Monthly Archives : June 2009

cum au fct tumbe revistele din lume ca sa-l aiba pe Michael Jackson pe coperta

e lunga stirea si imi dau seama ca e de interes redus pentru cei care nu sunt in bransa, dar puteti sa va faceti o idee despre cum se iau decizii in media in situatii contracronometru (la ei, ca la noi e mai veselie…) si despre cum moartea vinde pe coperti (si la tv, si pe bloguri, si oriunde)

NEW YORK (AP) – After Michael Jackson’s death last week, editors scrambled to turn the king of pop into the king of magazine covers.
From Newsweek’s shot of a young reflective Jackson to Herb Ritts’ sexy T-shirt photo used for Time’s special commemorative edition, the Gloved One was already on newsstands Monday morning. And more print celebrations were on the way from, among others, In Touch Weekly, Entertainment Weekly, Ebony, Billboard, Rolling Stone and OK!
Said Richard Stengel, Time’s managing editor: “The decision to do the special edition was made at 11 p.m. Thursday,” hours after the pop superstar’s death. “Friday was always scheduled to be a regular work day, so the whole staff was working. It really was all-hands-on-deck.
“The art department sprang into action as did the photo department,” Stengel said in an interview. “We came up with a plan for a table of contents and the architecture of the issue, and then assigned the stories. Once that happened, everybody got into motion. In a little over 24 hours, it was basically complete.”
Time’s 64-page edition – separate from its regular weekly issue that came out Friday – exhaustively covers Jackson’s career. It was Time’s first special edition since the 9/11 attacks.
The special opens with Jackson’s death and then flashes back to his beginnings, starting with a section called Prodigy, followed by Superstar, Jacko, Legacy and finally Farewell, a single, full-page photograph of the man’s fashion trademark, a sequined glove.

“We realized his life did fall into these chapters,” Stengel explained. “There was the little Michael Jackson – the Jackson 5. There were the superstar years where he was the most famous, global celebrity and then the very weird, eccentric years. We thought that would be a great structure for the package – with that opening story about the news of his death and then a closing piece evaluating the music.”
Newsweek took a a different approach, incorporating Jackson’s death into a regularly scheduled issue. But the magazine, a double issue for the weeks of July 6 and 13, has two different covers – with the Jackson cover available on newsstands and subscribers receiving an issue celebrating “What to read now – 50 books that make sense of our times.” Number one on the list: “The Way We Live Now,” Anthony Trollope’s satiric dissection of Victorian financial and moral tribulations, first published in 1875.
“We try to do a ‘hard’ close of the magazine on Friday evening, but we can go into the magazine on Saturday if we need to up until about 2 p.m. and it prints later that evening,” Daniel Klaidman, Newsweek’s managing editor, said.
“This was a case where the story broke on Thursday, so we had sufficient time to get decent coverage into the magazine. You want to be on the newsstand for those epic stories where people still want to run out (and buy it).
“But then for our subscribers, who don’t get the magazine as quickly, there’s the summer reading cover, which has been in the works for a while and which readers will be able to go back to over the next week or two or longer.
Many publications had already gone to press last week when news of Jackson’s death hit, but they are making up for it this week or next.
Rolling Stone will have a special “bookazine” tribute, selling at $9.99, with 450,000 copies being put on newsstands July 10.
USA Today has two publications available – one, a large, glossy, 96-page tribute entitled “Michael Jackson: King of Pop,” already on newsstands, and the another a 40-page tabloid-size edition called “Michael 1958-2009,” available Tuesday.

Jackson shares the cover of the new issue of In Touch Weekly with Farrah Fawcett, who died the same day as the music icon. “It’s an equal split,” said Richard Spencer, editor-in-chief of the magazine, which will be out Tuesday.
Fawcett’s death from cancer had been expected, and In Touch Weekly, like most other publications, was ready for it.
“Michael was a little bit different,” Spencer said. “We ran an article six months ago saying he had medical problems and one of the sources in the article said his doctors gave him six months to live.
“Of course, we didn’t know he was going to die that day, but we were prepared that he was sick and things were looking very sketchy for his comeback tour.”
Choosing the cover photo of Jackson and Fawcett at In Touch Weekly touched off a debate,” Spender said.
“The most recent photos have his nose looking so much like the product of plastic surgery and we didn’t want a lot of that negativity when you looked at the cover,” he said. “We chose something that went back when he was younger.”
It echoes the sentiment of Time’s Stengel whose magazine got its cover photo from the Ritt estate.
“I didn’t want to have a photo from the later, freaky years,” Stengel said. “I wanted a beautiful image that … showed him (Jackson) at his height. … I also thought there was something poetic about the gesture he was making (in the photo) because it’s almost like he is waving goodbye.”


cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.


ce nu stiu jurnalistii romani – despre Michael Jackson

dl Cristi Lupsa mi-a fct dimineata frumoasa trimitindu-mi un articol despre cum echipa departamentului Obituaries de la Washington Post a scris textul despre moartea lui Michael Jackson.

The first rumors that Michael Jackson had died surfaced around 5:30 — a good half-hour or more after our usual daily deadline.

Michael Jackson was 50 years old, with no known life-threatening health problems, and we had no advance obituary prepared. Adam Bernstein and I began an immediate crash course in all things Michael, as the editors scrambled to figure out how to handle the huge, unexpected story.


Meanwhile, Adam and I tried to fill in the early and middle portions of Jackson’s career — from roughly birth to the 1991 album, “Dangerous.” I was shipping copy to Hank by e-mail, sometimes one paragraph at a time. At one point, Hank’s editor, Pulitzer Prize-winning critic Henry Allen, who has been at the Post for 40 years, came up and stood over my desk, calmly but extremely firmly stating, “We need that copy NOW!”

By about 8 p.m., we fiinished, and I sent the last of my copy and notes to Hank. It had to have been the most intense two hours I’ve had during the five years I’ve been on the Obits desk.

Matt Schudel.
Intreaga poveste a articolului mi-a adus aminte de o duduie pe care am vzt-o ieri dimineata la stiri la rtv care n-avea alta competenta decit ca era jurnalist si se duce la concerte, asa ca si-a dorit sa fie si la MJ in 92 dar n-a fost. Asta n-a impiedicat-o sa bata cimpii pret de 5 minute dindu-se cu presupusul despre orice, numai sa mentioneze si numele lui MJ ca sa iasa treaba.

noi nu stim sa ne documentam si sa tratam fiecare poveste ca si cind ar fi una de viata si de moarte, sa sapam pina ajungem la esenta. bine, nu stim nici esenta sa o punem in cuvinte cit mai simple ca sa evitam pateticul, dar e deja alta discutie.

ne e mai usor sa spunem ca daca noi am vzt ceva, stim desigur despre ce e vorba.

in situatiile astea prefer sa ma uit la CNN, desi stiu ca e teoria strutzului: “daca nu vad, poate nu exista.”

aici e Necrologul lui MJ asa cum a aparut in washington post, cu 5 surse la vedere (citate in material) – printe ele, publicistul lui MJ de acum citiva ani,Michael Levine, dar si Quincy Jones – si nenumarate alte surse ascunse (spital, medici, specialisti in muzica etc).
un story scris de doi oameni in citeva ore, cu reporting de la alte 5 persoane.

si nu, nu e un argument ca ei aveau acces la alte surse decit am fi avut noi; cu un minim efort facem o lista de cel putin 5 romani conectati la MJ f f direct 🙁


un nou trend: vanity media?

dupa site-uri personalizate, bloguri, facebook si twitter cu celebritati la sursa directa (btw, si john cusack si-a fct twitter saptamina asta, acum au aparut si radiourile celebritatilor.
on line desigur, cu numele lor si regulile personale de program.

domnul talking heads, cistigator al Oscarului pentru coloana sonora a filmului lui Bertolucci Ultimul imparat, david byrne: radio david byrne

vanity media sau informatie la prima mina?:)


papusa de paie

am cumparat-o astazi.
de la tirgsor. facuta de o detinuta.

am fost acolo pt un proiect pe care-l face Cosmin Bumbutz. de luni, relatez despre proiect.


Michael Jackson dies … la CNN

Azi noapte la CNN am vzt o super lectie de jurnalism.

Mai intii a fost un reporter care, practic, nu avea acces la nimik desi era pe holurile spitalului in care era Michael Jackson. Nu puteau rata o relatare de acolo asa ca reporterul a spus ceva de genul: “sunt in spital, oamenii de aici nu stiu ca sunt jurnalist. sunt la citiva metri de usa camerei de reanimare, vad cum intra si iese cite cineva. nimeni nu vorbeste. angajatii spitalului sunt surprinsi, cei mai multi nu stiu cine e pacientul de acolo, dar aud elicopterele pe deasupra si isi dau seama ca e ceva important.”

