell expo Flowers Craig

681
pink floyd melissa picturaO tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

O tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

text de Eliza Manolescu

Recent v-am povestit despre proiectul simpatic prin care un student si-a propus sa arate lumii cum muzica poate umple o camera cu frumusetea ei. Astazi va prezint o tanara care realizeaza picturi dupa sunetele muzicale pe care le aude.

Melissa McCracken a crescut cu o afectiune neurologica numita cromestezie, prin care proceseaza muzica precum culorile, un dar ce transpune sunetele in picturi inspirate de artistii ei preferati.

Melissa picteaza ceea ce aude. Tanara de 26 de ani, din Kansas, are o tulburare neurologica rara, de care sufera aproximativ 4% din populatia globului. Sinestezia se manifesta la oameni in mod diferit, insa cromestezia, afectiunea de care sufera Melissa, actioneaza altfel. Ea vede in mod spontan si involuntar culori atunci cand asculta muzica.

Sinestezia nu interfereaza cu vederea fetei, asa cum ar crede multi. Ea transpune ritmul muzicii in culori, ca si cum cineva si-ar imagina un lucra sau cum ar vizualiza o amintire.

Puteti vedea mai jos lucrarile Melissei McCracken inspirate dupa cateva melodii faimoase.

Radiohead – “Karma Police”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1uYWYWPc9HU[/embed]

radiohead melissa arta

Pink Floyd – “Time”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=JwYX52BP2Sk[/embed]

 

pink floyd melissa pictura

 

John Lennon – “Julia”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=I-2t_KDVs-w[/embed]

 

 

john lennon - melissa

David Bowie – “Life on Mars”

https://www.youtube.com/watch?v=v–IqqusnNQ

david bowei melissa arta

Bach – “Cello Suite No. 1″

https://www.youtube.com/watch?v=S6yuR8efotI

bach melissa muzica

 

 

1246
stevnn-hall-paintings-6Stev’nn Hall, artistul care îmbină fotografia și pictura

Stev’nn Hall, artistul care îmbină fotografia și pictura

Text de Raluca Antuca

Mi s-a întâmplat la un moment dat să nu-mi dau seama dacă ceea ce văd în fața ochilor este o fotografie sau o pictură.

Pentru că fotografia poate avea nuanțe care amintesc de picturile lui Van Gogh sau reproduc o scenă dintr-un tablou celebru.

Pentru că pictura poate fi atât de realistă, încât pare o imagine scoasă instant din aparatul foto și nu s-a lucrat la ea ore în șir.

Dar un artist îmi demontează aceste teorii, căci el nu ține cont de fiecare dintre cele două arte, ci le combină într-un proiect inedit. Stev’nn Hall pare că s-a născut cu o pensulă într-o mână și cu aparatul foto în cealaltă, pentru că el folosește fotografiile ca baza peste care pictează în propriul stil.

Creațiile lui sunt foarte colorate și îmi amintesc de picturile impresioniste, căci se observă mai degrabă caracterul motric al fenomenelor pictate, decât claritatea și aspectul stabil.

stevnn-hall-paintings-1 stevnn-hall-paintings-2 stevnn-hall-paintings-3 stevnn-hall-paintings-4 stevnn-hall-paintings-5 stevnn-hall-paintings-6 stevnn-hall-paintings-7 stevnn-hall-paintings-8 stevnn-hall-paintings-9 stevnn-hall-paintings-10 stevnn-hall-paintings-11 stevnn-hall-paintings-12 stevnn-hall-paintings-13 stevnn-hall-paintings-14

599
Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Glyn Warren Philpot – un pictor de care o sa va indragostiti

Zilele trecute am descoperit in expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana) care e la Palazzo Strozzi in Florenta doi artisti care m-au emotionat teribil.

Expozitia era dedicata lucrarilor de inspiratie religioasa ale unor mari pictori ai lumii, randuiti cronologic pentru a oferi vizitatorilor o perspectiva si asupra evolutiei raportarii la religie de-a lungul timpului.

Intre toate lucrarile care faceau trimitere la Iisus, la semne religioase si ingeri, sau care reinterpretau povesti biblice era o pictura care parea foarte fashion.

Foarte moderna, foarte actuala, chiar daca era realizata in 1925. Numele ei este Angel of The Annunciation  si este realizata de pictorul britanic Glyn Warren Philpot.

 

glyn warren philpot angel

 

(n-am gasit nicio fotografie care sa arate culorile reale din pictura si, din pacate, nicio fotografie nu poate reda puterea pe care o are o pictura cind o vezi fata in fata, in real, si simti volumetria usoara a straturilor de vopsea)

Cu pictura aceasta in fata, am avut sentimentul ca echipa care s-a ocupat de stilizarea lui Cate Blanchet in filmul Elisabeth: The Golden Age a avut in moodboard si referinte de la acest pictor.

