Monthly Archives : June 2017

david cercul polar de nordFollow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Follow your dream #jurnalautism #cuDavid in Laponia

Pentru cine nu-l stie pe micul meu prieten David Stescu, el e un baietel care la doi ani a fost diagnosticat cu autism. A intrat intr-o lume din care parintii lui, Miki si Mihai, au luptat mult sa-l scoata: nu mai vorbea si nu mai reactiona la nimic.

Terapii, logopezi, intalniri cu delfini, lectii grele in multe momente.

Astazi David are 11 ani si nu mai e in lumea aceea retras cu totul, e undeva pe granita dintre ceea ce lumea defineste standardul normal si autism: vorbeste …mult, e pasionat de geografie si fotografie, ii place sa calatoreasca, e super sincer – cand isi pierde atentia de la lucrurile oamenilor mari se intoarce in lumea prietenilor lui imaginari. A invatat sa si spuna ca se duce sa vorbesca cu prietenii lui imaginari, iar parintii il insotesc adesea in lumea basmelor prin conversatii super simpatice.

La 11 ani David merge la scoala normala, scrie (cu diacritice), isi ia examenele si – chiar daca invata mai mult decat alti copii la unele materii  – a dezvoltat constiinta de a-si face lectiile pentru a fi mai bun. Intelege ca a avut o problema cand era mic (intreaba cateodata daca un copil sau altul are vreo problema cand prinde o discutie) si cred ca-l deranjeaza ca noi, prietenii lui, tot povestim ca e un baietel care a avut autism.

Il deranjeaza pentru ca stie cat munceste ca sa se integreze, din ce creste intelege tot mai multe si are o sinceritate si o sensibilitate minunate. Peste cativa ani, cand va intelege si mai multe, sunt sigura ca va vorbi in conferinte despre transformarile lui si despre cum intelegea lumea la un moment dat, iar asta o sa-i ajute si pe alti parinti care au copii diagnosticati cu autism.

*

Astazi scriu din nou despre David cu doua scopuri.

Unul este… sa multumesc sponsorilor care ii ajuta pe parintii lui sa-i indeplineasca visurile- sa calatoreasca pana la Polul Nord, in acest caz.

Zilele astea David e in Suedia si Finlanda impreuna cu parintii lui, intr-o excursie pe care o planifica de cateva luni. Cred ca a vizitat via google maps fiecare km de drum pe care urma sa-l parcurga cu masina in Suedia si Finlanda.

Undeva pe drumul recuperarii lui, parintii lui David s-au prins ca geografia si calatoriile ii capteaza atentia si-l bucura foarte tare. Si au inceput sa stranga bani ca sa calatoreasca stiind ca aceste excursii sunt parte din terapie pentru David. Sunt la tara nr 12 (le contorizeaza David), iar sacrificiile parintilor sunt imense: cate doua job-uri, economii peste economii, calcul al traseului la virgula si centima.

Probabil ca nu o sa ne spuna niciodata care sunt eforturile lor cu adevarat pentru a-i face aceste bucurii lui David. Bucurii care-l ajuta sa se recupereze.

Undeva pe drumul asta prieteni si sponsori au descoperit in ambitia lui David si determinarea parintilor lui de a-l face bine un exemplu motivational minunat. Si li s-au alaturat cu ce pot ei.

In aceasta excursie David are suport de la Canon România, AVStore.ro, i-au mai sprijinit cu echipament tehnic si Huawei Mobile si Garmin România

Si scriu in primul rand ca sa le multumesc lor ca au avut intelegere, rabdare si empatie si au investit in visul lui David sustinand efortul parintilor lui.

Mai scriu pentru a incuraja alti sponsori sa aiba deschidere in proiecte similare. Uneori ceea ce pentru tine ar putea fi o participare foarte mica, pentru familie si pentru cel pe care-l ajuti e imens – e o forma de validare, e un gest care le da aripi si gasesesc noi resurse emotionale sa mearga mai departe.

Parintii lui David au descoperit ca are talent de fotograf – ca incadreaza foarte bine subiectele in poza, ca vede lumea intr-un mod special cand se uita prin camera telefonului sau a unui aparat de fotografiat. Asa ca acum il incurajeaza in aceasta directie. Iar Dragos Asaftei ii ofera din cand in cand suport tehnic ca sa invete mai mult despre fotografie.

In Finlanda si Suedia David face fotografii in care surprinde lucrurile care-i plac. In cadrele lui e si inocenta, e si entuziasm, si curiozitate, dar si bucuria de a imparti cu altii ce descopera.

Unele dintre aceste stari le-a descoperit gratie parintilor lui si sunt un progres imens in lupta lui cu autismul. Altele sunt native, cum e instinctul lui de a fotografia “dintr-una” (un singur cadru) ceva.

Cand se va intoarce sper sa expuna o parte dintre fotografii intr-o expozitie. Va fi o poarta deschisa din lumea noastra spre felul in care vede el lumea.

Si ar putea fi o inspiratie si pentru alti parinti.

De fapt, al doilea motiv pentru care am scris acest text e ca sa–i motivez pe parintii copiilor cu probleme.

Nimeni dintre apropiatii familiei Stescu nu stie cu exactitate sacrificiile pe care le fac Miki si Mihai pentru David. Noi vedem doar perseverenta lor, cum dupa fiecare victorie fixata in comportamentul lui David mai fac un pas si inca un pas ca sa-l invete lucruri prin care sa-i fie bine.

Ei au reusit ca fiul lor sa progreseze, si sper din tot sufletul ca veti reusi fiecare dintre dvs.

iata fotografii facute de David, puteti vedea mai multe din excursia lui aici.

david stescu finlanda 2017 mihai stescu by david finalanda 2017 miki stescu by david finlanda 2017

David la Cercul Polar de Nord, langa Casa lui Mos Craciun
david cercul polar de nord

 

david si parintii lui mos craciun

4037
cainele intelege vocea omului(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

(studiu) Cainele tau chiar stie cand esti trist sau vesel – dupa vocea ta

Un studiu publicat zilele trecute de o serie de neurologi maghiari arata cum cainii inteleg doar din sunetul vocii daca stapanii lor sunt veseli sau tristi.

Studiul mai arata ca in creierul cainelui vocea stapanului este perceputa in alt loc al cortexului de orice alt sunet, cu exceptia sunetelor emise de vocile altor caini.

Se stia de exemmplu ca pasarile au dialecte in functie de zona in care vin si se aseaza in soluri in functie de aceste dialecte, dar studiul de acum vorbeste despre cum cainii proceseaza informatia sonora si o ”aseaza” in casute separate.

Cercetatorii magiari au facut acelasi studiu si pe oameni si au constatat un comportament similar cand vine vorba despre procesarea vocilor cainilor. La oameni, 87% dintre cei testati au raspuns mai intai la voci umane, 10% la sunetele emise de caini (recunoscand starea pe care o transmiteau) si 3% la alte sunete.

Creierul cainilor a aratat si el o activitate diferita bazata pe tonul sunetelor pe care le-au receptionat, fie ca era sunet de la un caine, fie ca era de la un om, de fiecare data asezand intr-un anumit loc pe cortex sunetul trist, vesel, neutru.

Descoperirea care vorbeste despre o inteligenta emotionala a cainilor duce spre noi directii de cercetare in ceea ce inseamna comunicare verbala.

mai multe despre acest studiu puteti citi aici.

2699
anne flori pigmenti(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

(foto) Anne ten Donkelaar, umbre delicate de flori

text de Eliza Manolescu

Un fluture deteriorat, o creanga rupta si niste buruieni ciudate: toate aceste descoperiri unice pe care artista Anne ten Donkelaar le gaseste in calea ei devin sursa de inspiratie in atelier, pentru viitoarele lucrari. Privindu-le, poate inventa propriile povesti despre existenta si viata lor.

Piesele care compun proiectul “Pigmente de flori” sunt de o delicatete rara.

Intotdeauna irezistibil atrasa de natura – indiferent daca este o ramura, o coaja sau o petala – Anne a creat o serie de printuri folosind florile pe care le-a presat folosind o tehnica de gravare. Rezultatul este diafan, dar persistent: florile isi lasa culorile si textura impresionate pe hartie, ca o stampila florala pe care o poti primi in dar.

Protejand aceste piese pretioase, artista le da obiectelor o a doua viata si spera sa inspire astfel oamenii sa-si traiasca propriile povesti.

anne flori pigmenti anne gravura anne tablou pigmenti anne ten donkelaar pigment anne ten donkelaar

2072
toma coconea profil 2017(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

(Interviu) Toma Coconea, la startul celei de-a 8-a editie Red Bull X Alps: “Vreau sa incerc sa vad altfel cursa”~

Stabilisem sa-l sun pe Toma Coconea la 6 dupa amiaza pentru ca e la antrenamente pentru ceea ce reprezinta cea mai grea cursa de adventura din lume  – Red Bull X Alps.

