Tag : starbucks

Apron-Sign-LanguageUn restaurant Starbucks in care inveti limbajul semnelor –

Un restaurant Starbucks in care inveti limbajul semnelor –

Starbucks deschide primul ‘Signing Store’ in America, in Washington, incepand din aceasta saptamana.

Desi la prima vedere restaurantul arata la fel ca toate celelalte, diferenta este ca toti angajatii sunt fluenti in limbajul semnelor, unii chiar surdo-muti.

In fiecare zi e afisat un alt semn care defineste un cuvant, pentru ca si clientii sa poata sa invete putin din limbajul semnelor.

Dincolo de accesul celor cu deficiente de auz si de vorbire la munca si la a fi servit la fel ca oricare alt client, acest Starbucks transmite un mesaj despre educatie si toleranta. Si sper sa apara unul si la noi.

cafea semne dc_signing_store

429
cafeatimpul in lumea McDonald’s

timpul in lumea McDonald’s

ieri am “trait” la McDonald’s. adica am avut acest in orice coltisor din restaurant si mi s-a raspuns la orice intrebare. (am mai facut asta la Starbucks si la Carol Parc Hotel, e parte din felul meu de a invata lucruri noi si de a va oferi un gen de informatie la care nu aveti acces)

ziua mea de munca a inceput la ora 8…. cu o cafea. de la Mc Cafe Unirii, exact asta din fotografie.

la discutii am descoperit si care e cel mai mare secret de la McDonald’s. n-are legatura cu cartofii (dar am o poveste despre ei), nici cu sandwich-urile, nici cu bauturile. cel mai mare secret de la McDonald’s e domnul care e in spatele lui Ronald McDonald. e de 15 ani eroul copiilor care fac petreceri la McDonald’s, face in fiecare luna cite o intilnire in fiecare restaurant, dar… angajatii pastreaza secret numele lui chiar si pentru copiii lor:) am aflat doar ca e actor. si ca e la un pas sa primeasca pantofii de aur, pentru vechime in munca de prieten al copiilor. in rest… tacere.

dincolo de tejghea, e un furnal. mai ales in orele de virf cind lumea vine sa-si ia prinzul. ca sa intelegeti, in mai putin de 20 de minute, s-au preparat si vindut, aproape 40 de kg de cartofi. astazi la ora 13, la Mc Unirii erau anuntati 100 de copii din programul Scoala Altfel; meniurile lor au fost gata in maxim 30 de min, iar eu care eram in bucatarie, imi doream sa ma fac mica mica si sa fug ca sa nu incurc pe cineva. se miscau cu o viteza uluitoare si preparau sandwich-urile in mega viteza, respectind zeci de reguli care tin de temperaturi sau proceduri de preparare.

ca de exemplu.

pentru prepararea omletei de dimineata cei care sunt la gatit folosesc manusi, chiar daca ouale au fost dezinfectate inainte; coaja oului este purtatoare de multi microbi (am citit eu pe un afisaj pe un perete si m-am gindit ca in viata mea n-am spalat oul inainte de a-l sparge pentru omleta.)

daca o portie de cartofi nu se vinde in 7 minute de la preparare, se arunca. asa e standardul de calitate.

la fel este si cu sandwich-urile. in functie de ora la care sunt gata, dupa un ceas special, se stie cind vor fi aruncate daca nu sunt vindute.

acesta este ceasul din lumea Mc Donald’s, la interior arata ora noastra, la exterior, minutajul cind va fi aruncat sandwich-ul.

***

cel mai greu si mai greu mi se pare estimarea stocurilor si a produselor care trebuie preparate in avans, pentru a evita aruncarea sandwich-urilor sau a cartofilor, sau a placintelelor.

pe pereti sunt afisate comenzile de “mentenanta” in functie de traficul estimat, ca sa nu astepte clientul (standardul de calitate este 1 minut de la primirea comenzii pina la livrarea mincarii). dar in computerele managerului exista niste informatii f f tari: cit s-a vindut in urma cu un an, cum era vremea in ziua respectiva, ce evenimente au fost in ziua respectiva. iar in biroul store managerului e un calendar cu toate evenimentele culturale din Bucuresti (de ar putea fi redactor la sectia cultura la un ziar) pentru ca atunci cind sunt concerte in zona, e trafic mare, vinzari asemenea si trebuie suplimentat personalul.

alt lucru f f complicat, un fel de fizica cuantica, mi se pare planificarea turelor personalului. pentru ca sunt mult studenti angajati, ei au voie sa spuna cind au cursuri si au ture preferentiale. puneti cursurile studentilor, la un loc cu traficul estimat si multiplicati cu 100 citi angajati sunt. din asta rezulta orarul de lucru.

altfel, exista un responsabil pentru orice. inclusiv pentru acvariul din camera de relaxare.

