Tag : Tudor Giurgiu

tiff gala 2017TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

*

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar  multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

tiff prieteni breaking news

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

*

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor  in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care  apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

 *

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

*

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune  si sa le si intalniti!

*

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România  – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac 

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

 

1943
deschiderea_tiff_2017_credit_foto_marius_marisDespre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

Despre TIFF si doua programe care schimba vieti – pofta de filme bune –

Cand a inceput TIFF-ul – in 2002, festivalul era departe de ce e astazi. Sunt sigura ca el a fost creat de mintea vizionara (si bine antrenata cu niste carti si intalniri foarte cool) a lui Tudor Giurgiu sa fie mai mult decat o serie de proiectii de filme: sa fie o piata de desfacere/prezentare pentru filmele romanesti, sa ajute micii distribuitori, sa creeze niste legaturi (nu doar in sens de networking) pentru ca industria de film din Romania sa creasca pe teritorii mai stabile. Sa se apropie de a fi un business, pentru a fi sustenabila.

Astazi festivalul – in partea lui ”pentru spectatori”, filmele din programe adica – are versiuni la Sibiu, la Bucuresti si la Chisinau.

In 2002 au fost 43 de filme in program – dintre care 11 in competitie, Jason Priestley (din Beverly Hills 90210, un serial icon pentru generatia de adolescenti de la sfarsitul anilor 80), regizorul Michael Radford ( Il Postino şi 1984) printre invitati – unul ca sa atraga atentia rubricilor mondene si altul pentru partea ”serioasa” a cinefililor.

jason  priestley tiff 2002

Probabil ca au fost mai multi, dar pe acestia doi mi-I amintesc pentru ca m-am intrebat de multe ori cum naiba i-au convins sa vina, in Cluj, pe dreapta, la un festival care era la prima editie?!

TIFF pastreaza de atunci reteta aceasta a invitatilor – cu cel putin un nume f f popular  si alte nume mari “tehnice” din industrie. Anul acesta Alain Delon tine capul de afis, anul trecut a fost Sophia Loren… si lista e lunga si minunata.

Dar dintre toate programele si proiectele paralele (sunt cateva sute de filme in program, cred), doua imi sunt foarte dragi :

  • EducaTIFF, proiect aparut in 2009 (la 8 ani de la debutul festivalului) – in care copii fac ateliere din multe ramuri ale cinematografiei, de la cronica de film pana la animatie sau regie de film. Printre pustii care au fost acum 8 ani sunt deja tineri care vor sa faca cinema sau au facut primul lor scurt metraj.
  • 10 pentru film – un proiect care a aparut in 2012 si care propune (ca urmare a selectiei unui juriu) 10 actori de teatru pentru a fi in atentia producatorilor de film.

Proiectul are super rezultate, iar o parte din actorii care au fost in acest program in anii trecuti au deja filme la activ –  Alexandru Ion (il vedeti in Atletico Textila) , Maria Obretin (HBO< Umbre), Vlad Balan (HBO, Valea Muta) sau Silvana Mihai (pe care o veti descoperi in toamna asta in noul sezon Umbre la HBO).

Imi plac mult aceste proiecte paralele (publicul mare, platitor de bilete, nu se „loveste” direct de ele) pentru ca sunt completari cu rost intr-un puzzle mare care este o industrie de cinema.

Si, in vremurile in care din considerente politice, legea cinematografiei n-a trecut in Parlament, imi face placere sa remarc aceste programe care construiesc cu fonduri private, cu munca suta la suta privata si care ajuta cinematografia „de la radacina”.

Sigur ca o sa vorbim mult zilele astea despre TIFF, sunt filme bune, sunt invitati minunati, Clujul e o bucurie de oras (am sa scriu curand si despre lucrurile/locurile mele preferate din Cluj in care puteti sa va simtiti ca-n orice mare ora european, in pauzele dintre proiectii), dar eu vreau astazi sa le multumesc celor care muncesc din greu pentru EducaTIFF si pentru 10 pentru TIFF pentru ca, la propriu, sunt proiecte care schimba vieti.

 

(cover foto e de la deschiderea TIFF de anul acesta, credit Marius Maris)

1534
bilete-les-films-de-cannes-a-bucarest-conferinta-managing-talensDe ce cred in cinematografia romana mai mult decat in oricare alta industrie locala de divertisment? –

De ce cred in cinematografia romana mai mult decat in oricare alta industrie locala de divertisment? –

Cred in cinematografia romana, dincolo de premiile internationale, pentru ca oamenii acestia construiesc si in afara interesului lor apropiat.

Sigur ca si in cinematografie sunt interese multe si ”dat la gioale”, dar dincolo de ele, oamenii recunoscuti la nivel international reusesc sa-si faca timp sa construiasca si pentru altii.

Tudor Giurgiu si echipa lui de la TIFF e unul dintre cele mai bun exemple pentru ca tot ceea ce au creat la Cluj ajuta imens la dezvoltarea cinematografiei autohtone – de la cursuri pentru pusti pana la proiecte pentru tineri actori, piata de filme, loc de desfacere pentru cele mai noi filme, lobby pentru alte festivaluri, spectatori care descopera filmul romanesc etc etc etc.

Tudor nu e singurul care are aceasta atitudine. Cristian Mungiu e un alt regizor roman care isi aloca resurse importante (desigur, cu o echipa alaturi) ca sa dezvolte programe pentru tinerii care vor sa faca din cinematografie o cariera.

A inceput cu Les Films de Cannes à Bucarest un proiect care aduce la Bucuresti filmele de festival de care marii distribuitori nu sunt interesati pentru ca au prea putin public.  A adus, cu festivalul, oameni importanti din industria cinematografica internationala pentru networking ( de la selectionerul festivalului de film de la Cannes, Thierry Fremaux, pana la regizori mari ) carora le-a prezentat si filmele celorlalti colegi de generatie.

Poate nu e intamplator ca si el si Tudor Giurgiu si-au dedicat o parte importanta din timp ca sa lucreze impreuna cu un grup de specialisti la noua lege a cinematografiei.

Acum Cristian Mungiu, sub egida festivalului sau, mai construieste o veriga frumoasa pentru bunul mers al industriei. A facut un concurs de scurt metraje (scenarii) si le face filmele castigatorilor, oferindu-le si consultanta/ mentorat in directiile cele mai importante. Competitia creata se numeste Camera 9 si tocmai si-a anuntat castigatorii.

Din cele 39 proiecte cinematogafice inscrise in competitie de către  studenți ai facultăților de film din țară, juriul (format din Cristian Mungiu, Flavia Popa, Luiza Vasiliu și Tudor Reu) a ales patru dintre ele, fiecare proiect ales urmând să primească o finanțare de 20 000 lei din partea BRD Groupe Societe Generale, precum și consultanță din partea unora dintre cei mai buni profesioniști din România, pentru realizarea sau finalizarea scurt-metrajului înscris în competiție.

