Monthly Archives : May 2015

5qktbx8ocwe3its1w1bytnrt48hmkjuuwlntnxv8ranjek3iurji3tgrjxst9lklCe impact au faptele tale asupra mediului inconjurator?

Ce impact au faptele tale asupra mediului inconjurator?

Text de Raluca Antuca

Pe fundalul protestelor împotriva defrișărilor intense din România, mi-am adus aminte de un discurs recent al Papei Francisc, care încuraja oamenii să consume mai puțin și să se gândească de două ori înainte de a face o acțiune care implică resursele epuizabile. Chiar și cele mai mici decizii pot avea un impact negativ asupra naturii.

Ca o avertizare pentru vremurile critice care vor veni (dacă nu se vor produce schimbări majore), o fundație care susține ecologizarea planetei și un centru mediatic au realizat o colecție de fotografii care ilustrează efectele devastatoare ale risipei de resurse naturale.

Foarte mulți oameni sunt interesați de această problemă, de aici și numărul mare de oameni care au protestat împotriva defrișărilor, doar că de multe ori nu este mediatizat cum trebuie din motive politice, incidentele fiind șterse cu buretele din mentalul colectiv.

Nu este ușor să cunoști mereu impactul pe care îl produc acțiunile tale zilnice, cum ar fi să îți cumperi un televizor în plus, să mergi la picnic și să lași două ambalaje pe iarbă. În fiecare zi, apar 222.000 de oameni pe planetă, iar o persoană produce în medie patru kilograme de gunoi zilnic. Din 1960, vorbim de o creștere de 60%, iar această schimbare deloc benefică planetei este surprinsă în fotografiile de mai jos.

1959
8Raspunsurile oamenilor la actiunea BOR de a sterge graffiti

Raspunsurile oamenilor la actiunea BOR de a sterge graffiti

Text de Raluca Antuca

Se pare că în România anului 2015 este perfect normal ca Biserica Ortodoxă să acopere cu var un graffiti cu Sf. Gheorghe reinterpretat de un grup de artiști, Obie Platon, Irlo șiKero. Decizia care ne-a făcut să ne simțim cumva că ne-am întors în timp și că Biserica deține controlul suprem în stat a stârnit mari reacții în rândul oamenilor de toate vârstele. Și ce alt loc mai bun de exprimare decât internetul, unde au fost postate imagini trucate care persiflează societatea și puterea patriarhului.

Au câștigat de data asta și oricât de mult am glumi sau înjura, lucruri nu se vor schimba curând, iar Sfințeniile lor pot dormi liniștiti, ca au eliminat un pericol care îi amenința. Iată cum au recționat oamenii în mediul virtual. Mai multe imagini, piperate sau nu, găsiți pe pagina de facebook a domnului Dan Perjovschi care a avut initiativa de a invita oamenii sa deseneze, via photoshop ce si-ar dori sa fie pe perete. le puteti gasi aici!

foto: George G. Cosmin

foto: Romulus Boicu

foto: Catalin Filip

foto: Ana Maria Lazar

foto: Corina Nechita

foto: Patrick Andre de Hillerin

foto: Alex Mihaileanu

2047
scooter braunScooter Braun – un talent agent in Esquire, un text despre a fi om

Scooter Braun – un talent agent in Esquire, un text despre a fi om

Scooter Brun – domnul care l-a descoperit pe Justin Bieber – a acordat un interviu penste Esquire America la sectiunea ” ce am invatat”.

am sa las aici in original citeva dintre lectiile lui de viata care sunt absolut minunate.

pe unele, din fericire pentru mine, le urmez din instinct. poate de asta si rezonez atit de profund cu acest text.

*

Sometimes the smartest person for the job is the wrong person for the job because they’re just negative. When you have negative people around you, doesn’t matter how capable or intelligent they are, they will hurt the culture of what you’re doing. What they do is they project their negativity onto you. And you start to look in the mirror and say: Do I even like myself?And you realize it isn’t even you. It’s them. They’re putting that shit on you.

(eu plec fara sa stau pe ginduri din orice job care imi face rau emotional, indiferent de bani sau pozitie sociala, indiferent de orice se pune pe masa negocierilor. sunt convinsa ca de-a lungul timpului si eu am facut rau altora – care au avut curaj, sau nu, sa plece din joburile respective)

Courage is doing what’s right in every single moment no matter what it means to you.

I don’t look at money as success. I look at it as an avenue to freedom.