***
va povestesc miine despre cel mai mic angajat care are o poveste f f simpa. si despre cartofii de la Mc. oricum traiesc si miine la McDonald’s Unirii, ne putem vedea acolo:)

pastrez insa in memorie o imagine de ieri de la ora 8.00 : o femeie cu trei pungi mari de la metro pline de haine tragea dupa ea 3 copii cu inaltimi undeva intre genunchii si soldurile ei, si ei tirishind pe jos cite o punga mare plina de bagaje. si-au luat cite un mcpuisor si-au plecat ca si cum ar fi avut cea mai mare comoara si cele mai usoare bagaje. era foarte emotionanta bucuria lor.

***

mi-a fost gazda si mi-a raspuns la intrebari Lidia Cirstea, careia ii multumesc si pe aceasta cale.

povesti de alta datace faceti miine seara?

ce faceti miine seara?

miine e dragobetele… un bun prilej sa mincam ciocolata pina ni se face rau si sa zimbim gales:)

glumesc.

daca vreti sa petreceti miine seara altfel decit cu muuuulta ciocolata, exista varianta cu povesti de dragoste de alta data.

adica Starbucks Platza Mall ora 17.30 lansare de carti de minunate povesti de dragoste de la Editura All. citesc frumoase fragmente din carti Dorotheea Petre si Paul Ipate, Dan Teodorescu (Taxi) ne (in)cinta in felul lui cu povesti despre te iu…
Camelia Vacaru si cu subsemnata va vorbesc despre cartile lansate. (eu mai am de citit la una, dar noaptea e lunga si perseverez)

ne vedem acolo, zic:)

2000
SBX20110525_0122tre sa…

tre sa…

trebuie sa fac o vizita la starbucks, cum ma intorc din calatoria friguroasa de peste week end.

ia uitati-va ce minunatie…

si nu sariti, nici asta nu e publicitate. cindva credeam ca starbucks face doar cocktailuri pe baza de cafea, dupa ce am trait (la propriu) o saptamina la starbucks victoriei sunt fan si am 4 sortimente diferite de cafea cumparata de la ei:)

606
frappuccino1cum sa bei un Frappuccino UNIC

cum sa bei un Frappuccino UNIC

Saptamina trecuta am avut o lectie privata si foarte exclusivista despre cum se prepara Frappuccino, bautura inventata de Starbucks dupa o reteta pe care o tin secreta… pina la un punct.

Am avut 2 colege la lectii: Raluca Soare si Ana Maria Lebada, drage cititoare de S!MPA. Lectiile au fost tinute de Cami, cea care m-a invatat tot ce stiu despre cafea – si tre sa stiti ca stiu f multe:), dar si de Costin – the big boss Starbucks Romania.

La masa de studiu cind am invatat reteta de baza pentru Frappuccino – cita gheata, cita cafea, cit sirop si ingredientul magic Starbucks ( un ceva care e la vedere in cafenele, dar a carui compozitie este super secreta si care se pune in Frappuccino) – acolo, la masa, m-am amuzat ca niciuna dintre noi, trei-studinte-in-Frappuccino, nu-si dorea acelasi gen de bautura.

Cami ne-a explicat regula standard dar, pentru ca ne-a spus ca sunt disponibile in cafenea 16 siropuri si 3 tipuri de “baza” (coffee, decaf & cream), am sarit repede peste ce ne spunea si am inceput sa fabulam cam cu ce am vrea noi sa ne facem Frappuccino.

Vestea simpa a fo ca am avut voie sa facem orice combinatie ne-a trecut prin cap si ne-am preparat Frappuccino singure.

Eu am preparat un Frappuccino decaf, cu sirop de migdale si sirop de ciocolata (ba chiar cu bucati de ciocolata). Frisca era inclusa in reteta de baza (care frisca se prepara din lapte, in cafenea, direct).

Raluca, zisa si Soare pentru ca se imbraca foarte colorat (avea niste sandale dementiale!), a preparat un Frappuccino vesel pe care l-a daruit viitorului sot din dotare.

