Monthly Archives : June 2011

173_autobahnautobahn la cluj

autobahn la cluj

Ioana Blaj (pe care o stiti nu doar din reclame, filme ori emisiunea de la radio 21, ci si din Povestile Ioanei de aici de pe blog) impreuna cu Paul Ipate joaca in Autobahn, intr-o sectiune alternativa a TIFF 2011.
I-am vazut ieri la o mini conferinta de presa pentru publicul larg ( nu neaparat jurnalisti) si mi-a fost foarte drag de ei.

bine, imi sunt dragi oricum, dar ieri cind raspundeau avalansei de intrebari – unii voiau sa-i puna la coltz pentru ca fac reclame, altii ii laudau -, cind treceau cu nonsalanta de la “am facut reclame” la “nu vreau sa fac telenovele”, “vreau sa fac arta”, “mi-ar placea sa lucrez cu radu muntean din nou (ioana)/ cu corneliu porumboiu (paul)” -> mi-a fost si mai drag de ei. conferinta asta neconventionala de presa si modul in care au facut fata intrebarilor mi-a aratat inca o data ca sunt unii dintre cei mai talentati/stapini pe ei actori din generatia lor.

( am un pariu cu mine, o urmaresc pe ioana de aproape 3 ani; am vazut-o in spectacolul de la lucrarea de diploma, in filmele in care a jucat si am amenintat-o ca peste citiva ani voi scrie un story mare despre cum a facut ea cariera ca actrita… un story bazat pe toate aceste intilniri ale mele cu munca ei)

joi ma duc sa-i vad jucind in masina, in autobahn. vor fi la o jumatate de metru de mine si stiu ca le va fi greu (dar, daca-i consoleaza cu ceva, si eu am sa am emotii).

pentru cei care nu ajung la cluj sau nu prind locuri la piesa ( sunt 8 spectatori pe seara), aici un foarte mic preview

1973
esarfa25 de feluri in care sa porti o esarfa

25 de feluri in care sa porti o esarfa

am primit asta de la Toma Nicolau cu un mesaj simpatic “uite ceva sa pui pe blog. as pune la mine, dar n-am credibillitate:D”

nu ca as fi avut indoieli ca e un domn misto, dar acum stiu si mai bine de ce-l iubeste Claudia asa de tare.

1549
Principii-de-viata-Competitia-oficiala-TIFF-2011alegerile mele TIFF, 7 iunie 2011

alegerile mele TIFF, 7 iunie 2011

de ieri am sosit la cluj si de fiecare data cind ma intilnesc cu cineva cunoscut, aud intrebarea “ce vezi astazi?”
asa ca m-am gindit sa anunt in fiecare dimineata alegerile mele pentru ziua respectiva, poate va ghideaza in alegerile voastre:)

azi, 7 iunie, am pe lista urmatoarele:

de la ora 17.00 merg in lounge TIff unde Radu Muntean raspunde la intrebarile publicului (l-am amenintat de ieri de pe strada ca vin; imi place sa vad oamenii in alt context decit cel in care ei sunt obisnuiti; voua o sa va placa sa descoperiti umorul lui Radu si … normalitatea)

de la ora 18.30 la cinema victoria este filmul Principii de viata (R. Constantin Popescu). L-am vazut de anul trecut cind era aproape gata, dar vreau sa merg in sala sa vad reactia publicului la transformarea lui Vlad Ivanov – care e actorul din rolul principal.

de la 21.00 – la cinema Florin Piersic – Undeva (Regia Sofia Copola)*

mai am in plan o conferinta online Din On in Off in Opera Platza si, daca n-am murit de oboseala, petrecerea tematica RObotzi de seara din club Obssesion.

programul de dimineata e Random: adica intru in orice sala si experimentez pe principiul cum mi-o fi norocul

later edit: de la ora 21 la casa studentilor e My joy – un film facut de Sergei Loznitsa – care povesteste ruseste (adica cu tensiunea si emotia rusilor) despre un loc in care ar putea fi Iadul. (l-am vazut la Bucuresti anul trecut, nu-l ratati)
*
revin mai tirziu cu info despre prima mea zi la TIFF (adica ieri:) )

1593
desigual_aw10culise: SemiNud Party by Desigual

culise: SemiNud Party by Desigual

saptamina trecuta a fost unul dintre cele mai curajoase evenimente ale verii, o provocare lansata de desigual :vino in lenjerie intima in magazin si pleci imbracat cu orice tinuta iti place.

cum sunt in deplasari (eram la sibiu, acum sunt la Cluj), am avut un trimis special la fata locului. Ana – tinara foarte desteapta care m-a facut mindra de cititorii blogului meu pentru ca alti jurnalisti prezenti la fata locului au remarcat-o pentru profesionalismul ei.

iata citeva info din culisele SemiNude party by Desigual, vazute de Ana.

Nonconformismul este o virtute. Daca nu a tuturor, macar a celor cu spiritul liber, in permanenta cautare a sinelui, fara reguli colturoase si principii demodate. Pe 2 iunie 2011, nonconformismul a intalnit moda in incinta Desigual Baneasa. “Imbarcarea” a inceput pentru unii la 2.00 a.m, pe principiul “Cu cat ajungi mai devreme, cu atat mai repede iti faci incalzirea la distractie”.