1139 km de la Salzburg pana la Monaco, prin 7 tari, pe care sportivii pot sa-i parcurga in zbor cu parapanta sau pe jos.

Mi-a raspuns vesel: “Acum am aterizat dupa 6 ore de zbor, cand merg pot sa vorbesc, am inspiratie… Astazi am zburat de la punctul 3 din Germania spre punctul 4, in Bavaria. Sunt aproape de el, am aterziat pe un varf aproape la 2000 si ceva de metri pentru ca vantul m-a coborat, m-a liftat. Am strans echipamentul si ma duc in partea cealalta a versantului… Sunt singur, colegul meu suporter merge cu o masina jos si asteapta sa-i dau share location, dar am un GPS si e un livespot si live tracking asa ca el stie cam pe unde sunt. Acum urc pentru o noua decolare.”

In 2017 Toma Coconea se afla la a 8-a participare la aceasta cursa care seamana cu un joc pe computer in care 32 de sportivi atenti selectati trebuie sa zboare din varf in varf de munte si, cand natura nu-i ajuta,  se catara sau alearga pana la punctul de control. 7 puncte de control au de strabatut, 1139 de km, uneori fac asta in mai putin de o saptamana (!!!) si trec prin conditii extreme de temperatura.

De fiecare data cand organizatorii cursei vorbesc  despre romanul Toma Coconea pun langa numele lui si cuvantul “legenda” pentru ca, in concentrarea de muschi, determinare, pregatire fizica si tehnologie de ultima ora aflata in jurul celor 32 de sportivi, Tomi (cum ii spun prietenii) are ceva in plus: incearca intotdeauna calea care pare cea mai grea.

In 2011 a ajuns aproape de punctul de finish si mai avea doar 100 de km de zbor pe care i-ar fi putut face usor cu parapanta, dar a preferat sa o ia pe jos in alergare.

A ales un traseu care echivala cu doua maratoane dupa ce parcursese deja in zbor si in alergare, de-a lungul a 10 zile, peste 1000 de km. A facut doua maratoane intr-o zi si toti sportivii s-au uitat la el ca la un supraom. El le-a raspuns simplu: “Stiam din experienta anilor trecuti ca briza apare dupa amiaza si exista posibilitatea sa nu am conditii de zbor sa ajung in timp, asa ca am ales calea cea mai sigura, am alergat.”

A terminat atunci cursa pe locul 2. Doar el si castigatorul s-au incadrat in timpul regulamentar din toti cei 32 de sportivi de la start.

RedBullXalps_Infographic_A4landScape-03AA-RGB-ENGLISH-01

(cursa din 2017 in cifre)

Cand vorbeste cu mine, Toma pare relaxat si – ca si data trecuta – e amuzat de intrebarile mele curios – naive. De-a lungul anilor am avut timp sa vad cum s-a schimbat in relatia cu jurnalistii. In 2011 cand l-am intalnit prima oara era incredibil de timid, in 2014 am povestit si am ras mai mult (mai ales el de intrebarile mele despre alimentatie si ce e in mintea lui de nu-si pune problema niciodata sa renunte), dar acum in conversatia noastra telefonica pare cel mai relaxat. Ii simt respiratia si-mi dau seama ca in timp ce vorbim alearga (cu echipamentul de multe kilograme in spate), dar poate ca e natura unde el se simte acasa, poate ca e faptul ca nu ma vede in fata lui ca sa fie intimidat de ceva, dar vorbele lui curg fluid, cu glume si emotii.

I-am urmarit prima cursa in 2009 cand colega mea, brand manager Tabu, Nusa Bordei, ne-a povestit despre incredibila lui personalitate. Nusa lucrase la Red Bull si il intalnise cand venise prima data la companie pentru o sponsorizare: avea o parapanta cusuta de el, multe diplome de la competitii de zbor si stia ca o sa zboare in cea mai grea cursa din lume, indiferent de eforturile pe care trebuia sa le faca.

Astazi, dupa 7 editii Red Bull X Alps, dupa multe maratoane cu scopuri caritabile, dupa alte competitii de zbor cu parapanta in Dolomiti, Toma are privilegiul de a avea sponsori care sa-l ajute, asa ca acum poate sa mearga inaintea competitiei in recunoastere si face traseele ca in concurs.

“Niciodata nu o sa fie ce e in cursa pentru ca in atunci o sa fie o alta vreme, dar fac o recunoastere in mare pentru ca ma ajuta foarte mult. Traseul s-a schimbat mult, de la editie la editie l-au facut mai dur.

Acum e ca un zig zag ca un EKG, cuprinde Slovenia in plus, avem 7 tari de traversat. Si nu plecam de la est spre vest spre Monaco, coboram un pic spre est spre Slovenia, urcam in sudul Alpilor … Este putin mai dificila, dar e gandita strategic sa dureze si mai mult si sansele sa fie mai egale atletilor.

Daca scapa cineva in fata, distanta se poate recupera, avem tur si retur pe aceeasi arie si prindem toti atletii aceeasi vreme, iar asta ne echilibreaza. Cred ca o sa fie rasturnari de clasament in timpul cursei, deci o sa fie o cursa spectaculoasa.”

toma coconea zbor schiuri

(imagine de la antrenamentele pe timp de iarna)

In 2007 si 2009  comentatorii cursei spuneau adesea ca Toma, spre deosebire de ceilalti, nu poate sa faca zboruri atat de lungi si compenseaza cu sute de kilometri de mers pe jos. Acasa, la Petrosani, e subiect de pariuri pentru colegii de la Salvamont: isi aleg cate un turist care pleaca cu telefericul si fac pariuri daca Toma ajunge in alergare mai repede decat el. Se disputa o lada de bere.

Sigur ca aceste ultra maratoane pe munti in conditii extreme i-au cladit o parte din legenda, dar Toma a muncit an de an ca sa-si imbunatateasca aptitudinile de zbor pentru a-si echilibra fortele in competitie. Anul asta, in februarie, a fost in Nepal ca sa exerseze zborurile lungi la altitudini mari.

“In Nepal m-am dus sa bat un record de altitudine, zboruri foarte lungi, de distanta. Vorbim de recorduri personale, nu am studiat sa vad daca e si un record mondial. Din pacate era multa umezeala, intrau nori in mine si nu reuseam sa urc. Nu aveam vizibilitate. La anul o sa schimb perioada si o sa-mi reiau proiectul…”

In zborurile lungi cu parapanta, sportivii devin pasari de prada, orice curent le poate schimba traiectoria sau le poate incurca “aripile” instalatiei care-i tine in aer. Toma spune ca timpul se comprima si concentrarea e maxima.

 “E o asezare cu natura, trebuie sa te gandesti cum vine aerul, trebuie sa iei in calcul norii, soarele, cum zboara pasarile din jurul tau. Sa iei in calcul relieful si sa anticipezi cum va influenta curentii de aer. Nu trebuie sa mi se para timpul o povara, din contra, trece foarte repede in concentrarea din competitie si, daca apuc sa zbor 8-10 ore, e o concentrare foarte mare. Pare o jumatate de ora. In plus, vezi peisajele… Si-acum as putea sa fac o fotografie. Sunt undeva la 2700, cred, si e ceva fantastic. Ma simt  ca si cum as fi stapanul lumii si e extraordinar. Ma incarca foarte mult natura.”

De sus, din zborul parapantei, crestele muntilor se vad ca niste lame de cutit pentru ca atunci cand sportivii incep sa alerge pe ele sa se transforme in carari cat coama unor cai naravasi. Concurentii alearga sau se catara printre bolovani, uneori folosindu-se de coarda, pioleti… De la stres si supra solicitarea fizica, muschii se inflameaza si apar dureri cumplite, dar renuntarea nu e o optiune in mintile lor, cel mult iau in calcul sa schimbe ruta, sa ajunga pe un alt drum la urmatorul check point.

Toma, din punctul asta de vedere, e “mai rau” decat ceilalti: la o editie anterioara si-a luxat glezna si a mai alergat 600 km, obligandu-si suporterul sa nu-i spuna medicului competitiei.

Are Haruki Murakami o pilda despre durere in prefata cartii Autoportretul scriitorului ca un alergator de cursa lunga: “Pain is inevitable. Suffering is optional. Sa zicem ca alergi si la un moment dat iti zici:  gata, nu mai pot, ma doare de mor. Durerea e o realitate inevitabila, dar ramane la latitudinea persoanei daca mai rezista sau nu.”

team coconea

(echipa tehnica a lui Toma in timpul unei sedinte despre strategia cursei)

Red Bull X Alps e un joc de strategie, nu te lupti doar cu ceilalti atleti sau cu propriul corp, ci si cu natura. Iar conditiile meteo se schimba la fiecare check point, cursa e diferita de la un sportiv la altul, iar regulile sunt imposibile: la fiecare 48 de ore, sportivul care este ultimul in clasament este eliminat. In plus, se considera ca ai terminat cursa daca ajungi la finish la maximum 48 de ore de la sosirea primului sportiv.