(iar libertatea, in sensul ei pur, e despre “neatirnarea de lucruri si oameni”, deci consumam mereu mai multi bani decit avem nevoie ca sa fim liberi)

It’s this weird thing that happens. I get a gut check in this way I can’t explain. It kinda feels like, Oh, I know what this is. It’s like something else is telling me.

(pentru prietenii mei, fraza de mai sus nu mai necesita nicio explicatie)

When you’re that small, you find yourself observing a lot because you’re physically not able to compete. You have to use your mind in a different way.

(obisnuiesc sa spun ca “daca stii de mic ca arati ca un soricel si ai un metru jumate, inveti sa te bazezi pe alte elemente ca sa-ti faci loc in viata)


If you really love someone, you push them.

If it’s achievable, there’s no excuse why you shouldn’t be doing it.

If you’re not going to do it to the best of your ability, then don’t do it at all.

***

intregul text e aici si e o mare mare bucurie. l-am postat pe blog si ca sa ma mai pot intoarce din cind in cind la el:)

sunt sigura ca o sa va recunoasteti in el, chiar daca in alte fragmente decit cele pe care le-am postat eu.

1554
shutterstock_gay pride colorsla 10 ani de la primul mars gay, citeva (multicele) ginduri

la 10 ani de la primul mars gay, citeva (multicele) ginduri

La 10 ani de Gay Fest, Gay Pride, Bucharest Pride sau cum s-au mai numit de-a lungul timpului evenimentele destinate comunitatii gay din Ro, scriu rindurile de mai jos mai ales pentru cei care si-au luat drept misiune (si ceva bani de buzunar) din promovarea drepturilor LGBT in Ro.

 

Am primit de la o domnisoara, banuiesc ca junior in comunicare/ voluntar, o invitatie sa fiu partener media (ca sa citez mai exact sa mi se puna logo-ul “pe flyerele care vor fi distribuite in barurile gay friendly”) contra “publicarea comunicatului de presa si realizarea unui reportaj”  despre o ceremonie care are urmatoarea descriere:

Principalul scop al activităților programate anul acesta va fi de a aniversa cei zece ani de lobby și advocacy pentru comunitatea LGBTQ realizat prin Marșul Diversității # 10. Dorim, în același timp, să atragem atenția asupra nevoii de a recunoaște faptul că persoanele LGBTQ trebuie să se bucure de drepturi egale cu majoritatea în toate aspectele vieții de zi cu zi. 

Asa mi-am reamintit gindul pe care-l am in fiecare an in saptamina paradei gay din ro: “care lobby si advocacy?! practic, n-ati facut nimic”. Nu e vina fetei care a scris mailul/comunicatul, ci e vina voastra a celor de la ACCEPT care ati fost dominati de orgolii, de interese financiare, de cine sa preia conducerea asociatiei si sa se vada mai mult la tv.

La 10 ani de cind in spatiul public se vorbeste, mai lejer, despre comunitatea gay voi alegeti sa va celebrati PE VOI in loc sa puneti niste emotii pe notiuni cu care lumea nu e familiara sau pe care nu vrea sa le aprofundeze?!

*

Sa va explic din perspectiva mea cum s-a vazut colaborarea cu voi in astia 10 ani.

Cit am condus revista Tabu, comunitatea gay era (imi cer scuze pentru asta, nu-mi sariti in cap) si un subiect care aducea new business. Mai mult ca in oricare alta tara, in Ro cuvintul tabu e asociat cu sexualitate iar comunitatea gay cu toate aspectele ei era in formatul revistei.

Asa se face ca Tabu a avut prima (cred ca si singura) rubrica Gay din presa romaneasca. Au scris mai multe persoane in rubrica aceea de-a lungul anilor, rubrica in care era vorba despre emotiile, sentimentele si faptele de viata din categoria voastra de interes, dar NICIODATA nu v-ati exprimat dorinta sa va asociati cu ea.

In 2006 la doar citeva luni de la cistigarea Oscarului pentru cel mai bun film, am scos intr-o carte – de format buzunar – nuvela lui Annie Proulx care a stat la baza filmului in care e vorba despre o iubire intre doi barbati. In romaneste, cu drepturi de autor platite, gratis pentru toti cei care cumparau revista. Un tiraj de peste 25.000 exemplare, adica mai mult decit toate cartile despre comunitatea gay aparute in ro, pina la momentul acela, la un loc. Distribuita gratis pentru a pune in fata oamenilor si o emotie pe care multi nu vor sa o vada.

