Monthly Archives : July 2013

pianoo dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

o dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

cind eram mica, unchiul cel mai educat din familie  a crezut ca e bine sa invat muzica. am primit o chitara si un profesor. n-au stat multa vreme cu mine pentru ca tot ce ma interesa era matematica.

dar unchiul – care era compozitor – si detinea un pian cu coada, de concert, in apartamentul lui de pe Fainari (habar nu am cum il suisera la etaj) incerca sa -mi explice, in discutii scurte, lucruri despre muzica pe limba mea.

“sunt 8 note muzicale. 8. si un numar infinit de posibilitati de a le combina pentru a face muzica. 8 note si posibilitati infinite de melodii.”, mi-a spus odata si mi s-a parut straniu pentru ca un numar finit de numere combinate in oricare variante ar fi dat un numar finit de posibilitati. i-am zis asta.

“ai sa vezi in toata viata ta ca ai sa intilnesti cintece pe care nu le-ai auzit niciodata, toate la baza cu aceleasi note muzicale”

am protestat ca sunt mai mult de 8 note pentru ca se schimba gamele si tonalitatile.

“chiar si asa, sunt un numar finit de note muzicale. iar posibilitatile de a face muzica sunt infinite.”

***

ma urmareste discutia asta din copilarie. mi-am adus aminte de ea, acum cind am citit rindurile de mai jos in Novecento a lui Alessandro Baricco.

Gindeste-te putin: un pian. Clapele incep. Clapele sfirsesc. Stii ca sunt 88, nimeni nu te poate pacali. Nu sunt nesfirsite, ele. TU, esti nesfirsit, si inauntru clapelor alea, muzica pe care o poti face e nesfirsita. Ele sunt 88, TU esti nesfirsit. ASTA imi place mie. Asta merita sa fie trait.

2352
voyageam vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

am vorbit cu Calatorul Legendar din Social Media

buna, Dragos?

da.

sunt Cristina Bazavan, te-am sunat in legatura cu competitia Calatori legendari in Social media. Stii, eu am fost singura fata din juriu si eu anunt participantii barbati care e rezultatul lor in aceasta competitie…

aaaa, da. ca tu esti in juriu. (un pic de ingrijorare in voce)

esti pregatit sa afli rezultatul?

(freamat la capatul celalalt al telefonului): pai da, cum sa nu.

bine. am un mesaj special pe care trebuie sa ti-l spun. fii atent. (vocea mea a devenit ca de stiri, am inceput sa rostesc cit mai rar urmatoarele cuvinte)

 

Competitia “Calatori Legendari in Social Media organizata de Heineken a luat sfarsit. 
Iti multumim pentru originalitatea si creatitivatea de care ai dat dovada. 
Ne-a facut placere sa vedem entuziastmul cu care te-ai inscris in competitie, cu care ai abordat fiecare postare si sa regasim spirtul de aventura in fiecare calatorie despre care ne-ai povestit.
(Dragos a inceput sa freamate si sa ofteze. vorbeam deja de mai bine de 30 de secunde si nu spusesem nimic despre a cistigat sau a pierdut)
Juriul a deliberat, a citit toate posturile inregistrate in competitie si… (Dragos a oftat)
tu … ai cistigaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat!
din partea cealalalta s-au auzit semne de bucurie si de relaxare , cu un oftat de usurare inclus. n-am mai apucat sa-i spun ca a obtinut punctajul maxim, deja il felicitam si el era foarte fericit
***
S-a intimplat aseara la 17.30 si este pentru prima data de cind fac parte dintr-un juriu cind am onoarea sa anunt eu cistigatorul, ca sa ma bucur de bucuria lui.
Cu bucurie va anunt si pe voi  ca Dragos Schiopu (haotik.ro)  este Calatorul Legendar din Social Media. 
***
A fost o jurizare frumoasa pentru ca, asa cum a comentat Manafu in discutiile interne ale juratilor (in echipa juratilor au fost  Andi MoisescuChinezu’Razvan Pascu si Manafu, plus subsemnata), calitatea scrierilor si valoarea profesionala a celor inscrisi a fost foarte ridicata. Ii salut aici pe Anca Gradinaru, pe care o stiti din super reportajele de la Antena, dar si pe Alin Ludu Dumbrava, un rafinat critic de cinema. Amindoi au avut povesti foarte frumoase inscrise in competitie. Dar ii salut si le multumesc tuturor celor care s-au inscris pentru povestile si intimplarile frumoase pe care le-au impartit cu noi.
Aventura continua pentru Dragos. El merge la un Space Training si abia astept sa citesc povestile lui din aceasta noua experienta.
4337
stilou1Jocul – alege nuvela pe care urmeaza sa o scriu

