un experiment despre autocontrol.
cu si despre copii, care – desigur – vor ajunge mari.
via Mr P, posesor de copii nazdravani ca astia din filmuletz:)
cannes 2010 – foto cu my favs:)
n-am avut timp sa mai postez foto de la Cannes, dar uite incep cu una f f tare.
anul acesta Vlad Ivanov a fost in competitie cu filmul Schastye Moe regizat de un ucrainian, Sergei LOZNITSA. e filmul la care incepea sa lucreze cind am facut eu interviul cu el:)
aici cu echipa filmului, din care a mai facut parte si Oleg Mutu (imagine)
io tot am fantezii cum o sa cistige domn ivanov oscarul. e printre putinele mele sperante ca sa ia si un roman oscarul pentru actorie, chiar daca in cine stie ce productie straina. (mai sunt pe lista dragos bucur si marcel iures)
***
si daca tot e sa fac un post cu preferatii mei, iat-o si pe doamna juliette binoche, tot la cannes
si o foto cu glenn close
& the lovely meg ryan
Elena Mihaila – internship Tabu – ultimul Jurnal
Saptamina trecuta Elena Mihaila a incheiat internshipul la Tabu.
“lucrarea ei de diploma” se gaseste in editia de iunie a revistei tabu, dar chiar daca internshipul s-a terminat, asta nu inseamna ca eu nu o mai “chinui”
de saptamina viitoare, va avea aici pe blogul meu, o rubricuta permanenta.
scopul: formarea reflexului de a da articole a deadline si o editare punctuala pe mai multe genuri de scriere. finalitatea: mai invatam lucruri – si ea, si eu:)
in ultima zi de intern, Elena ne-a adus un tort de cioco mi-nu-nat.
mai jos, ultima fila de jurnal in calitate de intern.
Din septembrie o noua tura de internship la Tabu. asa ca daca va intereseaza, urmariti-mi blogul in august:)
Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part II
Am primit aseară mail-ul încurajator al Cristinei cu edit-ul draft-ului al doilea şi cu un îndemn ca următorul draft, al treilea, să fie şi ultimul (a mai urmat unul). Am învăţat zilele astea mai multe despre cum se scrie un story decât în 2 ani de facultate. Ştiu ce am de făcut acum, dar singură nu aş fi fost în stare să ajung aici.
Mulţumesc pentru îndrumare, ştiu cât de time consuming este, dar şi pentru *a glimpse* de 3 luni în lumea:
• *agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări şi „vreau acasă” – uri.*
Chiar dacă este ultimul jurnal de intern pe care îl scriu, o fac cu zâmbetul pe buze. Mă repet, dar nu-mi pasă, Jurnalismul este frumos dacă sunt oameni care să te facă să-l vezi aşa. Asta mi-a adus aminte de unul dintre motivele scrisorii “de ce vreau sa fiu jurnalist” cu care am aplicat:
• *“Pentru că oamenii au părerea greşită că viaţa este grea; de ce să nu existe mai multe persoane care să le deschidă ochii către o lume uimitoare, o lume mai simplă, dar frumoasă şi la fel de justă?”*
Acum trec printr-o perioadă “reminiscentistă”. Au fost multe momente drăguţe pe care nu le voi uita prea curând şi care inevitabil m-au motivat să învăţ mereu mai mult, să cer mai mult de la mine şi să nu mă dau bătută uşor.
Dragi copii, astăzi este ultima lecţie – recapitulare – ce am învăţat noi în ultimele 3 luni:
• Cum se ţine o şedinţă de brainstorming de idei pentru numerele viitoare, cum se corectează textele, cum se editează pozele şi cum se paginează articolele. Despre stresul ultimei săptămâni înainte de trimis revista la print, dar să nu uităm de research.
• Inserturi, interviuri, flat, sumar, front of the book/core/back of the book, draft, shooting-uri, transcrieri de interviu, book of the brand si feedback.
• Pitch, reportofonul în rolul unui *loyal sidekick* şi semnificaţia somnului dulce după o zi productivă.
