un sac si o punga

Le pusesem cu grija, una peste alta, intr-un sac. Imi facusem de la inceput planul: sunt prea multe, sunt peste tot prin casa – ce n-am folosit anul asta, ajunge in sac. Am umplut sacul si o punga mare, albastra, de la Ikea. Stiam locul unde o sa le duc, aveam scenariul in minte despre cum – cind vor fi fost impartite – niste oameni se vor bucura.  

In timp ce caram sacul si punga pe strada, orgoliul prelua din greutati, ridicindu-ma in slavi: niste femei vor purta lucruri de firma pe care nu si le-ar fi permis niciodata, poate fara chiar sa stie ca sunt branduri importante. 

         Buna ziua.

         Inchideti usa aia, nu vedeti ca e frig?

         Sigur, ma iertati.

         Da?

         Am venit sa las lucrurile acestea. Sunt haine, pantofi si genti. Bune. Unele nepurtate.

         Nu primim. Noi stringem doar atunci cind ni se cere.

         Bine. 

M-am intors dezamagita si-am iesit pe usa. Cind o inchideam, am vazut ca pe hol era o masa iar intre ea si perete, un spatiu liber. Am lasat punga si sacul acolo: “Nu ma mai car cu ele acasa. Daca voi nu le vreti, eu le las oricum.”

 S-a intimplat de dimineata, la biserica de la coltul strazii mele. A fost pentru prima data in ultimii cinci ani cind am intrat intr-o biserica fara sa fiu turista. 

 

 

 

9 Comments Published

14 years ago / Reply

ee.. in Romania ca sa ajungi la cel de sus tre sa dai spaga la portar

auzi la ea.. “nu primim”. trebuia sa-i zici “nu e ca sa primiti, e ca sa daruiti” 😀

io-am avut o discutie la un moment dat cu o prietena care se plangea ca nu mai are loc in casa de haine si am intrebat-o de ce nu le da si a zis ca nu are timp. :))

cred ca in loc sa le duci la biserica mai bine le duceai la o scoala. sau o gradinita. cu educatoare tinere si cu salarii de doi lei. grei.

14 years ago / Reply

P.S. Pun pariu ca doamna aia era cam de 3-4 ori cat tine. Daca nu era sigur le primea..

14 years ago / Reply

Mai bine incercai la catolici – sigur ar fi primit, ar fi si multumit, asa cum e firesc. Nu sint catolica si incerc sa-mi tin credinta departe de slujitorii bisericii noastre ortodoxe; atitudini de genul asta gasesti in majoritatea bisericilor, indiferent ce ai vrea sa lasi pentru saraci. Nu stiu de ce in sondaje biserica si armata continua sa fie pe primele locuri ca incredere, poate prin exceptie – fiecare din noi avem cite o exceptie, altfel cum s-ar explica?

14 years ago / Reply

draga cristina- a trecut multa vreme -multe trenuri au trecut prin viata mea dar niciunul asa de prietenos ca cel din”orient expresul din viata noastra !”a fost prima data cind cineva scria despre mine asa si efectul a fost ..am si acum articolul printat pe o foaie de hirtie si uneori cind nu prea mai stiu unde imi e nordul ..ma uit peste el .. nu ma intreba de ce nu ti-am multumit pina acum …de ce nu ti-am scris pina acum … am mai incercat dar ca si tine…. nici tu nu ai avut ” indrazneala ” sa vii sa vorbesti cu mine… am multe raspunsuri ..vreau ca acum inainte de sfirsit de an sa fac ce nu am reusit pina acum : sa-ti multumesc ! si poate , cine stie.. intr-o zi o sa bem o cafea si o sa ma intrebi ce ai fi vrut sa ma intrebi atunci !!!la multi ani !nuami dinescu

14 years ago / Reply

eu folosesc in acest scop centrul crucea rosie de pe mendeleev/amzei, de fiecare data cand imi improspatez garderoba sunt pe principiul one item goes in, one item goes out. cand se strang destule le duc acolo, desi uneori am viziuni foarte ciudate cu oameni care nu mai au case dar poarta camasi portocalii. dar cu o singura exceptie, cand era vina mea, ca am ajuns la 3.30 cand se inchidea programul acolo, totdeauna au primit ce am adus, si am si stat sa le sortam impreuna.

14 years ago / Reply

BUNA SEARA SI LA MULTI ANI TUTUROR.Referitor la acea doamna cred ca dinsa nu stie ce inseamna sa nu ai cu ce sa te imbraci sau sa te intrebe copilul MAMI mie cind o sa mi cumperi geaca ca a lui EDI? IAR TU SAI RASPUNZI PUIUT dupa ce te vei face bine si daca ne mai ramin bani.IMI CER SCUZE PENTRU COMENTARIU DAR NU MAM PUTUT ABTINE. VA DORESC MULTA SANATATE SI UN AN NOU FERICIT.

14 years ago / Reply

Va citesc revista in fiecare luna.Nu ca stiueu prea multe despre cum se face o revista si nu vreau sa para rautacios comentariul…aveti o revista buna.Dar mi se pare ca va limitati…de exemplu in numarul trecut parca,tema era filmul…a iesit o revista bunicica,dar puteati sa fceti atat de multe lucruri!Pictoriale,articole,recomandari,topuri,interviuri…atat de multe pe acea tema!Sau chiar luna asta,o retrospectiva a anului 2008 mult mai ampla,putea sa fie mult mai interesant.Va limitati cand aveti posibilitati infinite!Sper ca nu v-am jignit,dar e parerea mea ca cititor,ami ales cand vad cat potential are aceasta revista.Oircum e totusi,o revista buna.Suces in continuare

14 years ago / Reply

ptr nuami

oare de ce ii multumesti dupa 4 ani de la aparitia articolului? Cred ca stiu.Orient Expresul nu mai opreste in gara ta!Incearca sa prinzi un tren personal, ptr un personaj ca Tanta, e mai potrivit!

14 years ago / Reply

heeeeeeeey, diana.

vreti sa-ti povestesc de cite ori n-am avut curaj sa ma duc sa spun multumesc cuiva pentru ceva drag? si ca m-am dus la foarte mare distanta, in unele cazuri, iar in alte cazuri nu m-am dus deloc, gindindu-ma ca poate deranjez, ca nu se face etc etc

nu-i fair observatia ta

Leave a Comment


+ three = 6


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!