Câștigătorii competiției sunt:

Octavian Chelaru (UNATC) – Petrecere privată

Marius Luca (Universitatea Hyperion) – Paștele gâștelor

Andra Salaoru (Universitatea Babes-Bolyai) – Emigranții

Ioana Mischie (UNATC) – Cumulonimbus

Cei patru vor avea parte de îndrumarea lui Tudor Reu în procesul de producție, Mircea Olteanu va oferi consultanță pentru etapa de editare, iar pentru sfaturi legate de scenariu, tinerii regizori îl vor avea alături chiar pe Cristian Mungiu.

Sa urmarim numele acestor tineri, sunt sigura ca vor face lucruri frumoase in continuare.

Oricum, mi se pare minunat ca in vremea studentiei lor au sansa sa fie mentorati pe un proiect de oameni care au super premii internationale.

Si inca ceva despre Cristian Mungiu (la fel de valabil ca si pentru Tudor Giurgiu, sau Ada Solomon – ii mentionez pe ei pentru ca despre ei stiu ”din casa”, dar sunt sigura ca sunt mai multi): isi gaseste timp sa se uite si pe productiile prietenilor, sa le destructureze scenariile, sa-i sfatuiasca la montaj.

 

Scena9.ro este o platformǎ de jurnalism cultural lansatǎ în mai 2015 care îşi propune sǎ scrie despre ce e relevant, ce e nou sau nedescoperit, ce aduce un plus de valoare în peisajul cultural de la noi, incitând la dialog zone culturale și artistice care, de obicei, nu se intersectează.

Les Films de Cannes à Bucarest a fost inițiat în 2010 de regizorul Cristian Mungiu, cu sprijinul Delegatului General al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux. Inițiativa a generat un trend, festivalul extinzându-se în 2014 la Buenos Aires, sub denumirea Semana de Cine del Festival de Cannes.

În fiecare an, în octombrie, Les Films de Cannes à Bucarest aduce zeci de filme în premieră absolută în România, în peste 100 de proiecții, unele programate în prezența cineaștilor, masterclass-uri, mese rotunde, retrospective și alte evenimente speciale.

 

644
tudor giurgiuImpreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

Impreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

La 15 ani de TIFF nu e doar moment aniversar, ci si o ocazie pentru amintiri simpatice.

Ieri la TIFF, directorul festivalului Tudor Giurgiu a povestit cateva dintre intamplarile emotionante sau amuzante care s-au petrecut in acesti ani in care festivalul a reusit sa schimbe fata orasului ( Giurgiu n-a spus, dar sunt sigura ca, pe perioada festivalului, proprietarii hotelurilor, teraselor si magazinelor se simt foarte bine iar incasarile cresc simtitor)

Annie-Girardot

  1. Pentru directorul festivalului, unul dintre cele mai emotionante momente de la Tiff din acesti ani, a fost vizita doamnei Annie Giradot ca invitat special. La momentul vizitei, doamna Girardot – a povestit Giurgiu – se lupta cu debutul unui Alzheimer si pentru toata echipa a fost foarte emotionanta efortul actritei de a continua o viata cat mai normala, in ciuda unor usoare stangacii datorate bolii.

Actrita franceza cu trei premii Cesar si cu filme realizate in compania unor actori ca Jean Marais sau Alain Delon a incetat din viata in 2011 la 79 de ani.

In toti acesti ani la TIFF, pe langa doamna Girardot au fost invitati si celebrati foarte multi actori si regizori – Nastassja Kinski, Jiří Menzel, Debra Winger, Claude Lelouch, Geraldine Chaplin, Wim Wenders, Marin Karmitz, Jacqueline Bisset, Michael York, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Udo Kier, Vanessa Redgrave, Nicolas Roeg sau Franco Nero.

(si pentru ca tot suntem la invitati, printre personalitatile care au fost la un pas sa ajunga anul acesta la Cluj, dar cine stie – poate va veni in anii viitori – se afla Monica Belucci.)

youth ghenea

  1. Anul acesta in partea de invitati pe care presa mondena ii indrageste foarte tare se afla si Madalina Ghenea.

Tudor Giurgiu a povestit care a fost momentul incipent al colaborarii ei cu Paul Sorentino pentru filmul Youth (care are si o proiectie speciala in festival). In urma cu doi ani, Giurgiu i-a invitat la o discutie pe Madalina Ghenea si Tudor Chirila pentru un proiect pe care-l avea in plan. Ghenea tocmai primise invitatie la casting la Sorentino si le-a spus ca nu s-a dus, iar Tudor Chirila a indemnat-o sa nu rateze ocazia explicandu-i ca este un regizor foarte mare si foarte important.

cristian-mungiu-slice-01

  1. Una dintre cele mai amuzante intamplari din acest 15 ani de TIFF a fost in 2007 cand Mungiu a castigat premiul cel mare la Cannes cu 4, 3,2… Intr-un din zile o spectatoare l-a abordat foarte entuziasta pe directorul festivalului confundandu-l cu Mungiu. L-a felicitat, i-a laudat filmul si, cu o curiozitate politicoasa dar etuziasta a vrut sa stie … cum a fost cand Jane Fonda l-a sarutat pe obraz cand i-a inmanat premiul la Cannes. Giurgiu isi aminteste si acum entuziasmul femeii si cum n-a vrut sa o dezamageasca, asa ca si-a jucat rolul de ”Mungiu”, i-a multumit pentru cuvintele frumoase si i-a spus ca Jane Fonda este o doamna foarte politicoasa si eleganta.

Dincolo de aceste intamplari simpatice, 15 ani de TIFF au inseamnat niste caramizi solide in constructia care ar trebui sa fie industria filmului romanesc, o piesa importanta in lantul care inseamna business-ul in cinema, prezenta unor mari critici de film de la cele mai prestigioase reviste de profil din lume (care au facut cunostinta cu producatorii, actorii si regizorii romani), dar si proiecte conexe care au dezvoltat comunitatile locale si au facut – la propriu – educatie cinematografica pentru copii.

Unul dintre programele mele preferate din festival este EducaTIFF unde copiii invata sa scrie cronici de film, sa faca filme, animatii si ii au profesori pe unii dintre oamenii importanti din industrie. Dintre participantii editiilor trecute de EducaTIFF acum sunt tineri care au facut deja filme de scurt metraj prezente in diferite concursuri nationale sau internationale.

De 3 ani, Raiffeisen este sponsorul principal pentru sectiunea Zilele Filmului Romanesc – o sectiune care promoveaza nu doar filmele de lung metraj premiate in marile festivaluri, ci si filmele de scurt metraj ale celor care isi rafineaza mijloacele tehnice pe drumul catre un lung metraj. In sectiunea aceasta se mai afla o actiune care construieste frumos in industrie – 10 pentru film – 10 noi actori din toata tara sunt adusi in TIFF si li se acorda o atentie speciala (intalniri cu producatori, regizori, workshopuri cu directori de casting) tocmai in dorinta de a profesionaliza si mai mult industria cinematografica romaneasca. Multi dintre cei care au fost in aceasta sectiune – 10 pentru film – in anii trecuti au obtinut deja roluri principale in seriale de televiziune sau in filme de lung metraj. Unii chiar in filme care au fost lucrate peste granita.