Cate Blanchett as Queen Elizabeth I in, Elizabeth The Golden Age (2007).blanchet elisabeth

 

Am cautat apoi informatii despre acest pictor, am descoperit ca era britanic si a fost unul dintre fondatorii The National Portrait Gallery, dar si ca picturile lui au o atentie speciala pentru moda si ar putea fi oricind pictoriale in marile reviste de moda de acum.

[caption id="attachment_41028" align="alignnone" width="490"](c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation (c) The Ashmolean Museum of Art and Archaeology; Supplied by The Public Catalogue Foundation[/caption]

Gerald Heard by Glyn WarrenGlyn Philpot Portrait of a young man Glyn Warren Philpot - Portrait of Henry Ludwig Mond, 2nd Baron Melchett of Landfordglyn warren philpot 1935 Gwen Mond Lady Melchett

[caption id="attachment_41034" align="alignnone" width="232"]Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893 Mrs Gerard Simpson 1937 Glyn Warren Philpot 1884-1937 Presented by the Trustees of the Chantrey Bequest 1937 http://www.tate.org.uk/art/work/N04893[/caption]

Glyn Warren Philpot Young Man Wearing a Sun VisorGlyn Warren Philpot Monsieur Julien Zaire Tom Whiskey 1931-32

Glyn_Warren_Philpot-Mrs_Woolmer

 

Domnul Glyn Warren Philpot (5 October 1884 – 16 December 1937) a fost interesat in mod special sa faca portrete ale unor personalitati contemporane lui si avea un interes deosebit pentru a le stiliza si vestimentatia.

 

Iata-l intr-un autoportret realizat in 1908.

Glyn_Warren_Philpot_by_Glyn_Warren_Philpot

*

Expozitia Belezza Divina (tra Van Gogh, Chagall e Fontana)  e la Palazzo Strozzi din Florenta pana pe 25 ianuarie, daca ajungeti acolo nu o ratati.

*

Cel de-al doilea artist care m-a impresionat foarte mult se numeste Adolfo Wildt, iar lucrarea pe care am vazut-o in expozitie este The Soul and Forms:

Adolfo Wildt the soul and forms

815
emb-4Atunci când pictura se îmbină cu broderia

Atunci când pictura se îmbină cu broderia

Text de Raluca Antuca

Volver a Mirar” înseamnă să te întorci și să privești. Poate mai multe secunde, poate cu mai multă atenție sau poate să te bucuri efectiv de opera de artă pe care o ai în fața ochilor.

Volver a Mirar” s-a numit prima expoziție a artistei Ana Teresa Barboza, pe care a organizat-o în Miami în anul 2014. Iar lucrările ei chiar merită să fie privite preț de câteva minute, pentru că se desprind din perete și ajung până la podea.

Este vorba de peisaje brodate care evadează din picture de pe perete. Depășesc structura de tip 2D și apa din imagine se prăvălește până la podea, formând o cascadă. Fascinante sunt culorile acesteia, pentru că Ana Teresa este o expertă în nuanțe și umbre. Stabilește fiecare culoare astfel încât pare că ea categorisește fiecare umbră și lumină a apei care se revarsă.

Pictura este alb-negru, tocmai pentru a nu ieși în evidență. Artista vrea ca privirea omului să se axeze pe culorile vibrante care compun cascada, decât pe munți și roci. Recent, Ana a început să brodeze în partea de sus a picturii, colaborând cu fotografi în loc să producă ea întreaga scenă.

Vă recomand să intrați pe site-ul artistei, pentru vă convinge de talentul și atenția ei la detalii.

emb-1 emb-2 emb-3 emb-5 emb-6 emb-7 emb-8

561
autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-5Se poate face artă și pe frunze!

Se poate face artă și pe frunze!

Text de Raluca Antuca

Try to find real art everywehere and let it inspire you.

Am rostit aceste cuvinte de atât de multe ori încât mi-au devenit motto în fiecare zi în care îmi propun să fiu zen și să fac magie cu aparatul foto. Inspirația o găsești în toate elementele care rezonează cu tine, iar arta se poate face chiar și din cele mai neașteptate lucruri.

Joanna Wirazka este o artistă din Polonia care m-a uimit cu ideea genială pe care a avut-o, dar și cu rezultatul foarte colorat. Ea desenează pe frunze peisaje urbane, deci avem de-a face cu un contrast de culoare și lumi. Culorile ruginii ale frunzelor se transformă în nuanțe de albastru și mov. Îmi imaginez că este destul de greu să folosești orice fel de creion pe textura fragilă a frunzei. Deci cu atât mai mult sunt de lăudat desenele complicate pe care le realizează artista.