• Reporting, “ciopârţirea” unui text, agitaţia constantă din redacţie (cu soundtrack – “În pădurea cu alune, aveau casă doi pitici…”), ce înseamnă stresul de dinaintea unui eveniment mare, dar mai ales “cum să ne ţinem cumpătul în situaţii extreme”.
• De la writer’s block, până la “Şi gataaaaaaaaa. Primul tău narativ la revistă mai are un pic şi-şi ia zboruuuul.”
Termin cu un singur gând, unul care mă caracterizează ca învăţăcel. Este destul de greu să recunosc sentimentul acesta, dar ucenicul îşi ia zborul cu: La la la la la. Şi nu, nu este un semn că de la cap. I – Intern, trec la cap. II – Internată!Internul Elena (care nu s-a trezit la timp) over and out.
P.S. A nu se uita – „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.
Elena Mihaila, fost intern la Tabu in perioada 15 feb – 15mai 2010
making of bernabeu la ateneu
cum banuiam acum o saptamina, ideea tres simpa de a construi stadionul bernabeu din doze de bere apartine agentiei McEnn.
(mai puteti vedea instalatia pina duminica, la ateneu)
fetele de la PR de la agentie sustin ca nu se poate pune degetul pe persoana care a avut ideea pentru ca a fost o munca de echipa si e un proiect la care se lucreaza de un an de zile.
ok, dar eu tot vreau sa stiu membrii echipei:)
pentru ca mi-au citit blogul si stiau ca ma intereseaza cum s-a fct proiectul, mi-au trimis un filmulet de making of.
vreau insa sa scriu – fie si numai pentru blog – my story despre proiectul asta tres simpa. asa ca o sa mai sap:)
(mai spun o data, ca sa nu existe discutii: nu e publicitate platita, acest post. nu sunt consumatoare de bere, nu mi-e client acest brand, nu sunt in target si nici nu ma urnesc sa merg la evenimentele lor simpatice – cum e unul de miine seara. pur si simplu mi-a placut ideea si simt ca ar putea fi un story treeeeees simpa aici)
cazul Hoara
Televiziunile au dat aseara imagini cu Marcel Hoara alergat de multimea de manifestanti din fata Guvernului. Toate tv-urile au blamat multimea, dar s-au folosit de imagini ca sa arate furia si dorinta de razbunare fata de guvernati.
N-a zis nimeni nimic ca, de fapt, televiziunea care a generat scandalul e vinovata.
Si asta nu e deloc fair.
*
Sa explic: Orice producator de stiri stia ca daca aduce un reprezentant al Puterii in mijlocul manifestantilor va iesi circ. Pe asta cred ca s-au si bazat, pe scandal aducator de audienta.
Daca ar fi dorit sa fie onesti fata de oricare invitat al Puterii, ar fi avut studioul protejat de multime, cu grilaje metalice si cu bodyguarzi ca sa pastreze o distanta non agresiva intre masa emisiunii si multime.
Nu s-a dorit asta.
Multimea putea sa o mingiie pe crestet pe Sandra Stoicescu si, evident, sa-l imbrinceasca pe Hoara.
De dimineata la Antena 3 se aduceau laude echipei care a stat straja si s-a transformat in perete in apararea lui Hoara. C’mon, v-ati pus in pericol si oamenii vostri, tot pentru audienta.
Not not fair.
*
De ce s-a dus Hoara acolo? De, ma iertati, bou!
Dar asta e cu totul alta discutie. Scandalul a fost premeditat, iar informatia e facuta acum manipulatoriu.
Si eu cred ca guvernatii astia sunt varza-idioti-cei mai prosti ever, si eu stiu ca ne e greu si ca o sa ne fie si mai greu, dar asta nu are nimic de-a face cu mascarile astea urite care ii imping pe naivi in zone violente.
*
Altfel, decit sa stam cu miinile in sin sau sa vociferam ca uite ce greu ne e, zic ca ar fi mai bine sa muncim.
Eu ma ofer sa prestez pentru statul roman, ce are el nevoie de prestat, o zi pe saptamina, voluntar, pina la sfirsitul anului.
Vrea la scoala? Merg. Vrea la maturat? Merg si acolo. Vrea la ghiseu? Prestez. Vrea la spital la muncile necalificate? Ok, rabd si muncesc.