Ana Maria si-a facut un Frappuccino cu 3 shot-uri de cafea pentru ca urma o seara lunga de lucru. A pus si ceva siropuri, dar nu mai stiu ce:)

*

Lectia noastra privata despre cum se face Frappuccino a facut parte dintr-o campanie Starbucks, daaaaaaaaaaaaar oricare dintre voi isi poate personaliza Frappuccino in cafenele Starbucks.
Sigur ca voi nu stiti (ca n-ati facut lectii cu Cami) care sunt siropurile, care sunt posibilitatile de lapte/crema/cofeina, dar puteti ruga un barista sa va ajute.

Faceti jocul asta intr-o cafenea sa vedeti cit de bine o sa va simtiti: intrati, cereti Frappuccino si spuneti-i ca vreti sa-l personalizati; barista o sa va ghideze anuntindu-va toate posibilitatile si voi va puteti pune imaginatia la lucru. O sa fie foarte foarte amuzant si o sa va placa sa beti o bautura unica, a carei creatie va apartine.
*
Aaa, trebuie sa stiti ca in cafenele Starbucks exista o instalatie de purificare a apei care rezolva problema durerilor in git. Ne doare in git cind bem rece pentru ca exista o bacterie in apa care e fericita in gheata. Cafenele Starbucks sunt printre putinele locuri din RO in care gheata e curata, de aceea chiar si iarna se vinde Frappuccino (pt ca nu-i doare in git pe clienti :) )

Eu am trait o saptamina la Starbucks de asta stiu o multime de smekerii interne. Cred ca daca mai invat un pic, ma primesc si pe mine sa lucrez la ei.

si daca ajungeti la Starbucks din Vitan, trimiteti-i salutari lui Cami (spuneti ca stiti de ea de la mine, o sa se bucure; am chinuit-o de fiecare data cu zeci de intrebari)

1864
dare_to_be_differentcistigatori – Personalizeaza-ti lucrurile in viata

cistigatori – Personalizeaza-ti lucrurile in viata

am lansat saptamina trecuta un concurs. spuneam atunci ca e important in viata sa ai curajul sa-ti personalizezi lucrurile, sa ai curajul sa traiesti diferit.
stiam ca sunt oameni care cred asta asemeni mie. iata -i pe trei dintre ei care merg impreuna cu mine, marti 14 iunie, de la ora 19.00 la Starbucks Frappuccino® Private Class, unde invatam suuuper smekerii.

stiu din experienta anterioara a intilnirilor cu echipa starbucks ca lectiile astea sunt waaaaw; eu imi uimesc si acum prietenii cind le servesc cafea cu citeva felii de portocale alaturi, sau cu prajitura cu ciocolata – in functie de felul cafelei (tara de productie, modul in care a fost crescuta etc) si ma amuza foarte foarte tare reactiile lor de “bucurie degustativa” – aproape de gurmanzi ai cafelelor.

deci, cu cei trei simpatici de mai jos, merg la scoala Starbucks.
*
SOARE: ”eu sunt colorata. asta ma caracterizeaza, asta ma bucura, asta ma intregeste. chiar daca tine putin, fericirea exista. iar la mine, fericirea zilnica si cea mai simpla vine din culori. la inceput ma confuzau persoanele care imi spuneau ca ma imbrac prea colorat(aka turbat). acum nu le mai aud. acum, cand ma imbrac in negru (si se intampla rarisim, lumea ma intreaba serioasa daca s-a intamplat ceva. ei nu stiu ca si doliul in cazul meu ar fi colorat (pentru ca oamenii pentru ca as tine doliu, ma iubesc colorata). poate nu degeaba mi-a lasat Dzeu numele de Soare, pentru ca imi place explozia de lumina din culori. mmm, abia astept sa-mi vad propria rochia de mireasa:))). va pup”

THISBEEA: ”Probabil o sa ti se para poate infantil,insa unul dintre lucrurile pe care le-am personalizat a fost un dop de pluta de la o sticla de vin pe care am desfacut-o intr-o dimineata pe malul marii,la rasaritul soarelui.Am inceput prin ai adauga din sarma maini ,picioare,apoi l-am pictat cu acrilice,capatand un aspect foarte prietenos…a fost mascota mea pt mult timp..si inca mai e,numai arata asa uman…dar imi e in continuare drag si ma leaga amintiri placute.deasemenea imi place sa imi personalizez spatiul,asa ca mai nou am decis sa fac diferite personaje de animatie,diferite ganganii(2 gandaci de exemplu),pisici,dinozauri care canta si altele.deasemenea am si un panou de pluta cu poze din tabu,care e un fel de panou al dorintelor,ideea e preluata din filmul “The Secret”.eu personal,consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi descopere identitatea,si sa aprecieze fiecare detaliu din jurul lor,pentru ca nu se stie,ce minunatii se afla in fiecare.”