Pe Joanna o puteți urmări pe Instagram, ca să vă convingeți de talentul ei!

autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-2 autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-3 autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-4 autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-8 autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-10 autumn-leaves-paintings-joanna-wirazka-11

754
melissacooke12FOTO- Arta dezvăluie cele mai intime stări sufletești

FOTO- Arta dezvăluie cele mai intime stări sufletești

Text de Raluca Antuca

Cred că uneori trebuie să te deconectezi de mediul aglomerat în care trăiești, viața haotică pe care o duci și să te întorci la natură, la copilărie și la acele lucruri care te fac fericit fără alte consecințe. Abia atunci poți să reflectezi mai mult, să gândești mai optimist și să ai altă viziune asupra unor tematici care îți dădeau bătăi de cap mai înainte.

În aceste momente de relax, poți crea și te poți inspira. Atunci când nu ești obișnuit cu un stil de viață agitat, te simți copleșit, iar anumite locuri devin refugiu, înlocuitoare ale unor zone în care ai copilărit sau care te reprezintă.

Pentru artista Melissa Cooke, cada este acel loc în care se refugiază. Proiectul “Plonge” urmărește relația dintre fotografie, spectacol și desen. Se bazează pe niște imagini în care artista se surprinde înecându-se în cadă. Ea se îndepărtează de portretele tradiționale, făcând un zoom pe diferite părți ale feței, accentuând ideea de apăsare. Cada se transformă într-un ocean, iar sentimentele de neputință domină desenele.

Melissa folosește o pensulă uscată pentru a întinde straturi subțiri de grafit pe hârtie. Frumos fel de a te confesa. Artistic și orginal, artista dezvăluie stări și senzații personale, în care unele persoane se pot regăsi.

melissacooke11

[gallery columns="2" size="large" ids="38891,38892,38893,38894,38895,38896"]

melissacooke1 melissacooke4 melissacooke6

834
surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-10FOTO- Fantezie în picturile lui Stephanie Law

FOTO- Fantezie în picturile lui Stephanie Law

Text de Raluca Antuca

Sunt convinsă că arta se poate face chiar și din cele mai nesemnificative lucuri, drept dovadă că unii artiști reușesc să facă magie cu resurse puține.

Atunci când vorbim de pictură, îți trebuie imaginație și o viziune aparte ca să reușești să te diferențiezi de ceilalți. Stephanie Law este o artistă din Oakland, care reușește acest lucru, folosindu-se de mitologie și basm.

Ea găsește magie în cadrele terestre și, cu ajutorul acurelelor, realizează picturi de fantezie. Expertă în cerneala chinezească, artista a descoperit cât de multe poate face cu acuarelele și a colaborat cu nume mari, precum Wizards of the Coast, LUNA Books, Alderac Entertainment și HarperCollins.

Desenele conțin foarte multe detalii, iar petele de culoare aurie îi dau un aer modern. Mai multe picturi puteți vedea pe contul de Etsy sau în cartea ei ilustrată de pe Amazon.

surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-1-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-2 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-2-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-4-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-5 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-5-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-5-2 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-6 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-7 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-9 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-9-1 surreal-watercolor-paintings-stephanie-pui-mun-9-2

 

799
max_ludwig_kirchner-1-1224-1Paletele pictorilor ca opere de artă

Paletele pictorilor ca opere de artă

Text de Raluca Antuca

În artă, la fel ca și în literatură, fiecare artist are propriul stil și propria viziune asupra lumii. Dacă scriitorii se folosesc de penițe și agende, pictorii apelează la palete și culori pentru a face artă.

Fiecare obiect care aparține unui artist spune foarte multe despre el și este într-un fel o descriere abstractă a acestuia. Dacă ne gândim la paletele pictorilor, chiar dacă unele pete au fost făcute din greșeală, tot comunică câte ceva despre felul în care acesta lucrează.

Pentru pasionații de pictură și cunoscătorii de curente artistice, există o serie backstage (cum îmi place mie să-i spun) în care sunt fotografiate paletele și nu operele de artă. Pe același principiu menționat mai sus, un fotograf german pe nume Matthias Scahhler s-a specializat în ceea ce el numește „portrete indirecte”.

Acum câțiva ani, el a fost în studio-ul pictorului Cy Twombly și atunci când i-a văzut paleta pătată cu pigmenți colorați, și-a dat seama că aceasta este semnificativă în procesul producerii picturii. Paleta ne arată identitatea artistului ca fel cum o face și opera de artă creată.

Mai jos aveți o parte din seria de fotografii!