 

Zilele viitoare va povestesc cateva dintre momentele care mi-au ramas mie atasate de inima in acesti 15 ani de TIFF.

 

1554
gopoNominalizarile pentru Premiile Gopo 2015 sunt…

Nominalizarile pentru Premiile Gopo 2015 sunt…

au fost anuntate nominalizarile la premiile Gopo 2015 si citind titlurile si numele actorilor nominalizati (mai jos sunt toate nominalizarile) am avut doua zimbete largi.

unul e pentru Nae Caranfil si ambitia lui de a face filme cu poveste care “sa stea in picioare” in orice cinematograf din lumea asta, ambitie care l-a costat mult la nivel emotional cu Closer to The Moon, dar care a facut ca la premiile Gopo pe linga actori romani sa fie nominalizati si americani cu nominalizari la Oscar (VERA FARMIGA).

cel de-al doilea zimbet larg e pentru Tudor Giurgiu si echipa lui care se straduiesc an de an sa celebreze cinematografia romana, sa aduca in acelasi loc actori din toate generatiile. mi se pare minunat ca domnul Ogasanu e nominalizat intr-o sectiune cu Dorian Boguta, sau Crina Semciuc e alaturi de Victoria Cocias intr-o alta sectiune de nominalizari. e un frumos salt peste generatii.

sigur, ca in fiecare an cred ca sunt si filme care nu aveau de ce sa fie nominalizate, dar – tot ca in fiecare an – am sa-mi spun parerea prin vot. cind imi voi vota preferatii. si stiu ca fiecare vot conteaza.

si inca o mare bucurie: sectiunea documentar e foarte foarte puternica.

CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)

AL DOILEA JOC (România, 2014)

Producător: Marcela Ursu (42km Film)

Regia: Corneliu Porumboiu

CLOSER TO THE MOON (România – SUA – Italia – Polonia – Franța, 2013)

Producător: Bobby Păunescu, Michael Fitzgerald, Renata Rainieri, Alessandro Leone,

Denis Friedman (Mandragora Movies)

Regia: Nae Caranfil

Q.E.D (România, 2013)

Producător: Velvet Moraru (ICON production)

Regia: Andrei Gruzsniczki

CEL MAI BUN REGIZOR (LUNGMETRAJ)

CORNELIU PORUMBOIU

AL DOILEA JOC

NAE CARANFIL

CLOSER TO THE MOON

ANDREI GRUZSNICZKI

Q.E.D

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

MARK STRONG

Pentru rolul MAX ROSENTHAL din filmul CLOSER TO THE MOON

HARRY LLOYD

Pentru rolul VIRGIL din filmul CLOSER TO THE MOON

SERGE RIABOUKINE

Pentru rolul LEDUC din filmul CRIPTA

FLORIN PIERSIC JR.

Pentru rolul ALECU VOICAN din filmul Q.E.D

SORIN LEOVEANU

Pentru rolul SORIN PÂRVU din filmul Q.E.D

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

VERA FARMIGA

Pentru rolul ALICE din filmul CLOSER TO THE MOON

VICTORIA COCIAȘ

Pentru rolul HELGA din filmul O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD

OLIMPIA MELINTE

Pentru rolul ANDA din filmul PLANȘA

OFELIA POPII

Pentru rolul ELENA BUCIUMAN din filmul Q.E.D

CRINA SEMCIUC

Pentru rolul YASMINE din filmul #SELFIE

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

MARIAN ADOCHIȚEI

Pentru rolul MIRCEA din filmul PLANȘA

BOGDAN NECHIFOR

Pentru rolul CĂLUGĂRUL din filmul POARTA ALBĂ

VIRGIL OGĂȘANU

Pentru rolul MARTIN SCĂUNAȘU din filmul Q.E.D

DORIAN BOGUȚĂ

Pentru rolul LUCIAN AMOHNOAIEI din filmul Q.E.D

RĂZVAN VASILESCU

Pentru rolul NEA CEAUȘU din filmul #SELFIE

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

IULIA CIOCHINĂ

Pentru rolul FLORI din filmul LOVE BUS – CINCI POVEȘTI DE DRAGOSTE DIN BUCUREȘTI

MONICA GHIUȚĂ

Pentru rolul IRMA din filmul O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD

ALINA BERZUNȚEANU

Pentru rolul VALERIA AMOHNOAIEI din filmul Q.E.D

TORA VASILESCU

Pentru rolul MAMA LUI SORIN PÂRVU din filmul Q.E.D

ALINA CHIVULESCU

Pentru rolul CECI din filmul #SELFIE

CEL MAI BUN SCENARIU (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

NAE CARANFIL

CLOSER TO THE MOON

OANA MARIA CAJAL, NICOLAE MĂRGINEANU

POARTA ALBĂ

ANDREI GRUZSNICZKI

Q.E.D

CEA MAI BUNĂ IMAGINE (LUNGMETRAJ)

PĂTRU PĂUNESCU

ANA

MARIUS PANDURU (RSC)

CLOSER TO THE MOON

GEORGE DĂSCĂLESCU

O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD

MIHAI SĂRBUȘCĂ

POARTA ALBĂ

VIVI DRĂGAN VASILE

Q.E.D

CEL MAI BUN MONTAJ (LUNGMETRAJ)

GABI BASALICI

BUCUREȘTI, UNDE EȘTI?

CĂTĂLIN CRISTUȚIU, LARRY MADARAS, ROBERTO SILVI

CLOSER TO THE MOON

WOLFGANG LEHMANN, CĂTĂLIN CRISTUȚIU

PAȘAPORT DE GERMANIA

DANA LUCREȚIA BUNESCU

Q.E.D

CEL MAI BUN SUNET (LUNGMETRAJ)

DANA BUNESCU, SEBASTIAN ZSEMLYE

AL DOILEA JOC

MARIUS LEFTĂRACHE, FLORIN TĂBĂCARU

CLOSER TO THE MOON

MARIUS OBRETIN

PAȘAPORT DE GERMANIA

FLORIAN ARDELEAN, FLORIN TĂBĂCARU, TITI FLEANCU

Q.E.D

CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ (LUNGMETRAJ)

MIRCEA FLORIAN

ANA

LAURENT COUSON

CLOSER TO THE MOON

ADRIAN ENESCU

KYRA KYRALINA

PEDRO NEGRESCU

Q.E.D

CELE MAI BUNE DECORURI (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

DAN TOADER

KYRA KYRALINA

MĂDĂLINA MARINESCU

O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD

DUMITRU NICODIM

POARTA ALBĂ

CRISTIAN NICULESCU

Q.E.D

CELE MAI BUNE COSTUME (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

DOINA LEVINTZA

CLOSER TO THE MOON

OANA PĂUNESCU

KYRA KYRALINA

SVETLANA MIHĂILESCU

Q.E.D

CEL MAI BUN MACHIAJ ŞI CEA MAI BUNĂ COAFURĂ (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

LUCAS COULON, MARIA ANDREESCU, LAURA OZIER, ELENA TUDOR

CLOSER TO THE MOON

ALEXANDRA BÎRLĂDIANU, DANA BUȘOIU

KYRA KYRALINA

VIOLETA MARINESCU

O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD

DANA MOLDOVEANU

POARTA ALBĂ

ADELINA POPA, MIRUNA PANAITESCU

Q.E.D

CEL MAI BUN FILM DE DEBUT (LUNGMETRAJ)

AMERICA, VENIM!