ANA MARIA LEBĂDĂ: ”Eu nu ma ocup atat de mult cu personalizarea lucrurilor – caci imi place sa cumpar lucruri care au deja o personalitate bine conturata – ci mai mult cu cea a spatiilor. A spatiilor in care traiesc, online si offline.
In spatiul offline, camera pe care am personalizat-o cel mai interesant a fost cea in care am locuit in Belgia: la sosire, am luat in primire o camera care arata exact ca o camera de spital. Cum bugetul meu de student Erasmus era limitat, am folosit ce aveam la indemana si am realizat un spatiu frumos cu investitii minime: am cumparat chese de diferite culori si dimensiuni, pe care le-am folosit pe post de sfenice pentru lumanari lungi, asortate, am imprumutat cele mai frumoase boluri de la bucatarie pe care le-am umplut cu petale parfumate, am umplut caloriferul cu lamai mici, uscate, cumparate dintr-un magazin arab, am creat colturi pitoresti folosind sticle de ulei de masline, sticlute de vin pitice (aratau f bine impreuna ) şi carti f vechi – din anticariatele pe care le colindam – am umplut peretii cu oaze de ilustrate vintage, cumparate din excursiile prin Londra, Olanda si Luxemburg, am realizat un arbore din fotografiile cu prietenii ramasi acasa si-am folosit intreaga mea colectie de esarfe, pe care le-am lasat sa curga sau sa se innoade prin diferite colturi, pentru a-i da camerei un aspect de budoar. Budoar intim, in care aveam grija sa aduc mereu buchete generoase de flori proaspete si sa miroasa a flori de portocal si iasomie. “La tine aici e un alt taram”, obisnuiau sa-mi spuna cei care-mi treceau pragul.”

658
dare_to_be_differentPersonalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.

Personalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.

Nu cred in uniformizare, in “a fi la fel”.

Eu cred ca oamenii speciali fac lucruri speciale. Si daca dorim sa facem lucruri diferite pe lumea asta, trebuie sa incercam sa fim diferiti (sa ne gasim calea noastra, sa ne asezam in nisha noastra, sa ne imbracam in felul nostru, sa pregatim mincarea/bauturile in felul nostru).

Ii recunosc intr-o clipa pe cei care sunt ca mine, care vor lucrurile altfel. Dupa hainele pe care le poarta (mici detalii le fac speciale – diferite de ale celorlalti chiar daca au fost cumparate din magazine obisnuite), dupa alegerile pe care le fac in restaurante; uneori si dupa felul in care vorbesc.
Sigur, e nevoie de putin curaj pentru asta (sa stii ca se va uita toata lumea la tine pentru ca esti diferit), dar… cred ca asta e calea succesului. (si a progresului, in sensul impingerii unor granite care sa duca lumea intr-o zona mai buna/frumoasa).
Asta e credinta mea si cei care ma stiu de multa vreme recunosc usor discursul asta pentru ca ii incurajez mereu sa fie diferiti, folosindu-si creativitatea.

Pina in aceasta dimineata, nu stiam ca asta e si una dintre credintele Starbucks. (desi asa cum iarasi stiti, sunt prietena cu ei si o mare consumatoare de cafea de la ei – cafea cafea, boabe, dintre sortimentele cele mai rafinate)
De dimineata am aflat ca Starbucks crede si sustine personalizarea si crede in importanta personalizarii. Starbucks crede ca “however-you-want-it” it’s the best way. Evident mi-a placut asta.
Am aflat odata cu invitatia la un curs special Starbucks Frappuccino® Private Class.