Distractia a fost, in cazul de fata, sinonim cu SemiNude Party. Contextul nonconformist a dictat si ora, petrecerea a inceput la o ora la care majoritatea petrecaretilor inca se refac. putin inainte de 10.00 am. Ei bine, cei 100 de petrecareti care si-au dat intalnire cu nonconformismul si moda au intrat in magazin seminud si au iesit complet echipati. Pentru o noua runda de nonconformism si neprevazut, evident.

De la studenti, liber intreprinzatori si pana la oameni in toata regula – da, au fost si cativa curajosi care au lasat inhibitiile si bariera varstei la o parte, toti s-au pregatit temeinic pentru SemiNude Party. Individual si in grup, pentru ca majoritatea au ales sa aiba prietenii aproape. Sa fie asta un leac pentru a face orele de asteptare sa treaca mai repede? Posibil, iar daca nu … cu cine imparti momentele memorabile, mai ales cand in ecuatie intra o gasca de alti 99 de oameni seminud pasionati de design abstract si moda, daca nu cu ei?

Cristina a ajuns la “imbarcare”, la Desigual Baneasa, putin dupa ora 6.30. Suficient timp pentru a-si face o incalzire ca la carte, lucru confirmat si de Andreea, prietena cu care s-a inscris la o runda de nonconformism. E studenta, pasionata de moda, iar daca ar fi sa accepte din nou provocarea SemiNud, nu ar sta o clipa pe ganduri. Ii plac hainele colorate, dar nu a avut in minte un outfit anume cand a pasit in magazin. “Feeling-ul personal si un pic de experienta intr-ale cromaticii m-au ghidat”, s-a destainuit in timp ce proba o geaca Sci Fi mai mult decat portocalie.

Baietii s-au aflat intr-o majoritate covarsitoare – exact, toate teoriile expertilor in fashion au fost irevocabil anulate. Ionut (23, student la ASE) a recunoscut ca a venit mai degraba la invitatia prietenilor lui, insa nu regreta alegerea facuta. Situatiile iesite din comun il pasioneaza de cand se stie, iar daca nu ar fi gasit un outfit pe marimea lui s-ar fi intors la facultate si asa cum a venit, seminud. In fond, de cate ori ai ocazia sa exprimi nonconformismul intr-un mod 100% neconventional?

In orice caz, distractie a fost, outfit-uri de toate culorile, marimile si categoric pe gustul participantilor au fost. Regrete nu exista, poate doar unul, din partea baietilor. “Sunt mai putine fete decat baieti, ele au avut mai multe vestimentatii din care sa aleaga …”

1608
the-way-back-2010The Way Back

The Way Back

 
 The Way Back este si in programul TIFF 2011, dar my very special gueststar, Sorana Savu, l-a vazut la Bucuresti.
enjoy cronica ei

Am cumparat un film in weekend de la Media Galaxy mai mult pentru poveste – un grup de sapte oameni evadati din gulagul Siberian ajung in India… pe jos. Filmul, realizat de Peter Weir, ii avea in distributie pe Colin Farrell, Ed Harris si Saoirse Ronan.

Povestea e incredibila, filmul e induiosator de o maniera care mi-a amintit de Radu Mihaileanu, peisajele sunt superbe in ferocitatea lor (in Siberia prizonierii nu erau haituiti cu prea mult entuziasm pentru ca se stia ca oricine nu e omorat de soldati, va fi omorat de natura), actorii vorbesc rusa fluent, chiar daca accentele mai lasa de dorit foarte putin pe ici pe colo.

Surpriza majora pe care mi-a servit-o filmul a fost prezenta a doi romani in distributie – Dragos Bucur si Alexandru Potocean. Spun surpriza majora pentru ca, din pacate, numele lor nu sunt mentionate nicaieri pe jacheta DVD-ului, cu toate ca ambele roluri sunt roluri importante (iar personajele lor stau pe ecran mai mult decat capul de lista Colin Farrell). Problema se propaga si online – in distributia filmului, pe imdb.com, care este unul dintre cele mai importante site-uri ale cinefililor – pozele lui Dragos si Alexandru sunt singurele care lipsesc.

Am cautat materiale despre film – a aparut déjà pe DVD acum, desi nu stiu sa fi fost proiectat in cinematografele noastre; aflu, macar, cu bucurie, ca va fi prezentat la TIFF, dar mentiunile romanesti pe online, cu privire la “The Way Back” sunt timide. Se vorbeste mai mult despre incidentul neplacut prin care Dragos Bucur a trecut la premiera din Londra…

Candidat la Oscar pentru cel mai bun machiaj, “The Way Back” este un road movie anti-mioritic, care iti da speranta ca, daca motivatia iti e puternica si dragostea de viata pe masura, poti trece muntii si infrunta deserturile. Literalmente.

Personajele se contureaza cu pasi marunti, au si timp sa o faca pe o cale-atat de lunga, limitele andurantei si ale omeniei sunt testate repetat. Plutonul e colorat si multietnic, ocazie buna si pentru Farrell si pentru Harris si pentru Saoirse Ronan sa se desfasoare. Pentru privitorul roman, interactiunea dintre Tomasz/Potocean si Zoran/Bucur este si mai condimentata – mai ales discutia despre pui, veti vedea voi se si cum.