Jocul – alege nuvela pe care urmeaza sa o scriu

sunt invitata sa scriu pentru un proiect international o nuvela cu titlul Jocul. nu-mi place sa scriu fictiune, pentru ca mintea mea e setata pe observatie jurnalistica, dar nuvela va fi una de fictiune chiar daca pleaca de la ceva real.

am doua variante de povesti – ambele pleaca de la fapte reale, la care am fost martora -, iar inceputul nuvelelor (partea reala) e mai jos. ajutati-ma sa aleg povestea pe care sa o scriu. Versiunea care are cele mai multe voturi pina pe 1 august la ora 12 va avea un story lung si va fi dusa pina la capat.

e important sa stiu care dintre aceste inceputuri v-ar face sa mergeti mai departe cu cititul.

multumesc de ajutor.

Jocul nr 1

– Ai curaj?, intinse degetele cu unghii scurte, lacuite cu o culoare pe care ar fi numit-o “grej”, catre radio-ul mic de linga scrumiera.

Primul cintec difuzat e mesajul meu catre tine, urmatorul e al tau catre mine…

– Ai aranjat ceva cu aia de fac playlistul?

– Nu. Aranjeaza soarta. Te bagi?!

O vazu cum isi ridica picioarele la piept si, din zimbetul pe care i-l intuia in privirea care era fixata catre autostrada, prin parbriz, stiu ca n-o sa iasa nimic bun din asta.

***
Jocul nr 2

“Tigari subtiri mentolate.”

Isi ridica privirea si vazu o femeie imbracata in negru, cu toca specifica calugaritelor si se gindi “oare nu moare de cald pe vremea asta?”.

“Nu sunt pentru mine”, se scuza ea rapid cind ii vazu privirea iscoditoare.

Ii era greu sa ajunga pina la raftul cu tigari; chiar daca intindea mina pina ii trozneau articulatiile, cocoasa il impiedica sa atinga patratul de plastic unde erau expuse pachetele de tigari.

“Dati-mi oricare, nu sunt pentru mine. Mentolate si subtiri sa fie”, spuse din nou femeia despre care el stia deja ca nu e calugarita.

***
priviredorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele oamenilor sunt ca brinzeturile fine

dorintele noastre trec printr-un proces straniu de transformare. il vedem adesea in povestile din privirile oamenilor.

sunt priviri care ascund dorinte statute, fermentate. altele cu dorinte maturate. ca la brinzeturile fine.

depinde atit de mult ce am facut in viata cu dorintele noastre, linga ce le-am pus, cine au fost oamenii/cartile/filmele/muzicile din jurul lor, ce arome au imprumutat pe drumul catre maturizare.

si, da, oricit ar parea de straniu, dorintele noastre uneori… put.

 

*maturarea e tot un proces de fermentare, doar ca se realizeaza la temperaturi controlate, uneori impreuna cu ingrediente ajutatoare care dau noi arome.

 

 

1844
jumatateviata cu jumatate de masura

viata cu jumatate de masura

e ceva din educatia romanilor care duce la a face lucrurile cu jumatate de masura, “las ca se poate si asa”.

s-ar putea sa inceapa din copilarie, de la vacantele “pe jumatate”, chinuite, in care copiii vad cum parintii iau zarzavaturi si legume de acasa, in portbagaj, pentru o saptamina si gatesc pe balconul hotelului ca sa nu mai cheltuie bani si pe mincare. diferenta intre “jumatatea de masura” si “pina la capat” o vezi, in cazul asta, in nota de umilinta cu care membrii familiei maninca sau pregatesc mincarea.

sau in felul care doar privesc si nu se bucura in parcurile de distractie.

fara bucuria gastii, fara voiosie.

isi spun “sunt aici, in concediu, cei de acasa – din orasul/satul/ comuna mea – vor vedea ca m-am distrat dupa pielea care mi s-a innegrit si dupa locurile pe care le voi fi anuntat ca le-am vizitat, dovedind cu fotografii de la intrare”, dar pentru ca nu stiu sa duca lucrurile pina la capat, experienta e la jumatate. si n-are legatura cu banii, ci cu sufletul.