Mai apoi a fost decizia postului de a nu anunta decesul pina nu aveau confirmare oficiala.
Blogurile anuntasera decesul, vedetele de pe twitter conversau intre ele despre moartea lui MJ, un pic mai tirziu si televiziunile noastre anuntasera decesul, dar crainica CNN spunea “sunt mai multe surse care spun ca MJ a decedat dar nu putem anunta aceasta stire inca, nu avem confirmarea spitalului. Iar in astfel de situatii, cind este vorba de o celebritate, zvonurile circula cu mare viteza.”

Cind in sfirsit stiau ca e mort, dar spitalul nu confirmase cu un comunicat official solutia aleasa a fost sa citeze 2 surse de incredere, una dintre ele Los Angeles Times, iar textul de pe burtiera era: L.A. Times: Michael Jackson dies.

Nici atunci nu isi asumasera informatia, nu aveau o confirmare oficiala.

Despre decenta si non patetismul cu care au prezentat viata lui MJ nu mai povestesc. Dar era 1 noaptea, care dintre jurnalistii nostri se uitau la tv?


tot azi in bucuresti: tavan

tot dintr-o cladire din capitala, de azi.
m-am simtit un fel de bumbutz azi printre “pietroaiele” vechi ale Bucurestiului cu telefonul meu nou (despre care pot sa scriu un roman fluviu), dar miine ma cumintesc pt ca ma duc cu dl bumbutz la tirgsor. desi sper sa ma invete sa folosesc zoom-ul la telefonul meu din James Bond:)


bucuresti, azi

pe un hol la Casa Oameniilor de Stiinta, un profesor si un elev exersau la pian


autocontrol – UN PIC erotic

de astazi ana incepe la liternet un proiect care se numeste UN PIC in care recreeaza in scris fragmente din realitatea pe care o traieste.

primul text se numeste Autocontrol si are o doza simpatica de erotism. il puteti citi aici

ma bucur ca Ana s-a hotarit sa inceapa acest proiect si, gindindu-ma la titlul primei povesti, mi-am dat seama ca de acum incolo va avea nevoie de autocontrol si disciplina. va trebui sa scrie saptaminal o poveste intr-un numar de semne stabilit, va trebui sa gaseasca mereu un subiect potrivit, indiferent de deadline-urile pe care le are pentru revistele pentru care lucreaza, indiferent de locul unde se afla.
face acest exercitiu pentru ea, desigur, dar sper sa va placa tuturor ce scrie.

si mai sper sa faca tot mai multi tineri acest gen de exercitiu din care nu se cistiga bani, ci multa experienta.


a murit matei calinescu

cancer. la o saptamina distanta de aniversarea de 75 de ani.

pentru mine, Matei Calinescu nu era criticul literar, nici specialistul in literatura comparata, e tatal care si-a pus sufletul pe tava descriind problemele pe care le-a avut cu fiul autist, intr-una dintre cele mai emotionante carti pe care le-am citit, “Portretul lui M”.

il iubesc tare pentru cartea asta si primul gind, dupa ce ana mi-a spus vestea si mi s-a pus nodul in git, a fost sa recitesc putin din Portretul lui M (Ed Polirom).

capitolul 1 incepe asa:
“Orice moarte e o mare tragedie.

Moartea e inceputul oricarei biografii, al povestii oricarei vieti. Adevaratul inceput. M ar fi fost de acord. ”



munca …

Munca se face cu efort, munca se face cu angoasa, munca se face in suferinta si, evident, exista uneori momente de tensiune.
Ma gindesc adesea sa ma las de regie ca sa nu mai indur toate astea, e insuportabil. E ca o boala foarte penibila, oarba, dureroasa si stiu foarte bine, pentru toate persoanele care participa la spectacol e acelasi lucru, si ca in realitate nu stim exact ce facem. E ca atunci cind facem un copil, nu stim ce facem. Si, deci, cum sa fii responsabil la sfirsit si sa fii judecat pentru ceva care te depaseste complet?