V-am scris atunci sa ne ajutati si am semnat un contract prin care erati parteneri la lansarea cartii. Contractul avea si o clauza financiara  care ar fi acoperit o parte din costuri in schimbul expunerii voastre pe coperta 4 si creditarea sefilor de la momentul acela cu declaratii in toata comunicarea pentru lansare. Pina am plecat eu de la revista (adica inca 5 ani de atunci), nu fusese achitata suma asta, desi sunt sigura ca v-ati laudat international cu acest “succes” la care n-ati avut nicio contributie.

In 2008, impreuna cu colegii de atunci de la revista (unii gay, desi nu ne puneam niciodata problema in termenii astia intre noi) am facut prima revista gay romaneasca care a stat vreodata la un raft de presa. Era momentul ca, asemeni altor reviste mari, sa avem un supliment pentru barbati si jocul de cuvinte “supliment pentru barbati tabu” precum si ideea de a fi distribuiti si in alte comunitati decit cea obisnuita (adica, din nou, new business) au fost definitorii in decizia directiei editoriale.

Atunci am primit cea mai frumoasa lectie despre comunitatea gay.

Ioana Ulmeanu (care lucreaza acum la ELLE) ne-a facut cunostinta cu Tudor Kovacs – un tinar activist gay cu care am si publicat un interviu in revista. Am fost acolo cind s-a facut interviul si, spun mereu de atunci in astia 7 ani, ca momentele acelea au fost cea mai frumoasa lectie despre toleranta si bun simt pe care am primit-o in viata mea. A fost lectia pentru contrabalansarea cinismului meu de business in raport cu comunitatea gay (chiar si in contextul in care sunt o persoana gay friendly)

Tudor a povestit care e diferenta dintre o relatie gay si una heterosexuala la nivelul emotiilor, descriind astfel (parafrazez pentru ca, din pacate, acel interviu nu se mai gaseste online): “in lipsa validarilor in cercul apropiat de oameni dragi,  e ca o constructie in care caramizile se pun una peste alta, fara sa existe mortar intre ele, materialul de legatura care consolideaza constructia. Si, poate si din cauza asta, se prabusesc mai repede”. Si-apoi a explicat ca “mortarul” vine din validarea publica, vine din gesturile pe care orice cuplu le face in public, iar partenerii sunt validati astfel in contextul social (cind sunt prezentati altor prieteni, cind sunt la o petrecere, cind sunt in orice spatiu public)

Nu sunt o persoana expansiva, nu imi expun iubirea in spatiul public, dar tot m-a durut stomacul cind am inteles incarcatura emotionala a ceea ce povestea Tudor.

De atunci mi-am promis ca nu voi mai spune niciodata “e treaba lor ce fac acasa” si ca voi spune “e absolut ok sa va vad tinindu-va de mina linga mine”, pentru asta inseamna o validare pentru voi.

Si cred ca de-a lungul timpului, n-a ramas niciun prieten al meu heterosexual caruia sa nu-i fi povestit descrierea aceasta ca sa priveasca din alta perspectiva lumea gay.

*

Cum ziceam, cred ca asta a fost lectia karmei pentru mine de la Suplimentul Tabu pentru Barbati (chiar daca decizia mea de business  a fost una smart, caci am vindut cu 5000 de exemplare peste cel mai bun tiraj al anului respectiv, cred si astazi ca rolul acelei editii speciale a fost altul in viata mea).

Dar dincolo de asta a fost lectia despre cum voi , ACCEPT, ati facut de fapt extrem de putine lucruri constructive si adevarate. Pentru ca…

1. N-ati creat o platforma coerenta si credibila care sa sustina mesajele pozitive, autentice ale comunitatii voastre.

emotia lui Bruce Jenner a facut ocolul lumii din doua motive: era autentica (el era cu garda jos, la maximum) si-a fost sustinuta de o platforma uriasa creata pe spatele brandului “kardashian”.

2. N-ati pus emotiile adevarate pe notiunile cu care jongleaza lumea voastra.

(Andreea Vasile, cu articolul ei despre cei doi domni care au devenit tati prin feritilizarea in vitro a unei mame surogat, articol aparut in TABU, a facut – in materie de emotie si de “real”/”autentic” cam cit munca voastra din 2 ani.)

3. Ati asociat comunitatea tot timpul cu ceva negativ, cu o lipsa, cu o frustrare, mai preocupati sa cereti niste drepturi (pe care le merita fiecare om, oricind, intr-o lume civilizata), in loc sa aratati si frumosul din comunitatea asta. Sa construiti pe ceva pozitiv.

