Monthly Archives : December 2013

music_is_the_drugplaylist-ul meu (acum nu asa de) secret

playlist-ul meu (acum nu asa de) secret

cind ma chinui sa scriu ceva (ca acum cind am de facut un power point si nu ma urnesc), ma intorc la playlistul meu secret. ma rog, acum e public pe youtube, deci nu mai e asa secret.

stiu ca multe dintre cintecele sunt insotite de replici din filme, dar pentru mine au o stare – parte din film – si sunt oricum coloana sonora pentru o activitate, asa ca le simt si pe ele ca pe o muzica.

e vechi playlistul si, desi pentru cei mai multi cintecelele ar parea tristute, pentru mine unele au o parte motivationala.
cum e Lacrimi de cognac care chiar si pentru autorul ei, Cornel Ilie, e o piesa trista; numai mie mi se pare cumva puternic motivationala pe refren pentru ca o asociez cu o victorie pe structura unui text la care am muncit mult.

anul asta am adaugat in play list doar 3 cintece: un Morricone din coloana sonora a filmului Legenda lui 1900 (pt ca abiia anul asta am vzt filmul, asta e), un Ravel super emotionant descoperit la Festivalul Enescu si un Einaudi pt ca si cu el tot anul asta m-am intilnit.

*
playlistul meu se cheama muzici s!mpa de liniste si scris are 70 de cintecele si dureaza 4 ore. sper sa va ajute si pe voi cel putin la fel de mult cit ma ajuta pe mine.

( si, da stiu, as putea lucra la Magic FM.:) )

il puteti cerceta aici.

2714
ingero dorinta de craciun, din alta viata

o dorinta de craciun, din alta viata

in urma cu o saptamina o statie locala de radio din america a invitat un domn pe nume David la programul sau traditional “Christmas Wish”.

l-au intrebat lucruri din viata lui, el le-a povestit ca sotia sa, Brenda, a murit in urma cu 2 ani. de cancer.

apoi prezentatorul emisiunii i-a spus ca are o scrisoare de la Brenda, scrisa in urma cu 2 ani si pastrata de un prieten care a vrut sa ramina anonim. sotia a cerut ca scrisoarea sa ajunga la emisiunea de Craciun dupa ce sotul ei isi va fi gasit pe cineva cu care sa-si continue viata fericit.

in scrisoare 3 dorinte:
1. noua partenera a sotului ei sa fie rasfatata cu masaj, coafor, manichiura si orice altceva isi mai doreste pentru ca merita. are in grija 4 baieti.
2. familia noua sa aiba parte de o excursie intr-un loc magic.
3. asistentelor si medicilor din spitalul in care ea a fost tratata sa le fie multumit public pentru efortul lor.

daca va imaginati ca asta e totul, ei bine povestea emotionanta continua. sotul povesteste ca stie ca doamna lui, Brenda, e cu el mereu. cum in ziua in care a murit a aparut un curcubeu pentru ca baietilor le placea curcubeul care aparea dupa ploaie pe linga casa lor; cum in momentul in care cel mic a intrebat-o pe noua partenera “vrei sa fii mama mea?” deasupra era un pescarus (pasarea ei preferata).

uneori viata bate filmul.

sigur ca statia radio a indeplinit toate dorintele (se vor duce la Disneyland), iar inregistrarea momentului de la radio (pe care o vedeti mai jos) a facut in 5 zile 1,5 mil de vizualizari, dar ce-mi place mie foarte mult, si cred ca tuturor celor care s-au intilnit cu filmul asta, e dragostea neconditionata, completa, plina, pura a Brendei.

prima ei dorinta e pentru cea care a preluat datoriile ei de mama. si nu cere luna de pe cer, isi doreste pentru ea ceva simplu si frumos, dar care are o putere incredibila pentru ca arata ca-i intelege efortul.

am vazut filmul de la o fosta colega de la europa fm, Alina, care acum locuieste in Elvetia. Zaff (George Zafiu) mi-a facut indirect un compliment comentind la postarea Alinei “asta e bazavan style” (da, m-as fi dat peste cap sa indeplinesc dorintele), dar eu stiu foarte bine ca daca ar fi primit o asemenea scrisoare ar fi facut si el orice era posibil sa le implineasca.

ce nu cred ca ne-ar fi iesit vreunuia dintre noi e sa… nu plingem in timp ce citim scrisorile in direct.

sper ca povestea asta sa se transforme intr-un film pentru bucuria unor oameni care simt lipsa altora cind isi desfac cadourile in dimineata de Craciun. pentru ca e o minunata lectie despre iubirea neconditionata. aia cu sens unic: in care dai fara sa te intereseze daca primesti ceva in schimb.
dar care se intoarce catre tine si catre alte milioane de oameni tocmai pentru ca e atit de adevarata si de puternica.

1960
shutterstock_128187284despre magie

despre magie

ieri seara m-am uitat la televizor. dupa o ora de vizionat stiri, am inceput sa numar de cite ori se rostea cuvintul “magie”.
pina la 12 noaptea: de 18 ori, pe doua canale tv, in 4 ore.

acum ca a trecut Craciunul, cuvintul “magie” va fi mai putin folosit, dar…

magie este cind niste oameni care nu se cunosc decid, fara sa stie si ei de ce, sa-l ajute pe un altul pe care nu l-au intilnit niciodata. e magie pentru cel ajutat (ce poate fi mai special, mai emotionant si mai frumos decit un ajutor care vine de unde nu te astepti si care face saltul de la moarte la viata), dar e magie si pentru cei care ajuta. intotdeauna.

intilnim magia asta in multele campanii umanitare din fiecare zi a anului. se face cu un sms sau un drum la banca. stiu un domn care acum e sanatos si pastreaza de ani de zile extrasurile de cont cu numele unor donatori. nu-i cunoaste, dar ii numeste ingeri.

magie este cind cineva stiut sau nestiut acopera o nevoie – emotionala, materiala, spirituala – la un moment potrivit pentru altcineva.
cum a fost un batrin din satul Pietroasele care s-a uitat cu mine, in martea de dinaintea Craciunului, la primul foc de artificii din viata lui. avea peste 70 de ani, era imbracat cu haine scrijelite de vremuri, avea o barba lunga si incurcata, mirosea a alcool si ii lipseau citiva dinti, dar se uita la luminitele pe care le instalase Coca-Cola in satul lui, la masina aia uriasa – camionul din reclame – luminata pe laturi cu sute de beculete, si la focul de artificii ca si cum ar fi avut 5 ani. cind cerul s-a umplut pentru ultima oara de stelute a zis ” ufff, s-a terminat” si-a fost multa tristete in vocea lui.

magia asta au facut-o nu doar cei de la Coca-Cola, ci si citeva mii de oameni care au donat energie cu telefoanele lor pentru luminitele din oras. iar ei nu l-au intilnit pe batrinul din pietroasele.

magie e cind ai in fata, de citeva secunde, oameni despre care stii instant ca sunt frumosi, desi chipurile lor nu sunt de reviste glossy, oameni cu care te intelegi pentru ca-i simti. si ei te simt pe tine.

magie e cind, dupa o zi grea, gasesti puterea pentru o vorba buna pe care sa o spui altora, fara sa te intereseze daca o sa primesti aceeasi vorba buna la schimb.

magie e cind iubesti.