Anul acesta Toma pare ca pleaca de la start alt om, mai asezat, mai linistit, mai putin incrancenat, iar asta ar putea sa-l ajute in momentele cand va trebui sa ia decizii pe muchie de cutit. “Este o nebunie de-a mea sa castig, dar nu numai asta. Vreau si sa incerc sa vad altfel cursa. Chiar daca in alte editii am terminat pe podium si-a primat castigul, acum cred ca un castig e sa te bucuri de cursa si sa o savurezi cu adevarat. Ceea ce imi doresc anul asta.

Raman motivat, raman concentrat in fiecare secunda si sansele imi cresc atata timp cat am o gandire pozitiva. Ca sportiv, chiar daca termin pe primul loc sau in spate, trebuie sa accept orice  clasament, important e sa inchei cursa cu demnitate.”

toma coconea profil 2017

E o schimbare mare in mentalitatea lui Toma Coconea, a adaugat in anii acestia pe langa experienta victoriilor (dar si a infringerilor pentru ca a avut si ani in care nu a terminat cursa sau s-a accidentat grav), exercitiul de a se aseza in propria persoana si a gasi placere dincolo de victorie, in experienta in sine, in evolutia lui ca om. Cred ca nu mai e la fel de dur cu el ca inainte si poate ca asta e ingredientul care i-a lipsit pana acum ca sa termine pe primul loc.

“Da, m-am schimbat foarte mult. Sunt mai calm si mai tehnic din mai multe puncte de vedere, mai cu rabdare in aer, am zboruri mult mai lungi… In 2011-2013 am avut procentaj mare de zbor, in 2015 am fost putin dezavantajat de viteza echipamentului, dar acum am revenit cu un echipament de top, acelasi pe care-l are si castigatorul ultimelor 3 editii, iar asta imi da foarte mare incredere.”

Si daca-mi permite (adica sper sa nu ma alerge cand vine acasa ca-s vai de capul meu la alergat), cred ca in anii astia de cand a devenit o legenda si un model pentru multi tineri, de cand a inceput sa alerge nu doar pentru recordurile lui ci si pentru vietile altora in campanii umanitare, schimbul de dragoste – ce a dat si ce a primit  – , plus intelepciunea si intelegerea diferita a vietii care vine cu anii au creat un cocktail diferit de energie care functioneaza ca un combustibul nou pentru el.

Sigur ca simte presiunea “legendei Coconea” dar… “am inceput sa ma relaxez mult mai mult mental si important e sa-mi vad foarte mult de cursa. Cand sunt concentrat pe cursa e bine. Oricum – clar – stiu ca sunt motivat, impins la spate de cei de acasa – de cei care ma urmaresc – dar asta imi da o presiune care e buna, nu ma incurca. Tot timpul ma gandesc la oamenii de acasa, tot timpul am o motivate si gandesc pozitiv… Si da, sunt momente in cursa in care aflu ce-mi scriu oamenii, ce mesaje imi trimit.  Daca e o zi cu vreme rea sau seara,  dupa ce aterizez si sunt intr-o vale unde este acces auto,  suporterul meu merge cu masina pe langa mine cand alerg,  imi citeste anumite mesaje de incurajare si ma incarca… Iar prezenta romanilor si la start si la finish e fantastica, ma simt extraordinar. Asta e unul dintre butoanele de energie care sunt ascunse acolo in suflet. De fapt, acolo e secretul, in prietenie si in energia pe care ti-o transmit oamenii care te sustin…”

toma

In 2017 Toma Coconea are sponsori noi, pe langa traditionalul Red Bull care-l ajuta de la inceputul acestei competitii incredibil de grele, si-as vrea sa le spun ceva. O sa descopere pe drum, in cele 10 -15 zile de concurs cum romanii se trezesc in zori de zi sa se uite ce face Toma (are voie sa plece in competitie de la 4 dimineata in fiecare zi, ziua de competitie se incheie la ora 22.00) si vor vedea cum se va crea o energie incredibila in jurul acestui om care pare venit de pe alta planeta.

Asa ca draga OMV, draga Mercedes, dincolo de multumiri ca il ajutati pe Toma sa-si duca visul la indeplinire si ne dati noua ocazia sa traim, prin procura, o aventura incredibila, sa intelegem ca limitele umane sunt dincolo de ce gandim noi, si ne permiteti sa speram ca vom putea face si noi ceva incredibil in dreptul vietilor noastre, dincolo de toate astea as vrea sa va rog ceva.

Va rog sa-l luati pe Toma intr-un program in care sa se intalneasca cu cat mai multi elevi, dar si cu cat mai multi sportivi. Sa le intalneasca pe minunatele gimnaste (pe care le sprijina OMV) sau pe Simona Halep (pe care o sustine Mercedes) ca sa-l cunoasca si sa vorbeasca pe limba lor despre cum sa gasesti mereu resurse ca sa-ti invingi frica, sa fii concentrat si sa urmaresti victoria cu toate simturile tale.

De fiecare data cand vorbesc cu Toma Coconea il intreb ce e diferit in mintea lui de mintea mea (a noastra). pentru ca nu ii e frica niciodata. Zilele trecute din munti, cand se pregatea de decolare pentru un nou zbor, a facut o pauza lunga si mi-a spus asa:

“E un raspuns greu de ce le e oamenilor frica… Foarte multi oameni sunt cumva indoctrinati si traiesc intr-o anumita frica care tine de cultura, de educatie, dar nu stiu… Trebuie sa fim mai increzatori in noi pentru ca suntem mai puternici decat credem in mintea noastra.

Putem sa trecem peste multe praguri. Eu constientizez si cand ma lupt cu natura, si cand zbor la limita. Constientizez, ma incarc si merg mai departe. Poate ceilalti traiesc o teama asa mai intensa… Nu stiu de ce, dar stiu ca poate fi depasita.”

*

Am mai scris despre Toma Coconea de-a lungul anilor povestind ambitia cu care isi duce la indeplinire visurile. Puteti gasi toate articolele ( e si un alt interviu) aici.

Va mai povestesc zilele viitoare despre reactiile din zborurile in tandem cu oameni obisnuiti (printre ei un medic de 92!!! de ani), despre tineri care si-au schimbat radical viata dupa intalnirile cu Toma, despre ce om cald si bun, dar mai ales incredibil de modest, este.

De duminica viitoare, 2 iulie, ii facem galerie in cea de-a 8-a editie RedBull X Alps.

Desigur, pentru ca am un mic fir scurt (nu, nu-l deranjez pe Toma in competitie), am sa va mai spun detalii de la echipa lui despre provocarile acestei noi editii Red Bull X Alps.

toma coconea redbull x alps

8427
Woman with blue eyes wearing blue dress in the beach.(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

(beauty) Spune “nu” parului gras – obiceiuri care-ti ingrasa scalpul

text de Eliza Manolescu

Te-ai spalat de doua zile si parul deja s-a ingrasat? Asa patesc si eu! Mai ales in perioada verii, cand temperaturile cresc vertiginos. Cu timpul am observat ca obiceiurile mele sunt cele care duc la accentuarea ingrasarii scalpului. Insa, ca sa scapam de aceasta problema, tot ce trebuie sa facem este sa ne schimbam rutina de ingrijire a parului.

La ce detalii trebuie sa fim atente:

Folosim produse de par gresite

Cand mergem intr-un  magazin, suntem tentate sa cumparam mai multe produse destinate ingrijirii, chiar daca nu avem nevoie de ele in acel moment. Asa procedam si cu produsele pentru par. Pentru a nu te confrunta cu probleme ale podoabei capilare, cum sunt matreata, scalpul gras, etc., foloseste-le doar pe cele potrivite tipului tau de par.

Ne atingem parul prea des

Obiceiul care trece neobservat este atingerea parului. Pielea mainii produce sebum, care poate fi usor transferat pe firele de par. Asadar, pentru a evita ingrasarea rapida a podoabei capilare, evita sa te joci cu degetele in par.

Aplicam balsamul de par pana la radacini

Scalpul deja secreta ulei pentru a mentine parul sanatos, iar aplicarea unui balsam pana la nivelul radacinilor hidrateaza mult prea tare scalpul. Aplica produsul doar pe varfuri.

Ne spalam parul prea des

Toate ne dorim sa avem parul curat si stralucitor, sa emane sanatate. Dar spalarea excesiva a parului duce la cresterea productiei de uleiuri naturale la nivelul scalpului. Este suficient sa ne spalam parul de doua-trei ori pe saptamana.