Regia: Răzvan Săvescu

BUCUREȘTI, UNDE EȘTI?

Regia: Vlad Petri

PLANȘA

Regia: Andrei Gheorghe

#SELFIE

Regia: Cristina Iacob

CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR

AL DOILEA JOC (România, 2014)

Producător: Marcela Ursu (42km FIlm)

Regia: Corneliu Porumboiu

ÎN NUMELE PRIMARULUI (România – Franța, 2013)

Producător: Dan Burlac, Damien Froidevaux (Elefant Film, entr2prices)

Regia: Anca Hirte

PAȘAPORT DE GERMANIA (România, 2014)

Producător: Ada Solomon, Alexandru Solomon (Hi Film Productions)

Regia: Răzvan Georgescu

TOTO ȘI SURORILE LUI (România, 2014)

Producător: Alexander Nanău, Cătălin Mitulescu, Antony Root (Alexander Nanău Production, HBO Europe)

Regia: Alexander Nanău

UN ULTIM AN ÎN 114 MINUTE (România, 2014)

Producător: Daniel Nicolae Djamo

Regia: Daniel Nicolae Djamo

CEL MAI BUN SCURT METRAJ DOCUMENTAR

ALICE (România, 2014)

Producător: U.N.A.T.C

Regia: Isabela Tent

ANOTHER DAY OF MANKIND (România, 2014)

Producător: Alexandru Vlad (Facultatea de Teatru și Televiziune, Brașov)

Regia: Alexandru Vlad

BRUDINA (România, 2014)

Producător: U.N.A.T.C

Regia: Dragoș Hanciu

IULIAN (România, 2014)

Producător: Alex Mironescu (U.N.A.T.C)

Regia: Alex Mironescu

O SCURTĂ ISTORIE – ASTRA FILM (România, 2013)

Producător: Fundația Astra Film Sibiu

Regia: Carmen Lidia Vidu

CEL MAI BUN SCURT METRAJ FICȚIUNE

ARTĂ (Germania – România, 2014)

Producător: Anamaria Antoci (4 Proof Film)

Regia: Adrian Sitaru

CAI PUTERE (România, 2014)

Producător: Velvet Moraru (ICON production)

Regia: Daniel Sandu

KOWALSKI (România, 2014)

Producător: Andrei Crețulescu, Claudiu Mitcu (Kinosseur, Wearebasca)

Regia: Andrei Crețulescu

PUI DE SOMN (România, 2014)

Producător: Paul Mureșan

Regia: Paul Mureșan

TRECE ȘI PRIN PERETE (România, 2014)

Producător: Ada Solomon, Radu Jude (Micro Film)

Regia: Radu Jude

“TÂNĂRĂ SPERANŢĂ”

DIANA BOGDAN

pentru rolul ELIZA din BOAT TRIP

ANA-MARIA COMĂNESCU

pentru regia filmului IN THE HOUSE

ALEXANDRA CARASTOIAN, BOROKA BIRO

pentru imaginea filmului PLANȘA

CRISTIAN BOTA

pentru rolul ADRIAN din filmul POARTA ALBĂ

PAUL MUREȘAN

pentru regia filmului PUI DE SOMN

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE ÎN ROMÂNIA ÎN 2014)

NYMPHOMANIAC: VOLUME 1 & 2 / NIMFOMANA VOL. I & II (Danemarca – Germania –

Franţa – Belgia – Marea Britanie, 2013)

Regia: Lars von Trier

Distribuitor: Independența Film

LA GRANDE BELLEZZA / MAREA FRUMUSEŢE (Italia – Franța, 2013)

Regia: Paolo Sorrentino

Distribuitor: Independența Film

KRAFTIDIOTEN / ÎN ORDINEA DISPARIŢIEI (Norvegia, 2014)

Regia: Hans Petter Moland

Distribuitor: Independența Film

STATIONS OF THE CROSS / PATIMILE MARIEI (Germania, 2014)

Regia: Dietrich Brüggemann

Distribuitor: Parada Film

IDA (Polonia – Danemarca, 2014)

Regia: Pawel Pawlikowski

Distribuitor: Clorofilm

PREMIUL PUBLICULUI (PENTRU FILMUL ROMÂNESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA BOX OFFICE ÎN 2014)

#SELFIE – Nr. Spectatori: 102.026 / Încasări: 1.147.487 RON

Producător: Media Pro Entertainment România, Zazu Film

Distribuitor: Zazu Film

Regia: Cristina Iacob

690
de-ce-eu-tudor giurgiuDe ce eu? – sa vedeti filmul despre procurorul Panait la primavara, cind intra pe ecrane

De ce eu? – sa vedeti filmul despre procurorul Panait la primavara, cind intra pe ecrane

am vazut aseara o versiune de lucru a filmului “De ce eu?” (regie si scenariu Tudor Giurgiu), inspirat de moartea procurorului Cristian Panait.

nu pot sa vorbesc despre film stilistic sau ca structura, nu pentru ca e in faza de lucru si probabil va mai suferi transformari, ci pentru ca – asa cum cred ca i s-a intimplat majoritatii spectatorilor – am fost marcata de informatiile din film , in contextul acestor zile.

peste citeva luni (in primavara, la premiera) noi romanii o sa ne putem uita la filmul asta ca la o poveste despre descuamarea sufletului in lupta cu un sistem in care cei care fac legea de fapt o incalca. adica o sa-i putem vedea puterea de metafora si o sa intelegem de ce e o poveste care poate fi vazuta in orice colt din lume.

dar zilele astea, cind disperarea ca sistemul acela se poate intoarce e foarte mare, tot ce vede spectatorul sunt detaliile politice ale povestii, coruptia si increngaturile intre serviciile secrete si virfurile politicului, detalii care – desi au aparut in presa in ultimii ani – nu am avut poate atentia, sau poate intelegerea sa le percepem in toate nuantele.

eu, de exemplu, habar nu aveam ca in 2002 Adrian Nastase, premier pe atunci, a anuntat la televizor ca procurorul Alexandru Lele (care-l arestase pe fiul unuia dintre prietenii lui Nastase) este anchetat pentru sustragere de documente si luare de mita, desi procurorul care ancheta cazul (Cristian Panait) nu decisese asa ceva. Si nici nu stiam ca l-au obligat, santajat pe Panait sa semneze decizia prin care il declarau vinovat pe Alexandru Lele.