Cineva spunea intr-un review ca e un film lung – e semn bun, de fapt, pentru ca regizorul tocmai asta incearca, sa ne ia partasi cumva la truda celor sapte (si ceva) catre libertate, la drumul lor incomprehensibil de lung, facut pe jos. Iar pentru asta monteaza intr-o maniera mai europeana, abandonand stilul précis si sacadat al filmelor americane exact atunci cand incepe marele drum.

Sigur, puteti spune, sunt “gauri” in scenariu – nu stim cum a fost traversarea muntilor Himalaya. Dar cred ca nu stim mai mult din decenta decat din orice altceva. Si asa, autorul cartii care sta la baza filmului – un polonez care isi povesteste viata – ne dezvaluie multe din suferintele prin care a trecut si zau ca nu stiu ce e mai dureros, suferinta in sine sau repovestirea ei…

E un film pe care il vom vedea impreuna cu colegii de birou – facem asta des, ultima data am vazut “Secretariat” si la final dadeam toate/toti navala la servetele… Si pentru poveste, si pentru eroi, si pentru actori (mai ales ai nostri :)) si pentru inspiratie…

*

pentru cei din cluj, de la TIFF, joi la ora 17.00 Dragos Bucur e la Tiff Lounge, in piata unirii, raspunde la intrebarile publicului despre acest film si nu numai. ne vedem acolo.

2005
adevarul-logodincolo de un interviu (cu Tolontan)

dincolo de un interviu (cu Tolontan)

Ana Onisei a facut pentru adevarul de astazi un interviu cu Catalin Tolontan. a muncit pentru interviul asta cam 3 luni (l-a tot alegat pe Tolontan pentru ca era implicat in proiecte grele si n-avea timp); a citit tot ce s-a scris despre el; a facut vreo 3 variante de intrebari; m-a “terorizat” pe mine cu detalii pe care le-a descoperit despre Catalin (la fel fac si eu cu ea cind lucrez la cite un interviu greu) desi i-am spus ca sunt din aceeasi generatie cu el, stiu ce a facut in meseria asta; a editat la interviu pina i-au iesit ochii din cap, s-a batut pentru cele mai bune & cu bun simtz titluri pentru acest interviu.

Tot timpul a fost bintuita de intrebari: “am un material care sa conteze?!”, “il arat pe Tolontan asa cum stiu eu ca e?”, “mi-am facut suficient de bine treaba?”

Ieri au publicat interviul pe site-ul lui Adevarul si toate temerile ei s-au spulberat cu un comentariu scris de un cititor.
Mi l-a lasat intr-un mesaj in care spunea ca “gata, mi-au trecut toti nervii”

*
ca jurnalist stii ca ti-ai facut bine treaba cind, din neant, apare cineva care e prelungirea informatiilor pe care tu le transmiti. si care, pentru ca nu e jurnalist, nu e banuit de niciun interes; iar sincronicitatatea e intotdeauna magica si te face sa zimbeti pe dinauntru.

iata comentariul

Bastien2011-06-04 21:07:50
Un om excelent, excelent. Ceea ce spune este fff adevarat, asa este in viata reala. A luptat mult sa ajunga pana aici. Pe cand nu era cunoscut, Tolontan facea lucruri extrem de bune. Eram prin liceu, in 93, i-am scris la ziar, avea o rubrica de corespondenta si m-am plans ca la premiul I nu luasem nici macar o carte. Deh, saracie lucie in tara!La vreo 10 zile dupa trimis scrisoarea am primit acasa un pachet de la jurnalistul Tolontan. Plin de carti. Imi aduc aminte dintre ele de “Pendulul lui Foucault”. A fost cel mai frumos cadou din viata mea de la cineva pe care nu-l cunosteam. M-a ajutat “moral” sa continuu studiile.Si sa ajung profesor titular de franceza in Franta. Merci, dle Tolontan!Santé et bonheur!Une bonne action ne s’oublie jamais!

si un fragment din interviu

Când te laudă lumea, spui că eşti ­supraevaluat. De ce ţi-e mai uşor să primeşti critici, şi nu laude?
Pentru că sunt timd. Mă jenez. Şi pentru că am crescut într-o generaţie care n-a avut încredere în ea. Noi, doar dacă ne uităm în fişa postului, ne dăm seama câte am reuşit să facem.

Ai învăţat ceva de la generaţia tânără?
Să nu te mai sacrifici pentru muncă, pentru ceilalţi şi să nu te mai consideri atât de vanitos încât să crezi că viaţa celorlalţi depinde de tine.

interviul aici.

Bravo Ana:)
*
ieri, pe o terasa din Sibiu stateam la vorbe cu Tudor Chirila si citiva amici bloggeri. Tudor m-a intrebat ce ma bucura cel mai mult la meseria asta, cind sunt fericita. I-am raspuns cind intilnesc oameni misto, acum completez: si genul asta de sincronicitati ma bucura.