Folosim aceeasi perie de par de foarte multa vreme

Firele de par si murdaria colectate in perie se transfera in par in timp ce-l piepteni. Pentru a evita acest lucru, peria de par trebuie curatata regulat si inlocuita periodic.

2231
Braiconf Maria(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

(nou) Maiastra – Camasi inspirate de iia romaneasca –

Se intampla ceva foarte frumos cu Braiconf.

Au rememorat acum ceva vreme camasile copilariei noastre, de pe vremea comunismului, si-au facut-o intr-o forma foarte eleganta si rafinata. Apoi au inceput sa scoata colectii capsula – de Paste – colectia Datina, de 1 decembrie colectia pentru barbati

Astazi au lansat o colectie inspirata dn Iia romaneasca – Maiastra.

Camasile sunt create in fabrica din Braila, contin elemente traditionale romanesti brodate si au cusaturi lejere si feminine.

Cele trei modele create, Maiastra – Maria, Maiastra – Ioana şi Maiastra – Ana vor avea preţul de 230 de lei si vor fi disponibile in toate magazinele din tara, inclusiv pe magazinul online.

Braiconf Ana
Braiconf Ana

Braincof Maria
Braiconf Maria

Braincof Ioana
Braiconf Ioana

Producătorul de cămăşi Braiconf Brăila (simbol bursier BRCR) este o companie românească listată, a cărei istorie a început în urmă cu 67 de ani. Braiconf deține o rețea de 16 magazine în România în orașe precum: București, Brăila, Brașov, Constanța, Craiova, Cluj, Galați, Pitești, Ploiești, Oradea și Timișoara. În fabrica de la Brăila sunt angajate peste 1000 de persoane, Braiconf fiind cel mai mare angajator autohton în industria textilă.

 

4582
letha wilson fotografie scultpura(inedit) Fotografiile-sculpturi captivante ale artistei Letha Wilson

(inedit) Fotografiile-sculpturi captivante ale artistei Letha Wilson

text de Eliza Manolescu

Arta fotografica ne permite sa privim lumi necunoscute din canapeaua relaxanta din living. Dar adancimea senzoriala experimentata de spectator nu este niciodata o sculptura, un mediu care este prezent, fizic, captivant si cu un impact puternic, invitand atingerea si chiar evocand sunetul. Asa se definesc si sculpturile fotografice ale Lethei Wilson.

Artista de origine americana incearca sa transforme imaginile plate in obiecte sculpturale, estompand linia dintre fotografie si natura. Fotografiile sale de relief si instalatiile specifice locatiei se invart in jurul relatiei dintre arhitectura si natura.

Lucrarile sunt imbogatite de stropi de beton, taieturi si pliuri, ce lasa impresia de crestaturi si cavitati. Cu straturi sau baze in beton, piesele lui Wilson exprima contrastul dintre interventia manuala si subiectul original al amprentelor, in timp ce texturile finale au o legatura cu peisajul natural.

letha letha wilson letha wilson fotografie letha wilson foto sculptura letha foto sculptura

2066
casa flora gradina privata(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

text de Eliza Manolescu

Planuiesc o excursie in frumoasa Venetie pentru luna septembrie si cum cautam un hotel simpatic unde sa innoptez cateva seri am descoperit Casa Flora.

Proiectata in conformitate cu cele mai inalte standarde ale hotelurilor de lux, unde fiecare amenajare este conceputa pentru a satisface dorintele celor mai exigenti oaspeti, Casa Flora ofera servicii de calitate superioara asemanatoare unui hotel de tip boutique exclusivist, dar in acelasi timp transmite confortul unei case private.

Nu este doar o locuinta imensa pentru oaspeti, cu un spatiu deschis si unic, in care poti sa locuiesti, sa lucrezi si sa socializezi, ci si o casa in care experimentezi cum e sa fii venetian pentru cateva zile, in cel mai frumos oras din lume.

Apartamentul include trei camere, iar designul interior este compus exclusiv din mobilier realizat la comanda de artizani italieni. Serviciile pe care le ofera clientilor sunt la fel de luxoase: excursii cu barca pe timp de noapte, spectacole de gatit, mese private, evenimente, degustari de vinuri si multe altele.

Resedinta este conceputa de Gioele Romanelli, tipica omului din spatele Hotelului Flora și Novecento Boutique Hotel. Casa Flora ofera un gust de ospitalitate „Made in Italy”. Acum trebuie doar sa ma decid.

casa flora venice casa flora venetia italia casa flora gradina privata casa flora baie casa flora

1851
daniele-barresi-food-carving-22(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

(foto) Daniele Barresi -sculpturi in mancare

Daniele Barresi este un tanar italian (26 ani) care traiete in Sidney si care a devenit celebru in lumea intreaga pentru sculpturile sale in legume si fructe.

Lucararile sale sunt foarte spectaculoase, dar pentru cineva care a mancat prin restaurantele comuniste in anii 80, ele au asa o nota nostalgica (cu arome de panica). Si pe bucatarii romani ii mai apuca decorari artstice in ceapa sau pepene, diferenta intre ei si Daniele e cam ca intre arta si kitsch.

Iata cateva dintre lucrarile lui Daniele, restul le puteti gasi pe pagina lui de instagram.

daniele-barresi-food-carving-1 daniele-barresi-food-carving-5 daniele-barresi-food-carving-11 daniele-barresi-food-carving-13 daniele-barresi-food-carving-14 daniele-barresi-food-carving-22 daniele-barresi-food-carving-23

2331
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Film, teatru, oportunism si audiente online

Film, teatru, oportunism si audiente online

Anul acesta participarile la TIFF, dar mai ales la FITS (festivalul de film, respectiv teatru, cele mai mari din RO) m-au facut sa ma gandesc ca oportunitatea intalnirii cu o celebritate care performeaza intr-un domeniu de nisa e o oglinda a imposturii si a ego-ului deformat dupa audienta online.

A fost foarte vizibil la FITS cand jurnalistilor si bloggerilor li s-a oferit o intalnire privata cu Mikhail Baryshnikov si o vizionare a repetitiei spectacolului sau, Brodsky/Barashnikov.

Oameni care n-au vazut in viata lor spectacole de dans cat numarul degetelor de la o mana au devenit rapid cunoscatori ai vietii si activitatii artistului. Gata sa puna intrebari, gata sa transcrie raspunsuri.

(n-au stiut nici sa aprecieze valoarea reala a intalnirii dincolo de mondenitate, n-au stiut ca Baryshnikov are de obicei intalniri cu presa doar contra cost, iar banii se duc catre centrul sau de dans, in acest caz doar charme-ul dlui Chiriac, directorul festivalului, a facut ca imposibilul sa devina posibil)

N-a fost despre a relata, despre reporting in timp real, a fost despre ”hopaaa, sunt eu aici in sala la Baryshnikov pe care l-am vazut in Sex & The City”.

A fost reversul sindromului Toma Necredinciosul (daca nu vad, nu cred), a fost ”e adevarat doar ce vad eu, asa needucat cum sunt, daca am vazut io ce am inteles dupa mintea si pregatirea mea, atunci asa este. pentru ca eu sunt un mic dumnezeu si lumea – inclusiv experienta dansului dlui Baryshnikov – a inceput odata cu mine, cu cat stiu eu despre el”.

Mi-e rusine sa dau exemple din ”cronicile” scrise de tinerele sau mai batranele sperante ale bloggingului din festival, pur si simplu, mi-e rusine. Pentru ca sunt greseli de traducere mot a mot din engleza fara cunoasterea termenilor (din dans ) in romaneste, pentru ca sunt baliverne care se cred poetice si care n-au nicio legatura cu ce a fost pe scena sau categoria ”a fost atat de tare ca n-am cuvinte sa scriu” – cand de fapt pt asta esti acolo, sa ai cuvinte sa scrii. Mi-e, deci, foarte rusine.

Cum mi-a fost rusine si cand am vazut o doamna cu ochelari de soare in sala de spectacol la baiatul din SATC… era fashion.

*

Intamplarea m-a dus insa intr-o lunga si patimasa dezbatere la un pranz cu Alex Negrea si Oana Vasiliu.

Oana era in tabara mea, simtise si ea oportunismul cu panglici frumos ambalat, Alex – mai putin patimas in cum sunt prezentate artele – spunea ca responsabilitatea nu e doar a celui care pune baliverne in spatiul public in formulari autoritare ”eu am simtit, eu am inteles, eu am vazut si eu cred ca”,  ci si a celui care citeste. Pentru ca alege sa citeasca asemenea prostii.

Ma aflu in tabara opusa lui Alex si cred ca nu trebuie ratata nicio sansa de a-i prezenta cuiva care citeste pentru doua minute un text o informatie corecta care ar avea o sansa sa-l duca intr-o sala de spectacol.