*
cindva am vrut sa invat citeva trucuri de magie.
am acasa o trusa de magician. din aia cu care poti sa faci sa dispara lucruri prin cutii cu multe geamuri. am primit-o cadou de un Craciun, ba chiar unul dintre magicienii mari ai romaniei m-a invatat citeva smekerici.
m-am distrat cu ea o vreme, dar mi-am dat seama ca e si asta o meserie in sine si e nevoie de mult antrenament, asa ca m-am intors la scris si altele mai aproape de mine.

anul asta am citit un minunat story scris de un mare jurnalist, Chris Jones, despre un magician Teller (story-ul a aparut in esquire america in oct 2012). am ajuns la story-ul asta dupa speech-ul pe care Jones la avut in vizita lui in Romania, la invitatia lui Cristi Lupsa la seminariile Decit o revista.

in text e un sfat pe care magicianul il da jurnalistului:
“Sometimes magic is just someone spending more time on something than anyone else might reasonably expect.”

si uneori “more time” inseamna – in traducerea care n-are legatura cu limba, ci cu viata – “mai multa atentie”, “mai multa iubire”, “mai multa rabdare”, “mai multa implicare”, “mai multa bunatate”, “mai multa intelepciune”, “mai multa grija pentru celalalt”.

*
de astazi la TV nu se va mai rosti la fel de mult cuvintul “magie”, dar depinde de fiecare dintre noi ca ea sa fie prezenta in viata noastra in absolut fiecare zi a anului.

o minune e o intimplare cu un timing perfect. si daca esti atent, SIMTI cind e momentul perfect

foto: shutterstock

1641
shutterstock_151321298o urare de Craciun: never ever give up

o urare de Craciun: never ever give up

stiu ca se ureaza cu sarmale si veselie, cu cozonaci si cadouri, dar…

mai stiu ca obisnuiesc sa urez in fiecare an sa simtiti, sa fiti atenti la ce e in jurul vostru si sa lasati gindirea deoparte ca sa traiti cu sufletul. pentru ca “daca nu simti, n-are niciun rost”, cum zice o doamna dramaturg (Sarah Kane), daca nu faci din credinta orice mic lucru pe care-l ai de facut, n-o sa te bucure chiar daca o sa-l duci la bun sfirsit.

si e un frumos exercitiu sa inveti sa simti lucrurile si faptele.

( e amuzant chiar si pentru mine ca perseverez sa fac aceasta urare. iata cum arata ea in 2011 si in 2012 🙂 )

anul asta mai fac o adaugire, dintr-unul dintre darurile speciale pe care le-am primit de Craciun. Alina Jantea de la DC Comunication mi-a facut urarea asta. “Never ever give up”

luati-va 15 min si ascultati povestea lui Diane Nyad care la 63 de ani a traversat inotind oceanul din cuba in america. o performanta pe care niciun alt sportiv nu a reusit sa o faca, la nicio virsta.

e poveste despre cum sa te lupti cu ego-ul, cum sa lupti cu mintea si trupul tau, cum sa-ti urmaresti visurile si sa intelegi cu fiecare celula a creierului si corpului tau ca atunci cind iti implinesti un vis nu e doar despre a detine/obtine ceva, ci si despre cum te-ai transformat pe drumul pe care l-ai parcurs pina ti-ai indeplinit visul.

e despre victorii, dar si despre cum sa fii parte dintr-o victorie fara sa fii tu in fata.

15 minute care vor fi ca si cum l-ati intilnit pe Mos Craciun care traieste pe dinauntrul vostru

sa aveti intelepciune, rabdare, iubire si sa luptati ca sa va impliniti visurile.

never ever give up

si sa continuati sa invatati sa va struniti ego-ul. e ceea ce va doresc (si imi doresc) zilele astea si in oricare alta zi din an.

Craciun bun si cald.

foto via shutterstock

3372
OnteachingJournalism1Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

M-a intrebat Ioana Voicu Mauvert pentru revista simpatica de la Promenada, Talkshop, ce muzici/carti/ filme/ spectacole sa aveti alaturi de Sarbatori, dar si cum decorez acasa de Craciun, care-s amintirile mele cele mai dragi din Sarbatorile trecute si … ce i-as spune lui Mos Craciun daca l-as intilni  (asta a fost intrebarea mea preferata:) )

Cum vine vacanta de o saptamina las aici recomandarile pe care le-am facut pentru cititorii Talkshop, poate va inspira. restul raspunsurilor, personale, sunt in fotografiile din layoutul revistei, la un click distanta pe fiecare foto.

Sa faceti sa va fie bine de Sarbatori.

*

Care e, în opinia ta, cel mai frumos film pe tema Crăciunului?

Pentru mine, si nu vorbesc aici cu expertiza cinematografica, e doar un racord personal: Miracolul de pe strada 34.  Acum citiva ani, in apropierea Craciunului, m-am dus la coltul strazii Chelsea cu 34, in New York, ca sa celebrez bucuria mea pentru filmul asta. Ca in film, mi-am pus si o dorinta, stiu sigur ca mi se va indeplini:)

*

Alcătuieşte-ne, te rog, o listă cu piesele clasice care nu ar trebui să lipsească dintr-un playlist tematic de Crăciun.

Pot sa trisez la intrebarea asta? Te rog:) De fiecare Craciun sunt asa de multe difuzari ale cintecelor clasice si te lovesti peste tot de ele incit eu in masina sau acasa nu mai ascult colinde. (Anul trecut piesa mea de rezistenta a fost “Fiecare” de la VUNK si nu stiam ca o sa lucrez cu ei anul asta:) ). Sa trisam putin zic, cu 3+1 piese care suna ca de Craciun, dar sunt altfel.

Judy Garland – Have Yourself A Merry Little Christmas, John Lennon – Happy Xmas, Michael Buble – Home

 Si bonus track pentru orice zi din an, Lamb – Gabriel, despre ingerii de pe linga noi. Sau ingerii care am putea fi fiecare dintre noi.

*

Recomandă-ne câteva spectacole (dans, muzică, teatru) pe care ar trebui să le bifăm până de Crăciun.

Saraiman – Dan Badea si Razvan Mazilu – Stand Up Comedy si dans contemporan intr-un mix care ilustreaza cu umor si eleganta esenta noastra de romani.