Vincent Van Gogh

vangogh1239823123

Pablo Picasso

picasso_02398432

Claude Monet

monet23049328432

Salvador Dalí

salvador_dali-3-407

Henri Matisse

matisse_02398432

Piet Mondrian

mondrian_20934824823

Marc Chagall

chagall39482423

Max Ludwig Kirchner

max_ludwig_kirchner-1-1224-1

Edvard Munch

munch-1-0341

J.M.W. Turner

turner_203948234

Francis Bacon

bacon-1-30223948234

Frida Kahlo

frida_kahlo-1-1314

Oskar Kokoschka

oskar_kokoschka-1-006

Henri de Toulouse-Lautrec

toulouse_lautrec_20394824

Georges Seurat

seurat_203948324

Eugene Delacroix

delacroix_203948324

Cy Twombly

cy-twombly-1-fronte-451239048

 

845
atelier maestru caltiaStefan Caltia: “lucrul cel mai important e sa traim fericiti cu agoniseala noastra, cit ar fi de mica”

Stefan Caltia: “lucrul cel mai important e sa traim fericiti cu agoniseala noastra, cit ar fi de mica”

 In urma cu citeva saptamini am petrecut o dimineata in atelierul maestrului Stefan Caltia. Am avut privilegiul sa povestesc cu dinsul putin, in timp ce miinile nu-i stateau locului: desena cite ceva pe o foaie pe care o avea pe birou. Se pregatea pentru expozitia dedicata domniei sale, la Muzeul de Arta din Timisoara, LOCURI, o expozitie pregatita de Galeria Posibila la invitatia prof. dr. Victor Neumann, directorul muzeului. E probabil una dintre cele mai mari expozitii Stefan Caltia, a fost deschisa pe 3 octombrie si o puteti vizita pina pe 5 decembrie.

Dimineata aceea a fost o lectie despre simplitate, bun simt si legaturile pe care ni le rup altii de noi insine. Iata citeva dintre povestile maestrului Stefan Caltia, transcrise din memorie in prima cafenea iesita in cale de dupa vizita pentru ca n-am inregistrat nimic la fata locului.

 *

Pe vremuri, inainte de razboi, taranii invatau cum e sa lucreze pentru stapin. Erau niste lucruri acolo care se simteau, dincolo de invatatura. De exemplu, hainele slugilor erau spalate de gazda, femeia  – nevasta sau fata care era in casa – spala si hainele barbatului si pe cele ale slugilor. Erau niste lucruri care creau o anumita ierahie, dar si niste legaturi.

Sigur, sluga dormea in grajd sau in alta parte, dar minca impreuna cu stapinul, nu minca deoparte. Si-l vedea pe stapin – “nu se maninca asa, uita-te si tu” – si invata lucruri. Dupa doi ani venea acasa si-auzeai expresia in sat, plecata de la unul care batea un cui la un cal si cineva i-a zis “nu se bate asa”, iar el a raspuns “Pai pe mine ma inveti, ma,  cum se bate un cui? Am fost doi ani sluga la un sas.” Adica am facut la Oxford, nu aici in sat.

*

Eu am terminat scoala la domnul Borcea. Cind spunea cineva ca a terminat patru clase la domnul Borcea se facea liniste, insemna ca stia toata tabla inmultirii, ca stia sa calculeze o suprafata. Era un invatator care punea baza pe lucrurile astea.

*

Erau rinduieli. Spuneau studentii anii trecuti cind mai eram inca la Universitate: “Domn profesor, ati auzit ca astia de la Uniunea Europeana ne oblige sa avem grija de animalele salbatice?!”

Prima data si eu m-am gindit “cum sa avem grija de lupi?!” Si dupa aia mi-am adus aminte de bunica batrina, cind noi ne jucam prin curte prin aprilie si ne-a zis:

“Vedeti ca trebuie sa vina rindunelele, deschideti geamul la grajd.”

Si, plecat de aici, am inceput sa-mi aduc aminte: “sa nu omori sarpele ca sta la temelia casei “, “daca omori broasca inseamna ca o sa fie ploaie”. Si mi-am dat seama ca, de fapt, bunica ne-a invatat atit de mult sa ocrotim si sa iubim animalele salbatice… Deci eram in Europa odata.

*

Ce ne-a stricat?

Sa ma intorc la inceputul copilariei mele, in primii ani, in anii 50.

La 4 dimineata te sculai, si copii si toti; toata lumea, in afara de pruncii aia mici. Si incepea repartizarea treburilor, nu exista daca ai trecut de 6 ani sa nu ai ceva de facut in curte. Fie si sa stai in curte, sa vezi sa nu manince uliul puii. Si tu, nu numai ca deveneai responsabil cu o treaba, dar invatai si niste lucruri.

Iar oamenii munceau pina se intuneca. Dar nu numai ca munceau, ii auzeai si inainte de culcare “miine ce avem de facut” si-si faceau planurile. Taranul era intr-o relatie mentala de gindire si de decizie, cu griul, cu hotarul, cu animalele si cu vecinii: “o fi ala liber sa ma ajute sa aduc lemnul?” Erau niste ginditori, poate accentuez prea mult, dar erau intr-o relatie de gindire continua.