4. Ati schimbat atit de multi oameni in echipa de-a lungul anilor incit nu ati reusit niciodata sa aveti o strategie de comunicare coerenta care sa construiasca pe termen lung. Sunteti in acelasi punct ca acum 10 ani “sa publicati comunicatul” vs “sa va punem logo-ul pe flyere”.

5. Chiar si numele evenimentului vostru l-ati schimbat de citeva ori, desi ati pierdut mult in notorietatea brandului si tot ce a ramas in perceptia opiniei publice legat de acest eveniment e ca ” undeva pe drum, niste simpatizanti legionari o sa vina sa se intilneasca, nu foarte prietenos cu cei din parada”. (da, am fost in parada, impreuna cu toti colegii mei de la tabu citiva ani la rind)

Am prieteni care sunt in comunitatea gay (ba chiar am si o verisoara – profesor universitar-  care locuieste in America si care, dupa ani de casatorie cu un chinez si un divort, s-a recasatorit cu o doamna pe care o iubeste mult. Si sunt mindra si bucuroasa ca tatal ei, unchiul meu, e mindru de fiica lui si fericit pentru fericirea ei), stiu cit de frumosi sunt prietenii mei, dar mai stiu nu s-au asociat vreodata cu voi, ACCEPT.

Daca va intrebati de ce, imi permit sa va raspund cu o presupunere: n-au incredere in voi, n-ati reusit nici macar pe ei sa-i convingeti ca le reprezentati interesele. In 10 ani, lungi.

Cum spuneam si pe facebook mai devreme, ca sa nu fie doar critica, la anul ma ofer sa lucrez voluntar pentru promovarea Bucharest Pride.  In week end-ul acesta am sa iau masa cu tinara care mi-a scris mailul de la care a pornit acest articol. Stiu ca nu e vina ei, dar la fel de bine stiu ca voi, ACCEPT – ca institutie – nu faceti prea mult bine.

*

in acest an, Marșul Diversității, va avea loc pe data de 23 mai, începând cu ora  4.00 p.m., de la Arcul de Triumf până la Piața Victoriei

 

2047
fp2p1-03-vLsfOKXSpartani la metroul londonez

Spartani la metroul londonez

Text de Raluca Antuca

Zilele acestea, Facebook-ul a fost invadat cu fotografii de la East European Comic Con, în care cei mai infocați fani Game of Thrones și-au făcut selfie-uri pe tron, dar s-au fotografiat și cu Sullivan din Heroes, T-Bag din Prison Break sau Kevin Tran din Supernatural.

Pentru iubitorii de cosplay, benzi desenate, seriale și filme cu tematică SF, să știți că un grup de bărbați arătoși s-au îmbrăcat precum soldații spartani din filmul 300 și au defilat la metroul londonez. Reacțiile oamenilor au fost interesante, mai întâi au fost surprinși, după care au vrut să afle care este motivul din spatele acestei forme de entertainment.

Sunt sigură că, dacă s-ar promova prin mijloace asemănătoare, activități culturale, caritabile sau artistice, ar prinde foarte bine la public. Sătul de cantitatea de informații care circulă pe internet și obișnuit să nu dea atenție prea multor evenimente, individul ar reacționa pozitiv, poate chiar în direcția în care vor strategii planului de marketing.

1723
getty-images-faces-hed-201520 de ani de Getty Images

20 de ani de Getty Images

Text de Raluca Antuca

Getty Images, cel mai mare nume în materie de fotografii online, sărbătorește anul acesta 20 de ani de când oferă cele mai creative imagini de tip stock și comerciale.

Cu această ocazie, a luat naștere campania 20 Years, implementată de AlmapBBDO, care promovează ideea de trecere a timpului prin fotografii. Au ales patru vedete cunoscute la nivel mondial, dar complet diferite ca domeniu de activitate și aspect fizic: Scarlett Johansson, Prințul William, Serena Williams și Bill Clinton.

Au realizat colaje cu câte 111 fotografii în care se vede clar evoluția și maturizarea acestora. Acest număr reprezintă o mică parte din cantitatea de fotografii disponibile pe site. De exemplu, agenția a trebuit să selecteze din 32.246 de imagini cu Clinton, iar după ce a ales 111, le-a aranjat în ordine cronologică, ca să se vadă mai bine diferențele de look.

Ideea de a marca cei 20 de ani prin imagini cu diferite personalități  prezintă o imagine creativă asupra trecutului, oferind în același timp certitudinea că Getty Images a fost mereu acolo în cele mai importante momente.