Napasta – regia Radu Afrim (Teatrul National) sau cum Caragiale poate fi fashionable, profund, actual si foarte emotionant.

D’Ale – un spectacol dans in regia lui Gigi Caciuleanu cu reinterpretarea temelor din cele mai cunoscute piese ale lui Caragiale pe muzica electronica, rock alternativ sau Beethoven. In spectacolul asta e cel mai emotionant dans pe care l-am vazut vreodata pe Sonata lunii. Si eroul e… Cetateanul Turmentat.

*

 Există vreo carte pe care am putea să o citim, pentru a intra în atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă?

Momo – Michael Ende. Nu e despre Craciun, ci despre o fetita care are o magie a ei: stie sa asculte, iar oamenii spunindu-i problemele isi gasesc singuri raspunsurile in tacerea ei. E un basm si pentru copii, dar mai ales pentru adulti si vorbeste despre ceea ce cred eu ca inseamna esenta Sarbatorilor din fiecare zi: sa fii atent la cei din jur, sa ai ginduri si vorbe bune, sa iubesti.

2769
Pitagora-202sa invatam matematica prin povesti

sa invatam matematica prin povesti

stiu ca toata lumea e pasionata de pregatitul sarmalelor si al cozonacilor, dar scriu acum despre asta pentru ca am in minte proaspata intimplarea.

*

ieri pe o terasa de la poalele Acropole-ului discutam lucruri banale cu prietenii mei. ajunsesem si la ceva filosofie usoara pentru ca in contextul de acolo era cum nu se poate mai evident ca ne construim vietile pe trecutul altora: eram fix intre niste pietroaie de prin 600 IC printre care era sina de tramvai.

cum intre noi era si un absolvent de filosofie, iar eu – in alta viata – am fost prietena cu matematica, am ajuns sa vorbim despre Pitagora.

da fix domnul cu teorema care calculeaza lungimea laturii unui triunghi dreptunghic cind le cunosti pe celelalte 2.

stiam ca teorema lui Pitagora nu ii apartine lui, ca a fost un joc al istoriei ca ii poarta lui numele pentru ca ea era folosita de babilonieni si indienii antici cu mult inainte.

ce nu stiam insa este ca:
– a gasit asocierea intre muzica si matematica si a definit cu ajutorul logaritmilor octava, cvinta si cvarta.
– ca avea un cod de etica pe care l-a transmis prin grupul lui de tovarasi in ale gindirii (un fel de secta) catre popor, pe cale orala. Aristotel si Socrate fac referiri la codul lui in scrierile lor, dar nu exista nicaieri ceva scris chiar de Pitagora.
– credea ca sufletul este despartit de corp si ca sta inchis in trup ca intr-un mormint si a cautat o explicatie numerica pentru suflet si trup.

Toate astea pe la anul 400 IC !!!

***

nu credeti ca la scoala ar fi mai dragut sa fie predate orele de matematica insotite de povesti ca aceasta? ca sa inteleaga si cei care nu iubesc cifrele ca exista multe povesti si cuvinte frumoase in spatele fiecarei teoreme/ teorii matematice.

caut deci un profesor de matematica, un profesor de istorie si unul de filosofie – pasionati de domeniile lor, cu dragoste pentru copii si cu dorinta de a schimba fie si cu un milimetru lumea din jurul lor – ca sa adunam povesti despre cifre pentru copiii care nu iubesc matematica.

3193
GuillemKhanMonstersSylvie Guillem si Akram Khan – Sacred Monsters – un cadou catharsis

Sylvie Guillem si Akram Khan – Sacred Monsters – un cadou catharsis

ea e inalta, frumoasa, are unele dintre cele mai lungi picioare din lume si o mobilitate pentru care a devenit faimoasa in istoria baletului clasic. el e mic, uritel, bengalez – adica aproape negru – si face niste piruete cu care n-ar trece anul I de liceu la balet clasic

ea vorbeste 6 limbi (printre ele, japoneza), i-a studiat pe clasici, s-a nascut la paris, sta in elvetia. el vorbeste bengaleza si engleza. pentru ca n-a avut incotro. intr-o limba a crescut, cu cealalta a trebuit sa se descurce in londra, unde locuieste.

ea a dansat toata viata ce i-au spus ceilalti. el a dansat doar ce-a creat, sapind adinc in experientele din propria-i viata.

ea a fost favorita lui Nureyev si prima balerina a Operei din Paris, el a creat coregrafia de la Jocurile Olimpice 2012; ei i se spune domnisoara NU pentru ca a refuzat unele dintre cele mai mari contracte din istoria contemporana a baletului, el NU face nimic din ceea ce nu-i convine.

aparent n-au nimic in comun, desi sunt amindoi dansatori, dar ceea ce-i uneste sunt lucruri dincolo de educatia si directia in care au luat-o fiecare in dans: disciplina, vointa si dorinta de a-si depasi limitele. si faptul ca niciunul dintre ei nu vrea sa stea prea mult in acelasi loc – al meseriei sau al vietii.

ea are 48 de ani, el 40. danseaza ca si cum ar avea 30 amindoi.

*
am vazut astazi Sacred Monsters un spectacol de dans cu Sylvie Guillem si Akram Khan, creat de el pentru ea in 2006. la vremea respectiva Sylvie vazuse de citeva ori Zero Degree, unul dintre show-urile foarte personale create de Khan si se dusese sa-l felicite. i-a marturisit ca, intr-un fel straniu, e incurcata de munca lui, o pune in dificultate tot ceea ce creaza, iar el – dezarmat – a invitat-o in studio sa lucreze impreuna.

si-au inceput sa vorbeasca cite doua ore pe zi. in primele 2 saptamini ea n-a spus nimic personal. intr-o zi el a intrebat-o care e personajul din cartile copilariei cu care se identifica. “Sally Brown”, a spus ea si in urmatoarea secunda a inceput sa plinga. si fara sa stie cine era Sally (sora unui celebru personaj din cartile animate britanice, o fetita care intreaba mereu lucruri si nu primeste raspunsuri), Akram a decis ca show-ul lor va fi despre fragilitate si vulnerabilitate si despre cum, indiferent cit de mult ar munci, nu vor atinge perfectiunea niciodata.

si-au povestit vietile si-au inceput sa improvizeze pe baza povestilor pe care si le spuneau zilnic. asa a aparut Sacred Monsters.