*
N-am voie sa spun foarte multe despre cursul acesta, dar… am voie sa iau cu mine la aceasta scoala (care va fi organizata seara intr-o cafenea Starbucks) inca 3 oameni. Am ales sa fie 3 cititori ai blogului.
Ca sa fiti selectati trebuie sa imi povestiti despre cum va personalizati voi lucruri. Povestititi despre cum ati facut dintr-un simpul obiect un obiect “al vostru”, personalizat.
Pe ce obiect v-ati pus cel mai mult amprenta? Ce ati reusit sa faceti “however-you-wanted”? Astept commenturile voastre si pe 6 iunie anunt castigatorii.

daniel_johnston_hi_how_are_you_jeremiah_the_innocent_di1Draga Miruna

Draga Miruna

Azi dimineata m-a socat vestea ca tinara despre care auzisem ieri la stiri ca s-a sinucis in statia de metrou de la Univesitate e “Draga Miruna”.

Cind afli ca omul dintr-o stire grava e cineva pe care l-ai intilnit macar o data in viata, stirea aceea e mult mai importanta; mult mai grava.

“Draga Miruna” imi citea blogul, comenta din cind in cind cu umor hotarit.

Ne-am si cunoscut cind a cistigat un concurs de aici de pe blog, cu degustari de cafea la Starbucks. Am stat fata in fata pe canapeaua din dreapta intrarii de la Starbucks Victoriei, mi-a spus ca n-o cheama de fapt Miruna, ci Ruxandra, eu am fost uimita si-mi aduc aminte ca a completat “ma simt mai mult Miruna decit Ruxandra”.
Mai stiu ca am promis in seara aia ca o sa mai ies cu fetele la cafea, pentru ca discutia fusese calda si familiara, se prelungise mult si era clar ca ne simteam bine, toate, acolo. N-am apucat sa fac asta, m-am luat cu treaba. Si-acum imi pare rau.

Draga Miruna, Nu stiu de ce ai facut gestul asta.
Nici macar nu stiu daca a fost un accident sau a fost ceva deliberat. M-am uitat pe blogul tau, m-am uitat pe twitterul tau n-am gasit nimic care sa ne fi dat un indiciu despre ce e in sufletul tau.

Si m-am gindit ca oricit de mult ne-am iluziona ca dezvoltam comunitati in online, ceea ce e aici despre fiecare dintre noi e doar virful icebergului, radacinile lui nu vor fi niciodata la vedere.

DragaMiruna,
Scriu despre tine acum pentru ca, undeva in spatiul asta virtual, trebuie sa mai ramii. Si pentru ca mi se pare ca astazi, luati de treburi si de viata, am uitat sa ne gindim la tine si sa ne intrebam: de ce ai facut asta?

Draga Miruna,
Imi pare rau.

starbucks_caramel_wafflede ce trebuie sa mergeti la Starbucks-ul nou din Mall Vitan

de ce trebuie sa mergeti la Starbucks-ul nou din Mall Vitan

s-a deschis in Mall Vitan un Starbucks nou pe doua etaje. probabil cea mai spectaculoasa dintre cafenele Starbucks de la noi.

motivul pentru care scriu astazi despre asta, nu e doar pentru ca ieri a fost lansarea, ci pentru ca sa va povestesc despre Camelia, managerul cafenelei din Mall Vitan ( cu a carei prietenie ma laud:) )

Cami mi-a fost trainer in experimentul meu cu O saptamina la Starbucks si m-a invatat incredibil de multe lucruri despre cafea: de la cum sa o “asortez” cu fructe sau prajituri ca sa-i potentez gustul, pina la cum se culege, cum se prepara, ce efecte pozitive are asupra organismului.
si desigur cum sa o prepar corect

am acasa, in bucatarie, o canutza Starbucks semnata de toti angajatii de la Starbucks Victoriei, colegii mei din saptamina experimentului. e plina cu boabe de cafea care inca mai miros si, de fiecare data cind o vad, ma gindesc la Cami. si la baietelul ei simpa, pe care mi l-a aratat in fotografiile din laptop.

Cami e unul dintre cei mai ambitiosi si mai frumosi manageri pe care-i stiu. A gasit solutii incredibile pentru toate cafenelele Starbucks in care a lucrat si nu doar ca a obtinut super rezultate in vinzari, dar a si transformat cafeneaua intr-un loc “ca acasa”.

Asa ca, duceti-va in cafeneaua Starbucks din Mall Vitan pentru ca sunt sigura ca o sa aveti o super experienta.
Si va rog ceva, inainte de a pleca din cafenea, intrebati de Cami si urati-i succes cu noul ei proiect “cea mai mare cafenea Starbucks din Romania”. Sunt sigura ca o sa se bucure tare.