Click si zoom pentru a vedea mai bine fotografiile.

1783
pick up philips 1Gadget super simpa: Pick UP Philips

Gadget super simpa: Pick UP Philips

Oricit de mult ar fi avansat tehnologia, vinilurile au farmecul lor si un sound pe care nu-l poate replica niciun alt suport de sunet.
Tocmai am descoperit ca Philips a produs un pick-up care e o reinterpretare  a unui super faimos produs de-al lor din anii 60, doar ca are toata tehnologia moderna.
Uitati-va cit de bine arata. Cum nu ma pricep foarte mult la detaliile tehnice, mai jos aflati partea de update, dar daca nu stiti ce cadou sa faceti unui prieten caruia ii place muzica si are viniluri, cred ca asta e o solutie foarte eleganta si …memorabila.

Noul Pick-up Philips OTT2000 este o reinterpretare contemporană a legendarului pick-up Philips AG4131 al anilor 65’. Dacă designul retro amintește de începuturile audițiilor muzicale pe discuri din vinil, tehnologiile sunt actuale și, fără discuție,  vă oferă toate funcționalitățile unui microsistem al timpurilor noastre: conversie USB pentru înregistări MP3, o boxă de înaltă eficiență, platan echilibrat dinamic, posibilități de transmitere wireless a sunetului prin Bluetooth, radio FM digital cu posibilitate de memorare a posturilor preferate, redarea CD-urilor, conector audio-in.

 

 

1956
castle hotel daniel colageCum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

Cum am descoperit România. La Castle Hotel Daniel

text de Ana-Maria Onisei

“Locul meu preferat e-acum un fel de cămară. E camera în care-am stat cât am renovat, mai bine de cinci ani. O cameră mică, fără fereastră, undeva la etaj. Pentru mine, e cea mai frumoasă cameră din lume”, zâmbește Attila Rácz și se sprijină parcă mai bine de spătarul din lemn al scaunului, obrajii rotunzi, ochii căprui și ageri. În mișcare se-amestecă mândrie cu nostalgie.

Suntem într-unul dintre puținele castele hotel din România – Castle Hotel Daniel –, în Tălișoara, un sat din Covasna, la o oră de mers cu mașina de Brașov.

De toate, sunt opt camere. Toate luxuriante. Și, deși are-acum un întreg castel – un patefon în dreapta, în sala de mese îndulcește pereții înalți, albi, care, pe alocuri, lasă la vedere picturile originale din secolul al XVII-lea –, lui Attila tot camera mică-n care-a stat cu soția lui, Lilla, îi place cel mai tare.

“Unii au o mașină scumpă, noi avem un castel”, se-amuză când povestește. N-a fost nici nebunie, nici extravaganță. A fost soartă când l-au cumpărat. Țăranii cărora familia de nobili le lăsaseră în grijă castelul la război încă mai locuiesc în sat.

Attila și Lilla Rácz

Datând din secolul XVII-lea, castelul e monument de gradul I. Asta înseamnă că familia Rácz l-a renovat respectând la milimetru valorile inițiale. Porțiuni din camere încă dezvăluie frescele cu scene din Constantinopol –, iar pe peretele de-afară, e stema originală. Poarta de intrare în castel, cea pe unde treceau caii e-acum o fereastră înaltă, pietruită elegant, iar curtea interioară a devenit o cameră pentru cazare.

Castle Hotel Daniel – vedere exterioară

De fapt, ăsta e și farmecul de-a fi turist într-un fost castel. Încă îi simți respirația veche. Imaginația poate să se joace cât vrea cu ochii la grinzile din lemnul masiv, păstrate așa cum erau și pe vremuri. Asta-n timp ce ai și tot confortul de-acum.

Și mai e ceva.

Un ceva pe care-l simți că-i autentic.

Tocmai pentru că, pentru familia Rácz, Castle Hotel Daniel nu e doar o afacere. E noua lor casă și punctul în care, cu curaj, și-au schimbat, aproape de la zero, viața.

Dincolo de vinurile alese pe sprânceană, de bucătăria tradițională reinterpretată de un fost jurnalist, care s-a lăsat de asta ca să-și urmeze pasiunea și-a studiat bucătăria la Londra cu Gordon Ramseay, dincolo de grija cu care sunt păstrate și integrate arhitectonic elementele construcției originale, Castle Hotel Daniel e locul unde, datorită unei inițiative private, o bucată din România se păstrează. Și se-arată.