Si mai cred ca oamenii care nu au cultura necesara si nici bunul simt sa accepte ca nu stiu, nu ar trebui acreditati de niciun festival. Festivalurile ar trebui sa gireze – pe banii festivalurilor – oameni care sunt responsabili cu continutul despre produsul lor (actiunile din festival)  pe care-l pun in spatiu public. Daca nu au asemenea oameni, atunci sa dezvolte programe prin care sa-i invete sa scrie/filmeze/relateze pe cei despre care cred ca au potential in aceasta directie. Sa construiasca, spre binele lor, pe termen lung.

Iar cei care inteleg ca un festival e de un check in fashionable, ca e exclusiv despre terase si carciumi (desi nu e festivaul berii), ar trebui lasati sa vina pe banii lor, nicidecum validati de organizatori. Pentru ca, indirect, se valideaza mediocritatea si impostura.

E valabil si pentru sponsori. Altfel dati banii in hau, degeaba. Nu veti converti niciodata asocierea culturala (imi imaginez pe bani frumosi) cand ati devenit sponsori ai unui festival de teatru/ film.

 

foto cover Adi Bulboaca/ FITS 2017

5750
Ohad-Naharin- foto Dragos-Dumitru webSIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

SIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

La editia 2017 a festivalului de teatru de la Sibiu unul dintre invitatii speciali a fost Ohad Naharin, geniul creativ  din spatele uneia dintre cele mai mari companii de dans din lume, Batsheva Dance Company (Israel).

Programul gandit in jurul lui Ohad (un workshop, doua reprezentatii ale unuia dintre spectacolele sale manifest, Naharin”s Virus, o conferinta si proiectia filmului Mr Gaga care vorbeste despre viata sa) a fost o celebrare bine gandita a acestei vizite extrem de importante pentru ceea ce inseamna festivalul, dar si Naharin la nivelul mondial al dansului.

Vedeta mai mare (din punctul de vedere al notorietatii, nu neaparat al talentului), Mikhail Baryshnikov spunea despre trupa lui Naharin ca ”n-a mai vazut niciodata o asemenea combinatie de frumutete, energie si tehnica.” (e un citat care apare chiar pe genericul filmului despre viata lui Ohad, Mr Gaga).

Chiar si prezenta simultana a acestor doi mari dansatori la Sibiu a fost un privilegiu pentru spectatori si o incredibila carte de vizita pentru festival.

*

Folosesc insa acest prilej pentru a va spune povestea acestui om care a inceput sa danseze la 22 de ani, a fost acceptat la marile scoli de dans din lume, a inventat un limbaj nou in dans – Gaga – si crede , ba chiar are si exemple, ca dansul poate sa vindece.

A descoperit regulile de la baza limbajului lui cand, dupa un spectacol la care parea s-a accidentat la un picior, a ramas paralizat. A fost operat la coloana vertebrala si, cand a inceput recuperarea, a devenit constient de fortele pe care corpul lui trebuie sa le opuna fortei gravitatiei ca sa genereze miscarea.

Si, ca o metafora frumoasa, baza stabilirii exacte a fiecarei forte de opunere e prin ”let it go”, prin relaxarea totala a muschilor si mintii pentru a stabili mai intai viteza de cadere si a intelege cum o poti contracara, folosind-o.

Astazi, la mai bine de 20 de ani de la primele constientizari ale noului limbaj, descoperirea lui e folosita in recuperarea oamenilor cu dizabilitati motrice, dar si de catre dansatori amatori sau profesionisti. Aceleasi principii au fost folosite de Naharin in recuperarea tatalui sau dupa ce acesta a suferit doua atacuri cerebrale.

*

Naharin spune ca intre un alergator olimpic si un om care nu a facut niciodata sport sunt mai multe asemanari decat deosebiri: amandoi pot sa alerge, doar ca sportivul o face mai repede si mai sustinut. La fel e si cu dansul, si cu sariturile… Gaga Mouvement e despre a descoperi si elibera tensiunile din corp pentru a face miscari relaxate si fluide. Tensiuni care vin din propriile blocaje emotionale sau limitari fizice. Gaga mouvement da o sansa fiecaruia de a se exprima prin dans, eliberat de orice judecata si constrangere.

De altfel, in salile de repetitii – sau workshopuri pentru amatori – nu exista oglinzi.

Naharin spune ca ”daca am fi fost pe pamant ca sa ne putem privi tot timpul, am fi avut ochi in degete” si ca ”lumea nu trebuie judecata si privita printr-o oglinda, ci simtita cu tot ce avem, inclusiv privirea”. 

*

”The more you let go of everything in your body all at once, the softness of your flesh will protect you.”

Odah Naharin a trait in Kibutz in saracie, alaturi de sora si fratele sau, dar si de mama dansatoare si tatal actor, specializat in terapii prin psihodrama. Cand era mic a cantat si dansat pentru soldatii care se luptau in Palestina si, mai tarziu, a pus in spectacolele sale durerea pe care o simte legat de acest conflict politic.

A ajuns sa danseze (la 22 ani!, dupa ce terminase stagiul militar) pentru ca mama lui s-a dus la Batsheva – cea mai mare companie de dans din Israel – si le-a spus ca fiul ei e foarte talentat, asa ca ii roaga sa-l primeasca la o auditie. Era talentant, avea un corp ca al unui soldat bine antrenat, dar si o muzicalitate speciala. L-au primit imediat, au inceput sa-l scoleasca iar cand celebra dansatoare americana Martha Graham a venit in Tel Aviv si l-a vazut cat e de spectaculos, l-a luat in spectacolul ei.

De aici n-a mai fost decat un pas sa fie convins sa mearga la New York ca sa dea admitere la School of American Ballet dar si la Julliard si sa fie acceptat in clase in care dansau mari balerini ai vremii. Mai tarziu a recunoscut ca nu avea deloc educatia clasica, dar ca se uita la colegii lui si… ii imita. Asa ii ieseau dansurile.

A dat de greu cand l-a remarcat si Maurice Bejart care l-a invitat in compania lui. Naharin spune astazi ca nu intelege cum nu a innebunit in cele 12 saptamani de munca pentru ca nu ii ieseau miscarile pe care i le cerea Bejart.

S-a indragostit de prim balerina de la Alvin Ailey Company, Mari Kajiwara, care a renuntat la cariera ei spectaculoasa si s–a mutat cu Naharin in Israel unde el a primit directia artistica de la Batsheva. Mari a dansat sub coregrafiile lui, i-a fost alaturi cand – la inceputul directoratului la Batsheva – n-avea mai mult de 10 spectatori in sala, dar si cand spectacolul conceput de el pentru ziua nationala a Israelului in 1996 a fost cenzurat din considerente religioase (un cantec israelian pentru copii fusese transformat in manifest, iar dansatorii erau in lenjerie intima). Sute de mii se oameni au iesit in strada atunci sa-l sustina.

Mira a murit in 2001, la 50 de ani, de cancer, iar Naharin a pus durerea lui intr-un spectacol care se numeste Last Work si a declarat:

”To mourn a big loss and to dance—they don’t contradict each other. It’s like they live in the same space. I really believe in the power of dance to heal.”

mari kajiwara ohad (Mira si Ohad)

Astazi Ohad Naharin are 65 ani, e tatal unei fetite de 7 ani si continua sa danseze cu o mobilitate care ii intimideaza pe dansatorii sai, chiar daca il vad la lucru doar la repetitii.

Are  un centru care antreneaza persoane care nu au nicio legatura cu dansul si traineri care fac terapie prin Gaga in toata lumea, iar de la momentul sosirii sale in Israel (anii 90) a creat peste 40 de spectacole exclusiv pentru Batsheva Dance Company.

Acolo a format un sistem in doua etape pentru a fi acceptat in trupa  – juniorii care petrec 3-4 ani invatand Gaga Mouvement (Batsheva Ensemble- 14 dansatori si 4 stagiari) si veteranii Batsheva Dance company (18 dansatori). Anual compania Batsheva – cu ambele trupe – are peste 230 de spectacole in toata lumea, iar la auditiile pentru Batsheva Ensemble participa 3-400 de dansatori in fiecare an).

La Sibiu a fost prezenta Batsheva Ensemble cu un spectacol creat de Naharin in 2001, Naharin s Virus.

*

Tot la  Sibiu, Ohad Naharin a primit o stea pe Aleea Celebritatilor (drumul care uneste cele doua teatre mari din Sibiu – Radu Stanca si Sala Thalia, prin cetate, o frumoasa metafora despre calatoriile vedetelor mari prin FITS), asa ca vizita lui va ramane cumva in mintea localnicilor si iubitorilor de dans din Romania.