*

show-ul incepe cu ea prinsa in lanturi si el liber, dansind intr-un sincron perfect. e o doza mare de erotism acolo, dar e si o metafora pentru inceputurile lor in meserie.

e urmat de solo-uri in care fiecare face trimitere la educatia lui in dans – Sylvie cu adaptari ale miscarilor din baletul clasic, Akram cu Kathak – o forma de dans inspirata din artele martiale.

cind se intilnesc si incep sa danseze ca un cuplu, ti se taie respiratia.

la inceput danseaza doar cu bratele. isi tin degetele inlantuite, sunt fata in fata, iar corpul imprima miscari de unda pentru brate care fac ca energia dintre ei sa mearga ca in vasele comunicante. apoi isi negociaza ca intr-un cuplu teritoriile, iar ea pare ca preia controlul.

dar dupa ce el marturiseste – cu vorbe, ca la teatru – ca si-a dat seama in copilarie ca e atit de uritel incit nu va fi niciodata o reincarnare a lui Krishna (zeul suprem al religiei lui) si ca si-a suparat tatal ca a ales sa danseze in loc sa faca o meserie mai serioasa (medic), ea vine si-l inconjoara cu trupul.

si tot ce era diferit intre ei, tot ceea ce facea diferenta (inaltimea, frumusetea, eleganta trupului) dispare. trupul ei e prelungirea lui, bratele ei devin prelungirea trupului lui – o forma de a-l ilustra pe Krishna la care el aspira.
intr-un dans cu o incredibila incartura emotionala si erotica.

iata ultimele 20 de min din show, cum arata ele pe dvd

Sacred Monsters 3 from Dance Dvd on Vimeo.

*
imi pare rau ca nu veti putea vedea niciodata live Sacred Monsters (se mai joaca la Atena, miine si poimiine, dupa care devine istorie).

o poveste despre prietenia dintre doi oameni care vin din lumi diferite dar care au mintile la fel. o poveste despre sacrificiile pe care le fac cei de pe scene – pe care noi obisnuim sa-i numim “monstri sacri”.

un cadou catharsis facut de Akram Khan pentru Sylvie Guillem, dar care a devenit pe parcurs o terapie si pentru el. un cadou din care Sylvie a avut eleganta sa dea inapoi pentru ca a recunoscut ca el poate sa faca tot ceea ce nu stie ea sa faca: sa mearga adinc in sine ca sa scoata la lumina povesti cu care sa se identifice lumea.

*
am vazut prima data secvente din acest show in 2007 la ARTE tv, am fost fascinata si mi-am dorit foarte foarte mult sa-l vad live. ma bucur insa ca l-am vazut abia acum , la finalul reprezentatiilor. pentru ca n-as fi putut intelege mai devreme multe dintre nuantele lui. a fost un cadou si pentru mine. de Craciun.

de unde se vede treaba inca o data ca daca-ti doresti mult ceva, acel ceva vine cind esti mai pregatit sa primesti si sa intelegi ce primesti.

*
am mai spus acum citiva ani, mai spun inca o data, sunt gata sa muncesc un an gratuit pentru compania care il va aduce in Romania pe Akram Khan. Sylvie Guillem a fost acum 2 ani, la serile JTI.
stiu sigur ca v-ar impresiona teribil sa-l vedeti pe bengalezul asta mic si uritel cit de magic si de frumos se transforma pe scena.

3150
athena-7-minute-liftun super cadou de Craciun – Adonia Athena 7 min lift

un super cadou de Craciun – Adonia Athena 7 min lift

stiu ca sunteti in agitatia cadourilor, eu sunt in agitatia impachetarii (nu a cadourilor, ci a bagajelor), dar… daca inca nu stiti ce cadou special sa faceti mamei sau prietenei celei mai bune am eu o idee foarte buna.

am scris acum ceva vreme despre crema care pur si simplu iti face un photoshop al ridurilor in 7 minute, adonia athena 7 min lift.

daca vreti sa surprindeti pe toata lumea la Revelion si sa fiti intrebata la fiecare pas “dar ce ai facut anul asta de pari mai tinara cu 10 ani”, crema asta e miracolul de care aveti nevoie.

stiu ca spun toate reclamele de la toate produsele anti ageing ca reduc ridurile si ca fac minuni, unele chiar si fac.

dar crema asta e pur si simplu uluitoare cum face sa dispara ridurile de pe fata si de pe git. inclusiv la coltul interior al ochiului unde nu te prea ajuta niciun produs de make-up si, din cite am auzit, nici botoxul.

are in compozitie uleiuri organice grecesti care pur si simplu umplu spatiu dintre riduri – genul de efect pe care-l au si rujurile care maresc volumul buzelor.

partea simpatica este ca in aceasta perioada e o oferta speciala pentru doua produse iar reducere de 27%. ceea ce inseamna ca poti sa-ti iei si tu si sa faci un cadou pentru o prietena.

eu mi-am propus ca intre Craciun si Revelion sa fac un party de fete si sa le fac o surpriza Adonia Athena 7 min lift prietenelor mele. abia astept sa vad cum se bucura dupa ce testeaza crema pt ca vor avea fetele mult mai tinere si mai luminoase.

efectul de pump up dureaza 8 ore 🙂

2759
shutterstock_166349495Concurs: DARosofia – sa invatam sa facem cadouri cu sufletul

Concurs: DARosofia – sa invatam sa facem cadouri cu sufletul

DARosofia e un fel de filosofia darurilor, sunt povestile care se afla in spatele fiecarui dar pe care-l faci sau pe care-l primesti.

DARosofia este despre a sti sa daruiesti, pentru ca darurile cele mai frumoase sunt alea pe care le faci. Acolo e bucuria cea mai mare, cand il vezi pe celalalt cum se bucura de darul tau.

Eu cred ca darurile cele mai de pret nu sunt doar cele pe care le poti cumpara cu bani, ci mai ales cele care se transforma in emotii si amintiri pe care le pastrezi toata viata undeva in sufletul tau. N-am sa va spun ce daruri am facut eu, pastrez intamplarile pentru mine cu un zambet pe dinauntru, stiind ca pentru cateva secunde am facut fericiti niste prieteni si le-am dat niste emotii speciale.

Eu insa am multe sertarase in suflet cu daruri din astea care mi se potriveau numai mie si pentru care altii poate nu s-ar fi bucurat la fel de mult.

Cum e darul de ziua mea de acum cativa ani de la Dragos Bucurenci, cand l-am primit pe… Dl Radu Cosasu. Imi placuse tare un articol pe care-l scrisese cu doar cateva zile inainte de ziua mea de nastere pentru Gazeta Sporturilor si scrisesem pe blog ca mi-ar placea foarte tare sa-l cunosc.

Dar stiam ca nu mai iese foarte des din casa si ca e aproape imposibil sa-l cunosc.

Dragos i-a spus dorinta mea, il mai sunasera si cei din echipa Dilema si ii spusesera, si… a fost o intalnire magica de 3 ore in care am ascultat povesti super amuzante din vremurile comuniste (haz de necaz), dupa ce am plans desigur de emotia si surpriza intalnirii.

