despre comportamentul consumatorului si impactul contentului online
speech la IAB FORUM
buna ziua,
pentru ca tema din acest an a conferintei face referire la comportamentul consumatorului, m-am gindit sa va prezint o situatie pe care nu o veti gasi in niciunul dintre sondajele pe care le veti face printre consumatori si care , totusi, prezinta o tendinta a contentului online.
numele meu este cristina bazavan, sunt jurnalist freelancer, am un blog bazavan.ro si – in raport cu restul lumii – obisnuiesc sa spun, cu auto ironie, ca sunt nimeni pe drum.
adica, chiar daca am facut citeva lucruri in meseria mea de-a lungul timpului – am facut parte din echipa care a creat europa fm, am reformatat radio 21 la sfirsitul anilor 90, am ajutat la lansarea radio guerrilla sau am publicat la revista tabu al carei redactor sef am fost citeva articole care au schimbat legi in romania – chiar daca am avut acest parcurs profesional, ma bucur ca pot sa merg pe strada fara sa ma stie nimeni.
pina acum 2 saptamini nu mi-am imaginat niciodata ca e grav ca am povestit pe blog ca locuiesc linga un cinematograf si pentru ca am ferestrele in curtea interioara, unde sunt si ferestrele cinematografului, aud filmele inainte de a le vedea.
ei bine , acum 2 duminici, la prinz, foarte aproape de casa mea si de cinematograful in cauza, un tinar a venit si m-a agresat. stia foarte exact cine sunt si era foarte suparat ca nu ies in strada la meetingurile contra rosia montana.
nu e confortabil sa apara cineva pe strada care sa te imbrinceasca si sa urle la tine “coruptilor, jigodiilor, v-ati vindut celor de la rosia montana”, dar am trecut peste situatie plimbindu-ma vreo ora prin magazine ca sa ma linistesc si, mai ales, cu o paranoia in minte: sa nu care cumva sa inteleaga tinarul care e scara blocului in care voi intra.
agresiunea tinarului a venit pe fondul unor articole scrise in online despre cum exista niste bloggeri cu audienta care nu iau atitudine pro sau contra acestui subiect. fiind chiar somatii cu tema “trebuie sa scrieti. sunteti lideri de opinie trebuie sa scrieti, trebuie sa stim ce credeti”.
dupa acest incident am scris un text pe blog despre respectul pe care=l am pentru cei care s-au unit in strada, despre cum cred ca e un semn ca societatea civila prinde viata, dar si despre faptul ca eu nu-mi doresc sa fiu acolo printre ei. descriam incidentul, si spuneam ca imi doresc sa traiesc intr-o tara in care vorbele “am sa ma lupt pina la ultima picatura de singe ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine” sa fie respectate. si ca mi-ar placea sa gasesc printre pancardele de la meetinguri si una cu acest mesaj.
rezultatul?
in doar citeva ore a aparut un facebook ad cu textul “jurnalista Cristina Bazavan a fost agresata de un protestatar din Piata Universitatii” cu link la articolul meu.
agresiunea nu fusese in Piata Universitatatii, eu nu fusesem agresata la miting ci la prinz, in mijlocul zilei. dar textul a fost astfel asezat incit sa creeze aceasta mica – sau mai mare – confuzie.
cineva a folosit textul meu ca sa induca o stare, sa transmita un mesaj. desigur, fara sa-mi ceara acordul.
nu ne putem gindi ca a fost un cititor care era atit de incintat de creatia mea literara incit s-a gindit sa o promoveze lumii cu mai mult de un share pentru ca, simultan, un alt text, al lui zoso, despre prostiile pe care le -a spus la tv remus cernea, unul dintre reprezentantii celor din piata, a avut un tratament similar.
o reclama pe facebook cu link.
daca privim detasat. in doar citeva ore am fost agresata de doua ori, de fiecare dintre partile implicate in aceasta disputa. ambele situatii fiind foarte grave.
care au fost consecintele pe mai departe?
sute de mesaje pe blog cu injuraturi si amenintari – cele mai multe au vazut tasta delete, dar cele care spuneau ca sunt proasta, frivola si , posibil, prostituata (cu un cuvint mai direct), dar cu siguranta o tradatoare de tara, vorbe exprimate intr-un limbaj fara injuraturi sunt publice.