Panait s-a sinucis pentru ca n-a rezistat presiunilor si nici n-a vrut sa semneze, iar Lele a fost declarat nevinovat citiva ani mai tirziu si statul roman i-a platit daune.

am citit toata noaptea interviuri ale procurorului Alexandru Lele care mi s-a parut a putea fi, dincolo de film care e un act artistic pina la capat, o sursa corecta pentru a afla despre increngaturile coruptiei si mizeriei. unul dintre interviurile care explica foarte mult din ce presiuni si influenta nefasta au avut Adrian Nastase, serviciile secrete si procurorii il puteti gasi aici

filmul arata foarte frumos disperarea si deznadejdea unui om care intelege ca sistemul l-a doborit. Panait a fost dat afara (trimis in concediu pentru trei saptamini), a fost supus la presiuni incredibile si a stiut ca viata lui ca procuror, desi era corect si respecta legea, se incheia cu acest caz.

*

aseara la vizionare era in sala Alexandru Lele cu fiicele domniei sale. dincolo de frumusetea momentului (fiicele isi vad reabilitat tatal intr-un film, stiind ca si spectatorii il simpatizeaza acum), domnul Lele a spus citeva lucruri care m-au facut sa plec acasa purtind pietroaie pe umeri.

dosarul care ancheta moartea suspecta a procurorului Panait avea 4 volume in circuit intern (ii facusera o evaluare psihologca post mortemn declarindu-l nebun) si un volum cosmetizat care era de aratat organizatiilor internationale care voiau detalii despre caz.

*

imi pare rau ca filmul nu poate fi vazut la scara larga zilele astea; dincolo de socul informatiilor (pentru cineva care n-a urmarit cazul si care abia acum intelege increngatura coruptiei de la premier in jos in toata justitia, dar o intelege prin fapte nu prin insiruiri de cuvinte care apar mereu in articole de presa incit am devenit imuni), filmul “De ce eu?” ar putea fi o poveste simbol despre a te lupta cu sistemul corupt, dictatorial, arogant, mafiot.

si in contextul zilelor astea, intrebarea din titlu (care e si o replica in film) – “De ce eu?” – are mai multe semnificatii pentru ca fiecare dintre noi e un “eu” care se poate lupta cu sistemul.

si daca ati fi vazut aseara, dupa proiectie, emotia celor doi actori din rolurile principale, cei care ii interpretau pe doi tineri procurori prieteni si colegi de birou, Emilian Oprea si Liviu Pintileasa, carora le tremura lacrima in git si care proiectau pe propriile persoane intelegerea/trairea acestui film, ati fi simtit mai bine ca fiecare e un “eu”.

 

957
anonimulAnonimul meu

Anonimul meu

*anonimul – editia IX, 2012

la ora la care scriu aceste rinduri, m-am despartit emotional de festivalul Anonimul pentru ca sunt deja de 2 zile la un alt proiect, unde urmeaza sa scriu povestea unui copil care pleaca pentru prima data intr-o tabara si i se schimba viata, dar chiar si-asa, de departe – si in km si emotional -,  tot m-am mai gindit la experientele de la Anonimul.

dincolo de filme intotdeauna festivalul asta are ceva care ma face sa iau cu mine acasa o multime de secvente.

fiecare are nevoie de timpul sau

ieri, in parc Aventura din Brasov o fetita n-a vrut sa faca niciun traseu: ii era frica. s-a uitat o vreme la colegii ei de clasa care executau catarari si, cind unii deja terminasera primul traseu, a decis ca va urca si ea. mi-am amintit de Andi Vasluianu care povestea in excursia noastra cu barca prin Delta despre experientele lui de pedagog (marea sa bucurie, dincolo de actorie) cind o eleva de liceu a stat citeva saptamini in sala nedorindu-si sa urce pe scena, dar cind a intrebat “acum pot sa urc?” si si-a spus rolul, i-a facut praf pe toti.

“fiecare are nevoie de timpul sau, are ritmul sau si trebuie sa ii simti cum sunt”, ne-a zis atunci Andi si eu ma gindeam ca profesorii, cel mai adesea, n-au nici timp, nici fler ca sa respecte ritmul de invatat al copiilor. cum si noi, in viata, respectam foarte rar ritmul si timpul de asimilare al informatiilor partenerilor/colegilor/prietenilor nostri.

Andi a fost o surpriza pentru mine la aceasta editie de festival Anonimul, nu-i stiam latura asta, dar mi-am promis sa cercetez, sa ma documentez si sa fac curind un profil al lui care sa va surprinda si pe voi:)

***
sportul te invata sa faci lucrurile perfect

de saptamina trecuta de cite ori am sa am treaba cu Dorian Bogutza am sa ma gindesc zimbind ca e cititor de Time.

eram intr-o seara la masa – cind am avut o disputa simpatica pe talent vs charisma – si am ajuns sa povestim despre olimpiada. eu citam dintr-un articol din Time despre o gimnasta americana si Dorian a intrebat “Time, revista?”, dupa care mi-a spus ca o are in bagaj:)

in seara aceea Dorian a spus “Sportivii de performanta invata ca lucrurile trebuie facute intotdeauna perfect pentru ca orice eroare inseamna accidentari, iar asta se translateaza si in viata”.

El stie bine pentru ca are prieteni apropiati campioni nationali la atletism.

bonus track la povestirile de mai sus, un film de scurt metraj cu Andi Vasluianu si Dorian Boguta :)

***
un tata misto

habar nu aveam ca Tudor Giurgiu e un tata asa de misto. pastrez in minte o imagine cu el in timp ce vorbea la telefon, rezolvind treburi de la birou, iar fiul lui, Stefan, impreuna cu fiul Adei si a lui Alexandru Solomon, Filip, pescuiau in buzunarele lui din spate:) mai exact stateau artirnati cu ambele miini, fiecare intr-un buzunar al blugilor lui Tudor, tirindu-se dupa el.
Tudor, calm, isi continua treaba, ii timp ce ii mai incuraja si pe pusti la pescuit.

***

replici, in timp ce ne chinuiam sa transferam prin bluetooth niste fotografii.

cind telefoanele, aflate fata in fata, nu se “vedeau” in bluetooth – citeodata stai unul linga altul si nu te vezi

cind pe ecranul telefonului meu a aparut “imperecheat, dar nu conectat” – la fel e si in viata, te imperechezi de multe ori, dar de mult mai putine ori te conectezi

cind telefonul m-a avertizat ca nu am deschis nush ce – intotdeauna tre sa dea amindoi, nu doar asa sa primesti. mai da si tu ceva.

N-am reusit sa transferam fotografiile (pe care le vedeti aici), dar a fost simpatic dialogul cu Claudiu Mitcu, fiecare punind in spatele vorbelor experiente pe care desi celalalt nu le stia, le intelegea din propriile-i trairi.

