Tag : teatrul national

dna mihutz dl rebengiucuniversalitatea unor oameni

universalitatea unor oameni

Si astazi eu studiez rolul dupa metoda deprinsa in facultate. Incep prin a-l copia de mina, pur si simplu. Apoi analizez fiecare cuvint, fiecare fraza. Asa le aproximez, pe urma le stabilesc importanta, le gasesc ponderea, le imprim intonatiile. Fireste ca in tot acest proces intervin cotrolul regizoral, discutiile cu directorul de scena, binevenitele corectii si corecturi. eu sunt o actrita care are nevoie de regizor si care nu se sfieste sa marturiseasca asta.

***
(dupa decesul Leopoldinei Balanuta care a fost inlocuita in piesa O batista in Dunare, de Raluca Zamfirescu.)

Vreau sa va povestesc ce s-a intimplat la repetitia generala, inaintea de premiera Ralucai. Eram pe scena mare, raluca ne-a spus ca are niste emotii ingrozitoare. Emotii care o termina. Ca a fost la biserica sa se roage pentru sufletul lui Poldi si sa fie ajutata de Dumnezeu si de Poldi ca sa poata face fata rolului. Eram noi trei pe scena – Ileana Stana, Raluca si cu mine – si, pe neasteptate, a aparut un porumbel. Un porumbel in Sala Mare a Teatrului National! Un porumbel care a planat linistit prin sala, s-a asezat dupa aceea pe marginea decorului care era foarte inalt si a ramas acolo. Am inlemnit. Nu stiu pentru cita vreme. Dupa care am continuat (…). Porumbelul a ramas acolo. Sa-ti intre in Sala mare a “nationalului” un porumbel?! Pe unde a facut-o? Ca doar sala aceea nu are nicio iesire directa afara!

***

Din cartea “cu si despre Mariana Mihut”, unde se afla o fotografie pe care o iubesc tare. Uitati-va cu atentie la actualitatea ei; daca n-ati sti personajele din fotografie si rationalul nu v-ar spune ca e o fotografie din anii 80, n-ati spune ca e una actuala? Uitati-va la atitudinea celor doi din fotografie: sunt ca doi studenti de astazi.

dupa ce am vazut fotografia asta in carte, mi-am spus ca trebuie sa fie un semn care arata universalitatea unor oameni, doar ca, obisnuiti cu ei in prezent, nu stim ca vor fi la fel de vii si de potriviti cu timpurile si in viitor.

doamna Mihut si Dl Rebengiuc erau actuali acum 30 de ani, sunt si acum (chiar si in ipostaza de atunci).

1847
Marius ManoleIl iubesc …

Il iubesc …

Il iubesc pe Marius Manole, am mai spus-o si aici, ca raspuns la iubirea lui:), dar astazi vreau sa va povestesc cit de mindra sunt de el.

Acum mai bine de un an pe cind mergeam catre Hospice Casa Sperantei la Brasov (aici articolul pe care l-am scris despre Manole fatza in fatza cu citiva Oscar -i reali, cu trimitere la Oscar si Tanti Roz), l-am stresat sa-si faca blog. dar nu era momentul potrivit pentru ca , dupa ce si-a facut un blog pe wordpress, a renuntat la el. “n-am ce sa scriu”, a zis repede, speriat de cine stie ce.

anul asta, la Festivalul Anonimul avea deja un domeniu al lui si, iar, l-am batut la cap. doar ca evanghelizarea mea in ale bloggingului a fost, de data aceasta, pe un teren fertil, pentru ca la Anonimul a avut cele mai creative solutii de subiecte pentru blog. dupa care l-a atacat virusul competitiei si-a inceput “lupta” pe mariusmanole.ro

astazi Marius nu e doar actorul care face sute de femei sa ofteze dupa cite o prestatie la TNB (ma iertati, stiu ca te enerveaza aceasta exprimare, dar… e reala), ci si un blogger implicat in campanii.

si sunt mindra, tare mindra de el.

Marius Manole alaturi de Cosmin Bumbut, Ovidiu Buta si Suzana Dan ofera continut pentru Swipe Magazine , revista online de lifestyle inspirata de noul smartphone Nokia N9.

articolele lui Marius le puteti citi aici. sunt super simpatice si, evident, exclusive. pentru ca el are acces in culise cum n-ar avea niciun alt jurnalist/blogger si are deja creata o intimitate cu actorii/regizorii.

il invidiez putin pentru intimitatea asta, dar ma bucur foarte foarte tare ca Nokia l-a ales pentru aceasta campanie. Marius e cel mai bun exemplu ca daca muncesti sustinut (chiar si cind esti vedeta, tot trebuie sa muncesti, ba muncesti mult mai mult adesea) poti avea succes. si daca ati vedea cit de preocupat este sa gaseasca subiecte care sa conteze pentru Swipe, ati intelege ce spun prin ” a munci sustinut”.

Bravo Marius. stiai ca te iubesc, dar acum zic si ca sunt foarte mindra de munca ta ca blogger:)

sunt un evanghelist bun in ale bloggingului, iata un alt exemplu: tehnodiva:)

1949

oameni si faze, FNT, UTE, part 1

Simbata. Teatrul Odeon.

Olga Tudorache se pregateste sa intre la spectaclul lui Andrei Serban, Unchiul Vania.

Marius Stanescu o vede in fatza teatrului, o intreaba cite locuri vrea, intra rezolva problema si vine sa o conduca. O ia de brat si incep sa urce cele 11 trepte de la Odeon.

Pe la a 8-a doamna Tudorache se opreste sa mai povesteasca un detaliu.

Si sa cistige timp sa se odihneasca.

Te uiti sitz spui: oamenii ca ei nu trebuie sa imbatrineasca!

*

Simbata, Teatrul Odeon.

Doamna Mandache sta de vorba cu cineva. Ma vede vine sa ne salutam, ne pupam, ii spun ca arata foarte bine si spune: “am fost si aseara la piesa asta, azi ar fi trebuit sa merg la alta, dar am mai venit o data pentru ca mi-a placut prea mult.”

Tot la Unchiul Vania.

*

Luni, Teatrul National.

Eugen Jebeleanu, tinarul din piesa mult discutata Omul Perna. “am vzt spectacolul asta simbata, ieri am fost la braila sa jucam omul perna si azi am venit sa o mai vad o data, pentru ca mi-a plct prea mult.

– cum a fost la braila?

– Foarte bine, mult public

– Si-acum dupa scandalul cu cenzura cum a reactionat publicul?

– Cu multe aplauze ( zimbeste)

– Care aveau si alte semnificatii (zimbesc)

– Da da.

La “Sunetul Tacerii”

*

Luni, Teatrul National

Ultima reprezentatie cu Sunetul Tacerii, o piesa fara vorbe, incredibil d frumoasa.

Cu domnul Pintilie, in liftul de la national, intirziati. Plasatoarele spun ca spectacolul tocmai incepe, nu mai putem intra. Il vad pe domnul Pintilie, trecem cu dinsul care primeste un scaun si se aseaza in lateral. Pentru citeva clipe, pina ma obisnuiesc cu intunericul si locul, sprijin o gradena iar o tinara care a vzt ca am venit cu domnul Pintilie spune cu respect “vreti sa stati aici in locul meu?”

Nu, multzumesc, stati linistita si bucurati-va de spectacol.

Era o studenta care statea pe scari, imbracata foarte frumos, cu o palariuta mov si un pulovaras foarte dragutz. respectul ei pentru dl Pintilie il transferase la noi. un om bun.

1766
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!