La conferinta pe care a sustinut-o in Sibiu Ohad Naharin a spus ca tot ceea ce a invatat mai bun pentru el in acesti ani a fost ”iubirea”.

ohad naharin fiica

Cand oamenii descopera ca a darui iubire e mult mai puternic si aduce o mai mare rasplata emotionala decat sa stai si sa astepti sa fii iubit, viata lor devine mult mai frumoasa. Eu nu vreau sa fiu iubit. Vreau sa fiu inteles. Si sa iubesc si sa daruiesc eu.  Ohad Naharin, Sibiu 2017

Puteti citi despre tehnicile Gaga si limbajul inventat de Ohad Naharin, precum si cum arata lectiile de initiere, aici.

Sper din tot sufletul ca unui din trainerii lui Naharin sa tina candva un asemenea seminar si la Bucuresti.

P.S. Am avut privilegiul ca la Sibiu sa locuiesc in acelasi hotel cu Ohad Naharin si sa ma intalnesc cateva zile cu domnia sa la micul dejun. L-am privit de la distanta cu mersul drept si hainele soldatesti de care nu se desparte niciodata, i-am auzit glumele cu dansatorii care voiau sa viziteze diverse locuri prin imprejurimi, iar dupa doua dimineti am schimbat zambete familiare. M-am gandit tot timpul ca e un om atat de introvertit incat nu merita agresat cu dorinta mea de a vorbi cu dansul.

*

M-am aflat la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener si sustinator al FITS de 9 ani, dar si un sustinator al teatrului romanesc, cu participari consistente la dezvoltarea Teatrului Act, TIFF, Festivalul de teatru Undercloud.

Bazavan 

 

3898
smoothieRetii apa in corp? Prepara rapid un smoothie delicios

Retii apa in corp? Prepara rapid un smoothie delicios

Acest smoothie cu cirese este alegerea perfecta daca vrei sa elimini surplusul de apa din organism. Ingredientele sunt diuretice si ajuta la combaterea retentiei lichidelor in tesut.

Ce ingrediente am folosit:

150 g de cirese, fara samburi
o lamaie
2 bucati de telina
4 linguri de iaurt natural degresat

Cum am procedat:

Intr-un blender se storc ciresele, lamaia si telina. Peste sucul obtinut se adauga iaurtul si se amesteca pana se omogenizeaza.

O alta varianta ar fi un smoothie gustos cu banane si migdale

Bananele sunt bogate in potasiu, ingredient eficient pentru eliminarea apei din tesuturi. Aceasta bautura este ideala pentru stimularea functiilor rinichilor pentru a elimina fluidele retinute in organism.

Pentru smoothie am folosit 200 ml de lapte de soia, o banana si 10 migdale.

Am decojit banana si am zdrobit migdalele. Toate ingredientele le-am adaugat intr-un blender si am amestecat pana am obtinut o textura cremoasa. Il poti bea pe stomacul gol sau dupa micul dejun.

3766
yogaMiscari de yoga pentru flexibilitate, suplete si frumusete

Miscari de yoga pentru flexibilitate, suplete si frumusete

text de Eliza Manolescu

Pentru ca petrec foarte mult timp pe scaun, la birou si spatele ma doare zilnic, m-am decis sa fac un antrenament usor pentru cresterea flexibilitatii si a tonusului muscular. Practicarea acestor exercitii in fiecare dimineata timp de o saptamana m-au ajutat sa am mai multa flexibilitate in miscare, sa ma simt mult mai bine si, surpriza, durerile localizate la nivelul coloanei vertebrale s-au diminuat.

Cititi cu atentie pasii care trebuie urmati pentru a obtine cele mai bune rezultate din fiecare miscare.

Pozitia Pisica (denumirea amuzanta m-a convins)

Aceasta miscare de yoga creste flexibilitatea si mobilitatea coloanei vertebrale, este o miscare perfecta de incalzire.

Va asezati in genunchi si maini, astfel incat incheieturile palmelor sa fie sub umeri si genunchii sub solduri.
Inspirati si ridicati pieptul si coccisul spre cer, creand o curba uniforma a coloanei vertebrale. Apoi expirati in timp ce duceti barbia spre piept.

Repetati de 5-10 ori.

Pentru o piele mai frumoasa am ales pozitia lotus

Aceasta postura cu picioarele incrucisate va ajuta sa aprofundati meditatia prin calmarea gandurilor. Se spune ca, daca este practicata in mod regulat, veti inflori ca un lotus. Aceasta nu este doar o miscare eficienta pentru reducerea tensiunii musculare, ci si pentru stralucirea pielii.

Va asezati in fund si indoiti genunchii. Cu piciorul drept pe coapsa stanga, astfel incat piciorul sa fie orientat in sus, iar calcaiul aproape de stomac. La fel procedati si cu piciorul stang. Mainile le asezati intr-o pozitie mudra peste genunchi. Trebuie sa va asigurati ca spatele este drept, la fel si gatul. Respirati adanc si va relaxati.

Daca aveti probleme la genunchi sau orice durere a gleznelor, este indicat sa aveti grija cand efectuati aceasta pozitie de yoga.

3028
Aleea-Celebritatilor-Sebastian-Marcovici-23 wevFITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.

  1. Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.

A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.

Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.

Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.

(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)

 

  1. Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.

Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.

Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).

(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)

 

  1. Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.

Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.

Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.

 Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.

*

Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.

Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.

A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor,  dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.

Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.

*

Cover foto Sebastian Marcovici

Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.

Bazavan

3619
bordsky-baryshnikov_adibulboaca_14iunie_web-08620Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Brodsky/Baryshnikov – descompunerea unor legende. #credeminteatru –

Editia aceasta a Festivalului International de Teatru de la Sibiu s-a concentrat – nedreptatind putin alte aparitii – pe puterea imaginii lui Mikhail Baryshnikov care, dincolo de seria de 11 piruete din White Nights, e mai cunoscut publicului larg (care poate nu l-a vazut niciodata dansand) pentru rolul din Sex & The City.

La Sibiu a venit cu un spectacol de poezie presarata cu dans, un omagiu adus unuia dintre prietenii sai apropiati, poetul Joseph Brodsky nascut in acelasi oras cu Baryshnikov (Riga, in Letonia), refugiat in America si castigator al unui premiu Nobel.

Daca facem abstractie de charisma lui Baryshnikov, show-ul pe care l-am vazut la Sibiu nu e unul care sa poata trai in afara festivalurilor de teatru: poezia e in rusa, deci apare nevoia de subtitrare. Baryshnikov danseaza si cand o alta voce (o inregistrare cu poetul subiect) recita din poezii, iar spectatorul e nevoit sa aleaga: intelege versurile sau il urmareste pe balerin in miscarile sale gratioase.

Show-ul e despre batranete, moarte si descompunerea identitatii unei personalitati – cu notorietate sau nu- un spectacol despre identitate si adevarurile pe care ti le spui inainte de finish.

Din perspectiva aceasta, sa-l vezi pe Baryshnikov la bustul gol, cu urmele gravitatiei care a lucrat pe corpul sau timp de 70 de ani si sa-l auzi vorbind cum dintr-un om  ”pana la capat nu mai ramane decat o parte de vorbire”, e o experienta dureroasa si greu de purtat. Sigur ca nu a disparut charisma, dar degradarea e acolo, o vezi in tensiunea muschilor care tremura cand vrea sa sa se suie pe un scaun sau in urmele de pe mainile sale cu degete ca de pianist.

Brodsky-Baryshnikov35Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Brodsky/Baryshnikov e despre asumare si curaj. Numai un artist nebun ca Baryshnikov care a facut toata viata doar ce a vrut el, sau ce a fost bine (in forma egoista a expresiei) pentru el, si-ar fi asumat sa faca un spectacol de poezie in limba rusa, expunandu-se la acest nivel fizic si emotional.

Brodsky, pe care  Baryshnikov l-a cunoscut abia cand a ajuns la New York desi ii citea poeziile in liceu, a fost pentru balerin  o proiectie paterna care a dus la o prietenie de 22 de ani (poetul a murit la sfarsitul anilor 90).

De altfel chiar si show-ul acesta, mult mai axat pe actorie (pe recitat) decat pe dans, a venit dupa ce Baryshnikov a lucrat cu Robert Wilson la mult mai celebrul spectacol Nijinski, un portret al genialului balerin care a schimbat scena baletului rus la sfarsitului secolului trecut si care  a ars ca o flacara, mistuit intre iubirile sale tumultuoase.