Si-acum vorbesc de colhoz, anii ‘60: la ora 10 si jumatate trecea brigadierul prin sat si striga “brigada 5 la podul de piatra, fiecare cu sapa!”

Nici nu trebuia sa gindesti ce sa faci, stiai ora si unealta. Si ii vedeai cum ieseau din curte cu sapele si-ajungea acolo si le spunea “5 rinduri e norma de astazi”. Si-atunci unchii mei, astia care inainte gindeau si erau preocupati sa gasesca solutii pentru ei, acum dadeau cu sapa si ochii le fugeau intr-o parte si alta… ce pot sa ciordeasca. Pentru ca daca nu furau si nu bagau ceva in buzunar, mureau de foame.

Dintr-o data din omul care gindea s-a ajuns intr-o masa anosta care nu mai gindeste si care acum e in sat.

Si caruia primul lucru care i-a fost distrus a fost ideea de proprietate, iar acum cind isi primeste inapoi titlul de proprietate nu intreaba decit: “stiti pe cineva care vrea sa cumpere pamintul?” ca el e alt om, nu mai e taran, e locuitor al satului.

Sigur ca satele nu vor mai arata asa ca inainte, vor fi 3-4 fermieri mari care vor lucra pamintul, dar pe restul trebuie sa-i inveti sa faca tot felul de lucruri si sa le bagi in cap ca lucrul cel mai important e sa traiasca fericiti pentru bucatica aia a lui, nu tot timpul sa rivneasca la altele.

Cred ca si la mine in sat toti ar vrea sa aiba Mercedes si Audi, chiar si baba aia care nu mai stie nimic, tot asta viseaza, in loc sa viseze sa traiasca linistita in locul ei.

Si-atunci a reaseza lucrurile astea sunt mult mai grele decit ne gindim prima data.

*

In vizita in atelierul Maestrului Stefan Caltia am fost invitata sa ma fotografiez cu una dintre lucrarile domniei sale pentru promovarea expozitiei de la Timisoara. M-am dus imbracata intr-o rochie gri dorindu-mi sa nu atrag cu nimic atentia in cadru, sa fie puse in valoare obiectele care erau in atelier si lucrarea in sine. Maestrul imi alesese o lucrare cu o fetita imbracata in gri, care avea parul in aceeasi culoare ca a mea. Si zbura.

” Artistii au inspiratie”, a ris Maestrul cind m-a vazut linga pictura.

Am vorbit mult despre flori (voi scrie separat despre cum gradinareste Maestru Caltia si lucrurile pe care le avem in comun cind e vorba despre intelegerea florilor) si mi-a trimis sa vad in avanpremiera doua dintre lucrarile create special pentru expozitia de la Timisoara, ambele cu plante.

Una dintre ele e cea de mai jos. Se numeste Gradinarul.

Expozitia Stefan Caltia, LOCURI, la Muzeul de Arta din Timisoara reuneste 50 de lucrari ce vor fi expuse in premiera la Timisoara – pentru mai bine de jumatate din acestea, premiera este absoluta, lucrarile urmand a fi expuse pentru prima data public cu aceasta ocazie -, dar si mai cunoscuta lucrare de pictura, tripticul de mari dimensiuni Lumea ca teatru.

Proiectul expozitional este dublat de un proiect editorial, un nou album Stefan Caltia va fi publicat in cadrul expozitiei.

1431
Guido-Daniele-Handimals-7povesti spuse cu miinile

povesti spuse cu miinile

una dintre cele mai volatile dintre arte e body paintingul.

iata un artist uluitor care imbina bodypointingul cu jocurile copilariei cind desenam umbre pe pereti cu miinile; transforma miinile – prin tehnica de body painting, in animale de o veridicitate incredibila.

guido daniele are 64 de ani, locuieste in milano si a invatat sa picteze pe corp dupa ce a stat citiva ani in india.

la proiectul cu transformarea miinilor lucreaza de 14 ani.

 

489
erica 2Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)

Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)

stiti povestile acelea cu oamenii care lasa tot ce au construit in viata ca sa-si urmeze visul?

oamenii care au plecat la inceput  la drum pe o carare unde era lumina aprinsa mai bine, dar si-au dat seama ca nu acolo isi gasesc linistea si fericirea? oameni care au renuntat la super cariere ca sa faca lucruri care pentru altii nu sunt la fel de importante, dar care pentru ei sunt de un milion de ori mai valoroase? pentru ca-i reprezinta pe ei, sunt parte din sufletul lor.

stiu ca stiti povesti din acestea, si ca – in secret sau nu – visati si voi sa vi se intimple ceva similar.