Attila și Lilla au negociat direct și cu localnicii autentici din Tălișoara să-i includă într-un circuit turistic. Și nu toți s-au lăsat ușor.

E poate cel mai bun motiv pentru care merită să mergeți să descoperiți locul ăsta. Fiindcă oamenii duc poveștile mai departe.

Ce trebuie să-ncercați neapărat

Un tur ghidat, pe care-l faceți alături de cei de la Castle Hotel Daniel. Vara, e pe bicilete. Așa o să descoperiți următoarele:

Fierarul din Tălișoara, care încă lucrează manual. Cea mai grea lucrare a lui a fost un candelabru filigranat pentru o școala din apropiere. I-a luat doi ani. Participă și la târguri internaționale din Germania. Dacă e-n toane bune, o să vă facă și gustarea tradițională: slănină pusă-n focul din atelier, într-un clește, apoi întinsă, cu tot cu sucul din ea, pe un pat de ceapă roșie măruntă și pâine.

Moara de apă de la 1.800 la care-a fost și Prințul Charles. Proprietara, o doamnă temperamentală la vreo 70 și de ani e, ea însăși o lecție de viață. Când a venit Prințul în vizită i-a gătit o prăjitură. Și s-a simțit jignită tare când bodiguarzii i-au cerut să guste ea mai întâi.

Cel mai complet schelet de mastodont (strămoș al elefantului) din lume se află în România. La Muzeul Depresiunii Baraolt. Are 2 milioane de ani. Și a fost descoperit între niște zăcăminte de cărbune, în 2008. Vă imaginați cum ar fi dac-ar avea suficient spațiu să fie expus întreg, ca la British Museum? Și oamenii de la muzeu sunt tare faini. O să aflați că au venit mulți să le vândă scheletul și nu l-au dat. Ba mai mult, au făcut niște planșe cu desene special pentru copiii din zonă, ca să-nțeleagă mai bine cum arăta și-n realitate.

 Castelul Contelui Kalnoky. Aici a filmat Fanny Ardant. Unele decoruri încă mai sunt păstrate în subsolul cu arcade din piatră rece. Iar zecile de castani bătrâni de pe domeniu își împletesc ramurile deasupra unei alei care duce spre poartă. E și ceva noir în tot peisajul și asta o să vă placă.

Ce să mâncați

E obligatoriu să experimentați o cină renascentistă la Daniel Castle Hotel. E divină combinația de legume și fructe la cuptor cu arpacaș sărat și linte trasă în unt, lângă rață umplută.

Dacă tot sunteți aici, vinurile sunt senzaționale, și românești și ungurești, de la seci și super aromate, la vinuri dulci, de desert, le au cam pe toate.

La o plimbare ghidată prin zonă, puteți bea și apă minerală direct de la izvor. E cea pe care o găsiți îmbuteliată sub marca Biborțeni. La izvor e ușor gălbuie, mai puțin pișcătoare și-i simți bine de tot gustul mineral.

Favoritele mele

Băile de la Daniel Castle Hotel sunt o experiență-n sine, cu căzi cu piciorușe și robineți grei, din alamă.

Seara, să-ți petreci câteva minute printre stâlpii de la intrare – în fața ta, doar cerul bleumarin și iarba. Te simți ca în Winter sleep, filmul lui Nury Belange Ceylan.

Un ceai de ora cinci la unul dintre castelurile din zonă. E totul exact ca-n filmele englezești. Iar restaurantul e într-o pivniță în care-abia bate lumina. Și unde e și-o pianină într-un colț.

Detalii:

Zonei i se spune și Ținutul conacelor. Iar cei de la Centrul de Cultură al Județului Covasna chiar se-ngrijesc de asta.

Website , Facebook: https://www.facebook.com/DanielCastleHotel?fref=ts

Prețurile la Castel Hotel Daniel variază între 80 și 110 euro pentru camere.

 

4269
SAMSUNG CSCsalata cu naut si avocado

salata cu naut si avocado

in week end am pregatit o salata foarte buna si foarte consistenta, fara sa aiba o valoare calorica mare.

ce am pus:

o jumatate cutie/conserva naut
o ceapa rosie taiata marunt
un avocado taiat cubulete
sfecla roshie murata (o ceasca)
5-6 rosii uscate pastrate in ulei
patrunjel
ulei de masline, sare

se amesteca toate intr-un bol mare si se maninca.
sunt sigura ca va fi multa pofta.

tot bolul cu cele de mai sus are in jur de 460 de calorii.