1885
me-mobile-evolution-claire-cunninghamClaire Cunningham – pt ea am venit la FITS

Claire Cunningham – pt ea am venit la FITS

sau, pentru ea n-am plecat de la FITS ca sa merg la Cluj, la TIFF.

am vazut-o ieri; mica, fragila, in primele 5 minute ale conferintei de presa i-a tremurat vocea.
s-a aparat cind moderatorul conferintei de presa i-a vorbit despre handicap, a povestit despre cum vrea sa oamenii si nu mai priveasca cirjele cu resentimente…

si printre cuvinte puteai sa simti cum s-a luptat ea cu ea, cum a reusit sa devina una dintre cele mai premiate dansatoare din lume (desi danseaza in cirje), cum a trisat ca sa ramina in showbiz ( a fost initial cintareata), dar mai ales cum a invatat timp de 10 ani, de la 14 la 24 sa se obisnuiasca sa traiasca in cirje.

va rog tare tare tare uitati-va la filmuletul acesta.
are mai putin de 4 min, dar e o minunata lectie de viata.

4 minute din viata voastra pentru a intelege ca daca-ti doresti, TOTUL e posibil

Claire Cunningham danseaza de la ora 18.00, la Sala Studio – Casa Sindicatelor.

2410
friendshiplegaturi magice intre frati

legaturi magice intre frati

gemeni nedespartiti au murit la citeva ore distanta, la 92 de ani

uite o poveste despre a fi frate, despre prietenie, despre legaturile nestiute intre rude (gemeni, mai ales).

in urma cu citeva zile, doi domni de 92 de ani au murit la citeva ore distanta. erau calugari si majoritatea lucrurilor in viata le-au facut impreuna; inclusiv moartea.

They lived in separate rooms at the St Bonaventure Friary but had one telephone line that rang into both, a colleague at the friary told AP.

The twins, originally named Jerome and Irving, never said who was born first. Upon joining the Franciscan order in their 20s, they took the names of saints.

“They had this intimate bond, in which neither was selfish at all,” their cousin, Michael Riester

mai multe aici, via Mr P

1121
2011-06-05 13.44.12cultura cultura, dar shoppingu’…

cultura cultura, dar shoppingu’…

cultura cultura, dar sa nu-mi dezmint natura de femeie…

deci..shopping la sibiu:)

tocmai ce am descoperit o minunatie de magazin in sibiu, gossip tree – cu tineri designeri romani.
mi-am cumparat 2 rochii lungi, simple dar tare simpa: una crem cu un decolteu in V adinc, alta gri extrem de austera in fata (la baza gitului, fara nicio taietura aparte), dar foarte decoltata in spate.
(esarfa roz este de la rochia crem)
ambele creatia Cristinei Stoica

gossip tree e pe Pietonala Balcescu la nr 19. ( si nu, n-am primit discount ca sa scriu acest post… am intilnit-o pe tinara domnisoara care e propietara magazinului, dar nu i-am spus cum ma cheama nici cu ce ma ocup/m-am ocupat)

*
voi avea o mare problema la impachetatul hainelor pentru ca valiza abia se inchidea cind am plecat de acasa, dar…

2695
chiriac_fits2011_yes_Cds0088nbFITS 2011 – Oameni si faze

FITS 2011 – Oameni si faze

astazi, simbata 4 iunie, e cea mai grea zi din festival a directorului FITS, Constantin Chiriac.
am aflat asta din intimplare.

*
la intilnirea cu bloggerii l-am intrebat ce o sa faca simbata inainte de D’ale Carnavalului (piesa in care joaca), in conditiile in care programul lui in festival e antamat catre altii pe jumatati de ora de intilnire.

nu ma asteptam la un raspuns atit de… mai bine sa va explic ce face.

la ora 11.00 incepe una dintre cele mai grele negocieri (pe bani) din festival. e vorba de productia spectacolului Calatoriile lui Guliver care va fi regizat de Silviu Purcarete si va fi coprodus cu companii teatrale engleze si irlandeze. astazi, la ora 11, se discuta partea financiara a acestui proiect despre care se spune ca fi marea senzatie a anului viitor si care e deja antamat pentru toate festivalurile mari. “iti dai seama ca va fi cu dispute, va fi foarte greu”, mi-a zis Constantin Chiriac.

la ora 14.00 merge la deschiderea conferintei sustinuta de Emil Hurezeanu si Razvan Ungureanu.

la ora 14.30 trebuie sa fie in teatru ,pentru un snur al piesei ( in teatrul din sibiu, nimeni nu joaca seara spectacol, daca n-a facut un spectacol intern complet in aceeasi zi, cu minim o ora inainte de spectacolul oficial)

(dupa snur, ramine in teatru, dar nu in birou ci in cabina)

la ora 19.00, intra in scena.

iar noi spectatorii o sa fim cu ochii pe el, ca sa-l judecam “hai sa vedem se pricepe si la asta?!”
cei mai multi habar nu vor avea de agitatia zilei.

1721
sibiu colectieFITS 2011 oameni si faze

FITS 2011 oameni si faze

astazi dimineata, m-am intilnit pe strazile Sibiului cu Tiberiu Mercurian. in primul moment nici macar nu m-am prins ca e in Sibiu pentru ca el e marele sef de marketing al companiei care are si berea Becks care e sponsor al festivalului.

putin mai tirziu, la o limonada in piata mica, am aflat o poveste simpa.

Tiberiu e din Sibiu, in copilarie a locuit intr-una din cladirile din Piata Mica, foarte aproape de Podul Minciunilor. s-a mutat in Bucuresti in urma cu multi ani, iar prima lui intilnire cu festivalul de teatru a fost in urma cu 12 ani.
Anul trecut, prin noiembrie la o jumatate de an de la numirea sa in pozitia de director marketing Bergenbier S.A, l-a sunat pe Dl Chiriac:

– eu vreau sa fiu sponsor la Festivalul de teatru…

pentru citeva clipe a fost liniste la capatul celalalt al telefonului, dupa care Dl Chiriac a ris

– stii, de obicei eu ma duc la sponsori, nu vin sponsorii singuri la mine.

