va fi tare greu sa dorm in noaptea asta.
nu pentru ca am alergat intre birou – cinema studio – inapoi birou, ca sa rezolv un simultan: predarea revistei si vizionarea filmului My Joy.
nu pentru ca filmul ala, My Joy, m-a facut sa realizez inca o data ca rusii au ceva ce nu poti multiplica: o tristete lenta, grea si profunda.
ce fin si destept era regizorul serghei losnitza. filmul era si cu vlad ivanov, pe care l-am revazut cu bucurie.
( e reconfortant cind vezi actorii dupa film pt ca daca ei o incaseaza rau pe ecran – cum i se intimpla lui vlad ivanov in filmul asta – cind ii vezi zimbitori la final, la 2 metri de tine, nu mai pare asa o catastrofa)
*
nu dorm in noaptea asta la gindul ca miine ma intilnesc la micul dejun, la 2 pasi de casa mea, la Intercontinental, cu o doamna a carei munca o urmaresc de muuulti ani. o doamna pe care nu mi-am imaginat niciodata ca o vom putea vedea la bucuresti. n-are sens sa zic ca nu visam sa beau cafeaua cu ea.
sylvie guillem se numeste DOAMNA aceasta. o vedem miine seara dansind pe scena TNB in cadrul Intilnirilor JTI
pentru cei care n-au bilet, un fragment aici, dintr-unul din dansurile mele preferate alaturi de un alt mega mega om, akram khan (care poate va veni si el vreodata pe aici)
ar fi foarte amuzant un reportofon direct in creierasul meu. m-as distra mult sa ascult peste citeva zile dialogurile imaginare, calculele despre posibila discutie pe care o voi avea cu Sylvie…:)