***
conversatia de mai bine de 2 ore cu Dan Chisu despre de ce face film, ce regreta si ce-l bucura din anii care au trecut pina la a ajunge sa faca regie. o discutie cu garda jos, pe care nu pot sa o exemplific cu nimic pentru ca nu i-am cerut voie lui Dan.
dar au fost momente in care ascultindu-l, ma gindeam ca l-am judecat gresit de multe ori.

***

excursia la Sulina, cu sincronicitatile ei minunate, relaxarea alaturi de Raluca Andreescu (vodafone) si aventurile lui Piulitza (nescrise inca, dar vor veni curind), discutiile cu Carla Teaha despre cit cauta pe dinauntru un actor, emotiile Florinei care a luat premiu special din partea comunitatii online, conversatiile cu Sandi (Alex Sandulescu, directorul B24 fun) si cu Adrian Popescu (director marketing Radio Guerrilla) care – atunci cind sunt cu garda jos si-si dau jos haina de sef care trebuie sa performeze perfect – sunt minunati cu micile sau mai marile lor griji, temeri, emotii.

***
Multumesc Miruna

e insa o secventa care s-a intimplat in fata mea si care descrie cel mai bine ce am vrea noi toti cei care am fost la anonimul sa spunem, am scris-o pentru ultima mea relatare despre festival in aplicatia Cinefili in Delta, creata de Vodafone pentru festival, dar o transcriu si aici.


Pe pontonul de unde luam barcile care ne aduceau la Murighiol, locul de unde ne luam masinile catre casa, Filip baiatul de 6 ani al producatoarei Ada Solomon si al regizorului Alexandru Solomon, isi tinea mama de mina.

“Mama, mama, iti multumesc ca ai ales sa venim in locul acesta minunat. A fost perfect”. De la inaltimea virstei lui, ii ajungea mamei undeva aproape de cot, asa ca doar si-a aplecat putin fruntea si i-a sarutat mina.

“Nu mie trebuie sa-mi multumesti, ci Mirunei”. (n. mea Miruna Berescu, directoarea festivalului).

Filip s-a desprins de mama si si-a alergat catre Miruna.

Gestul lui, cu inocenta virstei, vorbeste cel mai bine despre Raiul – cinematografic si nu numai – care e la Festivalul Anonimul de la Sfantu Gheorghe.

Miruna, sa stii ca si noi am fi vrut sa facem la fel ca Filip, dar ii multumim lui ca a fost, indirect, purtator de mesaj. Si iti mai multumim o data si aici.

*

Sper sa ne vedem la editia 2013, una foarte speciala: 10 ani de Anonimul.

806
poze anonimul 3anonimul, secventa 3

anonimul, secventa 3

Prin traditie, dimineata de miercuri la Anonimul e pentru o excursie cu barca in Delta, pe canale inguste, prin stufaris.

***
Pe drumul catre barca, cei mai simpatici dintre invitatii festivalului – Filip Solomon (6 ani) si Stefan Giurgiu (5 ani) – copii de regizor/producator, erau intr-o mica disputa si nu-si vorbeau. Filip era tinut de mina de tatal lui Stefan, Tudor Giurgiu, iar Stefan ramasese cu citiva pasi in spate cu Andi Vasluianu.

“Trebuie sa va impacati, hai”, ii indemna Tudor.

Copiii, bosumflati, mergeau cu capul in jos, fiecare in ritmul lui. Dupa o vreme Stefan i-a soptit ceva lui Vasluianu. Cind au ajuns la barca, Tudor le-a spus ferm -“Gata, acum dati mina si va impacati.”- iar in clipa urmatoare copiii sareau voiosi rizind in barca, ca si cum cu stringerea aceea de mina stersesera orice neintelegere.
Cind erau suficient de departe ca sa nu-i mai auda pe insotitori, Vasluianu a explicat “Stefan mi-a zis ca el nu face primul pas pentru ca Filip e mai mare si sigur nu vrea sa se mai impace”.

Ce frumos ar fi ca mereu sa existe cineva mai mare care sa te oblige sa dai mina cu cel care te-ai certat. Nici Filip, nici Stefan n-au pus mare pret pe intimplare, desi ea e parte din comportamentul pe care-l repetam toata viata si ne deterioram constant relatiile: ne e teama sa intindem noi primii mina, ca nu cumva sa fim dezamagiti ca celalalt – mai mare, mai important, mai destept, mai cumva in mintea noastra – n-a mai vrut sa se impace.

***

care este povestea din fotografiile de mai sus – unde se ascunde o lectie despre actorie predata de Andi Vasluianu la cererea Carlei Teaha- cititi in aplicatia Cinefili in Delta creata de Vodafone, special pentru festivalul Anonimul.

707
picsay-1344377782Anonimul secventa 2

Anonimul secventa 2

Cel mai frumos moment al zilei nr 2 la Anonimul s-a petrecut de fapt seara. Publicul s-a ridicat in picioare si a ovationat la sfirsitul filmului “Despre oameni si melci”, intimidindu-i putin pe Andi Vasluianu – eroul principal si Tudor Giurgiu – regizorul.

Sa vezi un film romanesc intr-un spatiu liber, cu oameni de mai multe categorii sociale, mi se pare unul dintre cele mai interesante teste pe care le poate face un producator sau un regizor. Pentru ca, spre deosebire de cei care merg in festivaluri (critici, staff etc), spectatorii obisnuiti si-au pastrat prospetimea si curiozitatea de a vedea pina la capat povestea fara sa o judece in avans. Iar reactiile lor spontane dau o energie buna in sala.

Acesta a fost motivul pentru care am vrut sa mai vad o data (prima data l-am vazut la TIFF) Despre oameni si melci – sa simt cum il vede publicul din Sfintu Gheorghe. Cum le spuneam si protagonistilor, a meritat fiecare secunda de stat in bataia tintarilor pentru ovatiile sincere de la final si pentru stinjeneala lui Vasluianu.

**

in  fotografia de mai jos este generatia noua de cineasti, cine sunt cei doi copii aflati din aplicatia Cinefili in Delta, creata de Vodafone special pentru festivalul de film Anonimul.

378
anonimul-2012Anonimul vine iara!