2302
enhanced-15802-1427811426-1Dragalasenie in costume cosplay

Dragalasenie in costume cosplay

Text de Raluca Antuca

Pentru că East European Comic Con tocmai s-a terminat la Romexpo, vreau să ofer un bonus iubitorilor de cosplay, dar și tuturor celor care au început ziua de luni la muncă. Fotografii cu bebeluși îmbrăcați în costumele unor personaje super cunoscute din animații sau anime-uri, care vă vor aduce un zâmbet pe buze cu siguranță!

Să aveți o săptămână minunată!

 

Mike Wazowski from Monsters, Inc

And Boo from Monsters, Inc

Puss in Boots from Shrek

 Teemo from League of Legends

Finn from Adventure Time

Baby Jedi from Star Wars

Baby Tardis from Dr. Who

Chun-Li from Street Fighter

Goku from Dragon Ball Z

Sailor Mars & Baby Luna from Sailor Moon

Sailor Moon

Max from Where the Wild Things Are

Totoro from My Neighbor Totoro

1657
MTI5NzkxMDQyMzc4NTY4OTc4Marie Claire stabileste idealurile de frumusete in lume

Marie Claire stabileste idealurile de frumusete in lume

Text de Raluca Antuca

Marie Claire a desfășurat cel de-al doilea eveniment anual, Global Beauty Forum, în care se întâlnesc nume mari din lumea modei. Un grup de editori de reviste din lumea întreagă și reprezentanți ai unor brand-uri de beauty au dezbătut subiecte precum femeia în societatea de astăzi, produsele preferate, standardele de beauty. După care au stabilit care sunt vedetele considerate ideal de frumusețe în nouă țări sau regiuni.

Se pare că frumusețea lui Beyonce este universal, fiind iubită pentru performanțele de artistă, dar și pentru aspectul fizic natural. Pentru Statele Unite, au ales trei femei, pentru că ar fi fost imposibil să alegi doar una în condițiile de diversitate culturală și nu numai. Fiecare dintre acestea are calități sau valori în care se regăsesc majoritatea femeilor din zonă. În cazul lui Kim Kardashian, e clar că generația selfie-ului și conturului facial își spune cuvântul.

USA- Beyoncé, Kim Kardashian and Karlie Kloss

SOUTH AFRICA- Noni Gasa and Beyoncé

CHINA- Sophie Marceau

MEXICO/LATIN AMERICA- Paulina Veg

NETHERLANDS- Doutzen Kroes and Beyoncé

SPAIN- Penelope Cruz

AUSTRALIA- Gisele Bundchen

SAUDI ARABIA- Kim Kardashian

SOUTH KOREA- Miranda Kerr

 

1858
enhanced-23440-1430837294-26Restaurantul cu farfurii speciale pentru pozele de pe Instagram

Restaurantul cu farfurii speciale pentru pozele de pe Instagram

Text de Raluca Antuca

Pentru toți iubitorii de Instagram, am descoperit cea mai tare invenție ever!

La un restaurant din Tel Aviv, Catit, faci cele mai inspirate fotografii cu mâncarea ta pentru a le posta mai apoi pe contul de Instagram. Aici găsesti niște farfurii speciale pentru ca delicatesele să arate cât mai bine în poze. Și pentru că nu este așa ușor ca postarea să atragă multe inimioare, o farfurie are un loc special pentru smartphone, alta se învârte pentru ca tu să găsești unghiul cel mai bun, iar background-ul de culoare neutră este asigurat.

Ideea este a lui Carmel Winery, iar experiența, care a început în februarie, se numește Foodography. De fotografii s-a ocupat Adi Nissani, iar dacă vrei mici trucuri sau sfaturi de fotografiat, poți apela la Dan Perez, fotograf culinar de renume. Perez organizează workshopuri în acest sens, iar dacă căutați hashtagul #fdgr puteți găsi mai multe imagini pe Instagram.

Oricât de bună ar fi mâncarea sau oricât de foame ți-ar fi, dacă arată apetisant, nu te poți abține să nu faci o fotografie pentru a o împărtăși cu prietenii din mediul online.  Iar ca să vedeți mai bine despre ce este vorba, mai jos aveți imagini!

1637
adjustable-sandal-poor-children-the-shoe-that-grows-kenton-lee-4NOU! Pantofii care se maresc

NOU! Pantofii care se maresc

Text de Raluca Antuca

În foarte multe cazuri, cele mai simple invenții pot schimba milioane de vieți.