***

exista si cazurile cu” mincarea de acasa” a caror bucurie de familie sau curiozitate pentru o noua experienta se simte in energia din priviri si din vorbe.copiii lor vor fi dintre cei care stiu sa se bucure oriunde, oricind, in orice conditii.

***

dar ceilalti – care n-au invatat sa-si asume statutul social si sa se bucure cu ce au – s-ar putea sa-si creasca fiii si fiicele cu sentimentul ca lucrurile pe care le faci cu jumatate de masura sunt bune, atita timp cit faci la fel ca toata lumea.

si…

… s-ar putea sa iubeasca cu jumatate de masura, neducindu-se niciodata pina la capat cu emotiile lor.

… s-ar putea sa munceasca cu jumatate de masura, neimplicindu-se niciodata pina la capat in activitatea lor.

… s-ar putea sa traiasca cu jumatate de masura, bifind lucrurile care, dupa reguli, trebuie facute .

iar pina la sfirsit, pe dinauntrul lor, sa nu fi fost niciodata pina la capat, pina la limita superioara (sau inferioara, caci nu ajungi foarte sus daca nu ti-ai luat elan foarte din adincuri). sa nu fi trait niciodata cu sufletul la extrem. ci doar pe linia de plutire.

si totul sa fie influentat de primele vacante.

*

sunt pe litoralul romanesc, in Venus, pentru un eveniment Vincon Romania  –  o discutie despre carte si vin impreuna cu scriitorii Mircea CartarescuRadu ParaschivescuIoana Pirvulescu si Dan  C Mihailescu, parte din festivalul “Carte la nisip”

2890
best offerGiuseppe Tornatore – despre The Best Offer

Giuseppe Tornatore – despre The Best Offer

e in cinematografe de saptamina trecuta un film pe care ar trebui sa-l vedeti: The Best Offer. daca ramineti in Bucuresti in week end-ul asta va rog duceti-va la cinematograf… ca sa va conving iata 3 dintre declaratiile regizorului filmului despre munca lui pentru acest film.

 

 I take inspiration from hundreds of things. Among these there was one idea that I had when I first began working in Rome. It was the story of an agoraphobic girl but I had never used it because it never seemed quite mature as an idea.

Seven or eight years ago, I wrote down a note for a character that was based on an auctioneer, but I could never find the right context for him and I wasn’t able to develop it further. One day when I was organising my notes and ideas, these two notes came together next to each other and I realised they had a kind of inherent attraction. That’s how the new narrative came about. It was different and went beyond either of the original stories, but they somehow fed off each other. I had it read and I soon got a ‘yes’ to produce the film. 

***

Well… the best offer, at an auction, is the highest price you are willing to pay to have an object. In the transaction, however, the lowest price is what the seller is prepared to accept to close the deal. In love, what are we willing to do? Apart from the protagonist’s actions, the point is that he learns to love totally and unconditionally. He comes to depend on that. 

***

Si face referire doar la o parte foarte mica din acest film:)

1830
caloameni si cai

oameni si cai

nu exista om care sa nu se emotioneze in fata dragostei pe care o primeste de la un suflet necuvintator (catel, pisica etc). in dragostea aceea este iluzia iubirii neconditionate la care rivneste toata lumea. iubirea pura. in unele cazuri e doar o iluzie pentru ca sufletele necuvintatoare au si ele inteligenta lor si stiu sa conduca “ostilitatile”.

***

in relatia cu caii oamenii devin goi.

calul e un animal mare si, fata in fata cu el, stii ca, fizic, nu ai cum sa-l domini si, cu atit mai mult, esti fascinat sa obtii atentia/dragostea lui.

doar ca… un cal are nevoie de 3 secunde ca sa stie starea ta emotionala, sa simta din limbajul trupului tau daca ti-e frica, daca esti agresiv, daca esti suparat, daca n-ai cele mai curate ginduri.

si fata in fata cu un cal oamenii invata ca dominarea celuilalt, controlul, nu implica neaparat puterea fizica : poti face un cal – care are de 5-6 greutatea ta  – sa te urmeze si sa te repecte fara sa folosesti ham, bici, sau cuvinte. daca ai ginduri bune si daca trupul si mintea ta ii spun intr-o forma clara ce trebuie sa faca.

dar mai presus de orice, fata in fata cu un cal oamenii invata ca iubirea neconditionata vine dupa ce dai iubire, nu inainte. calul e ca o oglinda: reflecta in cea mai curata forma, dezinteresat, onest tot ceea ce primeste. si in fata lui, cind te simti mai mic decit esti, redescoperi smerenia.