Sa zica un reprezentant al statului unde are nevoie de munca voluntara pentru ca a dat multi oameni afara ca sa reduca costurile, si eu merg frumos si muncesc.
E mai util decit sa manipulam sau sa stam cu miinile in sin si sa ne vaitam ca tara se duce de ripa.
cannes 2010 – ziua 4 – foto:)
mike leigh la foto call astazi dimineata.
(cit de tare a imbatrinit)
*
woody allen tot azi de dimineata, impreuna cu doamnele din noul lui film. care nu e ala lansat anul trecut. are un ritm infernal de facut filme.
*
deneuvre – super doamna ca intotdeauna. aici cu elsa pataki – care, se zice, e romanca.
*
si domnul almodovar, proaspat sosit la cannes.
anul trecut m-am intilnit cu el in holul hotelului, apoi pe strada. mai intii am fost socata cit de mic e, mai apoi cit de modest este. statea la cozi linistit si relaxat:)
*
mai avem romani de intrat in competitie, dar pina aflam vesti despre ei, ne uitam la foto:)
cel mai recent film al lui woody allen gratis pe net
pe muvix.ro poti sa vezi gratis filmul lui woody allen, ce-o fi, o fi – whatever works – un cadou de la Citroen DS3.
se intimpla sa stiu cite ceva despre masina asta care e pozitionata pe piata anti vintage/ inovatoare/ neconventionala si mi se pare f f smart optiunea de a se promova oferind gratis vizionari de filme pe net.
*
tot din categoria ideilor simple dar smart care apar in ultima vreme in publicitatea din romania, despre care vorbeam si in postul precedent cu stadionul bernabeu:)
*
filmul e funny si merita vazut. asa ca…vizionare placuta. atentie insa, ca la orice vizionare, e un numar finit de locuri. cind am vizitat eu site-ul mai erau loc de vreo 300 si ceva de persoane care pot vedea filmul de pe computerul lor, de la ele de acasa.
so, go for it:)
stadionul bernabeu la ateneu
de ieri, in parcarea de linga ateneu e replica stadionului Bernabeu facuta din doze de bere.
ideea mi s-a parut foarte simpatica si m-am dus la fata locului sa vad intreaga constructie. am crezut initial ca e un proiect international (o idee a creativilor smekeri care fac noile campanii ale brandului respectiv de bere) si ca a venit schema logica dupa care ar fi trebuit construit stadionul.
ca la lego – un sir orizontal de 50 de doze de bere, suprapus cu alte 7 siruri similare =o tribuna.
ei bine, e creatie locala. apartine unei doamne – mariana popescu greaca – arhitecta de meserie, mi-a explicat o domnisoara pe care am luat-o la intrebari la fata locului.
din cite stiu eu, contul de creatie e la Mc Enn si tare as vrea sa aflu cine e autorul ideii.
*
am cercetat putin si am aflat ca stadionul a fost construit in 3 saptamini cu 40.000 doze de bere si montat in piata revolutiei in 2 zile.
ce frumoasa ar fi fost o poveste despre constructia acestui stadion. pacat ca nu au anuntat dinainte un jurnalist care sa fi stat cu ei, om la om pe tot terenul.
iat-o pe arhitecta care a gasit solutia tehnica pentru a reda din doze de bere stadionul bernabeu: doamna mariana popescu greaca
compania dinsei, fargo, a creat decoruri pentru musicaluri mari din europa. v-as fi aratat ceva frumos de la Micul Print dar nu pot copia de pe site-ul fargo 🙂
eu nu sunt in targetul acestui brand, nici nu m-au invitat la acest eveniment, nici comunicat de presa nu mi-au trimis, dar afla si ei acum ca imi plac teribil reclamele lor
iata una care nu s-a difuzat la noi , Men with talent 🙂
*
mi se pare ca aceasta criza face bine publicitatii romanesti, ne intoarcem la idei simple si frumoase.
cannes 2010 – aurora lui cristi puiu
astazi dimineata la cannes jurnalistii au vazut filmul lui cristi puiu, aurora.
n-am gasit inca reactii, dar pare ca fotografii au tinut minte filmul, pentru ca i-au surprins la o vizionare de seara pe o parte din membrii echipei.