Si in Nijinsky, spectacol care a avut premiera acum 3 ani, Baryshnikov a recitat mult si a dansat mult mai putin , iar cand jurnalistii britanici l-au intrebat de ce a acceptat dupa 15 ani de insistente acest rol  a recunoscut ca simte o disperare a sfarsitului si ”isi pune in farfurie mai mult decat poate manca” din cauza fricii.

nikinski baryshnikov wilson

(imagine din spectacolul Nijinski, in regia lui Robert Wilson)

Ca o coincidenta frumoasa, Bob Wilson – cel care l-a convins sa-l readuca pe scena pe Nijinski – s-a aflat cu un spectacol in Sibiu in aceeasi editie de festival. Iar asta e o dovada minunata despre ce amploare are acest festival la nivel international, despre urmele pe care el le poate lasa in mintile pasionatilor de teatru sau dans din Romania si despre privilegiul pe care-l avem ca suntem romani si putem ajunge aici cu costuri minime.

*

Iar daca e sa-l ”descompunem” pe Baryshnikov – ca in emotionantul exercitiu poetic din spectacolul pe care l-am vazut la Sibiu – daca e sa ne gandim ce va fi artistul cand va ramane doar o parte de vorbire, cand in scoala pe care el si Nijinski au urmat-o va fi afisat si unul dintre costumele din spectacolele sale celebre, atunci partea de charisma se va fi dus, cum si rolul din Sex & The City nu va mai conta.

(cand studia baletul la celebra scoala Vaganova unde a invatat de altfel si Nureyev, dar si celebra balerina Natalia Makarova), Baryshnikov se lovea zilnic pe hol de o cutie de sticla care proteja costumul lui Nijinski din Le spectre de la rose fara sa isi imagineze ca peste ani il va interpreta pe scena ca sa-l reaminteasca lumii dintr-o alta perspectiva).

Peste ani, in dreptul lui Baryshnikov banuiesc ca va conta versatilitatea sa de la executiile impecabile in baletul clasic (unde era comparat in tinerete cu Nureyev) pana la deschiderea spre dansul contemporan (cu prieteniile cu Maurice Bejart, Martha Graham sau Mats Ek), dar si nonconformismul de a se asocia cu virtuosi de street dance precum Lil Buck pentru campanii publicitare.

Va mai ramane rigurozitatea lui, un amestec de disciplina si tiranie, de pe vremea cand a fost director artistic al American Ballet Theatre, unde si-a exercitat nu doar seductia ci si puterea asupra balerinelor. (exista cateva biografii celebre ale balerinelor care au lucrat cu Baryshnikov si care vorbesc despre presiunile pe care le punea ca sa slabeasca foarte mult si despre metodele mai neortodoxe de lucru si de promovare – asemanatoare cu cele ale directorului companiei de dans din Black Swan, filmul lui Aronofsky. )

Cum va ramane si intelegerea lui profunda despre cum functioneaza sistemul si cum poate sa-l exploateze in folosul propriilor idealuri (cand a ajuns in America si-a angajat unul dintre cei mai mari publicisti – Edgar Vicent -care ii mai avea in grija pe violonistul Yehudi Menuhin, dar si pe mezzo soprana Cecilia Bartoli) si despre cum poate sa uneasca artele, exploatandu-si extrem de exact si mercantil brandul pentru a construi ceva care sa ramana pe mai departe in lumea dansului – centrul lui de dans.

Brodsky-Baryshnikov39Maria-Stefanescu web

( foto Maria Stefanescu/ FITS2017)

Sunt secvente de dans in spectacolul Brodsky/ Baryshnikov in care face referire la colaborarile sale anterioare (scaunul lui Mats Ek, pe care-l regasim si in Nijinski, e una dintre ele, ) si asta face ca dialogul dintre poet si dansator despre bilantul in viata sa fie si mai emotionant.

 E o replica printre versuri de purtat cu noi mereu: ”omul e ca un balon, iar firul e sufletul sau”.

cover foto Adi Bulboaca/ FITS 2016

(ca o coincidenta frumoasa, Adi Bulboaca este cel care a facut fotografiile pentru spectacolul Rinocerii pe care Robert Wilson l-a montat la Craiova in urma cu cativa ani)

*

ma aflu la FITS la invitatia Raiffeisen, partener si sustinator al festivalului de 9 ani.

Bazavan

3202
fits 2017#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

Prima mea amintire despre festivalul de teatru de la Sibiu e de la 3 ani de la aparitia festivalului – pe vremea aia era local, dar tot cu domnul Chiriac la conducere.

Am amintirea exacta a domnului Chiriac aflat in biroul meu de la Europa FM incercand sa ma convinga sa ne parteneriem media cu festivalul – imi spunea ca o sa fie unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, ca o sa vina unii dintre cei mai mari actori ai lumii, ca va fi ceva cum n-am mai vazut – si eu ma gandeam: ”Doamne, cine e nebunul asta de la mine din birou?!”

Culmea e ca tot ce a spus atunci a devenit realitate, iar pentru mine domnul Chiriac este ce mai bun exemplu de nebun frumos cu o ambitie incredibila si o inteligenta uimitoare care nu se lasa pana nu face lucrurile sa se intample asa cum si le-a imaginat el.

E cel mai bun exemplu ca, daca iti doresti cu adevarat ceva si lupti in draci pentru visul tau, ti se indeplineste. (Domnia sa vorbeste de succese si se incarca din ele, dar nu mentioneaza niciodata greutatile incredibile, oboseala dincolo de limita si… alte sarificii )

*

Pe vremea aia, la inceputul anilor 2000, nu-mi placea teatrul.  Ratasem momentul Andrei Serban de la Teatrul National, deci nu apucasem sa simt teatru pe bune, asa ca toate intalnirile mele post revolutionare erau cu un amestesc de urlet experimental si text care rabdase in sertar sa iasa la vedere atat de mult incat ii simteai frustrarea printre cuvinte.

Nu-mi placea, deci, teatrul.

A fost nevoie sa-i descopar pe Radu Afrim si Andrei Serban, sa am privilegiul imens al unor lungi conversatii cu dansii, sa plang cu suspine la piesele lor, sa ma uit la bucataria din culise (la propriu, la Sibiu, la repetitiile lui Andrei Serban am mancat in bucataria teatrului) ca sa invat sa ma uit la teatru dincolo de text.

Ca sa invat sa ma uit la ce parte din sufletul actorului e oglindita de regizor prin poveste, la cum actorul lucreaza cu el ca sa –mi arate mie, spectatorul, emotia fina care pare autentica si sa ma convinga sa stau acolo, in povestea lui, mult timp si dupa ce textul s-a incheiat.

Abia apoi am inceput sa am curajul sa scriu despre teatru. M-a incurajat Andrei Serban, m-a indrumat si in ce ar fi bine sa citesc si m-a responsabilizat pentru sinceritatea mea. Ne-am certat de cateva ori bune in viata asta pe viziunile noastre diferite asupra unor lucruri, dar fara domnia sa, fara Radu Afrim – si fara Razvan Penescu (care mi-a oferit spatiul Liternet-ului) – n-as fie scris despre teatru niciodata.

Astazi ma uit la tinerii bloggeri care vin la FITS si ma gandesc ca, in lipsa unor intalniri asemeni celor pe care am avut marele privilegiu sa mi se intample, le-ar trebui un training de cateva ore odata cu primirea acreditarii. Un training despre structura unei cronici, despre cum ceea ce vezi e parte dintr-un context pe care ar fi bine sa-l cunosti (sau sa incerci sa-l descoperi prin cercetarea dincolo de wikipedia) si despre cum… parerea ta conteaza prea putin in puzzle-ul mare (adica nu esti dumnezeu, stai linistit si nu pune etichete; fii responsabil cu adjectivele pe care le insiri ca pe niste panglici in jurul unui cadou.)

*

Ieri, dupa amiaza tarziu, aproape de apusul soarelui, eram in Piata Mica si se auzea foarte tare Ludovico Einaudi – Fly (scrisa pentru coloana sonora de la minunatul film Intouchables)

Muzica era divina, vedeam oamenii cum zambesc si m-am indreptat catre locul unde era un spectacol de strada… doi acrobati cu bicicletele faceau tumbe spre amuzamentul copiilor intr-o poveste despre Rivalitatea Strazii. In public zambea de la distanta domnul Purcarete.

rivalitate_adibulboaca_15iunie_web-3862

 

(foto Adi Bulboaca)

M-am gandit ca spectacolele de strada nu sunt doar pentru cei care nu intra des in salile de teatru si spre bucuria copiilor, ci ele dau idei pentru creatorii de spectacole indoor.

Se intampla asta inca de la prima samanta de teatru, inca de la serbarile populare pe pajisti noroioase sau la balciurile din satele sarace. Intotdeauna vor fi artisti care ii vor inspira pe cei care se afla cu o treapta mai sus decat ei (ca productie, ca gand, educatie), dar pentru asta e nevoie de smerenie.

Asa ca ieri m-am gandit ca doar cei mari – cu adevarat mari in gand si spirit – au rabdarea si relaxarea sa se uite inapoi, acolo unde e sinceritate neambalata, unde e o esenta,  pentru a se inspira.