Acesta a fost scopul celui care a inventat încălțămintea care se mărește în funcție de piciorul celui care o poartă. Kenton Lee a creat aceste sandale pentru copiii din țările afectate de sărăcie, război și foamete. Pentru ca aceștia să nu umble desculți, sandalele pe care le primesc pot crește cinci mărimi și pot fi utili cel puțin cinci ani.

Kenton nu este un designer și nu știe prea multe despre pantofi în general, deci întreg procesul de design a fost interesant. Cu ajutorul unei companii care produce pantofi, Proof of Concept, a reușit să finalizeze acest proiect, pentru că el este un tip normal, care a avut o idee genială.

Peste 300 de milioane de copii nu au cu ce să se încalțe și astfel sunt predispuși la răni și paraziți care pot produce infecții. Tocmai de aceea, aceste sandale sunt create în scop utilitar, nu estetic. Kenton mărturisește că nici măcar nu i-a păsat cum arată, chiar dacă acum este mulțumit de ele. A vrut să fie durabile și practice.

Folosind piele de cea mai bună calitate și material elastic, Kenton Lee a vândut deja peste 3.000 de perechi, iar alte 5.000 vor fi trimise în iulie în țările care au nevoie, precum Ghana, Rwanda, Uganda, Nicaragua, Guatemala, Peru, Columbia, Vietnam și Laos. Cele mai multe au ajuns în Kenya.

În timp ce tu poți merge la shopping să-ți alegi pantoful stiletto pe măsura ta, acest site permite cumpărătorilor să trimită sandale copiilor care au nevoie. Această idee promite multe și sunt sigură că acest proiect realizat de Kenton va crește tare mult în câțiva ani!

1584
zqdudllpowkotoi4xllxVIDEO- Joaca artistilor in Photoshop

VIDEO- Joaca artistilor in Photoshop

Text de Raluca Antuca

O vorbă din popor spune că nu tot ce zboară se mănâncă. Adică unele lucruri par a fi într-un fel, dar nu sunt. Sau depinde de fiecare dintre noi să distingă anumite trăsături. Poate că nu vi se pare, dar această pană nu este una obișnuită.

La prima vedere, pare a fi o fotografie digitală a unei pene care plutește, dar la o privire mai amănunțită vei observa cum mii și mii de trupuri goale conectate între ele și care o formează. Fotografia a fost făcută de artistul Angelo Musco, care a pozat foarte multe modele în poziții bine gândite, pentru ca mai apoi, în Photoshop (progrămelul care face magie) să le unească și să justeze tonurile de culoare și umbrele.

Angelo spune că imaginile sunt simple în esență, dar complexe și artistice per ansamblu. Lucrarile lui Musco vor fi prezentate până pe 23 mai la The MAYFAIR Exhibition desfășurată la Lyons Wier Gallery în New York.

1458
nitin sawhneyNitin Sawhney: ce rost are muzica

Nitin Sawhney: ce rost are muzica

un tinar nascut intr-o familie cu o educatie clasica (de muzica clasica)  trimis la scoala sa faca pian clasic.

incepe sa improvizeze la o lectie de pian, profesoara il cearta si el se duce acasa frustrat dezvoltind un complex de inferioritate.

dar disputa cu profesorii de la liceul de muzica ii deschide drumul catre calea de a se gasi pe sine: asa incepe sa studieze patternurile din muzica indiana. asa ajunge sa se intilneasca cu un dansator indian , mutat la londra, si sa lucreze impreuna la un show pe nume Kaash, despre originile dansatorului, dar si despre originile noastre ca fiinte umane.

astazi tinarul in cauza e un domn faimos care are 50 de ani, e DJ, compozitor, a scris muzica de filme, dar si pentru reclame, a lucrat cu Paul McCartney, Sting, Shakira, Ellie Goulding si multi multi altii, dar si-a urmat o promisiune: sa investeasca o parte importanta din banii pe care-i face in invatamintul informal legat de muzica.

domnul se numeste Nitin Sawhney si e unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai celebrului coregraf Akram Khan (a carui companie are in aceste zile are spectacole la  Bucuresti)

iata-l pe Nitin Sawhney povestind putin din viata lui intr=un speech TEDx intitulat “ce rost are muzica”

si dupa ce ii vedeti povestea, dar si explicatia despre partternurile muzicii indiene, uitati-va la trailerul spectacolului Kaash unde e aceeasi tema muzicala imbinata cu ritmuri moderne


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!