 

***

duminica am fost la o lectie de echitatie la Regatul Cailor. am avut-o tovarasa pe NELY o iapa pitica, blonda si simpatica. si foarte cuminte.

l-am intilnit acolo pe George Leca – un trainer care face cursuri de dezvoltare personala pentru manageri, dar nu numai, dupa un sistem inovator: oamenii sunt fata in fata cu caii. si din reactiile lor, oameni si cai, reies caracterul, relationarea cu ceilalti, temerile, bucuriile.

“intre doua suflete unul va fi dominant. dar nu va fi acela care foloseste forta ci cel care stie sa transforme dorinta in intentie/actiune”, mi-a spus George Leca.

proiectul lui de dezvoltare personala cu autorul cailor, horse eye, poate fi gasit aici. am sa revin sa scriu pe larg despre el.

4553
Mallory Morrison2doar suflet … sub apa

doar suflet … sub apa

azi noapte am vazut o bucurie de film, the legend of 1900 al lui Giuseppe Tornatore, cu un domn care toata viata lui nu pleaca de pe un vapor. nu calca niciodata pe tarm. (am sa ma intorc curind la el ca sa va conving sa-l vedeti, dar inca-l mai rumeg si mai vreau sa-l mai vad macar o data).

m-am culcat si m-am trezit cu gindul la film, la mare si cu dorinta de a vedea filmul cu marea alaturi. dupa care am descoperit din intimplare aceasta fotografa din Los Angeles, Mallory Morrison, care arata – cu proiectul ei foto – cum corpul uman isi pierde din greutate cind e sub apa.

ca si cum acolo ar ramine doar sufletul.

 

 

 

Mai multe foto de mallory morrison 

2477
condCONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

CONCURS: ce stii despre ingredientele afrodisiace din gastronomia orientala?

ultima data cind am scris despre interesul meu asupra gastronimiei orientale – si mai ales in directia ingredientelor afrodisiace – au fost comentarii cu ridicari din sprincene, ba chiar si unele cu exprimari sub centura pe care – desigur – ca le-am facut sa se intilneasca cu tasta “delete”.

astazi ma intorc la alimente care fac si altceva decit sa te hraneasca, toate din gastronomia orientala pentru ca am un concurs tres simpa:)

***

mincam ca sa acumulam o forma de energie. daca alimentele pe care le folosim pentru hrana noastra zilnica au grija si de mintea, dar si de libidoul nostru, energia care ne pune in miscare, care ne face sa fim ceea ce suntem si sa ne transformam gindurile in actiuni, energia aceasta e mai puternica.

Concurs: spuneti condimente din gastronomia orientala care contin proprietati afrodiziace si care creeaza o experienta culinara aparte.

facem un top al condimentelor orientale afrodisiace, iar dintre participanti, prin tragere la sorti, sapte dintre ei cistiga dupa cum urmeaza:

1 cistigator – o invitatie la masa impreuna cu 3 prieteni la Califatul Iancului,

alti 6 citigatori – amintiri cu iz oriental (tricou, chipiu, brau, zaharnita, ceasca de cafea,  support de ou fiert)

aveti timp de cercetare si experimentare, plus comentare aici, pina vineri 26 iulie ora 12.oo succes,

 

***

incep eu: susanul este un condiment afrodisiac (il foloseau si sultanii in multe mincaruri ca sa reziste la asalturile multelor cadine:)  )

l-am folosit in pasta de susan din Falafelul SIMPA creat de mine pentru Calif, dar el poate fi – asa cum am experimentat zilele trecute – baza pentru o inghetata.

inghetata de susan e putin amaruie si aspra la gust, dar e senzationala.

***

zilele viitoare am sa va povestesc de ce am acceptat sa intru in jocul de a crea un preparat pentru Calif, unul dintre locurile in care – desi e un fast food – toate ingredientele se prepara “in house”. stiu, nu va vine sa credeti, dar va explic pe larg curind.

peste 200 de persoane au mincat de la Calif din Iancului Falafelul S!mpa. va multumesc ca ati avut incredere in gusturile mele culinare. acesta e falafelul S!MPA

 

taorminaEnescu la Cinema. Grand Cinema Digiplex

Enescu la Cinema. Grand Cinema Digiplex

acum citeva zile am fost sa vad transmisia live a spectatolului Rigoletto din teatrul de vara de la Taormina. Erau in sala dirijori, sefi de orchestre, oameni pasionati de opera, dar si corporatisti simpatici proaspat iesiti de la program.