(cumva e mai usor de inteles cu ceea ce se intampla in moda – trendurile marilor branduri vin din cercetari ale strazii in zonele cele mai creative)

*

P.S. e in FITS anul acesta o expozitie cu cateva fotografii facute de regizorul Siviu Purcarete. E minunat sa-l simti dincolo de  mesajele pe care le transmite cu ajutorul unui text celebru si al unor actori care-si pun si ei personalitatea intre vorbe. Mi-e rusine sa postez aici fotografii facute la imaginile expuse pentru ca le stric atmosfera, dar pot sa va spun ca la unul dintre cadre m-am apropiat sa-l ating sa vad daca nu e colaj, atat era de surprinzatoare imaginea.

***

Ma aflu la Sibiu la invitatia speciala Raiffeissen Bank care este partener FITS de 9 ani si unul dintre cei mai generosi sponsori in a omagia si celebra personalitatile care sosesc in Sibiu si sunt premiate pe Aleea Celebritatilor.

Bazavan

2752
bronz tratament(beauty) Cel mai eficient tratament pentru tenul tau pe perioada verii

(beauty) Cel mai eficient tratament pentru tenul tau pe perioada verii

text de Eliza Manolescu

O piele perfect bronzata este deseori asociata cu reteta unui look perfect, insa multe femei nu stiu ca bronzul este de fapt o reactie de aparare a organismului impotriva radiatiilor ultraviolete.

Protectia impotriva acestor radiatii este obtinuta astazi prin asa-numitii agenti-ecran: creme, lotiuni sau spray-uri care au rolul de a impiedica absorbtia radiatiilor ultraviolete atunci cand intra in contact cu pielea.

Cele mai eficiente produse sunt acelea care actioneaza atat impotriva razelor UVA, cat si a razelor UVB. De asemenea, este de preferat ca produsele sa contina oxid de zinc si dioxid de titan, in special pentru persoanele care au o sensibilitate sau afectiuni ale pielii agravate de expunerea la soare, deoarece formeaza o bariera invizibila impotriva razelor ultraviolete.

„Pentru a evita efectele nocive ale soarelui asupra epidermei, este esential sa folosim de fiecare data cand ne expunem la soare o lotiune cu factor de protectie 50, care sa asigure protectie atat impotriva radiatiilor de tip UVB, cat si UVA. Aceasta lotiune nu trebuie omisa din ritualul de ingrijire al pielii pe timpul verii.” a declarat medicul dermatolog Alexandra Zota de la Dasdem Clinic.

Daca acorzi o atentie deosebita ingrijirii tenului si il protejezi de fiecare data cand te expui la soare, pielea ta nu va avea de suferit. Tehnologia disponibila astazi in medicina estetica ne ofera solutii non-invazive de a contracara efectele nedorite ale radiatilor solare asupra pielii.

intraceuticals

“Tratamentul Intraceuticals Vitamina C+3 Boosters lupta impotriva radicalilor liberi si asigura foto-protectie, trateaza hiperpigmentatia si este un co-factor cheie in sinteza de colagen pentru imbunatatirea texturii pielii.” a dezvaluit medicul dermatolog Alexandra Zota.

Boosterul Vitamina C intareste si protejeaza pielea cu 3 forme combinate de Vitamina C. Protejeaza impotriva radiatiilor ultraviolete, actionand astfel asupra petelor hiperpigmentare inestetice de la nivelul tenului. Este ideal pentru orice tip de ten, in special pentru cel cu semne de imbatranire prematura, iregularitati texturale si afectat de soare.

Tratamentul Intraceuticals Boosters este recomandat de profesionisti, celebritati, make-up artisti, fotografi si stilisti din intreaga lume.

3026
craig painting(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

(foto) Craig Waddell – artistul australian inspirat din lumea Fridei Kahlo

text de Eliza Manolescu

Pentru artistul Craig Waddell, pictura il duce intr-un spatiu transcendent, este o forma personala de meditatie. Departe de lumea dinafara zidurulor studioului, artistul isi gaseste inspiratia in flori, oameni si diferite obiecte cu forme ciudate.

Waddell si-a petrecut o mare parte din viata lui calatorind in intreaga lume. O excursie de 7 saptamani in Mexic a fost sursa de insporatie pentru colectia “Mexican Dreams”, ce a fost expusa in galeria Edwina Corlette din Brisbane. Artistul a declarat ca a fost atras de multe lucruri in Mexico City, de la relicvele din muzee, la diferite sculpturi. A vizitat biserici, galerii, s-a dus la festivaluri. Pe parcursul zilelor traite in Mexic, Craig a vizitat mai multe zile la rand si casa Fridei Kahlo si a studiat antichitatile pe care Frida le-a colectat impreuna cu Diego Rivera, sotul ei si cum aceste obiecte le-a influentat viata.

Intors acasa, Craig si-a dat seama ca si el a fost la randul lui influentat in fiecare calatorie, de micile momente traite in aceele locuri, de imaginile si obiectele pe care le-a vazut, toate aceasta facand parte din viata si structura lui.

Craig are o modalitate rapida de a picta, lucreaza in viteza si asta provoaca adrenalina, fiind concentrat pe ceea ce face. El aplica vopseaua textual, in straturi groase, lucreaza umed pe umed si de aceea, se intoarce sa finalizeze lucrarea dupa multe saptamani. De mic a fost fascinat de apa, lucru ce se observa si in picturile lui prin textura miscarii, care nu este solida si plata.

Estetica lucrarilor sale este influentata de copilaria pe care a petrecut-o la ferma parintilor sai, in satul Galston, la nord-vest de Sydney. Picturile lui realizeaza un intreg spectacol vizual viu si vibrant.

Astazi, Waddell creeaza intr-un depozit pe care il imparte cu designerul de textile Cath Derksema, situat pe strada din spatele casei sale din Annandale.

pictura craig craig lucrare floare

Craig Waddell expo Flowers Craig

2192
waiters-dementia-tokyo-restaurant-2Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

Emotionant – The Restaurant of Order Mistakes – chelneri cu Alzheimer sau Dementa

Recent a fost deschis in Tokio un restaurant foarte special – doar pentru 3 zile.

The Restaurant of Order Mistakes a avut drept chelnerite 6 femei care sufera de dementa sau Alzheimer si a facut parte dintr-o inedita campanie de constientizare a efectelor acestor boli ale batranetii.

Cele 6 chelnerite au luat comenzi ca in orice alt restaurant, dar clientii stiau ca e foarte posibil sa primeasca o comanda gresita si si-au asumat acest lucru.

Fiecare greseala, si au fost destul de multe, a fost intampinata cu zambetul pe buze de clienti.

Bucatarii erau unii dintre cei mai faimosi chefi din Tokio, toti participand probono la proiect.

In lume peste 47 de milioane de oameni sufera de dementa si aproape 10 milioane sunt diagnosticati cu aceasta boala anual.

Mi-ar placea ca si in Romania sa faca cineva o campanie similara…

waiters-dementia-tokyo-restaurant-6 waiters-dementia-tokyo-restaurant-1 waiters-dementia-tokyo-restaurant-2 waiters-dementia-tokyo-restaurant-9

2517
cirese(reteta) Inghetata delicioasa cu cirese – Reteta foarte simpla

(reteta) Inghetata delicioasa cu cirese – Reteta foarte simpla

text de Eliza Manolescu

Dupa ce v-am spus acum cateva saptamani de inghetata gustoasa de zmeura pe care am preparat-o, dar si de reteta de inghetata cu capsune si frisca, se pare ca a venit randul cireselor.

Am ravnit toata iarna dupa cateva cirese si cum le gasim peste tot la un pret cat de cat decent, am facut o inghetata atat de buna ca nici n-am apucat sa-i fac o poza.

Ce ingrediente am folosit:

400 g cirese, fara samburi
400 g lapte condensat
5-6 linguri de suc de cirese proaspete
350 ml smantana lichida (pentru frisca)
6 linguri zahar pudra

Cum am procedat:

Intai am luat o treime din cirese si le-am stors pana am obtinut cateva linguri de suc. Apoi am pus deoparte o mana de cirese pentru mai tarziu. Restul de fructe le-am transformat folosind un blender intr-un piure nu foarte cremos (am lasat si bucati mari).

Am racit laptele condensat si am batut smantana lichida cu zaharul pudra pana s-a transformat in frisca.

In compozitia obtinuta am adaugat piureul de cirese, sucul si ciresele pe care le-am pastrat deoparte. Am amestecat usor si apoi am adaugat si laptele condensat.

Amestecul l-am turnat intr-un recipient si l-am dat la congelator pentru 5-6 ore.

Dupa ce s-a congelat bine, inghetata s-a mancat imediat.

2981

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!