Daniel Jeanneteau, intervievat de George Banu in “Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei” (Ed Nemira)


in cautarea mirunei part 2

stiti ca o caut Miruna, doamna speciala care a dezvaluit un detaliu emotionat si puternic din viata ei la proiectia filmului Politist, adjectiv la Tiff

primul stadiu al cautarilor a fost facebook, twitter si prieteni

de atunci lucrurile au evoluat asa:
mi s-au alaturat cautarilor Simona Tache, Cristian Patrasconiu Dragos Bucurenci, Florin Grozea (HIQ) via blogurile lor si twitter. va multzumesc foarte mult.

am scris un text in JN

si am inceput sa primesc o serie lunga de mailuri, iar printre ele astea:

Un amic a făcut poze la proiecţia respectivă, iată un exemplu:

Din ipostaza asta, se vede că ar fi stat în zonă apropiată de Miruna despre care zici. I-am cerut arhiva de poze pe maine, poate-a surprins-o pe undeva pe Miruna ta, deşi făcuse poze mai mult către scenă.


Draga mea am trimis mesajul tau la prietenii mei din Cluj…nu cunosc

dar am dat o cautare cu Miruna Cluj si uite peste ce am dat printre altele…poate iti este de ajutor:
atit am putut iarta-ma de deraj si te pupizez cu drag,

Gabi (Tg>mures)

va multzumesc tare mult. inca o mai caut pe miruna. de saptamina viitoare ma concentrez pe presa locala din CLuj, pina atunci, va rog insa sa dati mai departe link-ul ” ” poate o recunoaste cineva.



cind ai cumparat ultima data un ziar?

nu-mi aduc aminte cind am cumparat/ platit ultima data un ziar, dar am cumparat astazi.
ieri mi-am dat seama ca ultimul ziar in print pe care l-am citit a fost in lounge-ul aeroportului, acum o luna, cind ma intorceam de la cannes.
de atunci incoace mi-am luat informatiile de pe net sau de la tv, nu din ziarele in print. am citit insa reviste in print, dar e cumva si un reflex profesional.

am luat unul cu anunturi mortuare pt ca urmaream o idee:), dar chiar daca nu aveam nevoie de el, as fi luat altul.

ieri dupa amiaza ana zicea “ar trebui ca fiecare intelectual sa cumpere un ziar si o revista, ca sa ajute industria sa progreseze. peste tot in lumea asta, intelectualii ii sprijina pe ai lor.”
vorbeam despre altceva, dar m-a fct sa ma gindesc cind am cumparat ultima data un ziar.

tu cind ai cumparat ultima data un ziar?


REPETITIILE si teatrul reinnoit – George Banu

citesc o bucurie de carte, pe care ar trebui sa o parcurga oricare om pasionat de magia care apare pe dinauntrul unui om astfel incit el sa poata lua alt chip si suflet, sa devina un alt personaj: REPETITIILE si teatrul reinnoit, secolul regiei, volum conceput si realizat de George Banu. (Ed Nemira)

“Ca tinar regizor – aveam 29 de ani – nu poti sti ceea e actori de patruzeci, patruzeci si cinci, cinzeci si cinci sau saptezeci si cinci de ani stiu sau, in orice caz, detecteaza. Pot sa imaginez din punct de vedere teoretic, dar corpul meu… nu intelege.”
lorent wanson, regizor 42 de ani.

ce multe nuante sunt pe dinauntrul unui om:)


cine face un portal de anunturi mortuare?

Editiile on line ale ziarelor din Romania nu au anunturi mortuare.

NYTimes are.

De unde se vede treaba ca, si la asta, ei sunt mai pregatiti decit noi pentru transferarea “print-ului” in on line.

Imaginati-va ca dati search pe net peste 50 de ani dupa numele cuiva. Pentru job sau pentru lucruri personale. In lipsa unor anunturi pe net, cum veti stii ca persoana pe care ati cautat-o, a decedat?

Care e urma online care ramine dupa fiecare?
Cred ca e loc de un nou business on line: un portal de anunturi mortuare.

(ma urmareste cartea simpatica Anunturi mortuare in re major; asa am ajuns la aceste ginduri, aparent creepy, dar foarte practice:) )


Later edit. si guardian are obituaries on line.
iar dodi mi-a dat doua geniale (love you, dodi)

Dumitru ‘Cacurica’ Baicu Virtuoso Gypsy musician in the Taraf de Haidouks band

Nicolae Neacsu Romanian Gypsy violinist who conquered the west

daca face cineva un portal la tema, lucrez for free:)

vremea nonfiction-ului

De la Bookfest, vineri.