Anul acesta Mos Craciun mi-a adus bilete la un spectacol cu doi dintre dansatorii pe care eu ii iubesc foarte tare: Akram Khan si Sylvie Guillem. Stiu show-ul, l-am vazut de foarte multe ori pe dvd, dar faptul ca-l pot vedea live, la doar cativa metri de ei, mi se pare incredibil si stiu ca emotiile vor fi foarte puternice.

*

DARosofia e știința de a oferi cadouri ce valorează mai mult decât suma plătită. E știința care îți arată cum să dăruiești, nu doar să dai. Iar a dărui înseamnă a vorbi cu inima.

DARosofia este un concept creat de prietenii mei de la PROMENADA care ne amintesc astfel ca darurile de Sarbatori nu sunt despre a alerga prin magazine ca sa bifezi ceva de pus in pungutele de sub brad. DARosofia e despre a invata sa daruiesti lucruri nepretuite, lucruri a caror valoare depaseste cu mult prin emotie pretul de pe eticheta. Cadouri alese cu sufletul. Pentru ca despre asta e magia Craciunului.
*

Tu ce cadouri frumoase ai primit?

Va invit sa ne povestiti despre mesajele emotionale asociate cadourilor oferite, prin comentarii la acest post. Spuneti-va povestea darului vostru de suflet, pina vineri la ora 12 si…. primiti un dar.

Alegem o cistigatoare care primeste un set Za-Za Underwear, ce poate fi ridicat din Promenada.

Iata citeva dintre cele mai frumoase daruri primite de copiii care au vizitat Promenada

Sa aveti inspiratie in alegerea cadourilor.

foto: shutterstock

3488
niklas4BDSM – in moda 2014

BDSM – in moda 2014

ieri comentam cu Sorana pe Facebook in timp ce ne uitam la Vocea Romaniei despre hainele fetelor. una dintre prietenele ei era suparata ca pe concurenta care e politista de meserie o imbraca foarte mult cu influente BDSM – dominatoare – lanturi, piele.

spuneam aseara ca asta va fi una dintre tendintele majore in primavara viitoare chiar daca nu se gaseste inca in moodboardurile creatorilor.

2014 va fi anul in care va fi lansarea filmului Fifty Sades of Grey, se vor celebra 200 de ani de la nasterea Marchizului de Sade – ceea ce inseamna ca revistele de cultura urbana vor vorbi mult despre BDSM, iar publicul va fi influentat de asta – si , bonus track, tendintele din moda spun ca se va purta negru in negru, pe negru. adica texturi diferite de materiale si transparente in negru.

natural contrastul cel mai bun cu negrul il face pielea, asa ca vom vedea piele neagra cu piele alba, fina, catifelata in combinatii cit mai sexy.

si cum strada va da mai mult directia decit o dau atelierele designerilor, intre atit de mult negru, vor iesi in evidenta trimiterile sexuale. sau simplitatea.

*

am studiat zilele astea tendintele pe visual pentru 2014. printre descoperirile simpatice a fost si acest pictorial a carui idee va fi curind si prin glossy-urile noastre, sunt sigura.

 

 

foto by NIKLAS HOEJLUND

2292

aseara in Baneasa Shopping City a fost avalansa de vedete

scriu rar spre niciodata despre evenimente, dar de data asta a fost asa o desfasurare de forte incit trebuie sa va arat niste fotografii.

ieri a fost aniversarea Damat si au fost citiva dintre invitati care erau foarte speciali prin look si eleganta, care era in acelasi timp foarte simpla.

 

Andreea Berecleanu

 

Nicolai Tand si prea minunata lui sotie, Monica

 

Sandra Stoicescu

 

Teodora Burz si Cristi Pascu

 

Damat Tween (si D’s Damat) e pe piata din Ro de trei ani si mi se pare foarte dragutz ca au scos din casa si au dus la aniversarea lor peste 100 de oameni, unii dintre ei care merg f f f rar la evenimente.

2548
love1Limbajul este o piele…

Limbajul este o piele…

Limbajul este o piele: imi frec limbajul de celalalt. E ca si cum as avea cuvinte in loc de degete sau degete la virful cuvintelor.

Limbajul meu tremura de dorinta.

(A vorbi indragostit inseamna a te darui fara limite, fara dezechilibrare; inseamna a practica un raport fara orgasm. Si poate ca exista o forma literara a acestui coitus reservatus: galanteria pretioasa).

Roland Barthes, FRAGMENTE DINTR-UN DISCURS ÎNDRĂGOSTIT, Editura Cartier

*

e o carte despre cuvinte si limbaj. fragmentul asta e ca sa va convinga sa o cititi, dar e mult mai tehnica si, poate, mai arida decit las eu sa se vada aici:)

*

am vazut la gaudeamus cartea asta. doar ca era foarte aglomerat la standul editurii, n-aveam timp sa stau si mi-am promis ca o caut in librarii. pe parcurs am uitat cine e autorul, ma gindeam ca e Bourdieu sau Baudrillard. si m-am plimbat prin librarii fara sa o identific.

nu-i mai stiam nici titlul bine asa ca nu imi aparea la niciun search

astazi Ana mi-a spus ca tocmai ce -a primit cartea (ii povestisem de ea cum ma intorsesem de la tirg si si-o comandase pe net).

acum citesc, ebook version.

happy.

*

later edit: si tot din carte, dar direct in engleza ca in aceasta versiune o citesc:

“Am I in love? –yes, since I am waiting. The other one never waits. Sometimes I want to play the part of the one who doesn’t wait; I try to busy myself elsewhere, to arrive late; but I always lose at this game. Whatever I do, I find myself there, with nothing to do, punctual, even ahead of time. The lover’s fatal identity is precisely this: I am the one who waits.”

“To know that one does not write for the other, to know that these things I am going to write will never cause me to be loved by the one I love (the other), to know that writing compensates for nothing, sublimates nothing, that it is precisely there where you are not–this is the beginning of writing.”

“As a jealous man, I suffer four times over: because I am jealous, because I blame myself for being so, because I fear that my jealousy will wound the other, because I allow myself to be subject to a banality: I suffer from being excluded, from being aggressive, from being crazy, and from being common.”

***

cumparati-va cartea, e o bucurie de lectura

 

2183
serendipity02Promenada pe patine

Promenada pe patine

Știți secvența finală din filmul Serendipity?

Când John Cusack găsește pe o bancă, lângă un patinoar, o geaca de piele şi se duce în mijlocul patinoarului, îşi așează geaca sub cap şi îşi pune una dintre mănușile pe care le cumpărase când o întâlnise pe EA.

Cealaltă mănușă i-o cedase ei, într-un joc al sorţii: “dacă e sa fie, o să fim împreună oricum”.

Dacă nu v-o mai amintiţi, iat-o.

*

*

Știu locul din Bucureşti unde s-ar putea întâmpla o secvență ca asta. Știu patinoarul lângă care tronează, la fel ca aici, un zgârie-nori.