1761

concurs: hai la Starbucks…

saptamina trecuta am trait la Starbucks, la propriu.
am invatat acolo, am mincat acolo, am avut intilniri de business si – multe foarte multe – intilniri cu prieteni.

acum imi lipseste Latte-ul grande din fiecare dimineata si aproape in fiecare zi mai sochez cite un prieten cu cite o informatie despre cafea.

de la cum arata florile si fructele

cit poate produce un arbore de cafea la o recolta – 400 de grame (sunt 2 recolte pe an)

si ajungind la retete rafinate de combinatii desert – cafea ca sa potenteze gustul cafelei in functie de tara de provenienta si modul in care a fost prelucrata cafeaua.

abia astept sa-mi treaca raceala ca sa le prepar colegilor cafea ethiopia sidamo, reteta cu gheata si portocale:)

in zilele pe care le-am petrecut in Starbucks am invatat ceva tare frumos: pe cit de multe cocktailuri pe baza de cafea stim si ne rasfatam cu ele, exista cu mult mai multe cafele aromate diferit in functie de tara de provenienta, locul si modalitatea unde sunt uscate, cafele care pot fi un extaz culinar daca stii sa le prepari si sa le (de)gusti.

la strabucks sunt 18! sortimente de cafea, asa ca… sa tot inveti sa degusti
*
daca sunteti pasionati de cafea si daca vreti sa participati la un curs scurt dar puternic – ca un expresso – despre cafea, o parte comprimata a cursurilor pe care le-am facut saptamina trecuta, participati la urmatorul concurs:

scrieti aici intr-un comentariu experienta voastra legata de starbucks.
semnatarii celor mai frumoase 8 comentarii merg cu mine la degustari & cursuri intr-o intilnire speciala.
vor mai fi doi invitati speciali (10 locuri aveam pentru aceasta degustare/curs), dar… toate la vremea lor.

concursul este deschis pina luni 18.10.2010, ora 12.00

*
e un lucru pe care nu l-am povestit despre starbucks – la sfirsitul experimentului meu, am primit un cadou emotionant: toti partenerii barista din Starbucks Victoriei s-au semnat pe o cana Starbucks si mi-au dat calificativul de recunoastere pentru colegul care a invatat bine, Knowledgeable (LOVE WHAT YOU DO/SHARE IT WITH OTHERS).
in cana se afla boabe de cafea care miros demential si in fiecrae dimineata, cum ajuns in bucatarie, rontzai citeva boabe gindindu-ma la ei:)

de la starbucks invatate

v-am spus ieri ca, in spate, in fiecare cafenea starbucks exista filtre care purifica apa pe care o gasim in cafea.

ei bine, mai exista o smekerica: o masina de facut gheata care are un sistem de purificare a apei care se ingheata, dar si un anume mod de a produce gheata.

cind am ridicat capacul masinii de gheata, m-am simtit ca la un party de citeva sute de persoane, pentru ca e o masina cit un dulap, care produce sute de cuburi de gheata.

partea smekera e ca aceste cuburi sunt tratate special pentru a evita pericolele.

mi s-a povestit ca exista o bacterie care traieste “la rece” si ca de fapt pe noi ne doare in git/ facem infectii de la acea bacterie, nu de la gheata.

asa ca, cuburile de gheata din masinaria starbucks sunt tratate “steril” ca sa nu capete acea bacterie.

ma rog, am invatat si despre cafea servita rece, cu gheata, dar asta e de povestit alta data.

*
ieri si eu si adi ciubotaru ne-am simtit foarte mindri. pina seara in cosul in care erau pachete mari de zatz nu mai era nimik. scrisesem amindoi despre zatzul care se ofera free impachetat steril pentru iubitorii de gradinarit, era un lucru care nu-l anuntase starbucks in mod public si ni s-a parut dintr-o data ca dam si noi ceva la schimb pentru lucrurile simpatice pe care le invatam aici.
pay it forward.

3174

Starbucks – oameni si intimplari – 5 octombrie

8.20 domn inalt si subtire, skinhead trecut de 40 de ani, ochelari dreptunghiulari cu rama neagra, casti la urechi, Ipod pe masa. S-a uitat la un filmulet pe Ipod prêt de 5 minute. Expresso-ul si-l bause mai devreme.