urma sa le vorbesc despre cum gust eu filmele dupa sonor (pt ca le aud pe geam de la cinemaul de la parter) si despre bucuria mea de a vedea spectacole de teatru sau de balet de pe marile scene ale lumii, in transmisii directe, fara sa mai fie nevoie sa ma dau peste cap pentru un bilet de avion, cazare hotel si bilet la spectacol. in orasul meu, la cinema.

imi pregatisem un speech despre prejudecatile noastre legate de transmisiile live  ale unor spectacole pe care obisnuiam sa le vedem la fata locului: despre cum emotia e la fel, despre cum te minunezi ca publicul din sala de cinematograf aplauda la final ca si cum ar avea artistii in fata.

numai ca s-a schimbat putin desfasuratorul si am vorbit dupa primul act. iar primul act din Rigoletto a schimbat total lucrurile

***

la finalul actului intii, personajul principal feminin, Gilda – fata bufonului regelui – indragostita de un duce cinta o arie minunata, dar incredibil de grea din punct de vedere tehnic.

in reprezentatia pe care am vazut-o noi, interpreta Gildei a fost incredibila, a cintat ca si cum despartirea de duce i-a rupt in bucati milimetrice fiecare parte din corp si in timp ce-si spunea partitura  cu “nume drag ce-ntiia data face inima sa-mi bata”, au inceput sa-i curga lacrimile.

habar n-am daca era de la efort, de la caldura (spectacolul era in aer liber) sau de la mesajul pe care-l avea de transmis, dar lacrima aceea care curgea aproape neagra – cu tot cu make-up- a dat un dramatism aparte intregului moment.

***

daca as fi fost la Taormina, in locul asta minunat, probabil ca as fi gustat spectacolul cu tot cu aroma de mare, caci linga e un port. dar nicaieri in alta parte, decit intr-o sala de cinematograf (care sa aiba sunet la calitate maxima) n-as fi putut vedea lacrima aceea.

puterea prim planului e de neinlocuit.

dupa lacrima aceea mi-am schimbat discursul. pentru ca despre asta este a vedea o transmisie live de la un mare spectacol: pe ecranul cinematografului, in conditii de confort maxim, dar si cu un sonor exceptional, vezi DETALIILE pe care altfel, ca spectator in sala, in rinduri indepartate, nu le-ai fi vazut.

***

Din septembrie, in perioada festivalului Enescu Grand Cinema Digiplex transmite unele dintre cele mai importante spectacole din festival, in salile de cinematograf. daca n-ati mai prins bilete la spectacolele mari si vreti sa va bucurati, luati-va acum bilete la Grand Cinema Digiplex.

Daca sunteti incurcati de atmosfera rigida de la Ateneu sau Sala Palatului, mergeti la cinematograf si vedeti live aceleasi spectacole.

***

in pauza primului act mi-am cumparat popcorn. da, stiu ca dupa unii opera + popcorn inseamna o asociere monstruoasa, dar pentru mine e mai important sa ma simt bine si sa vad un spectacol care sa ma emotioneze.

iar faptul ca de anul acesta, in premiera la Grand Cinema Digiplex poti vedea spectacolele de la Enescu (tot acolo puteti vedea Balshoi Theatre!!!) mi se pare una dintre cele mai minunate forme de melange cultural.

daca tinerii nu ajung la Ateneu, sa ducem muzica clasica in cinematografe. 🙂

1893
jacob wagnerdeasupra norilor

deasupra norilor

imi plac norii si cerul in general. de asta am si incercat toate sporturile care au legatura cu a zbura, pluti, a fi aproape de nori. poate de asta mi-a placut mult secventa din Imaginarium of Doctor Parnassus cind diavolul pleaca mergind pe norisori. am visat de multe ori de la fereastra avionului sa pot sa fac asta si mi s-a parut dragut ca si domnul Gilliam a avut aceasta fantezie.

 

de fiecare data cind descopar vreun artist care are vreo pasiune pentru nori mi se pare ca e un club select al oamenilor care cauta neatirnarea.

tocmai l-am descoperit pe Jacob Wagner specializat in fotografie pentru reclame, in special masini, care  – pentru ca se plimba mult cu avionul – a facut o serie de fotografii cu norii deasupra marilor si oceanelor.