Azi cind vorbeam in piata mica, Tiberiu era foarte fericit ca e partener; si nu era doar business-ul la mijloc, era si-un fel de patriotism local si bucuria ca acum e implicat intr-un festival care-i aduce amintiri frumoase.

*
pe Tiberiu il stiu de mai bine de 5 ani, de pe vremea cind lucra la Henkel, cind a lucrat cu Tabu pentru citeva proiecte (ma rog, mai intii l-am cunoscut pe tatal lui, un suuuper personaj care a fost subiectul unui interviu al meu). am o amintire foarte frumoasa legata de una dintre conversatiile noastre de business. faceam un pictorial cu fetele de la Oltchim, henkel era partener al echipei nationale de handbal si acoperea costurile pictorialului, asa ca discutam cam ce vom face si cum administram timpul pe care ni -l acorda fetele intre doua antrenamente. din discutie in discutie, Laura – stilista- i-a povestit o idee despre un alt pictorial pe care ea isi dorea foarte tare sa-l faca.
si reactia lui, pe care o sa o tin minte mereu, a fost “pai faceti niste costuri, daca voi credeti ca o sa iasa ceva foarte frumos si va doriti pictorialul asta, hai sa vedem daca putem sa ajutam”

*
povestea cu sponsorul festivalului e despre cum locurile si evenimentele speciale, cu energie buna, atrag oamenii cu energie buna.
de fapt, si Tiberiu mi-a zis “de fiecare data cind vorbesc cu Constantin, ma umplu de energie pozitiva”

*
miine va povestesc despre cea mai grea zi din acest festival pentru directorul FITS, Constantin Chiriac

1740
perjovschiDan Perjovschi la Sibiu in 2011

Dan Perjovschi la Sibiu in 2011

de anul trecut Dan Perjovschi e parte din festivalul international de teatru. mai intii (anul trecut) a transformat zidul curtii interioare a teatrului intr-un manifest, acum deseneaza pe partea celalalta – catre strada, la vedere, pentru toata lumea.
e si acesta tot un fel de manifest. pentru arta.

iata-l pe Dan Perjovschi din trei declaratii date organizatorilor festivalului in aceste zile, intr-un interviu realizat de Laura Pop, voluntara in departamentul de comunicare.

Vezi, acum un an eram pe partea cealaltă, dincolo de zidul acesta, curtea oamenilor care văd lucruri de genul acesta în mod frecvent. Acum sunt în partea deschisă şi discut cu oameni care nu merg la muzeu sau habar n-au ce-i cu arta contemporană şi aşteaptă aici autobuzul…

*
Lia şi cu mine suntem amândoi sibieni, familiile noastre sunt de aici, şi atunci ne-am construit un atelier al nostru. E un plan de lungă durată, e un atelier în care ne-am adus toate cărţile, aici putem lucra mai în linişte, Bucureştiul e foarte agitat în momentul acesta; şi atunci o să avem sezoane acolo, o parte aici, o parte acolo. Ţine de o politică culturală personală, am construit un atelier care poate fi considerat o arhivă, deci poate fi extrem de uşor reciclat într-un birou de cercetare, iar ideea noastră pe termen lung e ca această construcţie cu proiecţiile dinăuntru care sunt foarte valoroase să rămână ca o instituţie în acest oraş. Adică după ce noi crăpăm, să rămână un obiect de valoare în urma noastră, care să poată fi folosit de alţii. Atunci când ai un plan cu bătaie lungă, tragi mai uşor. E un efort cumplit de greu. Să nu crezi că după ce am mers în toată lumea asta, dacă stau cu spatele şi trece unu’ din faţă şi zice – ce-i cu boul ăsta, ce-s tâmpeniile astea? -, nu-ţi face plăcere, pentru că e foarte dificil să mai vorbesşti cu oamenii care nu au avut şansa şi poate nici nu vor avea să testeze cultura la un nivel mai profund.

*
Arta e ceva profund uman, că de imperecheat, de născut şi de murit, toate fiinţele le fac, dar arta ne aparţine nouă. Poate dacă sunetele pe care noi le ascultăm cu plăcere unor extratereştri o să li se pară îngrozitoare pentru că nu au frecvenţa noastră. Toate culorile noastre n-o să le vadă altcineva pentru că văd în infraroşu. Deci e ceva care ne aparţine. Ce fac eu acum, caricaturi pe pereţi în oraşul acesta, sunt de fapt un graffiti legal, e destul de interesant. Pe platforma asta artistică poţi să pui lucruri şi să incorporezi lucruri foarte diverse. E unul din teritoriile umane în care poţi rezista, poţi critica, poţi să râzi de ceva, e foarte complex. Şi arta nu are învingători, aici nu e cu locul unu, locul doi, ci fiecare îşi găseşte locul lui, poate să îşi facă propria lui probă olimpică, concurent cu tine însuţi, e mult mai greu.

Dan Prejovschi, sibiu, mai 2011

1512
sibiu_foto_afisFITS 2011 – oameni si faze

FITS 2011 – oameni si faze

claudia – E cea mai cautata persoana din festival. peste citeva zile isi va da doctoratul in teatrologie, dar acum – in saptamina festivalului – n-are timp sa invete. in fiecare seara, inarmata cu zimbete, raspunde amabil tuturor solicitarilor “n-ai un bilet si pentru mine in seara asta?” (are locuri la spectacole pentru actori, producatori, jurnalisti)

Zoltan Balazs – regizorul ungur spectacolului Leone si Lena care a fo in deschiderea festivalului; o montare care a incercat sa aduca in scena cel mai important atribut al acestor vremuri: interactivitatea. fiecare act al piesei are 25 de versiuni, actorii nu stiu ce versiune urmeaza sa joace, regizorul le spune in timpul piesei, iar spectatorii stabilesc finalul. Zoltan vine in 2012 la Sibiu sa monteze o piesa de la care sunt mari asteptari. partea frumoasa e ca textul propus de teatrul din Sibiu e unul pe care Zoltan in are in minte de multa vreme – de unde se vede treaba ca spiritele se intilnesc undeva pe deasupra granitelor.

*
– se mai bucura de aplauze si performeri de nivelul astora?, am intrebat-o pe doamna Rodica Mandache la sfirsitul spectacolului Rushes Plus, al trupei de dans Inbal Pinto & Ashvalom Pollak.
– sigur ca da. nu esti niciodata suficient de mare ca sa nu te bucuri de aplauze. ba din contra, te bucuri mai tare.

*
– Miine joc doua spectacole, unul de la 5 altul de la 8, mi-a zis ieri Tudor Chirila.
– si nu ti-e greu?
– ba da.
– ai emotii? mari. si de rezistenta, si tehnice, dar si sa stiu sa-mi dozez vocea sa ma tina si pentru spectacolul doi.

….
de unde se vede treaba ca si ai mari si faimosi si cu succes la public is umani. si au temeri.
* O lume pe dos ( cu Tudor Chirila si Iarina Demian ) se joaca la Sala Studio a Casei de Cultura a Sindicatelor, vineri 3 iunie

1602
pinaPina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu in 2006, la Festivalul International de Teatru de aici. faptul ca nu a ajuns e unul din marile regrete ale directorului festivalului, Constantin Chiriac, legat de participarile din cei 18 ani de existenta a evenimentului de la Sibiu.

Erau in negocieri de citiva ani, programele si planetele li se aliniasera si romanii ar fi putut sa fie martorii unei mega experiente.

dar, Sibiul cistigase titlul de Capitala Culturala Europeana pentru 2007 si banii cu care festivalul ar fi platit compania Pinei ar fi fost mai utili pentru realizarea a 3 productii cu care teatrul sa onoreze evenimentul. asa ca decizia a fost una de business, Constantin Chiriac gindindu-se ca trupa Pinei poate veni in anii viitori.

in 2008, trupa Pinei era angajata in multe contracte si nu a putut veni, in 2009 artista a murit.

*
l-am vazut ieri pe Constantin Chiriac explicind regretul asta, la o intilnire privata cu 6 bloggeri ( o intimplare de mare finete in contextul in care festivalul are tema Comunitati, directorul festivalului are un program extrem de aglomerat, dar a vrut sa se vada cu bloggerii. mi-nu-nat!).
pe cind vorbea de regretul ca n-a adus-o pe Pina, Chiriac se uita in jos, in dreapta la hirtiile de pe masa.
si-a ridicat privirea cind ne-a zis “mai sunt si alte trupe pe care nu le-am adus inca pentru ca nu ni s-au potrivit programele, dar pe astea stiu ca pot sa ma lupt sa le aduc in anii viitori. cu Pina nu mai am cum.”

*
despre intilnirea cu domnul chiriac a scris Oltea ( nebuloasa) pe larg aici

*
puteti vedea in aceste zile in cinematografele din bucuresti dancing dreams, un film despre un proiect realizat de compania Pinei Bausch.

2893
tabaraheinekenbarbatii reformati si o minunata surpriza

barbatii reformati si o minunata surpriza

Tabara de reformare Heineken a fost unul dintre cele mai simpa proiecte la care am participat.

a avut suspance, emotii, umor si niste oameni minunati care s-au gindit ca pot sa faca lucrurile altfel; ca pot sa te distreze si pe tine, dar si pe cei mai pasionati dintre microbisti cu un eveniment de povestit nepotilor, la gura sobei.

peste citeva zeci de ani, povestile despre evenimentul asta o sa inceapa asa…

cind eram eu tinar, nevasta-mea – bunica ta- a sunat la un radio si-a participat la un concurs ca sa ma trimita intr-o tabara de reformare. am ris pentru ca era o idee amuzanta – vezi doamne, noi barbatii trebuie sa fim scoliti din cind in cind ca sa nu uitam sa avem grija de femei. dar m-am dus pentru ca parea ca e cu bere, se numea tabara de reformare heineken.
am ajuns acolo intr-o simbata, in ziua in care era finala Ligii Campionilor – mare meci in anul ala, Barcelona – Mancester United – si ne-au chinuit aia pina n-am mai stiut de noi.
am facut super exercitii militare, apoi au facut misto de noi si ne-au pus sa gatim peste, dupa aia sa facem buchete de flori si sa ne calcam camasile… niciun strop de bere nu ne-au dat, pina seara cind ne-am dus la o cina cu nevestele.