*
later edit:
pe site-ul evz am gasit cel mai cretin text posibil despre aceasta proiectie. habar n-am cine esti draga florentina ciuverca dar sper sa te dea afara repede, ca treaba cu jurnalismul n-ai.
un exemplu ilustrator despre cum domnisoara asta n-a fost la prima lectie despre cum sa scrii un text. jurnalistii pe care i-a intervievat ea n-au nume, tara, publicatii la care scriu. oare exista?
Este un foarte bun film românesc, îţi dă, aşa, o senzaţie de film alb-negru în slow motion. După succesul filmului «Poliţist, adjectiv» de anul trecut, pe acesta l-am putea numi «Criminal, substantiv»”, crede primul respondent.
“Cred că este foarte bun, a fost un pic cam lung, însă încă de la început suntem cuceriţi de personaje, nu cunoaştem prea mult despre ele, este vorba de o punere în scenă care ne face să stăm cu sufletul la gură, iar finalul este extraordinar”, opinează un alt jurnalist.
ce cauti domnisoara in presa???? si te mai si platesc astia sa mergi la cannes…. brrrrr
*
pe site-ul festivalului (de unde am si luat fotografia cu echipa de la aurora) e o sectiune zilnica in care sunt mentionate vedetele care sunt in cannes in ziua respectiva.
nu-i minunat ce scrie la ziua de 14 mai?
GUESTS IN ATTENDANCE IN CANNES
The VIP guests expected to be in attendance today are Pierre ARBILLOT, Alberto BARBERA, Kate BECKINSALE, BEKHTI, Haley BENNETT, Cate BLANCHETT, Sandrine BONNAIRE, Stephane BRIZE, Jim BROADBENT, Josh BROLIN, Tim BURTON, Guillaume CANET, Emmanuel CARRERE, Fred CAVAYE, Monia CHOKRI, Russell CROWE, Thomas DEKKER, Benicio DEL TORO, Matthieu DEMY, Claire DENIS, Anne DEPETRINI, Alexandre DESPLAT, Michael DOUGLAS, Lea DRUCKER, Victor ERICE, Patrick FERLA, Gael GARCIA BERNAL, Luminita GHEORGHIU, Angeles GONZALEZ-SINDE, Olivier GOURMET, William HURT, Do-Youn JEON, Gemma JONES, Shekhar KAPUR, Huan-Ru KE, Dong Ho KIM, Shia LABEOUF, Diane LANE, Franck LANGELLA, Jung-Jae LEE, Gilles LELLOUCHE, Ling-Yu LI, Lesley MANVILLE, Pierre-François MARTIN-LAVAL, Roxanne MESQUIDA, Giovanna MEZZOGIORNO, Carey MULLIGAN, Elsa PATAKI, Manu PAYET, Vincent PEREZ, Olivier RABOURDIN, RAMZI, Niels SCHNEIDER, Lea SEYDOUX, Ruth SHEEN, Mark STRONG, Said TAGHMAOUI, Clara VODA, Max VON SYDOW, Naomie WATTS, Michelle YEOH, Yuh-Jung YOUN.
Also expected: Edward HOUSDEN, Diego LUNA, Hector BABENCO, Jean-Pierre MOCKY, Cristi PUIU, Radu MUNTEAN, Xavier BEAUVOIS, Mohamed LAKHDAR HAMINA, Charles FERGUSON, Oliver STONE, Sabina GUZZANTI, Manoel DE OLIVEIRA, Xiaoshuai WANG, Marjane SATRAPI, Mathieu ALMARIC, Lucy WALKER, Christopher THOMPSON, Agnes VARDA, Raoul PECK, Daniel LECONTE, Francine BRUCHER, Jean-Jacques ANNAUD, Christian CARION, Pascal THOMAS, Julie BERTUCELLI, Sangsoo IM, Woody ALLEN, Timur BEKMANBETOV, Costa GAVRAS, Patricio GUZMAN, Hideo NAKATA, Rithy PANH, Thomas VITENBERG, Xavier DOLAN, Gregg ARAKI, Oliver SCHMITZ, Mrinal SEN, Michael WINTERBOTTOM, Mike LEIGH, Agnes KOCSIS.