***

iata o asemenea intimplare. Erica Ioja era anul trecut o corporatista care muncea multe ore pe zi si avea performante foarte bune in domeniul ei. doar ca toata viata si-a dorit sa studieze arta si sa “mestesugareasca” prin pictura emotiile pe care le simtea.

a renuntat la job, a dat la o noua facultate – istoria artei – si-acum isi duce visul pas cu pas pina unde va putea ea de departe.

zilele trecute a vindut primele obiecte pe care le-a mestesugit.

iata altele . daca vreti sa cumparati ceva si sa o ajutati sa-si duca visul mai departe (pentru ca fiecare achizitie inseamna o validare si un semn ca e pe drumul cel bun chiar daca nu e la fel de asfaltat ca precedentul drum pe care l-a parcurs) o puteti contacta aici

 

507
Theodor_Aman_-_Feast_with_Gipsy_Musicianssa intelegi arta cu celelalte simturi

sa intelegi arta cu celelalte simturi

MNAR are un proiect minunat de experimentare a artei contemporane folosind alte simturi decit vazul.

auzul, gustul, simtul tactil, olfactiv.

ce fac prin acest proiect destinat adolescentilor care au 13 – 19 ani?

aduc artisti din zone conexe care au cite un happening cu trimitere la perioada, povestea lucrarii care este tema. banuiesc ca vor merge pe bucatarie, pe parfumuri; nu ma prind cum vor face la simtul tactil – poate merg pe tesaturi, pe moda…

cert este ca simbata au prima intilnire de acest fel

Prima intalnire de sambata, 18 ianuarie 2014, ora 15:00, il are ca invitat pe Bogdan Mihai Simion, cobzar si masterand al Universitatii din Bucuresti, Facultatea de Litere. Prin intermediul muzicii de cobza si al povestilor sale, Bogdan ne va introduce in atmosfera petrecerilor din spatiul romanesc de la inceputul secolului al XIX-lea, inspirat de tabloul Petrecere cu lautrari (1884) de Theodor Aman, expus in Galeria de Arta Romaneasca Moderna.

Participarea la aceste evenimente se face doar pe baza de inscriere, in limita locurilor disponibile, prin e-mail la mona.timofte@art.museum.ro sau prin telefon la 021.314.81.19.
Pret: 10 lei/intalnire (include biletul de acces in muzeu si taxa de participare la eveniment).

421
barbara hangan1Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

Barbara Hangan – efectul devastator al aripii de fluture

text de Sorana Savu

Cu 25 de lucrari pretioase, desprinse parca dintr-un alt univers, atemporal si fermecator, Barbara Hangan (www.barbarahangan.ro) a revenit la Bucuresti, instalandu-le confortabil la Carol Parc Hotel pentru toata luna noiembrie.

Sunt creaturi gratioase si inteligente, care isi dezvaluie trairile intense in fata privitorilor cu un amestec de sinceritate si pudoare care nu are cum sa nu te cucereasca.

“The Butterfly Effect” e o colectie foarte personala, construita cu grija, in care Barbara si-a inclus si cei doi pusti – pe Luca si pe Toma – transformandu-i in personaje de poveste, pentru totdeauna.

Sursele de inspiratie ne sunt familiare – de la un parfum al lui Guerlain, la un vers eminescian, de la o poveste pentru copii la un cantec de care n-am uitat. Toate se distileaza si se metamorfozeaza in imagini captivante, capturate in rame delicate si readuse la viata din dezolarea targurilor de vechituri ardelenesti.

Expozitia ei e un minunat inceput de weekend – boem, cu aer istoric si decadent, dar si meditativ si incarcat de emotie.

Nu va spun mai multe – decat ca in luna noiembrie gasiti tablourile pe Aleea Suter 22-24, iar din decembrie, in ambianta eleganta si englezeasca a showroomului Bentley Bucuresti, din Soseaua Pipera 1/x. Pentru cine se gandeste deja la “Downton Abbey”cand vede tablourile…

Mergeti, experimentati, alegeti…

 

 *
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication
527
black-white-foto-lucian-muntean-16Amintiri furate in Black & White

Amintiri furate in Black & White

cei care scriu sau creeaza ceva traiesc din “amintiri furate”. uneori sunt aminirile tale si le folosesti ca sa  exprimi ceva, dar de foarte multe ori sunt amintiri pe care fie le-ai facut alaturi de cineva, fie apartin integral altcuiva.

pentru ca fapta povestita e o amintire si e (doar) o proiectie personala a unei actiuni. (mai multi oameni prezenti la aceasi actiune, povesti diferite de la fata locului)

Cristian Samfira are un proiect care se numeste chiar asa Aminitiri Furate prin care arata in alb negru trupuri de femei; cu mister, cu poveste, cu structura in corp din jocuri de suprafete, cu ceva serios si putin trist. hai, poate, sobru.