 

 

Il puteti gasi pe Jacob si fotografiile lui cu nori, aici

1828
bonham carter elisabeth carterHelena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor

Helena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor

am de citeva zile pe desktop aceasta fotografie cu Helena Bonham Carter in ipostaza de Elisabeth Taylor pentru un film de 90 de min realizat de BBC.

fotografia era dintr-un articol in presa britanica despre cum Helena si-a pus amprenta si de data asta asupra productiei cu personalitatea ei puternica. cind au cerut sa o machieze mai mult si sa-i modifice chipul cu proteze ca sa semene si mai tare cu Elisabeth Taylor , Helena a protestat: “pe bune? chiar se asteapta lumea sa seman cu ea? oricum nu o sa seman foarte mult, n-ai cum sa semeni cu ea la chip, hai sa ne concentram pe actorie!” si-a refuzat sa mai faca orice proba de make-up.

uitati-va la fotografii, arata impecabil. o iubesc pentru atitudinea ei minunata , desi stiu ca e un cosmar pentru orice producator.

Dominic West e cel care-l joaca pe Richard Burton.

 

2224
arta pentru viatafoloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

foloseste-ti arta pentru o fapta buna. poti sa fii ajutat financiar pentru asta.

va mai aminti de proiectul Arta pentru viata de anul trecut?

in esenta era vorba de granturi pentru proiecte culturale care sa se desfasoare in spitale si care sa aduca, fie si pentru o clipa, o bucurie celor care se lupta cu trupurile si mintile lor ca sa invinga boli cumplite.

au fost 5 proiecte cistigatoare si, desi toate sunt minunate si au fost eficiente, mie cel mai mult imi place proiectul care arata cit de mult face risul intr-o terapie. cit de important e sa poti sa faci pe cineva sa rida intr-un moment in care e in cumpana.

revin la proiectul acesta pentru ca se fac din nou inscrieri pentru finantari de fapte bune.

asa ca, daca aveti activitati artistice cu care ati putea bucura copii sau adulti in spitale, aplicati.

pentru mine proiectul asta nu e despre boala sau arta, e despre cum sa faci bine prin ce stii tu mai bine sa faci – un act artistic. si care e menirea cea mai frumoasa a artei alta decit a face bine celor care beneficiaza de ea?!

proiectul e sustinut de grupul farmaceutic francez Servier si e in parteneriat cu 3 spitale mari din tara.

 grant-urile sunt de 3000 de euro per proiect, inscrierile sunt pina la 8 august. detalii aici.

stiu ca aveti proiecte frumoase, stiu ca vreti sa bucurati oamenii cu ele, iata o cale simpla si cu efecte mult mai mari decit ati planificat cind v-ati facut proiectul. aplicati pentru o fapta buna.

multumesc ca o sa faceti fapta buna.

iata imagini de anul trecut

de la cluj

si de la Craiova

2228
ovidiu basteadespre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

despre niste cicatrici care n-ar fi trebuit sa se vindece :)

un medic se uita la ceva ce ar putea fi o radiografie pe film, dar e o analiza complicata a unui RMN sofisticat. se incrunta. cere CD-ul pe care e, la rezolutie si mai mare, imaginea pe care o are in fata.

o analizeaza mult incruntindu-se. compara cu o alta radiografie. da telefoane si cheama alti medici.

asteptare.

ceilalti medici vin, se uita, se incrunta. incep intrebarile pe un ton inchizitor: “ce-ai facut? ce-ai mincat? ce ai luat?”

raspunsurile sunt simple “nimic. ca de obicei. nimic”

cel mai batrin dintre ei intreaba, cu acelasi ton grav: “ai fost la biserica?”

***

intr-un mod straniu, unele cicatrici din interiorul corpului uman (nu e vorba de o metafora) se vindeca singure, desi in teorie lucrurile astea par imposibile. si chiar si cei mai mari medici in fata unor asemenea evidente se intorc la credinta.

***

“ai fost la biserica?”

“”nu chiar. ca turist, da. doar ca mi-am schimbat viata si fac doar ce-mi place. cu oamenii care-mi plac.”

 

Foto Ovidiu Bastea.

1521
ioana nemesVineri, sambata, duminica

Vineri, sambata, duminica

text de Noemi Revnic

Dragii mei care raman in Bucuresti, iata ce avem in acest weekend.