9.10 blonda, micuza, delicata, haina bej ca o pelerina, un rucsac mare in spate in care-si sprijinea umbrela lunga de parca ar fi fost sabie de samurai. A petrecut citeva minute bune la barul cu zahar si arome ca sa-si personalizeze bautura. A transformat-o intr-un personaj. Cum era si ea.

10.30 – englez posesor de 2 pui de rottweiler(?), unul adapostit intr-o geanta alba, ascuns bine doar cu nasul si urechile la vedere; celalalt amuzindu-i pe cumparatori cu tumbe in doua picioare. Si-a luat o cafea mare, mor de curiozitate ce (aflu mine de la fete pentru ca parea de-al casei si ele tin minte bauturile preferate ale clientilor)

14.00 – liceeni cu laptopuri colorate, asezati la masa cu prize si veioze. Rizind la comentariile de pe Facebook. Ciocolata calda.

Intre ei, oameni pe care-i stiu: Raluca Zamfir (lucreaza la BRD, o stiu de pe FB, a venit direct si cald din prima la mine, am povestit business cu detalii personale din primele clipe, foaaaarte simpa), Anna Pope – cea mai simpatica, cocheta si sexy viitoare doctorita pe care o stiu (povesti despre viata si moarte, la propriu dar cum zimbet, cu promisiunea ca mine ii duc o carte…pe care acum nu o gasesc, desi am rascolit toata casa), Cosmin Tudoran, Carmen Gheorghita, Cristina Chipurici, Cristian China Birta si Adrian Ciubotaru la o intilnire care nu era pentru mine, nici pentru Adi (cu care impart “scoala de cafea”) – dar ce sa facem daca ne-am intilnit cu prietenii care aveau business de facut? Am facut si noi business cu ei:) si le-am facut cinste cu cafea din bonusurile noastre:)

Si lectiile despre cafea…cu muuuulte cifre, proceduri si oameni care fac zeci de lucruri migaloase/riguroase. Abia astept sa le sintetizez sa va pot spune cit de multe lucruri sunt in spatele acelei cafele care, dupa ce o degustati dimineata, va face sa zimbiti.

Si miine sunt la Starbucks.

P.S. Vara mea, pe jumatate americanca, stabilita in San Diego mi-a scris pe FB astazi

“Sa stii ca barbatul meu a fost Industrial designer la Starbucks in anii ’90. Toate magazinele lor au fost create de echipa lui. Poate sa-ti explice Toy despre ce au gandit si ce inseamna fiecare obiect. E tare interesant.”

Cam ce probabilitate era ca tocmai varul prin alianta sa fi desenat mobilierul Starbucks?! Zilele viitoare povesti de la el.

2890

Starbucks: culori, ore, haine si cafele

astazi, dupa mai bine de 7 ore in cafeneaua Starbucks din American House am dezvoltat o teorie legata de culori, ore, haine si… cafele.:)
*
La 6 dimineata oamenii se imbraca precum lumina de afara, ca animalele de prada, sa se piarda printre strazi, sa se ascunda printre alti oameni. Dimineata, cind inca nici n-a rasarit soarele, e ora negrului, a griului inchis sau a maro-ului. Astia-s oamenii care beau cafeaua cu mult zahar, viata lor are nevoie de un pic mai multa dulceata ca sa poata zimbi.

Pe la 9 apar oamenii-n bleumarin, albastru, verde. Culorile se mai deschid, cafeaua e altoita cu lapte, intervine cappuccino-ul vesel si amuzant.

Pina la prinz apar si roshu, roz, alb, galben sau culori in/cu forta. S-ar potrivi cu un expresso care se bea in 10 secunde pentru ca altfel e “expirat”. Dar cei care poarta culorile astea au curajul sa incerce orice bautura.

*
Astazi la Starbucks m-am gindit ca personalitatea noastra poate fi ghicita-ntr-o cafea.
Nu in genul ala de ghicit – in zat – ci in preferinta noastra pentru o anume bautura pe baza de cafea sau o cafea pura (ca expresso).

“Uneori nu cunoastem clientii dupa nume, ci dupa bautura lor preferata” ne-a zis Costin Gheorghiu, District Manager Starbucks Romania

“Spune-mi ce cafea bei ca sa-ti spun cine esti” – te bagi la jocul asta?

imediat Oameni si intimplari din prima zi la Starbucks:)

de miine traiesc la Starbucks:)

De mine traiesc la Starbucks.