cannes 2010 – nu ca vreau sa zic, dar spun:)
de dimine la antena 1 relatare in direct de la Cannes cu ceva ce e de ieri pe site-ul festivalului si pe care si eu, bucuroasa, am mentionat-o inca de ieri seara (si a facut intre timp ocolul netului via facebook or twitter):
cronica minunata de la Marti, dupa Craciun, filmul lui Radu Muntean aparuta in Los Angeles Times
doar ca tv era cu caracter exclusiv “uite ce am aflat noi de la fata locului”.
cred ca e un pic cam mult.
ai facut o fapta buna? un copil merge in tabara
ai facut o fapta buna? scrie-o aici si, la fiecare 250 de fapte bune, un copil merge intr-o tabara.
eu cred ca trebuie sa facem fapte bune fara sa asteptam nimic in schimb. din credinta de a acorda ajutor/sprijin/ a face lumea sa zimbeasca.
dar mi se pare minunat faptul ca o fapta buna pe care o face cineva poate genera in lant in capatul celalalt al tarii alte fapte bune si, in alt colt al tarii, sa mearga intr-o tabara un copil pe care e foarte posibil sa nu-l stie niciunul dintre cei care au fct faptele bune.
*
e o perioada calda si creativa pt publicitarii romani.
Cards of Joy e o campanie Heidi, care ar putea face lumea sa zimbeasca in perioada asta involburata.
cannes 2010 – those romanians…
“Romanians can’t make a bad film. It’s, like, illegal in their country. Or at least not in their DNA.”
*
stiu romania se prabuseste, dar macar sa ne scufundam zimbind ca – uite – unul de-al nostru ridica usor capul din noroi si straluceste.
filmul lui radu muntean – marti, dupa craciun – a fost vizionat astazi la cannes si cronicarii straini au inceput sa scrie. de foarte bine.
*
This year the streak continues — and perhaps gets even stronger — with “Tuesday, After Christmas,” an infidelity drama from a director named Radu Muntean who’s been here several times before. We caught his new movie, in the festival’s Un Certain Regard section, at its Thursday press screening and were close to blown away. Muntean’s movie is a remarkable, pitch-perfect work, as convincing and affecting a portrayal of the subtleties of modern life and marriage as you’ll find on the screen.
(…)
No U.S. distributor has yet bought this movie (or the other, equally promising Romanian film here, “Aurora,” from the same director as “Mr. Lazarescu”). While “Tuesday, After Christmas’ ” subject manner and style are eminently accessible to an American audience (it helps that, unlike a lot of the new Romanian cinema, this one is set not in the 1980s Communist period but the modern one, in a decidedly middle-class milieu; Romanian film characters have moved up in the world), we fear that the rocky commercial market for these kinds of dramas will scare off buyers. It won’t matter. The Romanians will keep making great movies, whether or not we turn out to see them.
— Steven Zeitchik – Los Angeles Times, reporting from Cannes, France
.
cannes 2010 – deschiderea
de astazi a inceput festivalul de film de la Cannes.
pentru mine, vedeta ceremoniei de deschidere a fost Kate Blanchett.
iat-o in cele doua tinute ale zilei; dimineata la foto call pt jurnalisti si pe covorul roshu la ceremonia de deschidere
si distinsii membrii ai juriului
anul trecut am fost acolo si mi se pare f amuzant cit de mare si impunator e in poze covorul roshu si cit de “scurt” e in realitate. ceea ce nu poate surprinde insa nicio foto e efervescenta din Cannes, de peste tot, de la circiumi pina la magazine, de la plaja pina la cinematografe.
invitatie aiurea
oare de ce m-ar invita pe mine cineva la “lansarea celui mai mare si mai prietenos centru de caroserie auto din romania”???
azi am primit invitatia. agentia care se ocupa de eveniment nu stie oare ca eu nu deosebesc marcile de masini, nu conduc si nici nu sunt interesata de ele???
au stricat copacii pentru invitatia mea.
cei doi Florin Piersic in spotul TIFF 2010:)
regizat de radu muntean:)
despre mama…
la americani a fost ziua Mamei, iar Mike Sager – unul dintre scriitorii mei preferati (e jurnalist in definitia corecta, dar e scriitor prin munca sa) a scris pentru prima data despre mama sa
If not for her, I wouldn’t be a writer. Writing is the thing that I love most in the world. The people I love most are my son and my wife, followed by my parents and my sister. But writing is me. It defines the very essence of who I am, what I’ve been doing every single day for something like 32 years.