Printre cele mai vindute carti de la Editura ALL – la Beletristica (la non fiction era indexata Cartea sosurilor) sunt Captiva de Julie Gregory si Uitati ca ati avut o fiica de Sandra Gregory, Michael Tierney.

Prima carte e povestea unei copile care trebuie sa si doneze organele pentru sora sa (autoarea aflindu-se in aceasta situatie in viata reala cu fiica sa), cea de-a doua e povestea Sandrei Gregory arestata in Bangkok pentru trafic de droguri, poveste scrisa de Tierney care e jurnalist la Herald.

La Editura Curtea Veche, expuse pe un stand intreg erau:

Tur retur – convorbiri despre munca in strainatate, Zoltan Rostas, Sorin Stoica

Cealalta jumatate a istoriei – femei povestind, Zoltan Rostas si Theodora-Eliza Vacarescu

Invata sa invingi – cancerul se sin se poate vindeca, Brindusa Armanca Dana Harbuz –Mircioiu

Interviuri cu oameni obisnuiti pe o tema de interes national.
(sigur ca Dl Rostas si-a fct treaba cu studentii, dar asta e cu totul alta discutie)

E un semn ca incepe sa fie cerere de povesti reale.
E dovada ca exista fondul, dar lumea nu cunoaste/stapineste inca forma.

Asa ca narativilor din “secta” dlui Lupsa, wake up:)
Propuneti subiecte de carti editurilor care au deja in portofoliu carti non fiction. Daca nu va duceti voi catre ei, daca nu le aratati ce puteti sa faceti, ne vom invirti intr-un cerc bolnavicios in care vor fi subiecte, dar ingropate in nisipul unui prim interviu.

Cartea Brindusei Armanca si a Danei Harbuz Mircioiu, Invata sa invingi, se deschide cu o marturisire a Irinei Petrescu despre operatia sa de cancer la sin. Emotionanta si puternica, dar in pasi repezi si cu multe sincope in informatii.
E o fraza acolo in care spune cum si-a invitat medicul care a operat-o la premiera primului spectacol pe care l-a fct post operatoriu si ce semnificatie a capatat spectacolul acela pentru dinsa.
Din fraza aceea s-ar putea face o carte intreaga.

So, wake up!:)


concurs de scenarii Tabu

incercati-va talentul. nu spuneti “sigur nu o sa cistig”. exersati-va mintea cu un scenariu Tabu. juriul roman e format din oameni foarte smart si va fi o bucurie sa va lasati pe miinile lor.

Asociatia Culturala Control N si NISI MASA organizeaza intre 15 aprilie si 31 iulie 2009 etapa nationala a Concursului de Scenarii NISI MASA. Concursul se desfasoara pentru al 8-lea an in Europa si este unul dintre cele mai cunoscute concursuri adresate pasionatilor de cinema.

Concursul se adreseaza tinerilor scenaristi, profesionisti si amatori, cu varste cuprinse intre 18 si 28 de ani. Inscrierea la concurs se face trimitand un scenariu de film de scurt metraj, puternic legat de tema din acest an: “Tabu”.

Deadline-ul pentru primirea scenariilor este 31 iulie 2009.

Mai multe detalii despre inscrierea la concurs, conditii de participare si ghidul de baza pentru scrierea scenariilor se gasesc pe site-ul si la adresa de email


on line

in ultima luna, n-am citit niciun ziar in print. n-am atins nicio hirtie de ziar.
mi-am luat informatiile, din ziare, on line.

mi-am dat seama de asta cind, inspirata de cartea Anunturi mortuare in Re Minor, am vrut sa citesc anunturi mortuare recente.
cred ca astea nu se gasesc in forma electronica a ziarelor.


Can Genetics Help You Find Love?

e in Time un articol cu titlul Can Genetics Help You Find Love?
“It’s something you don’t think about when you’re choosing a partner,” the neurobiologist says. “But it’s an important evolutionary principle, to keep the species alive.”
amuzati-va cu el.

Grasset spune “asa cum suntem, asa si iubim” dar nu se refera (si) la ADN.


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email: