shutterstock_fearshutterstock_fear

despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru

in intrebarea “poate stiinta sa faca frica sa dispara?” nu e vorba de partea filosofica a lucrurilor; in sensul ca daca stii mai multe, poti sa intelegi mai mult si nu mai ti-e frica de multe.

e pur si simplu despre eliminarea senzatiei de frica din creierul nostru realizata pe cale medicala la fel ca eliminarea senzatiei de durere (pe care,de foarte multi ani, o amelioram sau o facem sa dispara cu medicamente ).

ei bine, exista un studiu facut de o doamna de la Universitatea din Bonn, Monika Eckstein, care isi propune sa demonstreze ca frica poate fi redusa sau eliminata pe cale medicala.

in cadrul acestui studiu unui numar de 62 de barbati le-a fost administrata oxitocina (un hormon pe care corpul in elimina in cantitati mari in momentele de “fericire” – e supranumit si hormonul dragostei pentru ca apare in timpul uneii relatii sexuale, in timpul indragostelii etc).

odata administrata oxitocina s-a observat ca centrii nervosi responsabili pentru anxietate nu mai functioneaza la capacitatea maxima.

Eckstein spune ca nu recomanda inca administrarea oxitocinei in context medical, dar spune ca studiul ei poate ajuta in tratarea multor boli.

o parte interesanta din studiul ei despre care puteti citi in Scientific American aici vorbeste despre crearea amintirilor pe care creierul le asociaza cu frica. amintiri care sunt provocate de stimuli aflati in amigdala.

dincolo de gindul meu “si cei care si-au scos amigdalele sunt mai curajosi?” (da, amigdala e o regiune din creier, nu se refera la formatiunile localizate in git, dar e o gluma:) ), mai e o observatie “ne nastem fara nicio frica. pe drum reactionam diferit la intimplari, ne prompteaza altii explicindu-ne ca sunt diverse pericole si… creierul nostru invata ce e frica formindu-si singur amprente ale memoriei pentru diferite situatii.”

sa cititi studiul ca sa intelegeti, inca o data si inca o data, ceea ce imi place sa rezum in “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”

foto cover shutterstock

3 Comments Published

8 years ago / Reply

Nu se refera la amigdale, se refera la amigdala – o glanda ce afla undeva in creier – un fel de senzor care sesizeaza potentialele amenintari si pregateste corpul sa scoata la iveala resursele pentru supravietuire, facandu-ne sa actionam inainte sa ne gandim. De ex: cand esti plecat intr-o drumetie si sari in sus de frica din cauza unei crengute aflate pe jos, pentru ca ti s-a parut ca ar semana cu un sarpe…

8 years ago / Reply

era o glumaaaaaaaaaaaaa

8 years ago / Reply

Înseamnă că într-o anumită măsură se poate face și natural, atâta timp cât hormonul apare în momentele de fericire…

Sunt frici de care scapi odată cu trecerea timpului, astfel încât nici nu-ți dai seama când a trecut sau că ai avut-o.

Mi s-a întâmplat mie – prin adolescență, în urma unor povești auzite, a apărut frica de întuneric. De când m-am mutat la casa, adica de vreo 3 ani, am realizat că nu îmi mai este frică, deși eu eram convinsă că încă mai am această frică.

Cum ai spus și tu, cele mai mari războaie sunt în mintea noastră, dar tot noi suntem cei care putem semna și tratatele de pace. 🙂

Leave a Comment


− three = 6


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!