Proiectul lui e parte din expozitia Black & White unde mai expun alti tineri plasticieni si va recomand sa mergeti sa o vedeti, e la galeria FOUR in calea Dorobanti 172 (linga Mario Platza).

S-ar putea sa va ginditi la amintirile pe care le-ati furat altora ca sa le transformati in trepte pentru experientele voastre viitoare. si, daca sunteti onesti, o sa recunoastesti ca faceti asta si fara sa fiti altfel de creatori decit ai propriei vieti.

Ieri citeam ceva care suna cam asa “the past is the future”, in prezentarea unei alte pictorite (Barbara Hangan) si mi s-a parut frumos ca m-am intilnit astazi cu picturile lui Cristian Samfira.

*

da, e acelasi Cristian Samfira pe care-l stiti ca designer vestimentar. dupa ce ii veti vedea picturile o sa intelegeti de ce in hainele pe care le creeaza se joaca atit de frumos cu volumele: chiar iubeste trupurile femeilor si stie ca fiecare are o alta “forma”.

 

481
Edouard_Manet_022O poveste despre Degas, Manet si despre respect

O poveste despre Degas, Manet si despre respect

credeati ca doar noi dam foc tablourilor celebre?

iata o poveste cu Degas si familia pictorului Edouard Manet, intimplata la putin timp dupa moartea lui. pictura despre care se vorbeste e cea care e in fotografia de mai sus.

 

O pictura celebra a lui Manet infatisa Executia lui Maximilian, replica la fel de importanta ca si cea cu care se mindreste muzeul din Mannheim. Fratele doamnei Manet considerase aceasta pinza inferioara, fiindca era mai putin “migalita”. Ocupind prea mult loc pe perete, aceasta replica la Maximilian a fost scoasa din rama, facuta sul si azvirlita intr-o debara, sub o mobila.

Intr-o buna zi, fratele doamnei Manet si-a zis ca poate “scoate” ceva si pe aceasta pinza socotita nevandabila. De exemplu sergentul care isi incarca pusca, prezentat singur ar putea trece drept un subiect de gen. Sergentul a fost deci decupat si vindut.

Dupa aceasta mutilare, ceea ce mai ramasese parea cu atit de greu de plasat cu cit pinza era crapata in dreptul soldatilor cu arma la ochi. Pinza a fost din nou azvirlita sub mobila, de unde fratele a scos-o inca o data ca sa mi-o propuna mie. Imi amintesc aerul de tristete al doamnei Manet cind a vazut ramasita aia intinsa pe jos:

– Ce pacat ca Edouard s-a canonit atita cu pinza asta. Cite lucruri frumoase ar fi putut sa picteze in timpul asta.

(…)

Cind i-am aratat lui Degas aceasta pinza pe care a recunoscut-o numaidecit ca fiind cea din care fusese scos sergentul proaspat achizitionat de el, a ramas uimit:

– Familia si iar familia. Sa te fereasca Dumnezeu de familie.

Apoi stapinindu-se, s- a asezat intre mine si tablou si, cu mina peste el ca o lucrare in posesie, mi-a spus:

– Asta ai sa mi-l vinzi mie. Si-ai sa te-ntorci la doamna Manet ca sa-i spui ca vreau sa-mi dea si picioarele sergentului care lipsesc din bucata mea si ceea ce lipseste dintr-a dumitale: grupul format de Maximilian si de generali. Spune-i ca am sa-i dau ceva….

M-am dus la doamna Manet. Fratele ei m-a ascultat. A dat din umeri.

– Mi s-a parut – a spus el – ca sergentul cistiga foarte mult fara picioarele acelea care-i atirnau ca o cirpa; ca si soldatii cu arma la ochi, care erau mult mai bine fara grupul generalilor si fara ceea ce mai raminea din capul lui Maximilian. Daca m-as fi gindit ca niste bucati de pinza mincata de igrasie au valoare, n-as fi aprins focul cu ele.

***

din memoriile unuia dintre cei mai mari negustori de tablouri, Ambroise Vollard – o poveste care spune, peste timp, despre respectul pe care ar trebui sa-l avem pentru creatia artistica de orice fel. si despre smerenia pe care ar trebui sa o cunoastem cind ne apuca gindul modificarii unei creatii.

am citit azi noapte “amintirile unui negustor de tablouri” – ambroise vollard si ma gindesc sa mai scriu  zilele astea citeva povesti din viata pictorilor din alte vremuri.

601
miranda-6si daca lumea nu e cum o vezi tu?

si daca lumea nu e cum o vezi tu?

spunem adesea “am dreptate pentru ca am vazut cu ochii mei”, dar rareori ne gindim ca adevarul nostru nu seamana cu adevarul celorlalti nu pentru ca unii dintre noi ar minti, ci pentru ca ne uitam la acelasi lucru, dar vedem detalii diferite.