“Poiana urbana”, un nou proiect The Institute, cu o serie de concerte la Piata Universitatii si cu un program pe care il puteti urmari aici

O expozitie de neratat, pana in 4 august, “Ioana Nemes: Sometimes we shouldn’t pretend everything is OK”. La doi ani de la disparitia artistei, o retrospectiva din seria Monthly Evaluations (2003-2011). La Salonul de proiecte

Camera de oaspeti de la MNAC din cadrul expozitiei Mircea Cantor ne asteapta cu o selectie de lucrari ale artistului Ion Grigorescu, pana in luna august.

Iar prietenele mele minunate si altruiste de la Asociatia Red Panda ii asteapta pe toti posesorii de catei la HamFest, sambata si duminica, 20, 21 iulie, incepand cu ora 16:00. Unde? In spatial imens de la Planeta HamHam din Bulevardul Barbu Vacarescu 162-164. Spatii de joaca, cursuri si ateliere creative pentru copii si adulti, consultatii veterinare gratuite si spectacolul de teatru “Pet Conference” al companiei Replika. Intrarea este libera si ne vom vedea acolo, cu siguranta. Aici gasiti toate detaliile

Un weekend frumos va doresc si nu uitati sa va hidratati si sa nu abuzati de soare prea mult!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1624
pui renati vazut vreodata un pui de ren?

ati vazut vreodata un pui de ren?

daca ati trecut pe la Universitate in decembrie sigur i-ati intilnit pe renii lui Mos Craciun, Toto si Luna.

Toto cel cuminte si semet si Luna cea timida, rusinoasa.

Ei bine Luna a nascut azi noapte un pui de ren, iar doamna care e matusa lor, ca nu pot zice mama lor:), care e ruda cu Mos Craciun si are grija de ei, Adela Ivanescu mi-a trimis fotografii cu noul membru al familiei.

O sa fie veselie mare la Universitate de Craciun.

***

Renii sunt intr-o ferma din sectorul 2, impreuna cu multe alte animale, foarte bine ingrijite. Am sa revin cu detalii daca se poate vizita copilul renitzei Luna.

 

 

In dimineata asta a fost un mic Craciun pt mine. nu primesti in fiecare zi pe mail fotografii cu un puiutz de ren nascut in noaptea precedenta. Multumesc ca v-ati gindit si la mine sa ma bucurati cu aceste fotografii.

2380
toma coconeaToma Coconea mai are 159 km sa termine X Alps

Toma Coconea mai are 159 km sa termine X Alps

n-a avut noroc anul asta. l-a incurcat vremea si-a fost ceva acolo dincolo de puterea lui care l-a impiedicat sa urce in clasament

Muller n-a parut uman ( a terminat cursa Salzburg Monaco in 7 zile jumate), Iar Toma Coconea – care in ultimele 2 editii ale cursei zeilor RedBull X Alps a terminat pe locul 2 de fiecare data – e inca in cursa, pe locul 10.

mai are 159 de km la momentul la care scriu si sunt inaintea lui inca 4 persoane in cursa, iar alti 5 au terminat-o deja.

in acest moment nu mai e despre premiu, e despre caracter. nu mai e despre a cistiga in fata celorlalti si despre a cistiga in fata ta.

daca aveti timp sa va uitati la cursa in live tracking.  e ultima zi. si Toma Coconea dupa 10 zile prin munti, dupa ce a parcurs peste 1000 de km in zbor sau in alergare/catarare, alearga. are un ritm de 7 km la ora. si n-o sa se opreasca pina la ultima secunda din competitie.

indiferent de locul pe care-l ocupa in clasament.

***

mi-ar placea sa am puterea lui de a lupta pina in ultima secunda. stiu ca daca el poate, oricare dintre noi putem.

de asta ma uit cu drag la el si sper sa-mi gasesc puterea si curajul sa-i seman; nu in sport, in mental.

2063
aventura heinekenun blogger cistigator la Legendary Travelers Wanted

un blogger cistigator la Legendary Travelers Wanted

cind Heineken a anuntat competitia Legendary Travelers Wanted a fost o avalansa de inscrieri de oameni din toate colturile tarii. toate profesiile, toate categoriile de virsta.

dintre toti a cistigat un blogger, Bogdan Dascalescu, ceea ce mi se pare foarte dragutz. ma rog el n-a fost ales pentru ca e blogger, asta e bonus track, el a trebuit sa treaca prin niste probe care i-au testat pasiunea pentru calatorii, adaptabilitatea, spiritul umorului, ba pe alocuri si caracterul. aici povestea selectiei vazuta din perspectiva lui.

o sa plece intr-o calatorie ca acelea din seriile Dropped (un baiat din madrid a fost lasat in… alaska:)) ) si sunt f f f invidioasa pentru aventura lui.

ce mi se pare cu adevarat simpatic este ca in competitia asta, acum o sa cistige numai bloggeri:)

stiti ca mai e o competitie pentru un space training – m-am interesat, e in afara tarii, intr-un super loc, dar n-am voie sa va spun inca – care e destinata exclusiv bloggerilor.

am scris aici cum puteti participa la concurs, eu m-as cam grabi sa ma inscriu daca as fi in locul vostru.