Şi e într-un loc magic, pe care eu îl asociez cu filmele, de asta am şi început povestea cu această secvență de film.

De sâmbătă, de la ora 17:00, se deschide pe terasa de la Promenada, fix în faţa ecranului de cinematograf, un patinoar.
Nicole Cherry cântă la evenimentul de lansare, începând cu ora 18:30.

Accesul se face zilnic de la ora 10:00, cu ture de câte 2 ore, iar ultima tură e de la 20:00 la 22:00.
Într-una din zilele viitoare, într-o seară, am să fiu acolo, cu coloana sonoră de la Serenidipidy în căşti.

1612
filmz.ruTerry Gilliam “I was alone but never lonely”

Terry Gilliam “I was alone but never lonely”

personajul principal din The Zero Theorem al lui Terry Gilliam viseaza sa fie cel care o sa rezolve problema umanitatii si a universului.

are cindva replica “I was alone but never lonely”

*

Pentru mine e o replica foarte importanta pentru ca – nu stiu cum sunt oamenii aici, dar in londra sunt conectati la internet si gadgeturi tot timpul.

Obisnuiesc sa-i incurajez pe oameni sa fie pentru o vreme singuri ca sa descopere cine sunt, opriti televizorul, telefonul, stai singur si petrece putin timp cu tine ca sa descoperi cine esti.

Altfel nu esti decit un perete de care se lovesc lucrurile. Informatia vine din toate partile – scrii  pe facebook sau pe twitter “aaa, iau cina cu cineva”, mesajul e citit de altii care spun “aa, iata ia cina cu cineva interesant” si nimeni nu mai traieste de fapt momentul. Se uita la ce fac ceilalti sau relateaza pt ceilalti. Oamenii au pareri inainte de a experimenta lucrul sau starea despre care vorbesc, critica.

Am fost mereu interesat sa vad cum se simt oamenii cind sunt singuri.

Imi aduc aminte ca pe vremea cind fiul meu avea 12 ani eram in vacanta in Italia – avem o casa acolo pe dealuri, totul e basic, fara telefon, fara televizor. In primele doua zile s-a plictisit ingrozitor, in a treia a inceput sa descopere lucruri – dintr-o creanga a facut o sabie, dintr-o sticla o tinta. Vedeam cum I se dezvolta imaginatia. Era foarte creative, era alt copil. Dupa care ne-am intors la Londra, si-a regasit playstationul si s-a reintors la lumea lui.

Astea sunt lucrurile care ma preocupa si de asta replica “I was alone but never lonely” e foarte importanta pentru mine. Si ma bucur ca ati remarcat-o.

Terry Gilliam, bucuresti, 11. 12. (20)13

Bucurestiul magic si colorat din The Zero Theorem

1451
beauty 8frumusetea (a mea. a ta.)

frumusetea (a mea. a ta.)

acum citeva zile o prietena m-a sunat si cu voce trista m-a intrebat “auzi, tu crezi ca sunt frumoasa?” stiu intrebarea asta, stiu tonul, stiu backgroundul din care rasare, asa ca am luat-o cu frumuselul ca sa vad ce problema are cu iubitul ei.

*

tin minte foarte exact cind am rostit eu intrebarea asta ultima data, uitindu-ma la o alta prietena cu o privire speriata. eram in masina, mergeam catre un concert unde urma sa o intilnesc pe o artista pe care o admiram de multi ani. si in loc sa ma bucur de intilnirea aia, toata ziua avusesem alte ginduri: daca sunt suficient de frumoasa pentru barbatul de care ma indragostisem.

am lucrat multi ani in industria care vinde perfectiunea – revistele glossy. mi-am creat reflexul de a ma uita la o fotografie cautind ce poate fi retusat pentru ca proportiile chipului sau ale corpului sa fie armonioase, sa dea bine. cind e vorba de meserie vad frumusetea ca pe o ecuatie a echilibrului, cind e vorba de viata – oamenii care-mi plac – nu-mi mai pun deloc problema frumusetii chipului. ma intereseaza mai degraba mintea lor.

am intilnit unele dintre cele mai frumoase femei ale romaniei, ba chiar si unele dintre cele mai frumoase femei ale lumii, si n-a fost una care sa-mi spuna ca se crede frumoasa. fiecare isi vedea niste defecte si niste probleme.

si cu toate astea, stiind toate aceste lucruri si avind explicatii rationale pentru reactii, si eu m-am mai uitat din cind in cind in ochii prietenelor mele si-am intrebat “crezi ca sunt urita/frumoasa?”

de ceva vreme nu ma mai intreb. nu pentru ca ma vad mai frumoasa, ci pentru ca am realizat ceva care cred ca e mai important.

ma trezesc, ca in fiecare dimineata in ultimii 20 de ani, si la prima privire in oglinda din baie ma gindesc “iar am fatza asta de soricel” si merg mai departe. uneori ma machiez, alteori nu. oricum si-atunci cind ma machiez o fac discret, prin elemente de baza, fond de ten, rimel, ruj.

stiu ca tot ceea ce am de facut in ziua respectiva tine de mintea mea, nu de chipul meu. si-acolo stiu sa duc lucrurile cu bune si rele.

dar mai stiu ca intrebarea “sunt frumoasa?” – adresata nu ca un alint pentru validarea intr-o rochie noua, ci spusa cu temere in fata unei prietene care sa te evalueze corect – vine dintr-o nesiguranta care apare cind in cuplu ceva nu e ok. si stiu ca nu-mi mai doresc sa am linga mine pe cineva care-mi activeaza nesigurantele, care nu ma pune in valoare – cu o simpla privire sau o vorba buna.

stiu ca nu ma pot schimba fizic (sigur, m-ar putea ajuta chirurgia estetica sa iau aproape orice chip mi-as dori, dar nu e vorba despre asta), stiu ca ceea ce e in ADN-ul meu ramine acolo si nu pot face nimic pentru asta. ca trebuie sa traiesc cu mine asa cum sunt, si cum voi deveni cu anii, ingrijindu-ma cu atentie si drag.

stiu ca daca  sunt in pace cu mine si cu cei din jur, intrebarea “sunt suficient de frumoasa?” vine pentru ca cel pentru care vreau sa fiu frumoasa nu ma vede asa. si asta inseamna ca nu e oglinda in care se reflecta ce am eu mai bun.

si-am invatat sa imi asum asta si sa merg mai departe, oricit ar fi de greu drumul pe care-l am de parcurs. pentru confortul si pentru respectul pe care mi le acord mie.