Jeremy Miranda este un artist american care picteaza “pe nivele”, ilustrind indirect raspunsul la intrebarea “si daca lumea nu e cum o vezi tu?”

mai multe lucrari ale lui jeremy puteti gasi pe site-ul lui

306
poster vernisaj logoO expozitie de care sunt tare mandra

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

273
ohata-4picturi 3D

picturi 3D

in nebunia modei 3D – filme, televizoare etc – nici arta n-a iesit din linie. pictura, de exemplu.

e un artist japonez  Shintaro Ohata care a realizat primele picturi 3D. cum sunt astea? un fel de instalatii intre pictura si sculptura.

personajul e sculptat, cu o parte din decor, iar restul e in spate pictat pe o pinza.  mai multe din creatiile sale aici

 

 

 

 

 

 

expozitia lui Ohata mi-a adus aminte de David LaChapelle. am vazut acum 2 ani o expozitie a sa la Praga si am fost uimita sa constant ca inca din anii 90 el intuia tendinta 3D si o executa cum se pricepea la momentul acela: fotografiile lui erau prelucrate, colate pe cartoane in montaje 3d

 

(fotografiile sunt facute de mine, din expozitie, ma iertati pentru calitatea lor redusa)

 

 

 

 

 

941
cn_image.size.pollock-painting-ruth-kligman-headerthe wife or mistress of a genius

the wife or mistress of a genius

e in Vanity fair un story despre o pictura controversata, Red, Black & Silver, al carui autor inca se mai discuta daca este sau nu Jackson Pollock.
pictura s-a aflat pina acum 2 ani in posesia amantei lui Pollock, Ruth Kligman (care amurit in 2010) si urmeaza sa fie scoasa la licitatie in septembrie.
cum ultimul Pollock licitat s-a vindut cu 140 milioane de dolari, e de inteles de ce acest tablou si controversa din spatele lui suscita mare interes.

mai jos e un fragment genial din articol, in care autoarea, Lesley M. M. Blume, incearca sa o caracterizeze pe Ruth fara sa numeasca direct ce fel de om se spunea ca este. e minunata tehnica doamnei Blume de a descrie ceva, prin fapte, nu prin vorbe, iar tot articolul reuseste o performanta rara: vorbeste despre evaluari de picturi, despre critici de arta, despre context in istoria artei, pe foarte multe pagini, dar are suspence si e minunat- accesibil- placut de citit.

intregul articol aici

inainte de a citi fragmentul de mai jos, va rog sa nu o condamnati pe Ruth pentru alegerile ei; nu stiu cite dintre femeile pe care le cunosc ar fi rezistat tentatiei de a fi nevasta unui geniu. sau amanta.

In 1956, Kligman was a 26-year-old art student, working at a minor Midtown Manhattan gallery. A voluptuous former Seventh Avenue model, she was said to strongly resemble screen sirens Elizabeth Taylor and Rita Hayworth. Pollock biographers Steven Naifeh and Gregory White Smith state in Jackson Pollock: An American Saga that Kligman, as a child, had fantasized about becoming a great artist—and, just as frequently, about being “the wife or mistress of a genius.” Artist Audrey Flack recalls that in early 1956 Kligman befriended her and asked her to explain the nuances of the New York art scene.

“Ruth asked, Who are the best artists, who should I know, [and] in what order—one, two, and three?” Flack says. “I said, ‘Jackson Pollock, Bill de Kooning, and Franz Kline,’ and told her they all go to the Cedar Bar. She said, ‘I gotta meet Pollock.’ I took a piece of paper and drew a map. I told her, ‘This is where Pollock sits at the bar,’ and what he looked like. That night, she goes to the bar and meets him, all set for it. It was very, very pre-determined.” In her 1974 book, Love Affair: A Memoir of Jackson Pollock, Kligman would assert that her Cedar Bar meeting with Pollock had been coincidental, and that “he had meant so much to me for so long as a heroic figure.”

For Pollock, 1956 was a year of eclipse. To many in the art world, it appeared that the artist had passed the pinnacle of his career. The art critic Clement Greenberg—Pollock’s onetime champion—would later say that by this time “Jackson knew he’d lost the stuff” and was “never going to come back.” Pollock was drinking heavily and had fallen into an abyss of nonproductivity; he was in a “death trance,” according to another biographer friend, Jeffrey Potter.

Pollock’s marriage to Lee Krasner had dramatically unraveled. Krasner, enraged by her husband’s affair with Kligman, decamped to Europe that summer. Kligman promptly moved into the Pollock-Krasner home in the Springs, a hamlet in East Hampton—by some accounts, on the very day that Krasner boarded a transatlantic ocean liner. One source says that Kligman hung her clothes in Krasner’s closet and set up shop in her painting studio.

453
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!