Anonimul vine iara!

de miine incepe festivalul de film anonimul, iar asta inseamna ca miine seara o sa fiu intr-un colt de rai numit sfintu gheorghe.

dintr-un motiv pe care nu mi-l explic, festivalul anonimul are pentru mine un sentiment de familie;

am fost de mai multe ori la TIFF, am mai multi prieteni care lucreaza la cluj pentru festival, il stiu pe Tudor Giurgiu dinainte de a o  cunoaste pe Miruna Berescu (primul director TIFF, a doua director Anonimul). as avea deci motive sa ma simt “acasa” la Cluj. imi place la TIFF foarte mult, dar niciun alt festival la care am fost nu -mi da acest sentiment ca Anonimul.

anul asta Tudor Giurgiu are doua filme prezentate pe durata festivalului (un scurt metraj – Un alt craciun- si lung metrajul Despre oameni si melci)

poate ca are legatura cu echipa de organizatori mai mica – pe care o stiu aproape integral. despre niciun membru al echipei altui festival nu stiu cum s-a casatorit, cum a devenit parinte si alte detalii de familie, cum stiu despre gasca din spatele Anonimul.

poate are legatura cu specificul festivalului pentru ca totul se petrece intr-un spatiu mic si nu mai exista distanta intre vedetele invitate si restul publicului.

poate are legatura cu delta. nici nu stiti cum fac strainii cind ajung acolo. anul trecut am mers in masina cu 3 muzicieni germani care sustineau un concert in festival. s-au plictisit pe drum – 4 ore cu masina , pe caldura, a fost destul- , au mai prins viata cind s-au suit in barca si-am pornit prin delta… dar cind am ajuns la sf gheorghe si mergeam cu barca prin stufaris, soarele era la apus, ziceau non stop “it’s heaven! amazing” :)

oricum festivalul e special pentru ca e facut de oameni aparte. si-mi place ca si vodafone s-a prins de asta. ad-urile din acest an sunt geniale (vreau sa-l cunosc pe domnul care le-a scris, sigur a fost la anonimul)

***

merg in festival ca sa continuam impreuna cu Vodafone si Irina Margareta Nistor proiectul de anul trecut “cinefili in delta”. e mai greu de data asta pentru ca anul trecut eram 3 bloggeri si puteam compensa cumva munca Irinei, acum sunt doar eu fata in fata cu ea care este un super jurnalist, nu doar un critic de film f bun. plus ca stie toate toate filmele din festival pentru ca ea le-a selectionat (la scurt metraj) sau le-a subtitrat (lung metraj).

pe pagina de facebook vodafone veti afla zilnic informatii de la festival si, cum spuneam si anul trecut, mi se pare o initiativa minunata: sa pui informatii culturale -live – intr-un spatiu in care nu sunt foarte multi oameni interesati de un asemenea festival de nisa si sa-i faci cumva sa citeasca acele informatii – premiindu-i daca stiu sa raspunda la intrebari -, e o forma subtila de culturalizare. si-mi place f mult proiectul.

***

miine ma duc “acasa”, la anonimul. va voi relata din colt de rai in fiecare zi.

**

am si eu o “tanti sanda” la care maninc macar o data pe durata festivalului. face o salata de peste cu ceapa marinata vai vai vai …

472

TIFF 2012, prima (mea) zi

de ieri sunt in cluj la TIFF :)

pe lista zilei – de fapt o jumatate de zi de cluj, ca restul a fost drumul – am marcat urmatoarele:

mi-am revazut o parte din prietenii cu care ma intilnesc doar prin festivaluri ( domn doctor Vlad Cucu si a sa sotie sunt in capul listei – Vlad, constiincios, a scris deja despre deschiderea festivalului )

am vizitat o parte din expozitiile de fotografie din festival (in cea a lui Serban Mestecaneanu am descoperit fotografii cu prieteni)

[caption id="attachment_17244" align="alignnone" width="300" caption="Vlad Ivanov by Serban Mestecaneanu"][/caption] [caption id="attachment_17246" align="alignnone" width="300" caption="Monica Birladeanu by Serban Mestecaneanu"][/caption] [caption id="attachment_17250" align="alignnone" width="300" caption="Ioana Blaj si Paul Ipate, by Serban Mestecaneanu"][/caption]

am ajuns la un film : Diaz – despre un masacru, la Genova . ( un film putin cam lent pentru gustul meu, dar cu un subiect f dur si puternic) pelicula e in coproductie cu Mandragora Films, adica are si ceva romanesc in ea.

***
spre deosebire de anii trecuti in Cluj sunt o multime de expozitii si evenimente care n-au legatura cu festivalul, dar care s-au plasat in strada, cu acces liber, ca sa beneficieze si ei de traficul pietonal generat de festival.

asa e un showroom cu produse realizate de rromi, pe str principala pietonala, Unirii cred ca-i zice, unde domni mestesugari rromi fac in fata ta diverse produse : argintarii, oale si tigai, cuier din nuiele etc.

proiectul se numea boutiq rromani

***
mai am doua remarci:

am auzit ca filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni si melci, a fost foarte bine primit de public, ca e foarte amuzant. (il vad zilele viitoare, prima proiectie a fost la deschidere si nu eram inca aici)

si-mi place cum, la doi – maxim trei ani- distanta, Monica Birladeanu se intoarce in festival cu munca ei. arata perseverenta si lucru sustinut. ( de data asta o puteti vedea in Despre oameni si melci, dar si in Diaz)

***
Astazi am in plan, la obligatorii, filmul Cafe de Flore, recomandat de Ozana Oancea

428
Vizual-2-TIFF-2012-var2CEL MAI EMOTIONANT MOMENT LA TIFF 2012

CEL MAI EMOTIONANT MOMENT LA TIFF 2012

Nu a inceput inca TIFF 2012, dar stiu care va fi cel mai emotionant moment al festivalului. se va intimpla pe 8 iunie si va fi momentul in care va fi anuntat beneficiarul bursei ALEX LEO SERBAN.

Florentina Ciuverca (jurnalist de cinema, fondator şi editor http://filmreporter.ro/)


Cristi Luca (critic de film, colaborator la Dilema Veche, Observator Cultural, literNet.ro)

Lucian Maier (critic de film, colaborator la Tribuna de Cluj și literNet.ro)

Cătălin Olaru (critic de film la Revista Cultura)

Andrei Rus (prep. univ. drd. la Facultatea de Film din cadrul U.N.A.T.C, coordonator al     revistei Film Menu, selecționer de filme pentru festivalul Timishort)

Irina Trocan (redactor Film Menu, colaborator la Decât o revistă, co-selecționer pentru Festivalul Internațional de Film NexT)

ei sunt tinerii sub 35 de ani care au fost nominalizati de un juriu special pentru aceasta bursa care faciliteaza un stagiu de pregatire de 3 luni la ICR NY, inclusiv pe perioada organizarii festivalului Filmului Romanesc organizat de ICR NY in colaborare cu Lincoln Center.

***

Corina Șuteu (director ICR New York), Bobby Paunescu (producator Mandragora Movies, România), Tudor Giurgiu (presedinte TIFF) si Mihai Chirilov (director artistic TIFF) vor desemna câstigătorul , dar cred ca oricare dintre ei va fi cistigatorul, va fi emotionat si fericit sa faca ceva in numele si in directia activitatii lui Alex Leo Serban.

cum mai cred ca pentru fiecare dintre ei (pe unii dintre ei ii si cunosc, am lucrat cu el) e o foarte mare onoare sa fie nominalizati pe aceasta lista scurta a potentialilor tineri ucenici ai bursei ALS.

***

ii mai felicit inca o data, aici, pe Bobby Paunescu, Tudor Giurgiu, Mihai Chirilov si Corina Suteu ca au avut initiativa acestei burse incarcate de emotie si ginduri bune.