1495
fericitaspinzuratoarea

spinzuratoarea

ne petrecem mult timp visind spre fericire. chiar si cind nu dormim, sau mai ales atunci.

unii dintre noi isi cauta fericirea in interiorul unui sistem (cu toate regulile devenite standarde de viata), altii cred ca ar fi fericiti tocmai daca n-ar face parte din niciun sistem. iar unii incearca sa impace calea de mijloc – subordonati sistemului si regulilor lui sperind ca o sa le incalce de cite ori vor dori.

in oricare dintre situatii, 3 litere fac diferenta actiunilor si a drumului pe care-l vom urma: E, I, T.  si nici macar nu formeaza singure un cuvint.

dar atunci cind dispar formeaza o balanta care masoara tristetea.

ati jucat vreodata spinzuratoarea?

later edit: asezate altfel literele eliminate pot forma un cuvint: “TIE”. poate e despre a da. celuilalt, in discurs direct, adica TIE.

 

3118
eu philipso frumusica speciala pentru rochiile noastre sofisticate

o frumusica speciala pentru rochiile noastre sofisticate

acum ceva vreme am testat, intr-un proiect in care se promovau tendintele viitorului in domeniu, o statie de calcat de la Philips care mi se parea SF: practic tu nu faceai decit sa plimbi fierul de calcat pe material, nu mai verificai etichetele ca sa schimbi temperatura de la un material la altul, nu te mai interesa la cite grade ar trebui calcat, si… daca uitai fierul de calcat pe masa nu se intimpla nimic.

astazi am aflat ca statia aceea de calcat a fost imbunatatita, ca a aparut o noua versiune mai desteapta, mai frumoasa.

PerfectCare Silence este dotată cu talpă SteamGlide, talpa premium din gama Philips care a fost proiectată cu un înveliş de ceramică de calitate superioară pentru alunecare facilă pe materiale.
Astfel, poţi termina extrem de repede de călcat. Cu o putere de 2400 W şi o presiune a aburului de până la 6,5 bari, staţia de călcat te ajută să netezeşti orice fel de cute. Rezervorul de apă are 1,5 l, iar timpul de încălzire este de două minute. În plus, aburul sub presiune pătrunde adânc în materiale astfel încât călcatul este rapid şi uşor chiar şi pe materialele dificile.

si-atunci si acum mi se pare foarte tare sa ai un aparat de calcat care nu necesita setari de temperatura si sa poti calca si bumbac si matase la rind, fara griji, si fara batai de cap.

stiti ca de obicei la spalarea/calcarea acasa a hainelor de matase acestea isi pierd luciul, nu mai par ca noi si, orice femeie care a dat citeva sute de euro pe o rochie de matase stie exact ce spun, tot ce ai de facut este sa duci haina la curatatorie pentru ca ai sentimentul acut ca acasa o sa o strici.

ei bine, statia asta de calcat rezolva problema si matasea isi pastreaza luciul.

nu credeam ca va veni si la noi pentru ca mi se pare tehnologie SF, cum spuneam, dar sora mai desteapta si mai frumoasa a statiei de calcat pe care am testat-o eu, pe nume Philips PerfectCare Silence GC9550 e si in magazinele noastre. costa 1634 lei si credeti-ma ca isi merita orice leutz.

o sa economisiti imens din banii pentru curatatorii si nici nu o sa va ocupe mult timp calcatul pentru ca e foarte silentioasa si puteti face orice altceva in acelasi timp (sa va uitati la film de exemplu), mai ales ca nu e nevoie sa setati temperaturile pentru calcare in functie de materiale. practic rezulta ca o sa calcati de doua ori mai rapid decat cu un fier de calcat obisnuit si o sa si fie fun.

sa-mi spuneti daca va intilniti cu frumusica asta, sunt curioasa daca o sa va placa la fel de mult ca si mie.”

1294

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!