berea ca berea, dar la masa aia erau unii care cintau la viori si eram obosit si voiam la meci, dar nu se mai termina…si imi venea sa o omor pe bunica-ta… ca ea voia la londra in excursie, pentru asta ma inscrisese pe mine in concurs…

pina cind… dar de fapt, stai ca am un filmuletz cu ce a fost acolo, ia si rizi

*

sunt sigura ca asa vor fi povestile celor 21 de participanti peste 30-40 de ani.
in spatele evenimentului asta minunat mai e insa o poveste despre a fi atent la orice detaliu, despre a pregati la secunda intrarile si iesirile participantilor, despre a tine un secret si, mai ales, despre a avea curajul sa faci niste lucruri diferite care sa te puna pe tine organizator la limita oboselii.
dar povestea asta vi-o spun zilele viitoare.

1438
RECONFIGURING THE CLASSICS©Sebastian Marcovici003Rushes plus – FITS 2011

Rushes plus – FITS 2011

daca n-ati fost in sala sindicatelor aseara ca sa vedeti trupa Inbal Pinto – Avshalom Pollak, nu stiti cum e senzatia pe care o traiesti cind vezi, pe muzica lui Arvo Part –mirror in mirror -, cum un domn merge in echilibru precar pe niste scaune care-i dispar din spate pe parcurs ce inainteaza, pentru a-i fi puse in fata printr-un joc in triunghi pe care-l fac 2 dintre colegii lui.
daca rateaza miscarea, daca unul dintre scaune aluneca un pic mai mult, barbatul nu mai are “drum”, cade in gol.

totul se petrece cu o viteza uluitoare si scaunele – ca in jocul acela cu sarpele de pe computer/telefon – parcurg toata scena. odata cu ele si barbatul. care cara in spate o femeie. si-o valiza. in care e toata viata lui.

cind colegii lui schimba traseul scaunelor, el ramine intepenit in mijlocul scenei, iar colegii se aseaza in lateral sa-l priveasca.
iar domnul e singur, chiar daca are femeia in spate.

si trebuie sa se confrunte cu privirea celorlalti. a colegilor. a publicului.

foto Sebastian Marcovici/ FITS 2011

1448
FELII023©Mihaela MarinFelii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)

Felii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)

in ziua 2 pe care o petrec in Sibiu, am primit o lectie simpa si am facut mea culpa.

*
sunt unii dintre putinii oameni dintre cei care merg la teatru si care nu o plac pe Ofelia Popii. pentru reperele mele (extrem de subiective, desigur, ca de aia sunt ale mele) Ofelia nu e atit de mare pe cit spune lumea.

cu toate astea, aseara am vazut-o in Felii (un spectacol de Lia Bugnar) si-am plins, si-am iubit-o si, catre sfirsitul piesei, imi doream sa se termine mai repede (nu pentru ca nu imi placea ce e pe scena), ci pentru ca imi doream sa nu mai depuna asemenea efort, ma gindeam ca nu mai poate.

sigur ca ea putea, ca era antrenata pentru asta si ca si-a facut treaba pina la capat, dar eu voiam sa o protejez.

Felii e povestea a 7 femei a caror viata se intersecteaza prin iubiri, tradari, protejari, santaj, tandrete, boala, ADN.
iar Ofelia Popii le interpreteaza pe toate.

desigur ca am multe de comentat despre piesa ( in sensul circotas al lucrurilor), dar nu vreau sa scriu despre asta; vreau sa fac mea culpa si sa zic ca “da, de data asta mi-a placut mult Ofelia Popii” si m-am bucurat pentru ea la aplauze. foarte mult.
*
astazi, cind m-am detasat de emotiile de aseara, vazind-o pe Lia Bugnar la conferinta de presa, iubind-o din nou si din nou pentru bunul ei simt si tandretea cu care spune lucrurilor pe nume, mi-am dat seama de ce mi-a placut foarte mult Ofelia Popii in Felii.

pentru ca e tandra. si vulnerabila. chiar si cind e imperfecta. si asta cred ca a luat-o de la Lia, unul dintre cei mai firesti si mai frumosi oameni pe care-i admir de la distanta.

unul dintre momentele care m-au emotionat cel mai tare e cel de dans din piesa, coregrafia ii apartine lui Florin Fieroiu.

fotografii de Mihaela Marin

1571
desigual_aw10vrei sa fii reporter in locul meu?

vrei sa fii reporter in locul meu?

Miine, joi 2 iunie are loc un super eveniment la Desigual in Baneasa Shopping City.

Primii 100 de cumparatori care merg in magazine doar in lenjeria intima primesc haine gratis!

E lansarea sezonului de reduceri de vara si e un eveniment care s-a bucurat de mega success peste tot in lume. Mi-ar fi placut sa fiu acolo sa –i vad pe curajosii care participa la acest eveniment tres simpa dar, cum sunt la sibiu la festivalul de teatru, va rog sa ma ajutati:).

Fii reporter in locul meu la SemiNUD by Desigual, scrie-mi pentru blogul meu despre unul dintre curajosii care merge in competitia de acolo si…

Ai la alegere premiul:
– Iti intermediez un interviu cu o vedeta din Romania pe care o admiri pentru blogul tau.
– Iti dau 2 bilete la un spectacol in care eu am mare incredere si-l recomand din inima.