cel mai emotionant si mai greu de dus mesaj a fost scrisoarea unei tinere care mi-a spus ca a facut pancarda despre care am zis si a plimbat-o prin piata, si ca – asa cum eu le cer sa citeasca carti si sa vada filme, iar ei o fac , si eu acum trebuie sa ies in piata pentru ca ei – cititorii imi cer asta.
prima mea reactie a fost sa-i raspund “ok, dar eu nu va iau la bataie daca nu cititi cartile pe care vi le recomand”, dupa care am stat si m-am gindit ce e dincolo de aceste vorbe.
nu mi-am pus niciodata problema ca oamenii se identifica atit de mult cu ceea ce scriu pe blog. obisnuiesc sa scriu despre carti, filme, expozitii, spectacole de teatru sau de dans, dar nu m-am gindit niciodata ca exprimarea mea “sa o cititi, sa o vedeti etc, va rog” poate avea o asemenea proiectie personala.
pentru mine sunt lucruri care mi-au placut si in care cred, dar nu m-am gindit ca vor suna ca o obligatie pentru cei care ma citesc.
mi s-a parut frumos si demn de lauda ca acum 2 ani cind am anuntat ca merg la londra la un spectacol al lui kevin spacey si am aratat de unde mi-am luat bilete, 15 oameni si-au cumparat si ei bilet la teatru. ( am primit discount de la agentia de bilete, dupa aceea, pentru ca aveau tracking si asa am aflat.)
influenta pe care am avut-o atunci, pentru ca era intr-o zona pozitiva, mi s-a parut dragutza. zilele astea exact aceeasi influenta s-a intors impotriva mea.
zilele astea am invatat, the hard way, ca distanta dintre mine si cititorii mei este foarte foarte mica. pentru ca ma citesc zilnic si fac lucruri pe care eu spun ca le fac, ei incep sa se identifice cu mine. si au o problema serioasa cind eu nu mai sunt ca ei. sunt dezamagiti, tristi, ba chiar devin violenti.
asa m-am gindit ca de acum celebrele cuvinte ale inventatorului internetului Marshall McLuhan – the medium is the message au ajuns the medium is the massage.
pentru ca in dorinta noastra – a celor care scriem pentru un public – de a ajunge cit mai direct la el folosim un limbaj care “sa-i atinga” pe oameni , sa transmita niste senzatii, sa le dea o stare de bine, sau de disconfort, dar sa nu-i lase indiferenti. ca un masaj, de relaxare sau mai agresiv, cu scopuri terapeutice.
doar ca in masaj cind il atingi pe celalalt, distanta tinde spre zero incit si el te poate atinge pe tine si de aici agresiunea e foarte posibila.
intr-un mod straniu, si cum ziceam, in cel mai hard way posibil, zilele astea am descoperit ca odata ce iti expui parerile pe internet si ai in jurul tau o comunitate mare, propria persoana – cu parerile ei incluse – nu iti mai apartine: cititorii vor sa faci lucruri care sa le fie mereu pe plac (indiferent de ce iti place tie), iar publicitarii se folosesc – fara acordul tau – de ceea ce ai scris gindindu-se ca daca tot e in spatiu public, pot profita de parerile si comunitatea ta.
ar trebui sa fim mai constienti de schimbarea de perceptie care se intimpla pentru ca limbajul media s-a modificat: astazi ii spunem cititorului ce sa simta inainte sa citeasca “senzational, o sa fii uimit cind o sa citesti asta”, ii inducem in stirile tv starea pe care trebuie sa o aiba privind informatia – prin muzica aproape cinematografica pe care o gasim in jurnalele de stiri.
ii modificam astfel perceotia despre ceea ce inseamna informatie si cum trebuie ea receptata. ne straduim sa ajungem cit mai aproape de el, doar ca apropiindu-ne foarte mult exista si reversul medaliei: crestem agresivitatea in momentele in care nu mai avem aceleasi opinii.
dupa experientele din ultimele saptamini eu am inceput sa imi analizez si mai mult vorbele pe care le pun in spatiu public., daca pentru relatia cu cititorii mai am ceva de lucru ca sa rezolv aceasta anomalie, pentru relatia cu agentia care face publicitate / lobby/ social media etc pt rosia montana stiu exact care e solutia. avocatii.
acestea sunt doar citeva dintre mutatiile pe care le suporta contentul online si sper sa va fie de ajutor si dvs experienta mea in relatiile viitoare cu consumatorii.
va multumesc.
*
bucuresti 1 octombrie 2013
(acest text este inchis comentariilor)