*

acum 3 saptamini, prin amabilitatea L’Oreal Paris, am facut un text ADN pentru a vedea originile mele si pentru a vedea influentele altor popoare pe chipul meu. mai jos e rezultatul. fondul de ten pe care mi l-au recomadat in functie de acest test – Accord Parfait D3 Beige Dore are exact nuanta pielii mele. iar eu sufar mereu ca nu gasesc fonduri de ten suficient de deschise la culoare, intrucit am o piele foarte alba.

experimentul face parte dintr-o campanie isi propune sa demonstreze diversitatatea frumusetii romancelor si adaptabilitatea fondului de ten Accord Parfait la orice tip de frumusete, fie ea cu influente nord europene, asiatice sau balcanice. au mai facut acelasi test Dana Rogoz, Roxana Voloseniuc, Veronica Pascu, Camelia Sucu, Diana Enciu, Alina Tanasa,  Alice Bursuc, Anda Brandusa, Bianca Nutu si sunt absolut sigura ca fondul de ten recomandat pentru ele li s-a potrivit perfect culorii tenului lor.

in luna decembrie, 8 consumatoare din Romania vor avea sansa de a cistiga acelasi test ADN gratuit, in cadrul promotiei organizate de L’Oreal Paris Romania. Testele vor putea fi cistigate prin tragere la sorti in urma achizitionarii oricarui fond de ten Accord Parfait. detalii pe pagina de Facebook L’Oreal Paris: www.facebook.com/loreal.paris.romania

*

voiam de ceva vreme sa scriu despre “dar tu crezi ca sunt frumoasa?!” si am facut-o astazi pentru ca atunci cind mi-am dat seama ca nu am ce sa caut intr-un context in care sa mi se activeze aceste nesigurante, mi-am spus cam ca in sloganul L’Oreal – pentru ca merit… mult mai mult.

de cite ori va vine intrebarea asta in minte, si vreti sa o adresati unei prietene de la care vreti o validare sincera, ginditi-va ca ceea ce e in ADN-ul vostru nu se schimba, ca frumusetea e pe o plaja extrem de diversa si ca, daca va puneti aceasta intrebare, e posibil sa nu fiti apreciate si iubite cum meritati.

pentru fiecare om exista persoane “oglinda” in care isi poate reflecta ce are mai bun si mai frumos.

 

 

 

 

 

 

 

 

1940
Berlinconcurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

concurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

acum 7 ani am fost prima data la Berlin. am stat 2 saptamini si in prima saptamina m-am plimbat prin cartiere, am vizitat ca turistul obisnuit obiectivele foarte cunoscute.

 in saptamina a doua m-am mutat de la prietenii la care stateam, intr-un hotel din cartierul artistilor si mi-am inceput fiecare dimineata cu un brunch la restaurantul care era in coltul strazii. Frida. fix dupa numele Fridei Khalo.

in ultima zi acolo, patronul cu care ne salutam deja dupa 2 zile si care ne trimitea la masa tot felul de bunatati din partea casei, a venit si mi-a facut un cadou: un magnet cu numele Frida. il pastrez si acum pentru ca a fost primul semn ca nemtii nu sunt asa cum ii credeam eu: reci si, ma iertati, nesuferiti.

am mai fost de citeva ori bune la Berlin de atunci. sunt asa de obisnuita acum cu locurile incit n-am nevoie de harta, stiu circiumi din centru vechi si – odata – am luat-o pe jos seara dintr-un cartier in altul fara niciun ajutor. stiam aproximativ directia si mi-era clar ca n-o sa ma ratacesc.

am insa o amintire despre Berlin care nu seamana cu nimic din ce va puteti imagina despre orasul care a fost impartit in doua de un zid urias. eram intr-o deplasare de presa, la celebrul lor tirg IFA, am ajuns seara la hotel si, chiar daca ploua, mi-am zis ca nu strica o mica plimbare.

am luat-o aiurea pe strazi pe linga poarta Brandenburg. dupa citeva minute am auzit de undeva ritm de tango si m-am indreptat catre acolo.

in mijlocul strazii, o tinara cu o rochie neagra, pina la genunchi, si un domn imbracat la costum dansau tango. in ploaie. pastrez foarte foarte clar in minte cum o mineca de la rochia ei mulata, era ridicata deasupra cotului, iar cealalta ii atingea incheietura. si cum de la ploaie, din piele parea ca ies aburi.

se adunase lume in jurul lor. era un festival de dans in strada.

asta e Berlinul pe care trebuie sa-l vizitati. probabil cel mai eclectic oras european al momentului. cel mai cool cind vine vorba de lifestyle, de moda, de arta. si-o puteti face daca participati la urmatorul concurs.

(promit sa-i trimit cistigatorului citeva dintre recomandarile mele despre un Berlin care nu seamana cu nimic din ce gasiti ghiduri.)

*

raspunde pina pe 31 decembrie la intrebarile concursului organizat de  Organizația Germana pentru Turism  si airberlin si poti cistiga un City Break de 3 zile (doua nopti) la Berlin, pentru  doua persoane, cu transportul si cazarea asigurate.

Ce trebuie sa faceti?

1. Accesati pagina de concurs: www.germany.travel/concurs

2. Raspundeti corect la cele 5 intrebari din formular. Daca se intampla sa nu cunoasteti raspunsul, butonul rosu cu “Daca nu stii raspunsul, click aici si vei afla”, o sa va ajute.

3. Completati-va corect datele la final

*

Organizația Germana pentru Turism este o institutie de stat care promoveaza Germania ca  destinatie turistica si are peste 30 de reprezentante in diferite tari. Reprezentanta din Serbia se ocupa de promovarea Germaniei in 6 tari, inclusiv Romania.

1504
books3ce spun tendintele in structuri narative si in povesti…

ce spun tendintele in structuri narative si in povesti…

citesc pentru un proiect despre structuri narative transmedia, despre cum se schimba limbajul in functie de platforma pe care e scrisa informatia.

cea mai simpatica – si cred, reala – tendinta este ca viitoarele carti vor putea fi citite de oriunde s-ar deschide si naratiunea ar putea avea sens.

e potrivit cu gindirea actuala a tinerilor si cu span attention-ul lor (sub 2 min), dar revolutioneaza practic tot ceea ce s-a invatat in scoala despre o structura narativa care trebuie sa aiba un inceput, un mijloc (cu conflict, punct culminant) si deznodamint.

cartea viitorului va fi ca un board cu post-it-uri, pe fiecare post-it o poveste. de oriunde ai incepe sa citesti, ai prinde povestea, ai trai din atmosfera si – pe durata citirii unui “post -it” ai avea satisfactia data de o poveste mare (cu tensiune, conflict, punct culminant deznodamint)

cartea viitorului va fi deci o colectie de povesti scurte cu aceleasi personaje, mini seriale tv asezate pe hirtie intr-o naratiune lineara sau nu.