542
Adult and Daughter (9-10) Holding Handstiff 2011 – family moments

tiff 2011 – family moments

la Autobahn (piesa dintr-o sectiune paralela a festivalului) in seara asta, joi, a venit de la Brasov si Simona, sora Ioanei Blaj, actrita in piesa. emotii si mai mari pentru Ioana. (dar piesa a fost tres tres s!mpa)

*
Oana Giurgiu, directorul executiv TIFF, are de joi cel mai important oaspete din festival: tatal ei. e pentru prima data la festival in 10 ani de existenta TIFF:). (e si baietelul ei si al lui Tudor Giurgiu pe aici, dar nu l-am vazut inca)

( altfel, am cam plins la filmul lui Tudor = Superman, Spiderman sau Batman, tot despre familie. Zsolt Bogdán – care juca in Strigate si soapte la Teatrul Maghiar la ora la care noi vedeam scurt metrajul cu el – e tatal unui pusti f f simpatic care merge pina la medic… trebuie sa vedeti filmuletzul acesta.)

*
la Q&A, Dragos Bucur a povestit intimplari personale raportindu-se mereu la sotia lui, Dana Nalbaru (la citiva metri de el); cea mai socanta, dar care arata ce caracter misto are: cum se hotarise – din loialitate pentru Porumboiu – sa renunte la The way back ca sa faca Politist adjectiv, cind s-a pus problema filmarilor aproape simultan. dupa cum stiti, a facut ambele filme pentru ca s-au decalat datele de filmare;

*
aproape fara nicio legatura cu asta, o replica dintr-un documentar pe care l-am vazut ieri:
“cu cit esti mai liber, cu atit esti mai fragil. pentru ca esti expus deciziilor pe care trebuie sa le ei”. 1001 fetze ale Iranului

310

nu iubesc Romania, ci niste oameni de aici

Nu iubesc Romania in felul in care zic colegii mei pe la televizor.

Nu cred nici in ideea de patriotism.

Uneori ideea asta e exprimata prin “sunt mindru ca traiesc/m-am nascut in Romania”. Daca ma nasteam in Coreea de sud as fi zis ca sunt mindra de tara mea? Sau prin cine stie ce trib african?

*

Inca mai am sechele pentru ca profesorii mei m-au mintit la scoala spunindu-mi ca am fost un popor care a luptat cu dirzenie in fata cotropitorilor. Ba pardon, am avut victorii cit sa incapa pe degetele de la miini si, chiar si alea, au tinut 2- 3 zile maxim.

Nu-mi iubesc tara pentru peisajele uimitoare si minunatiile pe care natura le-a facut pe aici. Da, e adevarat mi se taie de multe ori respiratia cind merg pe valea Oltului, pe Transfagarasan sau cind ajung in cine stie ce poienita, dar… Am vazut in alte colturi de lume lucruri cel putin la fel de uimitoare si n-am fost mindra de tara lor, m-am bucurat de ele, intr-un mod cit se poate de egoist, savurind momentul.

Cred ca patriotismul exprimat prin “mindria ca inca un roman a luat o medalie, un premiu, o certificare internationala” e doar o satisfacere a uneia dintre frustrarile noastre: sunt unii – de-ai nostri – care pot face ceva ce noi nu putem face si care reusesc in lume… iar noi proiectam pe reusita lor, hranindu-ne orgoliul din ea.

Pentru ca doar asta facem: ne hranim ogoliul propriu; nu ne ducem sa-I facem cadouri campionului, nu-i dam nimic la schimb pentru ceea ce el ne da, la nivel emotional.

*
Nu iubesc Romania, dar iubesc si admir multi oameni de aici.

Iata unii dintre ei.

Familia Petre – proprietarii hotelului Carol Parc care s-au intors de la New York ca sa construiasca aici. au facut un hotel care a ajuns in ghidurile lumii, dar au construit si sustinut si multi muzicieni/oameni de cultura. Fara sa apara la televizor pentru asta.

Diana Stoleru si Ruxa Predescu (plus gasca de zine) care au facut anul asta minuni reusind sa uneasca o tara intreaga pentru o cauza, cea a lui Daniel Raduta.

Liana Buzea care impreuna cu echipa ei a scos multe zeci de mii de oameni in strada, sa voluntarieze facutul curateniei publice in campania Let’s do it Romania

Dragos Bucurenci care a transformat voluntariatul intr-o forma de educatie.

Tudor Chirila care si-a depasit de mult nivelul de solist de trupa rock dupa care ofeteaza fetele, transformindu-se nu doar in model pentru o generatie, ci si in “constructor emotional cultural”; Cruciada Culturii e cel mai bun exemplu.

Pumnul de regizori care fac lucruri incredibile in teatru sau film cu mijloace financiare minuscule ( Radu Muntean, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Tudor Giurgiu, Radu Afrim, Andrei Serban, Andrei Ujica) si actorii care-i ajuta sa faca asta ( Vlad Ivanov, Marius Manole, Mirela Oprisor, Victor Rebengiuc)

Razvan Penescu care a miscat muntii in online-ul cultural cu Liternet.ro; Zoso, Piticul, Chinezu, Bobby Voicu, Cristi Manafu care au miscat internetul cu totul.

Marius Constantinescu, Ana Maria Onisei, Vlad Mixich, Cristi Lupsa si multi alti jurnalisti tineri pentru care a scrie/intervieva/face un reportaj e o pictura care trebuie sa respecte realitatea in cel mai mic detaliu.

*
Ii stiu pe toti oamenii astia, de asta i-am numit aici – si-as mai fi putut numi citeva zeci -, toti au ceva in comun.

Oamenii astia, in orice tara s-ar fi nascut, ar fi fost deasupra mediei, ar fi iesit la suprafata precum uleiul pus in apa. Pentru ca au perseverenta, au inteligenta, au talentul care-i face sa iasa in fata. Fiecare o face in felul lui, cu resursele lui, dar cu credinta ca trebuie sa duca lucrurile la bun sfirsit in cel mai bun mod in care pot ei. N-are legatura cu expunerea publica, toti au ajuns cunoscuti pentru ca rezultatele lor au iesit deasupra mediei. Si, sunt sigura, ar putea face asta in orice colt de lume.

N-are cum sa fie mindria noastra ca ei sunt romani, cum nu ne putem mindri (daca suntem onesti) cu faptul ca Alina Pogras (gimnastica) sau Radu Voina (antrenorul echipei nationale feminine de handbal) sau Simona Alexandru (scrima) au devenit campioni mondiali anul acesta. Nu e meritul tarii si nici al nostru.

Dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram de succesul lor.

*

Cind eram mica, mamaie – femei simpla de la tara – mi-a explicat ca o candela, ca sa arda mult si bine, trebuie sa aiba o combinatie potrivita intre cantitatea de ulei si cea de apa.

Oamenii astia ( si multi altii) sunt uleiul care iese la suprafata, cu ajutorul lor, restul – marea de oameni “de apa” – tin in viata o flacara pe care unii o numesc patriotism.

Imi pare rau, eu nu iubesc Romania; iubesc niste oameni care, din intimplare, locuiesc sau s-au nascut aici.

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!