That comes from my mother.
I don’t think I’ve ever said it before.
*
I remember her always saying whatever she thought—whether it was the right thing to say at the time or not. To this day she has no filter. That she was usually dead-right in her observations lessened the pain not one iota. I freely admit: I seem to have inherited this quality from her, if that’s what you call it. It helps in my work, to be sure. I’m paid to spout off, to speak my mind. If I happen to be tilting at windmills, all the better, it separates me from the pack. Luckily, with writing, there is a delete key. There is re-reading and re-writing the next day. There’s an editor. In person it’s not so easy. Shit comes out of my mouth.
*
mi-nu-nat. cind am citit mi-au dat lacrimile si mi-am adus aminte ca-l cam iubesc pe domnul Mike Sager. il gasiti, din cind in cind, si in varianta romaneasca a revistei Esquire.
Wim Wenders la TIFF!!
Invitatul special al celei de-a noua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania este regizorul, scenaristul, directorul de imagine şi producătorul german Wim Wenders.
Una dintre cele mai influente figuri ale cinematografiei europene a ultimelor decenii, Wenders este preşedintele Academiei Europene de Film din 1996 şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Noului Cinema German, mişcarea-manifest care a marcat istoria filmului în anii ’70. Activitatea lui Wim Wenders cuprinde şi profesoratul la Universitatea de Arte din Hamburg, fotografia sau critica de film.
Publicul TIFF va avea ocazia să îl întâlnească pe cineastul german la proiecţiile din cadrul secţiunii 3×3, precum şi în cadrul unui masterclass de neratat.
din comunicatul de presa.
me happpppppy. ma duc la Tiff de pe 3 iunie, la timp sa vad si filmele romanesti, dar si pe domnul wenders.
pina pe 3 sunt insa la sibiu, la festivalul de teatru.
ce saptamina frumoasa se anunta:)
sergei bubka si un gind despre sport
unul dintre membrii echipei de tenis a Ucrainei e fiul lui Serghei Bubka, legendarul saritor cu prajina.
cind l-am vazut ieri pe teren pe Sergei Bubka Jr am avut un gind:
cit de mult poate sa faca un sportiv care e “alien”, care invinge orice limita si care are si carisma!
cind Sergei Bubka incerca sa doboare recordul mondial – care ii apartinea oricum de multi ani – o jumatate de planeta se uita la el. iar el depasea recordul la fiecare competitie majora.
azi habar n-am cine mai e campion mondial la saritura cu prajina. si nici nu-mi aduc aminte sa ma fi uitat in ultimii 3 ani la vreun campionat de atletism, special pentru concursul de saritura cu prajina.
aici sergei bubka la al saselea titlu mondial, consecutiv:)
cred ca e greu pentru bubka jr sa faca sport cind are un tata ca al lui. din perspectiva asta, mi-a parut rau ca a luat bataie la dublu. dar m-am bucurat pentru echipa noastra.
elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt
de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.
nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)
iata saptamina din perspectiva ei:
Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I
7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.
• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.
Elena Mihaila, 9 mai 2010
restul jurnalului elenei il puteti citi aici
mintea femeilor vs mintea barbatilor
azi, la Cupa Davis, cind Romania cistigase setul 1 si conducea generos in setul 2.
Razvan Penescu: e bine, poate se termina repede.
Eu: Da, e f bine daca se termina repede ca vreau sa ma duc sa-mi iau o rochita. si sa am timp pina incepe meciul cu Oltchimul.
Rzvan: Nu. Eu ma gindeam ca daca se termina repede nu oboseste mult Hanescu. Ca joaca si miine.