si pentru ca traim in epoca facebook, cind “like” inlocuie “love” si e instrumentul perfect ca sa-ti umfli ego-ul, iar generatia noua e narcisista ( se fotografiaza mult, ii place sa fie placut(a) , sa primeasca multe like-uri), personajele povestilor viitoare vor fi cu “narcissistic personal disorder”.

pentru lamuriri, dar si pentru a recunoaste tipologia multor personaje din cartile/filmelor ultimilor ani, iata cum se manifesta  “narcissistic personal disorder”

  • Has a grandiose sense of self-importance (e.g., exaggerates achievements and talents, expects to be recognized as superior without commensurate achievements)
  • Is preoccupied with fantasies of unlimited success, power, brilliance, beauty, or ideal love
  • Believes that he or she is “special” and unique and can only be understood by, or should associate with, other special or high-status people (or institutions)
  • Requires excessive admiration
  • Has a very strong sense of entitlement, e.g., unreasonable expectations of especially favorable treatment or automatic compliance with his or her expectations
  • Is exploitative of others, e.g., takes advantage of others to achieve his or her own ends
  • Lacks empathy, e.g., is unwilling to recognize or identify with the feelings and needs of others
  • Is often envious of others or believes that others are envious of him or her
  • Regularly shows arrogant, haughty behaviors or attitudes

 

1862

If You Want to Write: A Book about Art, Independence and Spirit

The only good teachers for you are those friends who love you, who think you are interesting, or very important, or wonderfully funny; whose attitude is:
“Tell me more. Tell me all you can. I want to understand more about everything you feel and know and all the changes inside and out of you. Let more come out.”

And if you have no such friend,–and you want to write,–well, then you must imagine one.

Brenda Ueland, If You Want to Write: A Book about Art, Independence and Spirit

– o carte pe care am primit-o astazi cadou. am deschis-o direct la acest citat:)

1650
Cup & Candle (11)Lumina – Cup&Candle – un cadou cu un mesaj frumos de Sarbatori

Lumina – Cup&Candle – un cadou cu un mesaj frumos de Sarbatori

imi plac oamenii care-si urmeaza visurile. e nevoie de curaj si perseverenta ca sa mergi pina la capat cu visul tau, e nevoie de ambitie si vointa si mai e nevoie de ceva pe care nu poti sa pui mina si nici sa definesti printr-un singur cuvint: e energia, forta care vine de pe dinauntrul tau, care te face sa vezi drumul luminat cind pentru ceilalti pe cararea aceea e intuneric.

Oana Botezatu e una dintre persoanele acestea.

mi-a atras prima data atentia cind s-a trezit la 3 dimineata ca sa mearga la o filmare a actorului despre care urma sa scrie. nu era relevanta pentru articolul ei respectiva filmare, dar a fost important pentru increderea pe care trebuia sa o construiasca impreuna cu subiectul. portretul pe care l-a scris atunci despre Paul Ipate e cel mai frumos si mai complet lucru scris vreodata despre el. il cunosc pe Paul, stiu ce om bun este, dar ceea ce a reusit ea sa construiasca in incredere ca sa-l faca pe Paul sa povesteasca tot ce e acolo, nu cred ca ar mai putea vreodata cineva sa faca. iar asta spune foarte multe despre caracterul ei, despre generozitatea ei si despre cum stie sa asculte.

probabil ca o stiti din Marie Claire unde semneaza interviuri, sau din Esquire sau din Femeia.

ce nu stiti este ca Oana si-a urmat inca un vis si de citeva saptamini face niste bijuterii de luminarele in cesti vintage. Cups & Candle se numeste proiectul ei facut cu suflet.

sunt luminari din ceara de soia care e non-toxica si biodegradabila, dintr-o resursa eco friendly, luminari care ard de 2 ori mai lent decit ceara din parafina. si sunt parfumate cu diverse arome, vanilie, portocala, scortisoara, lamiie si mar.

dupa ce arde, ceasca se poate spala si se poate folosi pentru ceai sau cafea. sau, la cerere, se poate reumple cu ceara

*
de ce scriu despre proiectul Oanei?

cred ca Cup &Candle e unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care puteti sa-l faceti de Sarbatori cuiva care vrea sa-si urmeze visurile.
e facut cu energia de care spuneam mai sus (cu forta interioara care te face sa-ti duci la capat visul), se poate transforma, dupa ce ceara se consuma, intr-un companion pentru lucrul la orice proiect (oricind e bun un ceai sau o cafea) si are cel mai frumos mesaj si cel mai util pentru orice om: lumina.

lumina care te ajuta sa vezi sa mergi pe drumul tau.

puteti obtine mai multe info despre luminarelele Cup&Candle de aici. ele se gasesc la Carturesti , ceainariile Bernchutz, dar pot fi comandate si online.

P.S. Oana, nu stiu daca se pune, dar sunt foarte mindra de tine si de proiectul tau simpatic.

1708
CANIBAL_2013_2Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

Olimpia Melinte – in cel mai tare film spaniol al momentului, Canibal

pe Olimpia Melinte o stiti din filmele lui Dan Chisu. e o fata frumoasa si ambitioasa. si talentata.

va fi curind un nume despre care se va vorbi mult si la noi si afara pentru ca e in categoria de actori romani care ies in afara granitelor cu talentul lor.

si-mi place foarte mult sa scriu despre ei ca sa inteleaga toti ceilalti actori/artisti ca e nevoie de multa munca, multa perseverenta si sa stii sa te vinzi, sa bati la usi ca sa reusesti.  nu vine nimeni la tine acasa sa te invite sa faci un film sau sa joci intr-o piesa doar pentru ca tu cind te trezesti dimineata si te uiti in oglinda, iti spui ca esti talentat.

*

Olimpia Melinte e pe ecranele din Spania (va fi curind si la noi) intr-un film in care face un rol foarte greu. joaca doua personaje, doua surori gemene care ajung intr-o relatie de iubire, in perioade diferite ale vietii lor, cu un domn care ar putea fi incarnarea diavolului – intrucit e canibal.

e o poveste despre limitele iubirii, iar caracterul personajului masculin e o metafora pe care o regasiti adesea si in cuplurile de dinafara ecranului.

ce face Olimpia Melinte insa in filmul asta, si ce a facut ca sa-si duca la capat rolurile si sa intre perfect in personaje, demonstreaza vointa si disciplina ei. pentru ca una dintre surori trebuia sa fie mai cu forme, s-a ingrasat cu 10 kg in 2 saptamini, apoi a slabit 7 Kg dupa ce a terminat filmarile.

*

sa vedeti filmul cind vine la noi pe ecrane, dincolo de mindria ca avem o romanca in distributie alaturi de Antonio de la Torrepe (pe care l-ati mai vazut in Volver si I’m So Excited in regia lui Pedro Almodovar), e un film care pune niste intrebari frumoase despre limitele iubirii, despre cum te schimba dragostea, despre tabu-urile societatii in care traim.

2518

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!