Ca sa intri in concurs trebuie sa scrii la comentarii o intrebare curajoasa pe care le-ai adresa-o participantilor la SemiNUD by Desigual.
Cistigatorul, pentru ca ma reprezinta in calitate de reporter, are full acces in culise la un eveniment despre care vor vorbi toate stirile (intra mai devreme in magazin, poate vorbi cu organizatorii, tot ce-si doreste din punct de vedere jurnalistic) si, desigur, dupa ce scrie, ii explic printr-un edit jurnalistic citeva trucuri din meserie.
Pentru inspiratie ai aici film cu ce s-a intimplat in alte tari.

Pentru curajosi : mergeti la cel mai tare party al verii – seminude by desigual -> mergi in lenjerie intima si pleci imbracat de la Desigual. La Baneasa Shopping City, miine, 2 iunie, de la ora 8 dimineata.

2382
Vrajitorul-din-OzConcurs: continua povestea

Concurs: continua povestea

Stiti povestea Vrajitorul din Oz? Cu micuta Dorothy a carei casa e luata de ciclon si care ajunge intr-un tarim necunoscut?
Trebuie sa o stiti… Dorothy trebuie sa ajunga la Vrajitorul din Oz pentru a afla drumul inapoi catre casa, dar pe drum intilneste citeva personaje: pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Dorothy si prietenul ei , catelusul Toto, ii iau in drumul lor si pe noii lor prieteni, ajung la Vrajitor si… mai vedeti voi in carte (daca nu va reamintiti povestea)

*
Ei bine, astazi, de 1 iunie, povestea se schimba putin, se transforma intr-o poveste pentru oameni mari care mai stiu sa se joace. Si se intimpla asa…
*

2011. Dorothy e in casa din K., linga matusa EM care s-a mutat aici inca de tinara pe cind era vesela si plina de energie. Acum e diferita, Dorothy – la cei 10 ani ai ei – nu stie sa spuna de ce, dar sigur nu e vorba de batrinete; e ceva in ochii ei, mai degraba, ceva care pare tristete.
Nici sotul matusii Em, unchiul Henry, nu zimbeste foarte mult, dar Dorothy stie ca ei o iubesc si pun multa dragoste in ingrijirea ei. Altfel de ce i-ar mai fi facut cadou pe catelusul Toto, ghemul de blana greata neagra cu ochii ca doua margele?!
Toto e bucuria lui Dorothy cu el se joaca in fiecare zi pe pajistile de pe linga casa si nu-i e frica niciodata pentru ca Toto stie mereu drumul catre casa cind ajung prea departe.

Astazi, miercuri, 1 iunie, n-au voie sa iasa din casa. Nu sunt pedepsiti, n-au facut nimic rau, dar a fost o avertizare meteo de tornada. Asa ca se joaca in casa cu Toto, urmarind cu coltul ochilor pregatirile celor mari.
“Sa inchizi beciul”, se aude vocea calma a matusii Em.
“Vino cu mine sa prindem si pasarile”, ii raspunde unchiul Henry.

Toto face tumbe pe covorul lor roshu, iar Dorothy incearca sa-l tina pe linga ea pentru ca afara se aude un zgomot ingrozitor. Galagia e asa de mare ca nici nu-si da seama ca tornada a luat casa, il vede pe Toto cazind in fund si se intreaba: “Oare zburam sau Toto face glume?”

Dar cind casa se zguduie din toate incheieturile Dorothy isi da seama ca plutesc. Ii e frica, Toto plinge, dar ea nu o sa plinga ; ea e fetita mare, stie ca daca plinge si ea, Toto se va speria si mai tare.
Cind casa se aseaza pe pamint cu o zguduitura uriasa, Toto sare in bratele ei, lingind-o pe obraz.
“haide, a trecut, o sa fie bine”, ii spune catelusului care pare ca nu o crede.

Deschide usa casei si… nimic din ce e afara nu-i cunoscut pentru ea. E o padure plina de frunzisuri si de zgomote ciudate. In fata, pe o carare ingusta, vin 3 oameni batrini, imbracati in haine ciudate; 2 barbati si o femeie.
“Toto, arata-le ca nu ne e frica”, sopteste printre dinti.
“Bine ai venit in tarimul Oz”, spune femeia. “Casa ta a cazut peste vrajitoarea cea rea si tocmai ce ai omorit-o, iti multumim pentru asta si-ti facem un cadou”.
Ii intinde o cutiuta neagra pe care scrie ceva cu G si V, plus niste cifre.
“Ia-l te va ajuta in drumul tau.”, continua femeia.
“Vreau acasa”, sopteste Dorothy.
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…

*

De aici incolo continua tu povestea…

Avem la dispozitie o saptamina pentru ca Dorothy sa ajunga inapoi acasa. Are GPS, dar trebuie sa-I intilneasca pe Omul de Tinichea, Leul cel Las si pe Sperie Ciori, pina sa ajunga la Vrajitorul din Oz care sa-I dea Solutia pentru drumul catre casa.

Scrie un comentariu si continua povestea. La sfirsitul povestii, pe 8 iunie, alegem un castigator pe care-l premiem cu un GPS Prestigio GeoVision 5500.


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!