Pina vineri, incepind cu ora 7 dimineata – la deschiderea magazinului din American House – pina dupa ce ultimul cumparator a plecat.

Starbucks aniverseaza 40 de ani de la deschiderea primului magazin. Se intimpla in Seattle in 1971. De atunci e parte din experienta de calatorie a turistilor din lumea intreaga, dar si a locuitorilor oraselor in care exista Starbucks pentru ca pot calatori cu gindul in oaza de liniste creata in magazin.

La aniversare sa, Starbucks ma ajuta sa demarez un proiect personal: o saptamina intr-un loc special.
La fiecare inceput de luna voi fi in alt loc surprinzator, cu full acces, pina in cel mai ciudat colt.

Asta a fost regula si cu Starbucks – am voie oriunde: de la masa de servire (daca ma descurc, voi si servi intr-o zi :) ) pina la vestiarele partenerilor – barista – Starbucks pe care-i intilniti in magazin. Va voi spune povestile lor dar si povesti despre cafea… incredibile povesti despre cafea…

Si da, imi voi tine toate intilnirile de business la Starbucks, toata saptamina, pentru ca revista trebuie sa mearga mai departe.

Daca ajungeti prin Victoriei, veniti si la Starbucks America House :)

cafea cu portocale, eu versus Starbucks

in urma unui articol pe care l-am scris pe blog acum mai bine de o luna, astazi a venit in vizita Starbucks la noi in redactie sa ma convinga ca au cafea buna.

Raluca, expertul Starbucks, mi-a dat satisfactie in primele 5 minute fiind de acord cu mine, ca majoritatea produselor pe care ei le servesc sunt mai degraba cocktailuri pe baza de cafea, nu cafea.

iar pt mine cafeaua insemna gust plin, amar, voluptos, pe alocuri greu, dar pur… fara zahar, fara lapte, fara alte mirodenii.

dupa care raluca a trecut la asalt.

am degustat doua cafele, una cultivata dintr-o zona cu citrice, Ethiopia Sidamo, cealalta dintr-o zona vulcanica (nu mai stiu cum se numea, dar era preferata ei si venise cu ce-i placea ei mai tare ca sa ma convinga ca are dreptate si cafeaua Starbucks e buna)

si-a inceput sa explice smekerii:
pt fiecare gen de cafea (in functie de zona in care a crescut, uleiul din boaba de cafea a colectat anume arome) se potriveste o prajitura. sau un fruct.

si-asa m-a lovit f f tare cu ethiopia sidamo servita linga o felie de portocala.
super vesela cafeaua, cu aroma intacta, cu gustul ei delicat pe papile, dar fresh indulcita de portocala.
di-vin.

cealalta cafea, pe care am degustat-o cu praji de cioco, era mai greutza, mai voluptoasa, cam ca un parfum de seara care sta mai mult pe tine.

am aflat si smekerii din cafenele starbucks, dar ma gindesc sa scriu o povestire cu o zi intr-o cafenea, daca ma lasa ei sa stau acolo si sa ma uit la toate cele…

*
la starbucks, boabele de cafea din acelasi pachet pot avea o soarta diferita in doar 60 de minute: unele pot ajunge sa fie o bautura calda, care sa inveseleasca oamenii, inainte de o zi de munca, altele pot sfirsi in cosul de gunoi, pentru ca le-a expirat timpul.

cei de la starbucks risnesc cafeaua si, pentru a-i exploata aroma si puterea la maximum, pulberea rezultata are un termen de viata de doar o ora. ce nu s-a consumat in prepararea bauturilor pe durata a 60 de min este aruncat.

iata tensiunea dintr-un bob de cafea:)

*
btw, tocmai ce mi-am mai fct o tura de cafea acasa -ethiopia sidamo bold-, pe care o savurez impreuna cu mandarine pregatindu-ma pt o seara f f lunga de scris.
asa ca domnul Costin (nu va cunosc dar am auzit ca sunteti expertul sef Starbucks), va rog sa o premiati pe Raluca. si-a fct f bine treaba.

1765

156 tari in proiectul starbucks love

nu-mi place gustul cafelei de la starbucks, dar au un spirit minunat in spatele brandului.
intre tarile acelea 156 care cinta intr-un proiect pentru a atrage atentia, din nou si din nou, asupra HIV, e si romania

720
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!